Nu-mi mai aduceam aminte ce am simțit prima dată când am ajuns la Paris, dar știam că mereu voiam sa mă reîntorc. După ce pleca trenul din gară și mă instalam confortabil pe scaun, sperând ca nimeni să nu se așeze lângă mine, plănuiam deja următoarea vizită. Poate prima dată ajunsă în Paris a fost o vizită, dar următoarele au fost mai mult decât atât - erau reîntoarceri. Era ca și cum trăiam două vieți: una monotonă, departe de Paris, și una plină de viață, în acest oraș care, doar prin simpla p ...

“I live by a hospital,

And every day I go out walking past its sickly windows,

I see people dying there,

But my tender age makes it hard to care.

Incinerator and a big smokestack

It’s a phallic symbol and it makes me laugh.

All I need is a heart attack.

C’mon, humble my bones with a Cardiac."

Stă să plouă și ziceam ieri că ies la soare. Oricum apune curând. Se vede alunecând ca pe tobogane pe marginile de clădiri. Îmi place că de aici se vede spitalul, deși uneori mă de ...

Debutul verii o făcea mereu să fie mai veselă, mai optimistă, mai interesată să interacționeze cu oamenii, cu lumea ce o înconjura. Avea acel sentiment de bine, chiar dacă vara se lăsase mult așteptată în anul acela.

Era o zi obișnuită de cursuri. Lua metroul, cobora la Piața Unirii, apoi o lua rapid pe jos, printre fațadele bogat ornamentate, pe sub coronamentele umbroase ale pomilor de pe marginea străduțelor, care formaseră adevărate tuneluri. Îi plăcea să admire străzile pline de oameni; un ...

Șoferul frână brusc, să evite în ultimul moment fata de pe scuter care accelerase deja pe banda a doua. O înjură printre dinți. Scuterul semnaliză dreapta și intră pe aleea din fața sanatoriului. Portarul ridică bariera și îi zâmbi, "Bună ziua, donșoara Codruța" spuse. Fata îl salută scurt, băiețește, ridicând mâna dreaptă. După ce a parcat scuterul în zona de biciclete, s-a dat jos, și-a aranjat geaca de blugi și a intrat în holul de la intrare, a salutat salariatul de serviciu, a semnat, confo ...

Ziua începuse cum nu se poate mai bine pentru gândacul negru de bucătărie. Se ghiftuise cu niște firimituri și acum stătea pe masă cu toracele în sus, mișcând haotic din piciorușe. Dar deodată începu să se simtă ciudat. Piciorușele lui fragile se transformau treptat în mâini și picioare, iar trupul lui în trup de om, solid, voinic. Fără să vrea, deschise gura și se auzi vorbind – ce naiba mi se întâmplă! Imediat îi căzu fisa – *sunt om, m-am transformat în om, ce oribil! Urăsc oamenii, ei vor ...

Plecasem cu o rochița albă cu buline negre, cu o breteluță pe un umăr, cu celălalt, gol, cu părul despletit, prinzând, în lumina mieroasă a acelui iunie, surâsul nădejdii în drumul ce mi se așternea înainte. Nu mai știu cu cine eram în mașină, știu doar că am ajuns în vreo douăzeci de minute la casa cu etaj din localitatea din preajma Ploieștiului, la nunta prietenei mele care se căsătorise atunci când nimeni nu se mai gândea că va găsi o dragoste care să o fure, să o ridice în jilțul plutirii c ...

Pentru cei care obișnuiesc să supranalizeze totul, să jongleze cu multiple gânduri pe minut, să treacă, în zbor, de la o idee de la alta, cu greu ducând măcar una la bun sfârșit, serile nu sunt prea des momentul preferat. Serile, atunci când se face liniște, cel puțin în exterior, aduc toată agitația păstrată parcă într-un borcan închis etanș în timpul zilei. Acel borcan se deschide și totul o ia razna, ritmul zvâcnește și gândurile se dezvoltă în ritmul accelerat al palpitațiilor. Pentru mine, ...

Dimineața a început ca oricare alta, cu sunetul obișnuit al tramvaielor și autobuzelor care treceau sub geamul apartamentului Anei, cu pașii grăbiți ai vecinilor pe scara blocului și cu aroma cafelei ce se ridica lent din cană. Totuși, în acel aer de rutină se ascundea o vibrație neobișnuită, un sentiment ciudat care plutea în aer. Ana a simțit acest lucru imediat cum a deschis fereastra, observând pe stradă o pisică verde. Da, exact, avea culoarea verde. La început s-a gândit că era reflexia tu ...

Când s-a mutat în camera de la mansardă, Irina nu știa că fereastra mică rotundă avea propriile ei reguli. Nici măcar nu era o fereastră propriu-zisă: geamul era tulbure ca apa dintr-un pahar uitat prea mult timp, iar rama de lemn mirosea a ploaie, deși afară fusese soare toată săptămâna.

În prima noapte, fereastra s-a aburit din interior. Pe abur se desenase, fără ca ea să atingă ceva, o dâră ca și cum cineva ar fi trecut degetul pe partea cealaltă. A râs atunci—un râs scurt, încurcat—și a ște ...

Sofia ducea o viață liniștită, aproape mecanică, în orașul ei mic, unde tramvaiele treceau mereu la aceeași oră. Acolo nu se întâmpla nimic niciodată. Totul se repeta din nou și din nou, încât devenise o rutină plictisitoare. Totul era familiar și previzibil, până într-o zi când s-a trezit cu o urmă fină de praf metalic pe perna ei. Nu era sclipici, nu era fard. Era un praf rece, metalic, care dispăruse când a vrut să îl atingă.

Nu a dat importanță acestei întâmplări, a pus totul pe seama obose ...

Să zic că totul a început într-o seară de martie, la o cafea. Nu, nu e corect, că n-a fost la o cafea, era ceai și era noiembrie, dar dacă încep cu martie, pare mai promițător și toată lumea știe că poveștile bune încep cu o promisiune înainte să se facă praf.

Hai s-o iau altfel. Era o fată. Nu, nu așa, pare că o să urmeze o poveste de dragoste și nu-i cazul, deși nici nu-s sigur că n-a fost. Era o prietenă. Nici asta nu merge, pentru că prietenă sună a iubită și iubită sună forțat, iar eu n-am ...

În dimineața în care am primit cheia, clădirea Arhivei era deja deschisă. Ușile grele din lemn stăteau întredeschise, iar aerul din interior părea mai rece decât cel de afară. Nu mi s-a părut ciudat. Instituțiile vechi ignoră adesea ora exactă, funcționând după propriul ritm, separat de agitația orașului. De exemplu, o bibliotecă deschisă foarte devreme dimineața poate avea o atmosferă diferită față de o cafenea aglomerată de peste drum.

Portarul lipsea. Cabina lui de sticlă era goală, iar pe m ...

Greta Lovitz iubea nuanțele pastel. Și motivele geometrice bine conturate, în culori țipătoare – nu degeaba era profă de mate. Când dădea ușa de perete, țopăind pe tocuri până la catedră, semăna cu pasărea paradisului cu catalogul sub o aripă. Arăta ca și cum dimineața se înfășurase în grabă în tapetul de pe perete. Nu că n-ar fi avut ce să îmbrace, dimpotrivă, avea un șifonier sau două burdușite cu fuste, bluze, eșarfe, costume deux-pièces, dar mai ales rochii. Pe ultimele avea mare grijă să nu ...

Poliția a sosit pentru a cerceta cadavrul și locul faptei. Acest bărbat înecat a fost găsit cu limba tăiată, într-o zonă izolată de la marginea satului, scufundat în canalul de irigații, cu trăsăturile feței șterse. Poliția a ridicat cadavrul fără a elucida circumstanțele incidentului. Vestea s-a răspândit în sat, versiunile poveștii s-au înmulțit, iar incidentul a rămas învăluit în mister. Însă există un bătrân care știe ce se întâmplă... "Este ea, muta."

Cu mulți ani în urmă, în acest sat s-a ...

De ceva timp începuse iarăși să aibă insomnii. Cel mai mult îl speria faptul că ajungea să se trezească la aceeași oră. Felinarul din fața blocului împrăștia dungi pe tavan. Afară bătea câteodată vântul. Crengile întrerupeau aproape ritmic lumina; erau momente în care se făcea întuneric deplin. Își apropia degetele de ochi. Era acolo. Era prezent, nu alunecase departe de sine. Număra secundele, așteptând până când petele luminoase reapăreau. Uneori, toată încordarea asta avea un efect ciudat. O ...

Partea I – Nebunul

Lacrimile îmi încețoșau privirea în timp ce corpul meu urla din toți rărunchii că sunt încă vie. Se opunea cu înverșunare la ceea ce știam că trebuie să fac. Nu mai aveam nicio așteptare de la viață.

Numele meu este Ana Marcu și sunt o ratată.

Mă întrebam în sine ce avea să se întâmple cu mine după ce aveam să mă zdrobesc de trotuar. Mă va observa cineva, sau lumea avea să treacă nepăsătoare pe lângă mine, văzându-și de treburile lor?

Urechile îmi țiuiau îngrozitor.

...

Mara era o silfidă, un spirit al aerului, ușor și agil, care prindea în zbor cu grație senzații, sentimente, experiențe și le aduna pe aripile ei volatile? Sau era un șuvoi vesel de apă, curgând în cascade, îmbătându-se în bulboane, aruncându-se mai departe la vale, culegând în calea sa arome de pământ, salate de ierburi și mustul mușchilor verzi?

Întâi de toate, Mara a fost o fetiță. Îi plăcea să se joace cu păpușile în parc, ordonându-le pe o bancă, pentru a avea grijă de ele.

— Tu ești un ...

Când pășești pe coridoarele clădirii "Maspero", este inevitabil să nu treci pe lângă vechiul studio, unde se află radioul mare de lemn și resturile microfoanelor istorice. Este încântător să te plimbi printre birourile care poartă poveștile programelor legendare, apoi să treci prin sala de emisie, unde vocea maestrului Fahmy Omar umplea spațiul, învățându-i pe cei noi și evocând trecutul, până când simți că fiecare colț al clădirii trimite un ecou al prezenței sale.

Totuși, trecerea pe aici tre ...

M-am trezit devreme pentru că urma o zi complicată. Era una dintre acele zile în care timpul pare că se comprimă sau se transformă într-o arătare obraznică care îți joacă feste și te împiedică cu orice preț să îți atingi obiectivele. M-am dat jos din pat cu oarece regret și m-am grăbit să-mi fac o cafea, sperând să reușesc astfel să îmi adun gândurile și să mă mobilizez. Îmi cumpărasem recent de pe un site de cumpărături online niște cafea boabe proaspăt prăjită, care promitea o experiență ușor ...

Ne aflăm în era blocajului mental, în momente în care încercarea disperată de a crea este întreruptă de miile de distrageri care ne ocupă mintea. Lumea se întoarce pe dos și pierderea sinelui în informații ia locul echilibrului dintre muncă și viață. Am crede că informația ne ajută să creștem, am crede că a avea totul e un avantaj, însă studiile recente ne arată contrariul. Ne spunem de atâtea ori că vrem să schimbăm lumea, ne uităm de jos înspre idealuri, înspre geniile trecutului care au schim ...

De când se știe, satul adormit dintre munți avea o singură regulă: nimeni nu trebuia să atingă oglinda veche din turnul părăsit. Bătrânii spuneau că în ea locuiește o umbră care nu are trup, dar care tânjește după unul. Cei mici râdeau de povești, iar cei mari le evitau cu sfială. Numai Mara, o fată curioasă și încăpățânată, simțea că adevărul e mai complex decât poveștile spuse la gura sobei.

Într-o dimineață cețoasă, când pădurea părea că respiră în șoapte, Mara a hotărât să urce până la turn ...

Cursurile de management absolvite de Brian îi ajutară. Fu numit lider de echipă la procurarea de caroserii la divizia Bronco. Marcu înregistră, dar nu procesă. Emma i-o spus-o direct: de ce n-ar lua și el aceleași cursuri?

Testul de admitere îl luă cu brio. Dar mai departe bătea apa în piuă. În loc să se uite la tablă, privea pe fereastră. Și doar cursul îl costase bani! Surprinzător a fost că la examenul de sfârșit de semestru luase peste nouăzeci la sută, fără să fi învățat nimic. Bunul simț ...

Lunch-ul îl luau împreună la cantină. Se foloseau de o singură mașină. Curând însă Brian îi explică că programul lui era haotic și trebuiau să-și folosească fiecare mașina proprie. Nici la lunch nu-și mai făcea apariția. Într-o zi la terminarea programului Marcu îl văzu cum, cu un pasager în dreapta, o luă pe highway spre Est în loc de Nord spre graniță. Mai încolo văzu și pasagerul: o desenatoare de CAD de la ei de la Proiectare Produse Prototip. Putea să fi fost o singură dată, dar se repetă c ...

Miruna a trecut pe lângă piscina cu gust de amintire. Era seară, copacii se înșirau pe marginea drumului ca niște lumânări, mașinile, de asemenea, stăteau în rând să își ocupe spațiul. Femeia-și imagina cum era pe vremea bunicilor când se adunau carele, căruțele la târg, într-o aglomerație ce simțea pulsul vieții. Trecea în aerul cald al verii pe șoseaua care îi amintea de un alt timp, acela în care îl suna pe Teodor și telefonul era închis, acela în care inima bătea să îi spargă pieptul, imagin ...

Emma își vedea de cărticele ei. O publicase pe a cincea când lui Marcu i se oferise avansarea. Se serbară la un restaurant rafinat și noaptea se drăgostiră înainte de culcare. Cursul părea să-și fi intrat în matcă. Ea avea gloria, el aducea banii. Dar erau singuri, doar cu Puc. Cu prietenii din Toronto se vedeau poate odată la două luni, iar de vorbit nu prea mai aveau subiecte comune.

Pe peluza din fața blocului stăpânii își plimbau câinii. Una se apropie de Emma. Părea mai vorbăreață. Cum se ...

Era o noapte întunecată și furtunoasă în Țara Basmelor. Pădurea antică, lacul limpede ca cristalul și cele două râuri care curgeau în el din munții albaștri, cu zăpadă pe vârfuri, erau scoase în evidență de fulgere. Tunetele acopereau vocile păsărilor și ale fiarelor care rătăceau prin pădure.

Masa din sala de mese a vechiului castel, sculptată de cei mai buni meșteri din cei mai buni copaci, era neobișnuit de plină, numai cu oaspeți de seamă. La masă erau Albă ca Zăpada, Scufița Roșie, Cei Tr ...

Focul ajunse în buza piscinei când vuietul și trosniturile îl treziră. Se uită incredul pe fereastră. Totul ardea în spate. Se încordă deodată ca un arc. O bruscă pe Emma jos din pat.

"Foc!" îi strigă și o trase până la mașină. La intrarea în șosea se căsca hăul catedralei iadului cu pereții și bolta arzând. Mașini treceau în goană în ambele sensuri prin tunele de foc. O luă la nimereală la dreapta, pe sub arcada de pomi arzând. Drumul o tăia drept prin mile de pădure, și pădurea ardea sub vânt ...

Nu! Nu este acesta. Evident. Textul acela a existat într-o noapte, într-o singură noapte când, obosit de toate ale zilei, am adormit pe canapeaua veche din colț. Îmi aduc bine aminte cum m-am așezat și am tras peste mine cuvertura grea pe care o primisem în dar de la o mătușă de la țară. Cuvertură care mi-a fost și protecție de canapea și pătură de picnic, iar în nopțile friguroase, ca cea de care îți povestesc acum, devenea sursa mea de confort și căldură.

Îmi trăsesem deci cuvertura până sub ...