Într-adevăr, se prea poate ca modelul prozei confesive să nu mai fie unul dominant, deși există numeroase mecanisme de camuflare a confesiunii într-o scriitură realist-obiectivă, centrată pe eveniment. Dar este explicabilă această diminuare a nevoii de a exhiba trăirea, mai ales că proza confesivă presupune exacerbarea unui eu ce încearcă să se înțeleagă, dezvoltând implicit o complicată relație cu timpul. Astfel, locuirea într-un timp ce se dilată permitea ființei să intre pe sinuoase spirale ...

Până să înțeleg ce înseamnă a face alegeri în viață, făcusem deja câteva și chiar fusesem ajutat într-un sens sau altul. Cu unele rezonam, altele erau aproape ireversibile și pe câteva nu prea le înțelegeam. Venirea în fire m-a lovit cu profunzimi și semne numai bune pentru ilustrația unei autobiografii cu puține cuvinte. Ați observat că nu i-am spus maturitate. Mi se pare un termen în care înțelepciunea este bine sedimentată, ceea ce îl face solemn și impersonal.

Întreaga industrie a "dezvolta ...

Nicu Gavriluță, Secularizarea și camuflările sacrului, Polirom, 2025

"Teologia clasică și materialismul științific modern au conceput căi de a ignora caracterul narativ al naturii. Discipolii ambelor viziuni asupra lumii se întreabă de ce universul are nevoie de o durată aproape fără sfârșit ca să devină cu totul real și semnificativ. Atât cei care interpretează Biblia ad litteram, cât și adversarii lor materialiști nu pot înțelege de ce, dacă Dumnezeu există, universul nu este în prezent ...

Pedalează printre pietonii zgribuliți, care se feresc de ploaia măruntă mergând cu privirea în pământ. Pedalează pe lângă mașinile blocate în intersecții, în interiorul cărora șoferii claxonează nervoși. Pedalează prin bălțile de pe marginea carosabilului, iar stropii de noroi îi împroașcă pantalonii de trening. A pornit în oraș de dimineață, dar nu mai știe câte ore au trecut de atunci. Ar putea să se uite la ceas, însă alege să n-o facă. Vrea să mai amâne puțin momentul în care va afla cât a m ...

Prima furnicătură în aortă venise imediat după comanda dată asistentului. Sarcofagul era deschis de 20 de minute, timp în care analizase vizual conținutul. O mumie bine conservată. Un baston din aur. Trei amulete. În ciuda bătrâneții, avea ochi ageri, chiar și în bezna lăptoasă a mormântului, la 20 de metri sub nisipul Saqqarei. Lanternele tremurau ușor și dădeau întunericului un aspect gelatinos.

Cei 48 de ani petrecuți la săpături, sub soarele roșu al deșertului, atârnau pe el ca o haină vec ...

Elif Shafak, There are Rivers in the Sky, Viking, Penguin Random House, 2024

Poveștile pe care Elif Shafak le scrie sunt ancorate atât în experiența sa de viață, cât și în convingerile sale politice, sociale și religioase, pe care le reflectă cu ajutorul personajelor și al subiectelor pe care le abordează. Activismul social și politic în favoarea drepturilor omului, în special al femeii și al copilului, evidențierea nedreptăților ce rezultă din abuzul de putere al autorităților asupra ind ...

Aseară-aveai ochii-așa vii,

Că totul din juru-mi părea o mișcătoare

Fotografie, în care eu

Eram și rama, și hârtia

Fotosensibilă, dar privirea rămânea acolo,

În ei, ca soarele la linia orizontului,

Nehotărâtă:

Să răsară?

Să apună?

Să se strângă colac într-o vopsea de ulei

De culoarea luminii

Și să lase viața trecutului, iar

Nemișcarea să cuprindă

Sufletul meu ce înoată în

Iodura de argint a

Gândului tău neîmpărtășit

? ...

Există spectacole al căror impact este atât de răvășitor, încât termenii protocolari ai experienței estetice devin insuficienți. Ești obligat să-ți cercetezi convingerile și să te confrunți cu o spaimă individuală, care coincide cu o spaimă colectivă. Un asemenea spectacol este Am bombardat New Haven de Joseph Heller, în regia lui László Bocsárdi, realizat cu echipa Teatrului Național "Lucian Blaga" din Cluj. Prologul este derutant, publicul fiind întreținut de către jovialul căpitan Starkey ( ...

Sufletul meu e o floare. De ce m-am gândit la asta, acum?

Nu știu, poate datorită zgomotului strident pe care-l auzeam de jos și care-mi tulbura plăcuta visare în care gândurile mele rătăceau fără vreo țintă precisă.

Coboram încet treptele, agasată de schelălăitul prelung al clopoțelului interior. Papa, după obicei, nu voia sa răspundă nimănui, mereu temător pentru banii lui, mereu suspicios în privința străinilor. Nu pot să-l înțeleg, dar știu că teama lui cea mai mare e să nu fie prădat și ...

Florin Iaru, Fără mîine - antologie de poezii din perioada 1981-2019, Editura Rocart, 2024

În biblioteca personală, raftul cărților recente din literatura română contemporană devine neîncăpător. Azi aș citi ceva poezie, așa că, fără urmă de ezitare, aleg volumul lui Florin Iaru - Fără mîine-antologie de poezii din perioada 1981-2019, apărută în 2024 la Editura Rocart. Dincolo de apologii ori elucubrante exegeze, de câte ori simt că mesajul subliminal e puternic, decid să împărtășesc î ...

Festivalul Povești, de la Alba Iulia, a ajuns la ediția a 17-a. Derulat anul acesta în perioada 19-25 mai, are un program bogat și mulți invitați de top.

Festivalul Internațional de Teatru "Povești", Alba Iulia este și un spațiu al reflecției literare și al dialogului intelectual.

Luni, 19 mai 2025, de la ora 11:00, în Sala Senatului din Palatul Apor (Rectoratul Universității "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia), Departamentul de Litere al UAB are onoarea de a găzdui o **întâlni ...

Cele mai dificile alegeri se fac în sinea fiecărei persoane. Mai temperez puțin din orgoliul care mă face să dau verdicte și adaug: așa cred. Cum nu simt că-i de-ajuns, virez către exemplul personal.

Pentru mine, cele mai grele alegeri se duc în sinea mea. Mi-e dificil, de pildă, să aleg gândurile pe care să le ignor. Spinul acela care mi s-a împlântat în creier la muncă și care mă tot sfredelește și eu îi dau importanță, tot revin la el și-l transform într-o pădure de pari înfipți în ființa me ...

Tutu George Georgescu, Dintr-un secol de viață, ce să smulgi amintirilor, Humanitas, 2024

V-ați întrebat vreodată ce ar putea să aibă în comun viețile unor doamne, trei aristocrate, figuri marcante în contemporaneitatea lor? Sau cum se face că destinele acestor femei de elită, asemănătoare în efervescența lor și totodată atât de diferite, s-au intersectat în mod surprinzător? Ei bine, este vorba despre trei biografii feminine apărute pe piața de carte anul trecut, mai exact, o autobiograf ...

Orice alegere e o ispită. Un arc între opționalitate și inevitabil. În spectrul decizional, aparent clar, se subîntinde tărâmul ascuns al tuturor ricoșeurilor pe care le implică alegerea și fantomatica prezență a celorlalte opțiuni. Pe cât de arid, pe atât de îmbelșugat, acest drum este oglinda fină a celui sau celei care alege. Pentru că în pășirea pe drumul alegerii se află întreaga forță interioară, întreaga sa putere și întreaga sa durere. Propria forță și propria temere – a însingurării în ...

poetul a ieșit în stradă/ avea un ciorap descusut/ i se agățase pe la 20 de ani și

​ continua

să se întindă prin grădina publică având toate culorile la vedere/ intra și ieșea din vl

până plictisea poarta/ iar portarul când a văzut că erau probleme de trafic a început

să taie și să ducă acasă firele cele mai groase/ după 15 ani mama i-a decedat

și soția a continuat ea să împletească pulovere din 12 ochiuri (cu același calm

​ matern)/

mama și soția sunt ale ...

Mihai Buracu, Tăblițele de săpun de la Itșetip (Pitești), Editura Manuscris, 2019

Cartea Tăblițele de săpun de la Itșetip (Pitești) a apărut la Editura Manuscris din Pitești în 2019. Este ediția finală a memoriilor lui Mihai Buracu (1930-2011), completată cu o parte dintre poeziile și articolele sale de după anul 1990.

Tăblițele de săpun de la Itșetip (Pitești) se dezvăluie ca o incursiune analitică, abordată prin filtrul literar, în multiplele straturi ce definesc existența tragică ...

A fost odată o zi de iarnă autentică, din aceea în care zăpada scârțaie sub picioare, cum ar fi spus bunicul actualei mele Cici – Lucia Casandra, sau acea zi în care, cum aș fi spus eu, îți face plăcere să lași să iasa copilul din tine și să se bucure de libertatea deplină care-i permite să se tăvălească prin zăpadă, așa cum nu îndrăznea să o facă nici măcar când era mic și fără de griji... Dar... Nimic din toate acestea, într- o zi de 24 februarie! Am stat toata ziua în casă, m-am plimbat dintr ...

Dan Ciupureanu, Omar și diavolii, Polirom, 2017

Primele fraze din cartea lui Dan Ciupureanu sunt trepidante și imprevizibile, cu un narator care trece de la un subiect la altul și, în aceeași grabă, de la o scenă la alta. Putem observa că procedeul accelerării, discutat de Umberto Eco în cartea sa Șase plimbări prin pădurea narativă (1997), este folosit pe larg în cartea lui Ciupureanu, Omar și diavolii (Polirom, 2017). Eco ne trimite (din nou) la Kafka și poate la cel mai cunoscut ...

La Sala Pictură a Teatrului Național București, spectacolul Moroi și păpădii demonstrează o adevărată mărturisire artistică despre moarte, familie și rădăcini. Piesa, scrisă de Gavril Pătru, cel ce semnează și regia spectacolului, și premiată de Uniunea Scriitorilor, aduce pe scenă un colț de Oltenie fantastică, plin de duhuri, superstiții, umor popular și poezie. Să vorbești despre moarte, să construiești un spectacol pe această temă, fie și cu o doză de umor negru, este într-adevăr un act de ...

Zarvă și agitație în jurul meu. Toată lumea aleargă speriată și disperată prin toate părțile. Privesc speriat la zona blocată de autorități și la picăturile de sânge care se pot zări pe gresia locului care cândva era a doua mea casă, locul în care mă simțeam în siguranță. Acum nu mai sunt în siguranță, mai bine spus nu mai suntem pentru că niciunul dintre elevii Colegiului Național Pedagogic "Carmen Sylva" nu mai poate păși pe holurile maiestuoase cu inima ușoară. Lângă mine se afla unul dintre ...

Premiera lunii aprilie de la Teatrul Național "Lucian Blaga", Întâmplări în irealitatea imediată, constituie o temerară abordare a romanului autobiografic semnat de Max Blecher. În calitate de regizor și scenarist, Tudor Lucanu procedează la o condensare poetică a operei literare în cauză, interpretând-o în ritm frenetic și cu o ironie propice. Subiectul blecherian este iremediabil bolnav, nu numai de o boală anume, ci mai cu seamă de neputința cronică de a trăi sau de o carență fatală a insti ...

Iași, 7 mai 2025

Classix continuă programul concertistic cu o călătorie sonoră către inima Transilvaniei, unde tradiția se va împleti cu inovația și improvizația. Pe 15 mai, începând cu orele 20:00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare "Mihai Eminescu" din Iași, are loc lansarea albumului Transylvanian Dance.

Duo-ul newyorkez format din pianistul Lucian Ban (RO/US) și violistul Mat Maneri (US) va readuce la viață cântecele populare culese de Béla Bartók, reinterpretate prin filtrul ja ...

Muzeul Municipiului București vă invită să participați sâmbătă, 17 mai, ora 13.00, la evenimentul prilejuit de lansarea volumului "Antropologie și Morfologie în studiul fizionomiei urbane", autor Adrian Majuru, istoric, antropolog, manager al Muzeului Municipiului București.

Evenimentul va avea loc la Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei 151), loc care găzduiește Muzeul Vârstelor, primul proiect muzeal de antropologie urbană din România.

Alături de Adrian Majuru vor participa *Cristina ...

Ieri seară s-a deschis expoziția Dincolo de ieri. Călătorie antropologică în Balcani, pe urmele fraților Manakia, la 1900, un proiect științific, dar și de artă hibridă, conceput de Cătălin D Constantin.

Sala Media a Muzeului Național al Țăranului Român din București părea transportată la începuturile fotografiei, prin numeroasele imagini, impecabil realizate, înfățișând locuri, oameni în transhumanță, piețe și biserici și nu în ultimul rând portretele fraților Manakia, într-un timp care amin ...

Doina Ruști, Zavaidoc în anul iubirii, 2024, Editura Bookzone

Printre cele mai recente romane semnate de Doina Ruști se află Zavaidoc în anul iubirii, un roman care, încă de la primele pagini, ne poartă în atmosfera vibrantă a Bucureștiului interbelic. Suntem introduși într-o lume a anilor ’20, unde muzica și efervescența socială pulsează în fiecare colț al orașului.

În anii `20, cu precădere în anul 1923, bucureștenii ascultau muzică orășenească, des ...

Alegerile vin și pleacă, dar The Dude rămâne. Este atât de evidentă preferința mea pentru acest personaj încât e greu de spus "alegere". El se impune, dar cu tandrețe, discreție și autenticitate. Așa cum trece și prin viață, sau viața prin el. The Dude trăiește după o regulă de aur: don’t sweat the small stuff. E un anti-erou zen, fapt ce-l poate transforma într-un autentic erou al zilelor frumoase pe care le trăim. Pentru că nu se stresează și nu se conformează. Or, să adopți dudeism-ul ca re ...

Sărbătorile pascale sunt pentru creștini confirmarea mântuirii prin jertfă și a făgăduinței vieții de apoi. Nu se cade deci, după Sâmbăta Patimilor, să mai fim triști, nu se cade să ne gândim la moarte ca la o scufundare definitivă în neant... Dar cum? Înțelegând-o ca pe o încheiere a rostului și drumului, dar și îmbunând-o, transformând ultima, mare trecere în petrecere.

*

Multe sunt tradițiile pe care ciclul pascal le-a angrenat sau înglobat în timp: unele, purtătoare de vestigii rituale a ...

Adriana Irimescu are un motan care o însoțește la filmări. Cu acest motan obișnuiesc să-mi beau ceaiul uneori și așa mai aflu și despre Adriana câte ceva. De exemplu, știu când pleacă la mare, când zboară la Berlin și mai ales când petrece weekendul la Atena. Dar să știți că motanul ăsta mai și minte. De multe ori am impresia că Adriana nici nu iese din București. Dar nu-mi place să-l contrazic. E plăcut să-ți bei ceaiul cu motani mincinoși.

Zenob

*Dragă Adriana Irimescu, ai început o ...

Elena Ferrante, Între margini, trad. Cerasela Barbone, Trei, 2024

Prin textele despre scris, lectură și literatură în general, reunite în volumul Între margini, publicat recent (2024) la editura Trei, în colecția Anansi Ego, Elena Ferrante reia într-o manieră dinamică, într-un registru confesiv atractiv și mai ales extrem de stimulativ pentru toți cei interesați de experiențele adeseori epuizante ale scriiturii, câteva teme de tradiție ale dezbaterilor și eseurilor consacrate chinurilor ...

De murit, mor. Da’ mor la mini’acasă.

Baba Lena, 97 de ani (Obreja)

(Când șuieratul din plămâni dădu să i se facă tuse, auzi bătăile în ușă. I s-a oprit în gât și-l gâdilă. Încearcă să nu se miște; tusea o reglează din înghițituri. Îl gâdilă și când înghite. Și mai gâdilă ceva în el. Poate gândul că Dumnezeu există și l-a scăpat din nou. Se uită după telefon ca după-o ieșire clandestină, doar din ochi, și imediat îl simte lângă el. Verifică dacă e oprit. Nu e.) "Prost îs." (Amator.) "C ...

Când am început să mă iau mai în serios, aveam vreo 13 ani și țineam un fel de jurnal poetic. L-a descoperit Arina, sora mea, și a lăsat acolo, în mijlocul unui text scris de mine, un citat din Dorul-dor de Lucian Blaga:

"Cel mai adânc dintre doruri e dorul-dor

Acela care n-are amintire și nici speranță, dorul-dor".

Peste ani am descoperit cât de mult m-a influențat acel gest. Atât în Tribar (editura Nemira, 2018), cât și în cartea la care lucrez acum, folosesc citate din autorii care mă ...

Priviți-l. Vă e teamă de el? Vi se pare hidos? Dar e om, tot om, așa rămâne, în ciuda aspectului… amestecat, hai să-i spunem. O să detaliem anatomia și fizionomia lui, atât cât ne permite acest articol de trei mii de semne.

Are limba lungă de 52 de centimetri. Un mușchi bine format, extrem de flexibil. O limbă scormonitoare, rapidă, capabilă să prindă din zbor multe specii de insecte, dar în același timp suficient de puternică și alunecoasă pentru a se strecura prin cotloane și ascunzișuri.

Ur ...

banca asta dărăpănată este mai sănătoasă

decât un pat de spital

stă tot timpul în aer curat

și se bucură de stele și de răsărituri

o încântă șoaptele îndrăgostiților

și poveștile bunicilor despre nepoți

la fel de mult ca vântul

sau greierii și mierlele din parc

nu se supără când mai vărs pe ea din sticla mea umilă

sau când porumbeii comit ireverențe

poate de asta n-a râvnit niciodată la vreun divan

sau la cine știe ce baldachin

chiar dacă o înd ...

Invitație la Conferința "Reading the City: New Narratives and Inclusive Programmes at the Museum of Lisbon"

Muzeul Municipiului București, în parteneriat cu Institutul Cultural Român din Lisabona și Muzeului orașului Lisabona, invită publicul la Conferința pe care o va susține Joana Sousa Monteiro, director al Muzeului din Lisabona, la Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu, nr. 2). Evenimentul va avea loc miercuri, 7 mai 2025, începând cu ora 18.00, iar tema va fi *"Descoperirea orașului: noi n ...

Isus a fost un badass… fără glumă! Dacă am decupa din decorul pașnic al slujbelor de Paște și din siropul urărilor digitale figura lui Iisus, ce-ar mai rămâne? Un tip radical, un revoluționar etic care a avut curajul să spună lucruri incomode într-o lume care prefera tăcerea convenabilă. Și, cu toate astea, încet, încet l-am transformat în mascotă de sezon, într-un pretext pentru mâncare multă, shopping și un pic de moralism copy-paste.

An de an, Paștele declanșează o avalanșă de "lumini sf ...

Orice alegere e o aventură. Alegi după o lungă chibzuială, după ce te-ai gândit și ai analizat, dar, imediat ce-ai pus punct și-ai ales, îți dai seama ce prostie ai făcut. Or, în alte situații, te abții și nu alegi ce-ai fi vrut, ci ceea ce te îndeamnă ceilalți, doar ca să fii și tu acolo, băgat în seamă, alături de lumea bună. Deși te încearcă un sentiment de orgoliu, c-ai făcut ce-au făcut ceilalți, cu toate aceste mici mulțumiri, te roade pe dinăuntru regretul că n-ai făcut ce-ai fi vrut. Toa ...

Într-o notă cât se poate de optimistă, vreau să cred că vocea literaturii actuale este cea a alterității, chiar dacă și ăsta e un mod destul de simplist de a privi lucrurile. Asta pentru că se întâmplă foarte multe lucruri în literatura de acum. Proza la care am reușit eu să ajung se îndreaptă în toate direcțiile și sunt convins că proza la care nu am reușit (încă) să ajung mi-ar putea slăbi și mai tare următoarele argumente.

Nu cred că proza confesivă și cea subiectivă s-au epuizat încă, cel p ...

Trăia într-un loc al bogăției, asemenător cu Macondo în vremurile în care José Arcadio Buendía trasase străzile în așa fel încât toată lumea să ajungă în același timp la apă și să beneficieze de umbră în mod egal. Împrumuta ceva din luxul aspru, sicilian, al domeniilor Ghepardului, pe când principele de Salina răspândea putere și virilitate prin fiecare gest, oricât de neînsemnat. Aducea chiar și cu măreția și luxul Casei Buddenbrook, în momentele ei de maximă potență economică.

Era vorba în pr ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Ce poezie scrisă de o autoare română te inspiră?

Când am citit întrebarea, primul răspuns la care m-am gândit a fost nopțile prin orașul ăsta, un poem de Livia Ștefan din volumul Lolita32 (Casa de editură Max Blecher, 2016) și textul meu preferat din acest volum încă de la prima lectură, la scurt timp după apariția lui. Așa cum se întâmplă cu toate poemele care-mi plac și pe care le spun uneori în gând când merg ...

Se trezise cu gândul îmbătat de amintiri. Trecuseră câțiva ani buni și încă simțea gustul trăirilor care îi înmuguriseră în suflet. Îi plăcea să îi zâmbească, o înveseleau mesajele sale. O revigora gândul că trăia frumos în gândurile lui. Timpul se măsura în așteptările întâlnirilor plăcute în care se confesau, cântau și râdeau cu gura până la urechi. O plăcea, simțea acest lucru, în același timp, existau lucruri nespuse, ițe care țeseau o pânză fină, așa cum intuiția își adeverise sensul.

Ana ...

Silviu Genescu, Desprindere lentă, Editura Eagle, Colecția Seniorii Imaginației, 2023

Volumul de proză scurtă Desprindere lentă (Editura Eagle, Colecția Seniorii Imaginației, 2023) semnat de Silviu Genescu reprezintă una dintre cele mai coerente, dense și conceptual rafinate apariții din peisajul literaturii science-fiction românești contemporane. Cu o întindere de peste 600 de pagini, această carte nu se impune doar prin amplitudinea sa narativă, ci și printr-o uimitoare capacitate d ...

îmi amintesc

că aveam 8 ani

singur în sufragerie

și știrile

oamenii ziceau

că ai murit.

am suspinat,

nu înțelegeam cuvântul

‘SIDA’

dar am simțit ochii lor

prin ecran

și am plâns

de parcă viața

urma să mă ucidă pe mine.

*

Din volumul Nightlight (editura Salmon Poetry, Cliffs of Mother, County Clare, Irlanda, 2023)

Traducere din engleză de Paul-Daniel Golban

Mark Ward este autorul plachetelor de poezie Circumference (2018), ...

Spectacolul Pietonul aerului, regizat de Gábor Tompa la Teatrul Național "Lucian Blaga" Cluj-Napoca expune marile întrebări ale histrionului existențial Eugène Ionesco în costume și decoruri colorate, iar nonșalanța perseverentă a dialogurilor interminabile despre moarte și lumea de dincolo pot duce cu ușurință în eroare spiritele grave și obtuze. La fel ca și în Cântăreața cheală (1950), în Pietonul aerului (1962) Ionesco explorează indisociabilitatea dintre automatismele limbajului și al ...

Cea mai mare sărbătoare în popor, ca și în biserică, este Paștele. Sărbătoarea Învierii Domnului organizează timpul într-un amplu complex ritual, care începe de la Lăsata Secului, trece prin trepte succesive de purificare, urcă la cer în Săptămâna Luminată, se îndreaptă spre Înălțare și se încheie apoteotic în teribila Săptămână a Rusaliilor.

Cea mai mare sărbătoare a românilor stă, nu întâmplător, sub semnul lunii, al tăcerii și al femininului. Data ei se calculează după lună și după soare, nu ...

Miruna Vasiliță, Timpul nostru, Editura pentru Artă și Literatură, 2024

Pe Miruna Vasiliță o știu din cadrul revistei Ficțiunea, unde a scris cronici de carte sau de teatru și diverse povestiri. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă Femeia cu mască (Eikon, 2019). Anul trecut a făcut pasul și spre roman – fiind initulat Timpul nostru, a fost publicat în colecția "Violet" a Editurii pentru Artă și Literatură, o colecție de literatură română contemporană pe care o apreciam și ...