Cornel Secu: Întodeauna se vor crea opere de artă de calitate

Sunt la Bușteni, acolo unde se desfășoară RomCon 2025 (Convenția Națională de Science-Fiction), împreună cu domnul Cornel Secu, om de cultură cunoscut și apreciat de fandomul SF românesc și nu numai. Născut în anul 1946 la Băilești, părintele literaturii bănățene de anticipație este fondator al clubului și revistei Helion, președinte executiv al A.R.C.A.S.F. (Asociația Română a Cluburilor și Autorilor de Science-Fiction), redactor-șef al revistei tipărite Helion (încă din 1981), laureat al premiului pentru promotor acordat de Societatea Europeana de SF la Eurocon 1994, autor a numeroase articole, cronici și interviuri în revistele Forum, Paradox, Helion etc.

Împreună cu scriitorul Marcel Luca a editat între 1972 și 1974 revista Paradox, a fost redactor-șef al Helion Online între 2010-2016, manager cultural al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, director interimar al Casei Tineretului și director al Casei Universitarilor din același oraș. Ca o recunoaștere a meritelor domniei sale, în anul 2007 Primăria Timișoara i-a conferit Diploma de Excelență.

Domnule Secu, voi începe prin a vă mulțumi pentru faptul că ați consimțit să-mi acordați acest interviu. V-ați putea lăuda cu o viață plină de realizări; haideți să punctăm câteva dintre ele. S-au împlinit anul acesta (în 18 martie) 45 de ani de când ați înființat la Casa Tineretului din Timișoara, împreună cu Marcel Luca, Lucian Ionică, Silviu Genescu și Dușan Baiski, Clubul de Artă, Science-Fiction și Fantasy *Helion, club pe care l-ați coordonat până în anul 2014. Ce sentimente v-au încearcat în momentul aniversar?*

Am avut un sentiment de bucurie, de satisfacție, pentru că Helionul a devenit un club de referință pentru science-fiction-ul românesc. Coordonatele și principiile pe care le-am avut ca linii principale au funcționat și funcționează și azi.

Helion a devenit, încă de la început, un club emblematic pentru SF-ul românesc și european. Cum ați ales numele său și ce semnificație are? Cum a reușit acest club să ajungă celebru în numai un an de zile?

Celebru a ajuns după ani și ani, dar, mai ales, după ce a obținut la Brighton, în Anglia, în 1984 premiul pentru magazin SF tipărit. Numele de Helion vine de la nucleonul de heliu, care, metaforic vorbind, s-ar traduce prin ardere și lumină continuă. Ceea ce se pare că s-a și îndeplinit.

Fiind un izvor nesecat de idei, pentru atragerea de noi membri în club ați inițiat o serie de manifestări în licee și facultăți sub genericul "100 de minute în compania anticipației", iar din 1981 organizați în fiecare an Concursul Național de Proză Scurtă SF Helion, întrecere ce a reușit să atragă mulți concurenți și să lanseze nume importante din literatura contemporană. În ultimii ani se organizează și Concursul de Proză Scurtă Umoristică. Tot dumneavoastra ați fost cu ideea?

Da, eu am susținut această idee a Concursului de Proză Umoristică.

În anul înființării ați organizat Zilele Helion care s-au transformat, odată cu mutarea clubului la Casa Universitarilor, în Sesiunea Helion, o manifestare cu conținut academic care a contribuit la popularizarea fenomenului SF. Tot în 1980, Cenaclul H.G. Wells și Clubul Helion au organizat la Timișoara Consfătuirea Națională a Cenaclurilor de Literatură și Artă SF, practic o convenție națională de science-fiction care, începând cu anul 1990, a devenit cunoscută ca RomCon. Militanți ai unirii forțelor din fandomul românesc, Clubul Helion și ulterior Asociația Helion (înființată în 2010) au, în fiecare an, un rol major în organizarea RomCon. De altfel, Clubul Helion a fost inițiator și factor decisiv în înființarea A.R.S.F.A.N. (1991) și A.R.C.A. SF (2012), fiind considerat o excelentă școală pentru organizarea de evenimente cu caracter regional, național și internațional, iar unii dintre membrii săi devenind nume importante în literatura și arta SF românească contemporană. În anul 1995 Clubul Helion a organizat, la Pârâul Rece, prima Tabără Internațională de SF, sub numele de Athanoria, iar în 2015 a avut loc prima Conferință Internațională Helion. În 2006 a scos, într-un tiraj mare pentru acele vremuri, almanahul Science-Fiction, iar în anul următor almanahul Estival SF. Clubul Helion mai este cunoscut și prin tot felul de idei îndrăznețe, precum cea a organizării, în ianuarie 1985, a unui Revelion SF la Casa Universitarilor. A fost primul eveniment de acest tip din lume, iar anul acesta a ajuns la a 40-a ediție. Cum v-a venit ideea și în ce constă un Revelion SF?

Revelionul SF s-a născut din nevoia de a asigura un element de divertisment major. Casa Universitarilor din Timișoara s-a potrivit perfect pentru tipul acesta de manifestare, care la început a fost mai simpluț, iar apoi programul lui cuprinzând puncte forte, care au rezistat foarte bine în timp: Plugușorul helionist, Marcel Luca și Ciracii lui, Concursul de lichidități, Tombola sefistă, Concursul de știință.

În 1981 ați fondat revista cu același nume, revistă care a ajuns cunoscută și peste hotare; de altfel, poate fi găsită și în cea mai mare bibliotecă destinată literaturii SF din lume, cea din Liverpool. Bucurându-se de o distribuție națională chiar de la cel de-al doilea număr, pe parcursul existenței sale publicația a trecut prin momente de glorie, dar și de decădere. În anumite perioade a folosit formatul A5, a trecut la Asociația Română de Science-Fiction sau a fost distribuită prin librării. Din 2010 ați restrâns aria de difuzare a revistei, însă ați scos și o variantă online care, cu peste 5.000 de vizitatori unici, s-a impus rapid în lumea publicațiilor SF din România. Schimbarea numelui de domeniu din .ro în .eu a dus la o scădere drastică a vizibilității revistei realizate cu mijloacele tehnice ale familiei Secu. Conduceți și în prezent revista tipărită, una dintre emblemele definitorii ale clubului. Care au fost cele mai bune perioade ale publicației Helion și care a fost cel mai mare tiraj de care s-a bucurat? Este adevărat că în perioada comunistă acopereați costurile cu editarea și tipărirea revistei din publicitate? Cu ce premii naționale și internaționale a fost distinsă?

Revista tipărită Helion a obținut trei premii Eurocon (1984, 1988 și 2021) și 16 Premii Naționale. Cel mai mare tiraj al revistei a fost de 25.000 de exemplare, în anii 1987, 1988, 1989 și 1990. Cea mai bună perioadă a fost 2006 – 2008.

În anul 1983 a fost lansată Biblioteca Nova, o revistă de teorie critică și istorie literară. Vorbiți-ne despre acest proiect de suflet al dumneavoastră.

Ideea înființării Biblioteca Nova îi aparține lui Luican Ionică, care a remarcat absența de pe piață a unei publicații care să abordeze estetica fenomenului sicence-fiction, cu studii de istorie și teorie literară aplicate specificului SF.

Să ne întoarcem acum în timp pentru a-l descoperi pe fiul de țăran Cornel Secu, al cărui tată nu suporta membrii de partid și, ca atare, nu le permitea accesul în curte. Ați început să lucrati de mic, pământul în clasele primare, iar apoi ca ospătar ori la descărcat vagoane cu cărbuni. La Craiova, în Liceul "Frații Buzești" ați fost coleg cu câțiva mari sportivi, campioni naționali. Ar fi fost imposibil să nu vă molipsiți, așa că v-ați lăsat atras de handbal. Destinul însă v-a împiedicat să deveniți handbalist. În ce fel?

Am fost atlet, legitimat la Clubul Știința Timișoara. Alergam la 800 și 1500 m, dar performanțele mele au fost modeste. Am jucat câteva luni la echipa de handbal a Universității din Timișoara, care era în Divizia B. Jucam extremă dreapta, însă nu străluceam, pentru că nu aveam pregătirea temeică a prizei și stopării mingii. Aveam viteză, dar nu stăteam bine cu tehnica prinderii și cu șutul.

Ați fost tot timpul activ în domeniul cultural: ați făcut parte din brigada artistică a universității, dintr-un grup de recitatori, ați fost la Cenaclul Universității, Hyperion, unde ați intenționat să citiți poeziile erotice compuse. Absolvent al Facultății de Filologie din Timișoara, profesor de română și latină la Liceul Militar "Ștefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, ați ajuns Maître. Care este povestea acestei porecle?

Maître nu este o poreclă. Este un apelativ pe care l-am folosit cu un prieten din facultate, iar ceilalți au început să mă identifice cu el.

Erați prieten cu Amza Pellea, cu care mergeați uneori la birt, la Cireșica. Acea prietenie a contribuit la apariția celebrei scenete cu extratereștrii care veniseră să fure zaibăr?

Am fost văr al treilea cu Amza Pellea. Am fost o singură dată la Cireșica cu Amza. Era o diferență mare de vârstă între noi, dar el era un tip prietenos. În 1972 l-am adus la Timișoara, la un spectacol al Ansamblului Folcloric Doina Timișului. A venit pe o indemnizație modestă de spectacol, a venit numai la rugămintea mea. Era extrem de ocupat în acea perioadă.

Care sunt culisele amiciției dumneavoastră cu directorul puternicei reviste SF Nueva Dimension și cu alte nume importante din SF-ul mondial de la acea vreme? Credeți că gestul dumneavoastră curajos de la cel de-al treilea Congres European de SF, din 1976, a avut o importanță majoră în acest sens? Cum v-au ajutat acele relații în activitatea de la Casa de Cultură a Studenților? De ce ați plecat de acolo?

Domingo Santos a fost cel care la Poznan în 1976 a propus ieșirea din sala congresului în semn de solidaritate cu fizicianul Zaharov, cel care luase Premiul Nobel pentru fizică și era un oponent al regimului comunist din URSS-ul condus de Leonid Brejnev. Probabil acel gest al meu a contat.

Și la Casa Tineretului v-ați făcut remarcat, înființând emisiunea săptămânală "60 de minute plus", un cineclub, un cerc foto, un cerc de radio amatori, Universitatea Populară de Învățare a Limbilor Străine, dublându-i în doar un an bugetul, ceea ce v-a propulsat ulterior în funcția de director interimar. A fost nivelul cultural al șefilor motivul plecării dumneavoastră la Casa Universitarilor?

Da, dar nu numai nivelul cultural, ci, mai ales, stilul necivilizat pe care-l aveau.

La Casa Universitarilor v-ați putut demonstra potențialul de manager cultural făcând, în doar câteva luni, o adevărată revoluție. Ați organizat simultane de șah cu maeștri internaționali, întâlniri cu personalități științifice de rang înalt, creând un registru cultural al unicității. Publicația Clubului Programatorilor, Inf, a ajuns să nu mai poată onora comenzile venite din țară. Ați stârnit invidia tuturor caselor universitare din țară, chiar și a altor instituții de cultură, promovând spectacole sau expoziții de avangardă, aducând filme de la bibliotecile americană și franceză ori de la ambasadele Marii Britanii, Poloniei, R.F.G., Italiei. Nu v-ați temut de cei care aveau funcții de conducere pentru că știati că nu vă fac față în discuțiile pe subiecte de management cultural. Se promova mai bine valoarea atunci decât în zilele noastre?

– Cred că, uneori, se promova mai bine valoarea, mai ales în domeniile tehnice, productive.

Ați afirmat într-un interviu că ați participat la evenimentele din decembrie ‘89 din curiozitate. Ați fost împușcat, iar apoi operat în străinătate, devenind ulterior vicepreședinte al Asociației Răniților. Ce v-a emoționat cel mai mult în acele zile în care populația orașului s-a ridicat împotriva dictatorului?

Cel mai tare m-au emoționat loznicile "Jos comunismul" și "Jos Ceaușescu", "Vom muri, și vom fi liberi". Din 17 decembrie 1989 seara am fost în spital, până în luna iunie 1990.

Ați scos prima Carte Galbenă din România, a doua din fostul lagăr socialist, iar în 1994 ați organizat la Timisoara EuroCon, Conventia Europeană de Science Fiction, un eveniment major pentru fandomul SF, în condițiile în care mișcarea science-fiction autohtonă era dezbinată. Ați luat credit pentru a face față cheltuielilor necesitate de organizarea evenimentului, iar la final președintele Societății Mondiale de SF a declarat că a fost cea mai bună reuniune internațională la care a luat parte și v-a recompensat cu Premiul pentru Activitatea de Promotor, distincție care se oferea rar. Ce ne puteți spune din culisele organizării acelui eveniment?

Eurocon-ul din 1994 a fost o probă foarte grea pentru Clubul Helion, principala grupare care s-a ostenit cu organizarea. A existat un sprijin puternic, mai ales moral, din partea Primăriei și a tuturor instituțiilor culturale din Timișoara, de la Operă, teatre, Întreprinderea Cinematografică, Uniunea Artiștilor Plastici. Am avut alături de mine aproape toți helioniștii, plus o serie de prieteni, care au pus osul serios la organizare: Diogene Bihoi, Adela Dumitrescu, Ioan Moreanu, Ioan Aurel Laslău.

Ați scos primul ghid de după Revoluție al Timișoarei, în română, engleză și germană, iar apoi primul Ghid al Bucureștiului. Cu o energie și o putere de muncă ieșite din comun, dublate de o panoplie inepuizabilă de idei, ați plănuit să faceți la Timișoara Muzeul Anticipației Europene, un muzeu digitalizat, în care hologramele urmau să aibă un rol dominant. Ce v-a împiedicat?

Muzeul Anticipației Europene nu s-a putut realiza din cauza opacității și lipsei de viziune a patru oameni: Gheorghe Ciuhandu, Nicolae Robu, primarii Timișoarei și Constantin Ostaficiuc și Titu Bojin, președinții Consiliului Județean Timiș. A fost un moment care s-a ratat, cu toată deschiderea Universității de Științe Agricole, care punea la dispoziție 20 de ha pentru un pol muzeal modern. Dar, dacă nu ai cu cine, nu poți reuși în niciun fel de proiect.

Conceptul de Muzeu al Anticipației Europene l-am lansat în 2008 și s-a tărăgănat până în 2017, cu multe opinteli și cu și mai multe poticneli. Oamenii politici mici nu pot mișca niciodată proiecte mari. Dacă s-ar fi pornit în 2009 sau 2010 ar fi fost deja terminat în 2015 – 2016 și ar fi prins "Timișoara – Capitală Europeană a Culturii", contribuind major la imaginea orașului. Am abandonat ideea în 2018, când am văzut că nu am cu cine.

Cum vedeți literatura SF contemporană în contextul mutării accentului pe latura comercială? Se mai crează opere de calitate? De ce sunt atât de mari orgoliile în domeniul literar?

Întodeauna se vor crea opere de artă de calitate, atunci când este o producție remarcabilă. Orgoliile în domeniul literar și artistic sunt atât de mari ca și cele din alte domenii. Numai că aici sunt mai "vocale" și mai vizibile.

Cum credeți că va arăta societatea peste jumătate de secol? Dar sfârșitul omenirii?

Nu știu. Habar nu am și nici nu risc să fac un prognostic în această direcție.

Ce v-a emoționat cel mai mult existența?

Felul cum se schimbă oamenii și interesele.