Dragă Jurnalule,

Numele meu este Spider, iar cea mai mare dorință a mea este să cresc mare. Sunt o fetiță nespus de obișnuită dintr-un oraș mic și incredibil de plictisitor. Dar, dacă m-ai cunoaște, ai ști că orice lucru oricât de mic, are farmecul său, mai ales dacă este ceva personal. Acel lucru revendicat ca fiind al tău, preia din personalitatea și din statura ta. Pe scurt, te vezi pe tine în toate lucrurile tale. Ești tu în tot ceea ce deții. Dar gata cu aceste gânduri tulburător de profunde. Mai bine să-ți spun câteva lucruri despre mine.

Îmi plac foarte multe lucruri, mă entuziasmez din aproape orice, iar acesta e un lucru bun, căci altfel nu aș putea rezista în acest oraș plin de adulți (adică oameni care se iau prea în serios).

Câteva lucruri tricky (probabil aici ar trebui să fac o listă...) îmi place să mă plimb noaptea prin cimitir și să urmăresc lumina pâlpâitoare a lămpilor albăstrui de lângă morminte. Fiecare mormânt are luminița sa, iar asta e așa reconfortant când nu-ți găsești locul nicăieri în lume (uneori, am impresia că le văd mișcându-se). Îmi place să mă ascund de oameni și să-i urmăresc atunci când cred că sunt singuri (să-i spionez), iar un lucru căruia nu-i subestimez niciodată puterea este pusul dorințelor. Exact. Ai citit bine. Nu ratez nicio ocazie de a-mi pune o dorință. Pentru că nimic nu îți face ziua mai bună decât speranța. Iar dacă nu ești prea bătrân pentru asta, îți las chiar acum cele mai bune ponturi. Ce e și mai ciudat, este faptul că ele chiar se întâmplă...

Când să-ți pui dorințe

Listă realizată de Spider Selby

1. Când vezi pe cer o dâră albă lăsată de avion;
2. Când e clar de lună afară;
3. Când îți iese bine un lucru;
4. Când auzi cucul cântând;
5. Când îți cumperi ceva nou;
6. De Anul Nou;
7. De Paști;
8. De ziua ta de naștere/ de nume.
9. Și în fiecare zi a existenței tale, așa, ca mine.

Și ca orice copil absolut banal, nutresc o pasiune nestăvilită pentru un anumit lucru. Însă sunt oameni mereu în jurul meu care încearcă să mă ajute să nu-mi mai pun dorințe. (nu știu de ce poartă mereu alb și vorbesc în șoaptă în preajma mea). Iubesc... vacanțele. Bine, nu chiar vacanțele mele, pentru că eu nu am fost niciodată într-una adevărată, ci vacanțele altora. (a se citi aici vacanțele personajelor principale din filme.)

Imaginează-ți cât de palpitant poate fi să-ți petreci fiecare zi din viață într-un alt film? Să trăiești un micuțul apartament al lui Kathleen Kelly și să iei prânzul lângă librăria The Shop Around the Corner.

Mi-aș dori să am un bunic ursuz, la care să fiu obligată să merg o dată pe an, al cărui conac să ascundă un dulap magic către o lume din povești. Chiar și niște părinți vampiri ar fi mai buni, decât să fiu mereu singură aici. Vreau să am prieteni cu puteri supranaturale, să cunosc vârcolaci și să învăț să zbor cu un gargui. Visez la locuri pline de miros de iarbă proaspăt cosită și caprifoi. Mi-aș construi o căsuță cu ușă cât o roată, înconjurată cu străjeri fermecați din flori. Aș înota cu sirenele, iar noaptea aș cânta cu păsările de pradă.

Toate poveștile pe care le-am citit mi-au ridicat o imensă așteptare. Am descoperit, în toate poveștile, că ceva absolut fantastic și ieșit din comun se va petrece când voi crește mare. Ascultă aici, Jurnalule, toate lucrurile fantastice se petrec în viața ta când devii adolescent. Iar eu, sunt fix, atât de aproape!

La orice personaj te gândești, Jurnalule, ceva anume s-a petrecut în adolescența sa, acela a fost punctul culminant al vieții sale, iar eu sunt aici ca să-l descopăr pe al meu.

*

Dintr-un ungher întunecat al Aleii Nocturn, doi ochi asemeni unor tăciuni arzând privesc chipul fetei. Copila poartă o rochie roz pastel, largă, precum un clopot. Părul ei este o cascadă curgătoare de bucle în flăcărp ce se așează calm pe umeri. Niște cureluțe din piele o țin mai mereu legată de patul din fier simplu, iar când i se permite să fie liberă, poartă în brațe un caiet de scris și visează... ,,Știe ea cine este? Își mai amintește adevărul celor petrecute?"

Dintr-odată, sunetul brutal al unui clopot de biserică se tânguie în noapte. Sunetele sunt simțite de fiecare piatră de pe alee, de fiecare cărămidă a caselor. Lovesc cu putere, apoi dispar. Trupul bărbatului se dezlipește în sfârșit de la fereastră, iar vraja se rupe. Prin ușă, o pală fantomatică de lumină albăstruie își face loc în fața bărbatului, scoțând la iveală forma unei veverițe. Din gura Patronusului se aude un mesaj scurt: ,,E întru totul o Încuiată acum. Va rămâne la Sfântul Mungo pentru Boli și Răniri Magice pentru totdeauna."

,,Biata de ea, nu va ști niciodată cât a fost de specială..." Bărbatul privi cu amărăciune în timp ce Patronusul dispărea într-o ceață lucioasă. Cu o ultimă privire aruncată în urma sa, se preschimbă într-un liliac și dispăru în noapte.