Prima revistă de creație hibridă, înființată de Doina Ruști, pe 24 februarie 2020.

Editată de Asociația Creatorilor de Ficțiune

Respirația orașului

Tema propusă de revista Ficțiunea, referitoare la orașe și, poate, la felul în care ar arăta orașul ideal în care să locuim, mi se pare foarte ofertantă, dar și destul de complexă în același timp. M-am născut, am crescut și am studiat în București și am fost martor la transformarea lui, de la începutul anilor 2000, când eram copil, până în zilele noastre. Mă fascinează lecturile vechi despre București, mai ales cele în care spiritul orașului se simte printre filele cărții și ai impresia că poți vedea și chiar simți imaginile și mirosurile pe care autorii le evocă. Încă mai există străzi și locuri care parcă păstrează puțin din trecutul lor. Sunt zone liniștite, cu case vechi, care, dacă ești atent, par să îți șoptească povești; trebuie doar să ai răgazul să le asculți. Locuiesc acum într-o zonă în care se refac șinele de tramvai, iar traficul este complet blocat. Seara, după ce muncitorii pleacă, se aude ciripitul păsărilor. Cum bulevardul se află puțin mai departe, zgomotul mașinilor se estompează și lasă loc unei liniști neașteptate. Din cauza șantierului, locul de pe trotuar este destul de strâmt, dar plăcerea plimbării încă este prezentă, mai ales că zona are avantajul unei bogate istorii, dar și numeroși arbori. Cred că unul dintre lucrurile care lipsesc acestui oraș este un spațiu verde mai vast, unde să te poți plimba în tihnă. Poate că mai există prin unele zone, dar sunt mult prea puține. Se construiește haotic, infrastructura este zero, iar urbanismul devine ceva absolut îngrozitor. Nu sunt fanul clădirilor de sticlă, arată absolut barbar în oraș, la fel cum se întâmplă și cu numeroasele clădiri rezidențiale, care se ridică în neștire.

În fiecare vară, temperaturile cresc, iar capitala se încinge la propriu, mai ales în cartierele lipsite de spații verzi. Revin la un exemplu personal: dormitorul meu, aflat la etajul al treilea, are vedere spre o clădire de birouri și o parcare unde nu există nici măcar un copac. În schimb, balconul și livingul, orientate spre strada principală, dau spre un șir de arbori plantați cu ani în urmă, ale căror coroane au ajuns acum aproape de balcon. Diferența de temperatură și de calitate a aerului dintre cele două părți ale aceluiași apartament este incredibilă, iar asta se întâmplă într-o zonă aflată chiar în centrul Bucureștiului. Deci spațiile verzi ar trebui să fie o prioritate și o grijă mai mare pentru sănătatea cetățenilor și a calității aerului. Poate că sunt lucruri pragmatice, însă un oraș cu un aer respirabil, este un oraș ce oferă o bună calitate a vieții. Spusesem mai sus de mirosurile ce transced filele cărților despre București, însă din păcate, în zilele noastre, acestea se regăsesc din ce în ce mai rar, chiar și în perioada primăverii. Până și mirosurile din fostul Târg al Moșilor, cred că erau mult mai plăcute decât cele de acum. Lăsând zona olfactivă deoparte, un alt minus al acestui oraș, chiar dacă sună pragmatic este o sală de concerte/spectacole. Nu se poate să nu existe un loc unde să se poată organiza, la calitate europeană, diferite concerte, lansări de filme, târguri sau orice alte evenimente culturale. Să fie un spațiu viu, verde, cu cafenele, librărie, restaurante, un spațiu de socializare cultural, așa cum există în alte țări civilizate. Trebuie să recunoaștem că funcționăm în acest domeniu pe sistem de avarie, fără a avea spații de nivel european. De ce ne ocolesc marii artiști și marile spectacole? Avem aici răspunsul. Este cultura o prioritate? Răspunsul îl bănuiți. Este minunat să romantizăm orașul, dar oare nu ar fi frumos, ca volumul de proză sau poezie care descrie orașul, să fie lansat într-o locație culturală, demnă de așa ceva? Lăsăm un pic timp de reflecție pentru că este necesar.

Andrei BULBOACĂ

Andrei Bulboacă, doctor în studii culturale la Facultatea de Litere, Universitatea din București, cu o teză despre festivalurile de muzică din România. Pasionat de literatură, teatru și sociologia festivalurilor. Critic de teatru la început de drum, în prezent masterand la secția de Studii de Teatru și Performance, în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București.