Lunch-ul îl luau împreună la cantină. Se foloseau de o singură mașină. Curând însă Brian îi explică că programul lui era haotic și trebuiau să-și folosească fiecare mașina proprie. Nici la lunch nu-și mai făcea apariția. Într-o zi la terminarea programului Marcu îl văzu cum, cu un pasager în dreapta, o luă pe highway spre Est în loc de Nord spre graniță. Mai încolo văzu și pasagerul: o desenatoare de CAD de la ei de la Proiectare Produse Prototip. Putea să fi fost o singură dată, dar se repetă c ...

Miruna a trecut pe lângă piscina cu gust de amintire. Era seară, copacii se înșirau pe marginea drumului ca niște lumânări, mașinile, de asemenea, stăteau în rând să își ocupe spațiul. Femeia-și imagina cum era pe vremea bunicilor când se adunau carele, căruțele la târg, într-o aglomerație ce simțea pulsul vieții. Trecea în aerul cald al verii pe șoseaua care îi amintea de un alt timp, acela în care îl suna pe Teodor și telefonul era închis, acela în care inima bătea să îi spargă pieptul, imagin ...

Emma își vedea de cărticele ei. O publicase pe a cincea când lui Marcu i se oferise avansarea. Se serbară la un restaurant rafinat și noaptea se drăgostiră înainte de culcare. Cursul părea să-și fi intrat în matcă. Ea avea gloria, el aducea banii. Dar erau singuri, doar cu Puc. Cu prietenii din Toronto se vedeau poate odată la două luni, iar de vorbit nu prea mai aveau subiecte comune.

Pe peluza din fața blocului stăpânii își plimbau câinii. Una se apropie de Emma. Părea mai vorbăreață. Cum se ...

Era o noapte întunecată și furtunoasă în Țara Basmelor. Pădurea antică, lacul limpede ca cristalul și cele două râuri care curgeau în el din munții albaștri, cu zăpadă pe vârfuri, erau scoase în evidență de fulgere. Tunetele acopereau vocile păsărilor și ale fiarelor care rătăceau prin pădure.

Masa din sala de mese a vechiului castel, sculptată de cei mai buni meșteri din cei mai buni copaci, era neobișnuit de plină, numai cu oaspeți de seamă. La masă erau Albă ca Zăpada, Scufița Roșie, Cei Tr ...

Focul ajunse în buza piscinei când vuietul și trosniturile îl treziră. Se uită incredul pe fereastră. Totul ardea în spate. Se încordă deodată ca un arc. O bruscă pe Emma jos din pat.

"Foc!" îi strigă și o trase până la mașină. La intrarea în șosea se căsca hăul catedralei iadului cu pereții și bolta arzând. Mașini treceau în goană în ambele sensuri prin tunele de foc. O luă la nimereală la dreapta, pe sub arcada de pomi arzând. Drumul o tăia drept prin mile de pădure, și pădurea ardea sub vânt ...

Nu! Nu este acesta. Evident. Textul acela a existat într-o noapte, într-o singură noapte când, obosit de toate ale zilei, am adormit pe canapeaua veche din colț. Îmi aduc bine aminte cum m-am așezat și am tras peste mine cuvertura grea pe care o primisem în dar de la o mătușă de la țară. Cuvertură care mi-a fost și protecție de canapea și pătură de picnic, iar în nopțile friguroase, ca cea de care îți povestesc acum, devenea sursa mea de confort și căldură.

Îmi trăsesem deci cuvertura până sub ...