Habar n-aveam ce aveau să însemne anii aceia. M-am trezit un glonte în pistolul timpului, ricoșând în toate direcțiile. Meseria de jurnalist cultural la o televiziune locală era pentru mine de-o frumusețe răpitoare la propriu, dar o capcană, un laț care te ancora și în toate știrile, emisiunile, vânzările de publicitate, dar mai puțin în ceea ce îți doreai cu adevărat. Și totuși aceasta a fost șansa să cunosc lumea literară, să alerg pe pista cu obstacole, să pun jaloane pe culoarul ce se deschidea spre poezie. Ce era sigur în ’98 era apariția lui Sergiu (fiul meu mic) și publicarea celei de-a doua cărți de poezie. La Constanța trăiam (și trăiesc) precum Ovidius, de una singură (din generația mea doar prietena mea Anca Mizumschi mai era, dar o furase Bucureștiul). Mai respiram în redacția revistei Tomis, unde am și lucrat în câteva rânduri până am devenit incomodă unor talentați administratori.

Au fost anii târgurilor estivale de la Neptun-Club Bazin apoi Carte la nisip, unde se vindea orice carte, mai ales traducerile cu coperte lucioase, dar se întâmplau și seri literare memorabile, lecturi cu sare în păr și în șlapi.

Era vremea nouăzeciștilor și m-am trezit în turbionul în care eram atrași pe atunci de magnetismul Boerescului (Dan Silviu Boerescu) și apariția unei publicații de dimensiune americănească - ArtPanorama - 64 de pagini. Lecturi în care se tăia în carne vie la Cenaclul de Marți de la Constanța – patronat de Marin Mincu și apoi transformat în Euridice la București, la Muzeul Literaturii unde Dan Silviu Boerescu prezida Clubul Profesionist de Lectură, unde citeai și erai remunerat în cărți și bani, dar de obicei banii rămâneau la Terasa Muzeului...

Au fost ani de citit poezie haotic, călătorii pline de amintiri acum frânturi ce se amestecă, ca și cum anii s-au suprapus, s-au distilat și mici pepite acum doar sclipesc. Festivaluri și lecturi prin toată țara, în care recitarea intenționată a unor poeme din Româna cu prostii (din colecția Biblioteca interzisă de la Vinea) a lui Gălățeanu făcea liniște în săli și declanșa plecări intempestive. Poezia căpăta altă sonoritate, cum și societatea, lumea se transforma de la o zi la alta. Pentru cei cu simț practic au fost anii cei mai buni, s-au înființat reviste, edituri, plecări în Europa cea mare.

La târgul de la Neptun l-am cunoscut pe Valentin Nicolau, iar în emisiunea mea tv aveam la fiecare ediție cel puțin 10 carți premiu de la Nemira. Tiparul devenea pe zi ce trece mai bun, hârtia de calitate, ilustrații și grafică pe măsură și așa industria de carte devenea competitivă. Am fost de copil pasionată de literatura SF, acum aveam să citesc tot ce apărea în această direcție pe lângă poezie, într-un mixaj fantastic.

Călătoream ca jurnalistă și poetă la toate Festivalurile, fie la Convorbiri literare, la Iași, fie la Poesis - Satu Mare sau la Sighet. Colecția de interviuri zace acum în cutii și casete, dar amintirea lor mă provoacă la destăinuiri.

La Călărași, la un Festival unde nu știu cum ajunsesem (unde am luat un premiu), i-am întâlnit pe Radu Aldulescu și pe Ștefan Caraman. Proza atât de puternică a lui Aldulescu și piesele de teatru de atunci ale lui Caraman m-au marcat și drumul la Călărași a căpătat o altă valoare, împrietenindu-ne pe viață.

O amintire ca o secvență cinematografică, în Deltă, cu Fundația Culturală Română, Festivalul internațional de poezie a lumii latine, eu cu undița pescuind alături de Augustin Buzura, după două zile de lecturi poetice la Constanța.

La Liège - la Bienala Internatioanlă de Poezie, alături de Charles Carré, poet senegalez, Jacques Izoard, poet belgian, citind într-o galerie de artă sub titulatura "tambours de la paix".

Mari scriitori veneau și la noi la Festivalul Zile și Nopți de Literatură de la Neptun, pe care i-am și intervievat: Jorge Semprun, Antonio Lobo Antunes, Amos Oz, Alain Robbe-Grillet, Ismail Kadare, Tomaz Salamun, Mario Vargas Llosa și mulți alții până când festivalul s-a stins ca o stea căzătoare.

La Constanța am organizat zilele revistei Tomis și derulez imagini cu Angela Marinescu la Cafeneaua Scriitorilor vorbind despre sângele din poezia ei. Ioan Hobana fericit într-o croazieră pe mare cu un iaht, căutând nemărginirea, o dorință îndeplinită pentru care mi-a trimis o scrisoare de mulțumire.

După ce am citit Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu prin 2003 -2004 am ajuns la Stockholm și am întâlnit-o într-un colț de stradă unde am stat de vorbă într-un timp suspendat despre poezie, Nichita, Silvia Plath și Ted Hughes. La plecare mi-a dăruit cele mai bune bomboane de ciocolată și în jurnalul cu nr.5 a consemnat și ea acestă întâlnire pentru mine fabuloasă.

Grație invitației British Council, am cunoscut-o pe Helen Dunmore și pe George Szirtes și am gustat poezia britanică cu free jazz la Băile Felix, alături de Saviana Stănescu, Diana Manole, Bogdan Ghiu, Alex. Leo Șerban, George Volceanov, Ana Blandiana, Denisa Comănescu și mulți alții.

Din toate aceste acumulări am publicat în 2003 cea de-a treia carte de poezie Noaptea Scorpion la editura scriitoarei Doina Uricariu. M-am bucurat de apariția ei și în variantă electronică la editura Liternet, în zorii internetului.

La Constanța, tinerii rebeli începuseră să construiască un Hotel Kustenge, o grupare cum nu avusese Dobrogea niciodată. În 2005 cred, Colocviile Tomitane ale revistei Tomis deschideau special ușile ferecate ale Cazinoului celebru (acum în renovare) tinerilor scriitori, întâmpinați de Ovidius, cu o togă violet (reîncarnat în Mugur Grosu), care împărțea poeme pe faleză. Debarcaseră frații Vakulovski, Dan Sociu, Răzvan Țupa, Diana Geacăr, dar și Doina Jela, Nicolae Motoc, Constantin Novac, George Vasilievici, Grigore Șoitu, Mircea Țuglea, în zile însorite în care poezia plutea deasupra mării.

Nu știam ce aveau să însemne anii aceia... glonțul din pistolul timpului s-a înfipt o vreme, apoi a trecut prin pereții unei case de la malul mării și prin orificiul rămas, o pană plutește încă într-o călătorie uneori doar imaginară.