OPTm
nr.crt.

fericit cel căruia îi poposește în sânge

după-amiaza la ceas de rusalii

strămoșul cel mai însetat cel mai flămând

cel care poate rătăcește și se hrănește

cu suflarea bourului de la poalele Carpaților

căci duhul lui e asemenea unui boncăluit de cerbi

a unui cântec de mierlă

a unui umblet de linx

fericit strămoșul care și-a amintit de mine

în după-amiaza sacră de Rusalii

și mi-a cântat în sânge melodia aceasta

pe care încerc să o transcriu cu urechea

lipită d ...

Purces-am cu noaptea în noi,

înnegurată și amarnică trăire,

cu zâmbetul șters în copite de cai,

galop în slovă și-n cinstita privire.

Dat-am vorbă în lumea întreagă

de-amurgul în șa ne-o găsi

să se lase de știre de-ndată

că ce va fi fost să fie nicicând nu va fi.

nici făgăduința nu va să fie-mplinită

ca roza ce-acum se ridica în soare,

aduceri aminte rânduite pe cruce

se sting la rându-le ca o lumânare.

Nevrednică vreme, netrebnice gânduri

și ...

1.

Am în cap o bilă de plastilină multicoloră care

se tot mărește și se tot mărește

Îmi pierd mereu șosetele în subconștient

și mințile sub poduri

Aici a curs un tei și când cade o frunză,

ce gălăgie!

2.

Trupul nu mai e doar o coajă

care se usucă zi după zi

pe culoarul întunecat

Când plouă, puterea apei îi aparține și

se transformă într-o plajă curățată de nori

Sub apă sunt cauciucuri și cai morți

Un copil trage anevoie de ele

vrând să le scoată ...

să te așezi pe obstacolele dintre noi

aici toate mor înainte de a se naște

fericirea între mine și tine

n-are loc la lumina zilei

o pastă grețoasă

se-ntinde ca untul

a ajuns în ultimul hal

lasă-i să creadă ce vor și vino mai aproape

mergem la piață,

mâncăm o ciorbă de lobodă

și ne facem rumeni în obraji

Despre munți

m-au bucurat exagerările

și am râs,

dar râsul de suprafață

doare mai târziu

logica noastră era imediată

n-a mai rămas nimi ...

Tu ce ai pune în cutia pe care nu vrei să o vadă nimeni?

Un pix și-o foaie, un ruj roșu sângeriu,

pentagrame de metal, butoane de la tastatură

și sâmburi de cireșe peste un iepuraș de pluș.

Aș adăuga o trusă de farduri colorate,

lângă un Versace Vanitas neînceput,

între un CD cu Rotting Christ și Subcarpați,

un cidru de mere și câteva poze,

într-un plic negru pe care scrie cu verde:

Those who break the rules are scum.

*But those who abandon their fri ...

Atunci când ai plecat

ai luat cu tine orașul

Prin tăcerea de sfinx a zilei

în toată puterea cuvântului

la adăpostul aplauzelor pentru

un adevăr ce făcea comerț cu el însuși

când îngerii stăteau

îngrijorați deasupra răscrucilor

precum flăcările peste nebănuite comori

iar suferința înainta în lume

ori de câte ori era amintită

Atunci când ai plecat

ai luat cu tine orașul

Prin spaima ieșită

din tratatele de urbanism

ca o consimțire vinovată

...

am fost tare fericit când am învățat să merg cu bicicleta

la scurt timp după ce am învățat să merg cu picioarele

(mai târziu, doamna învățătoare mă certa și-mi spunea că scriu cu picioarele

iar eu râdeam în sinea mea pentru că alergam și scriam cel mai repede din clasă)

pornind spre rondul cu trandafiri din fața Planetariului

am ieșit pe casa scării

tata a rămas în urmă să încuie ușa

în mâna stângă avea bicicleta mea roșie cu roți ajutătoare albe

eu am ...

Tăcerea ta o zi de toamnă venită din senin pe care n-am dorit-o atât de friguroasă pielea mea deplânge soarele insule de epidermă se desprind plutesc în largul căzii visul se dizolvă în curând 2-3 zile scrie pe pachet ca sarea cu lavandă vor rămâne două trei bucăți pe margine realitatea e distanța de la pahar la gură pe care ai tot anulat-o un zbor pe care vrei de data asta să-l pierzi în toate circumstanțele

secunde suspendate dormeai eu număram mașinile îți treceau pe sub degetele de ...

uite mamă

câinele ăsta care îmi ronțăie mâna dreaptă

bagă-l în casă hrănește-l

lasă-l să asculte cântecele noastre de leagăn

arată-i albumul cu poze alb-negru

câinele ăsta mamă

ar putea să fie copilul tău

așa că ai face bine să îl aperi de neprevăzut și de întuneric

să îl educi și să îi dai tot ce ai mai bun

prin frigider prin suflet prin viață

câinele ăsta care îmi înghite lacom falca și-o ureche

va vorbi ...

Daniella Louisa Andreasen este o poetă feroeză din Tórshavn, născută în 1975. A studiat la Universitatea din Insulele Feroe. S-a mutat apoi în Danemarca, fiind unul dintre primii și cei mai importanți bloggeri feroezi. Andreasen a scris despre maternitate, boli mintale, viața sexuală și abuzul de substanțe în termeni cruzi, fără perdea, care au șocat cititorii din Insulele Feroe. A debutat în 2011, a debutat cu o colecție de povestiri, Dilema, inspirată de blogul ei. Monologurile, narați ...

am încetat să îmi mai leg eșarfe

mi se încolăcesc frânghii de cuvinte

ce îmi sugrumă gândurile

și voi rămâne doar cenușa aceea

îngropată lângă cel mai uscat copac

care a zbătut crengi în singurătate

căci din mine nu mai cresc flori

aripi sau speranțe

doar iluzii și buruieni pe creier

care îmi tot înalță abisul

cu acel zbor eșuat

am format cel mai frumos lac

în care nu a înotat nimeni

nimeni și cu mine

eram sânge toamn ...

[reading / un-reading]

citesc poemele scrise în anii trecuți

le recitesc cu o atenție distorsionată

aș fi vrut alte cuvinte pe care să le am la îndemână

dar, ce-i drept, cuvintele sunt de prisos

oricât ar vrea să demonstreze poezia contrariul

oricât ai încerca să demonstrezi contrariul

uneori viața se petrece cu viteza luminii

greu de conștientizat

dacă viața e de partea luminii

[library science]

te scriu

te citesc

viața ta ...

mi-e greu în mine

și nu-i nimic

aeru-i parșiv într-o

cutie sigilată

claie de clei gol.

descreieratul

pitoresc dacă-l

veți cunoaște vă

veți face cruce

(cu limba pe cerul gurii.)

inima-mi gâdilă dinții

mă scapă-ntr-un zâmbet al meu

(luminița roșie a

televizorului clipește

dă să plângă. mă sperie.)

nu mă pierd nu mă pierd

în bezna pigmentată

mă ghidează mă ghidează ...

primul milion de dolari l-am făcut din chetă asta pentru cei care se miră & pentru curioși pentru că de obicei așa spun marii afaceriști ai lumii nu mă întrebați de primul milion, de restul vă spun

ei bine eu nu-s afacerist, primul milion e din chetă iar restul din vise, dar vă jur, sunt atît de bogat că nici nu mai visez, deja de milioane jde milioane mă întorc de pe o parte pe alta & mă gîndesc la tine

milionăreasa mea, cu țîțe mici, spuse bubițe dar ...

spuse așa, pe-nserat, printre arțari și oleandri

durerile, spaimele și micile cruzimi

par obeliscuri decorative ale unei case vechi

de unde se aud, rar

șoapte, arpegii

câțiva pași la-ntâmplare

așa-mi povestiți și voi despre orașul acesta

minion și pestriț

prin care treceți în grabă

să nu vă prindă

să nu vă acapareze

liniștea lui stranie

amurgurile melancolice

și nici piațetele

cu mirosuri sufocante

din lumea lui nu po ...

Cătălina Matei (n. 1988) a absolvit Facultatea de Litere și masteratul de Teoria literaturii și literatură comparată din cadrul Universității Naționale din București, urmând, în paralel, cursurile Facultății de Interpretare Muzicală (specializarea pian, UNMB).

A debutat în 2014 cu volumul de poezii Lanul cu sârme întinse (editura Tracus Arte). Cel de-al doilea volum de poezii – Iubirea pentru morți e cea mai mare – se află în curs de apariție la editura Casa de pariuri literare. ...

Frumos ne șade

Frumos ne șade vii sau morți pe planeta asta,

învârtiți în jurul soarelui.

Forța centrifugă este cea care stropește pe șevalet în locul nostru,

răzbate piatra sau zgârie hârtia țipând semnele răcirii noastre.

Frumos ne șade scriind, citind sau ascultând acum aceste rânduri.

Frumos ne șade cu zâmbetul pe sponci,

cu vântul sau,

altădată,

cu țărâna vie prin păr

și cu stelele la milioane de ani depărtare

lucind deasupra ...

nu e niciodată târziu deși apusurile

au dâre prelungi verile

vin tot mai repede la Weimer

degete pe piele tremurul ierbii totul

exact când trebuie transpirația

amiezii sunetul insectelor

paroxism drumuri peste drumuri

deși nimic nu mișcă

persistăm

suntem decapotabili

sub cenușa cerului ia-mă de mână

ia-mă de lângă mine și du-mă

în locul inexistent deșiră-mă

celulă după celulă

între timp o să rămân aici

cu capul dat pe spate în mașina ...

#muză

cele mai bune poeme ale mele se nasc

dintr-un corp ce nu-mi e tocmai rival,

nici prieten,

din amurguri triste ca un bilet de adio,

din zile cu prea multă cafea, nopți zugrăvite

în albul strident al îndoielii de sine

ca mod de viață și ax de sprijin

fiecare vine cu vocea lui,

niște bărbați gălăgioși, fără nici un alt punct

care să-i aducă la aceeași masă în afară

de faptul că odată, demult,

am putut să văd și am iubit binele

ce se pitea ...

9.

doar nu mai există normalitate

nu a existat niciodată/ vreodată

un poem normal ar trebui să sune ca în Trakl/ dar Trackl nu este normal/ să vină Anne Sexton, Frank Bidart, Ko Un, Louise Glück

oamenii să se joace de-a Moș Crăciun, spiridușii, renii, Dumnezeu, salvarea speciilor, tu, frumoasă hurie să te îndrăgostești

de mine

și mie să nu-mi vină să cred

deoarece îndrăgostirea este ca un fel de sălbăticiune

sau sălbăticire

un fel de mistică a unor sălbatic ...

Fata avea două caverne în plămânul stâng

Fata avea două caverne în plămânul stâng

suferea de levofobie și absorbea toată roua mușcatei

de pe balcon la șase fix dimineața.

atunci cafeaua aburea fereastra cu vitraliul pastelat

în care înotau pești, alge și căluți de mare.

Bucuria ei înota și ea în lacrimile pe care le aduna

într-un mic borcan de muștar.

Se auzeau sirene.

în fața blocului era bătaie pe locurile de parcare

spații extratereste în care navete ...

forță casantă

1.

în fața casei băltoace holograme de mărgăritar

un vânt călduț ce animă pereți de lut lipiți

cândva între ei cu bălegar 

aștept un semn cineva să-mi explice ce simt munții 

plini de podoabe verzi când se pune monopol 

pe soare și ploaia măruntă aceleași guri de pământ

aceeași curte goală

aici mă întorc cu-n soi de dezgust zăpușeala înghițită de stele 

au astupat fântâna gâștile au fost tăiate demult 

unde sunt sa ...

Când închidea ochii vedea atâta negru, ca o ceață groasă și nebună ce voia să-i pună stăpânire pe cornee, să-i aburească mintea și să-i picteze întreaga structură anatomică a ochilor în negru, dar nu orice negru, ci un negru menit să bântuie până la sfârșitul zilelor, să întunece cu totul judecățile traiul unui biet muritor. Când închidea ochii vedea forme ale unor obiecte zburătoare, și ele tot negre, obiecte de neidentificat, al căror contur strălucea puternic în nuanță de alb-fosforescent. ...

 

O oază blândă/ un timp al schimbării 

o luăm de la capăt cu apartenența/ e liniștea dinaintea cuvântului acasă

*co-dependent de amprente străine*

un albastrul neclintit al mării liniștite,

dar niciodată apele calme nu sunt liniștite în adâncuri.

Uneri suntem insule acolo unde

pentru scurt timp

eșuează fericirea 

elogiul naufragiului

calmul nu e cel dinaintea furtunii

e cel care te absoarbe în talaz din gânduri 

Un corp c ...

Dima,

Mama a fost ucisă pe 9 Martie. A murit repede, nu s-a chinuit. Nu mai avem nici casă. Am îngropat-o pe mama în grădinița cu flori din fața blocului. Îți las aici o schemă ca să știi cum să ajungi la ea. Îmi pare rău că nu am putut să o apăr.

Dima, mama crește acum mai frumoasă decât florile care i-au supraviețuit. Deasupra ei soarele s-a înnegrit, a putrezit și s-a desprins din corabia lui minunată. Dima, doar pământul întinerește pentru că se hrănește cu sânge cald. Pentru că d ...

primul milion de dolari l-am făcut din chetă

asta pentru cei care se miră & pentru curioși

pentru că de obicei așa spun marii afaceriști ai lumii nu mă întrebați de primul milion, de restul vă spun

ei bine eu nu-s afacerist, primul milion e din chetă iar restul din vise, dar vă jur, sunt atît de bogat

că nici nu mai visez, deja de milioane jde milioane mă întorc de pe o parte pe alta & mă gîndesc la tine

milionăreasa mea, cu țîțe mici, spuse bubițe dar ca ...

De-un Fir cu toții atârnăm pe rând

Dar Ei Actorii sunt legați prin Fire

La Cerul înstelat ÎnChipuire

Fără sfârșit Și dincolo de Gând

Ba June Prim conspirativ ori Mire

Ba-Însângerat Amant Bufon oftând

Ori Prinț ce Mântuirea în Iubire

Își află când Destinul e mai blând

Domniță Vrăjitoare sau Femeie

Ingenuă perversă Grea cu Fii

Sau Piatră-n casă Poate Galatee

În Ipostaze Doamne-Atât de vii

Li-e dat să-ndure Cer mistuitor

Un Rug e ...

Iubita mea visează cu mine singură

un Tu mai important spărgând iluzia atârnând

pe o pânză de păianjen cu elefanți din helium

Norii au ca destinație cactușii pe piciorange

Ea moare Eu mor și fără bani și

fără glume și nici lumea

nu-mi vine s-o schimb Va fi mai rău

Fluturii se nasc din curcubee și în curcubee

se și întorc Doar naivii mai cred

curcubeele care vor să fie fluturi

și sunt culori aruncate între două frunze

Atunci când ies pe balconul de ...

mă trezesc în serile de mai

cu inima bătând în culoarea macilor,

cu fragilitatea mea și ușurința de a fi zdrobită de tot ce întâlnesc pe drum:

sunt fetița de 10 ani, înfășurată în sac de plastic și legată la brâu cu sfoară,

care cutreieră bulevardul, căutându-și mama, plecată într-o lume de basm gri metalizat.

sunt păpușa cu pielea crăpată

cusută de un copil abandonat,

orfanul,

geamănul,

străinul,

sunt dorința de a termina, de a duce viața ta la capăt. ...

lui M.G.

0

și dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine/

scoate-l și aruncă-l de la tine/ și dacă mâna ta cea dreaptă

te smintește pe tine/ taie-o și o aruncă de la tine/

căci mai folos îți este să piară unul din mădularele tale/

decât tot trupul tău să fie aruncat în ghenă/

1

tocmai picioarele vor să se odihnească mai repede/

mai repede decât mâinile gâtul sau colonul iritat/

adică să treacă în viteză pe lângă celelalte componente ale corpului/

un ...

Pentru toți e muzica asta dar ei n-o aud

o lasă să dispară în program

de acolo o culeg ca amintire ca previziune

și spun că știau – nu cu mult înainte aici erau alții

cetățeni universali ai festivalurilor electro

ascunși de ploaie la adăpost de frică

sau nu chiar de frică ci de pre-frică: comodă și albicioasă

edificatoare

Azi nu am mers mai departe, își spun

Azi nu m-am îndurat să arunc sau să îngrop nimic, iar vocea lor

cuprinde patul hainele unui fost ...

Lumea lâncezea relativ fericită, nefracturată încă de dizidențe, pe vremea când, adolescent absorbit ireversibil de vortexul cărților de hârtie, citeam trilogia lui Ernest Hemingway despre război și post-război: Adio, arme!, Pentru cine bat clopotele, Fiesta. Și soarele răsare. Nu am găsit, în Pentru cine bat clopotele, răspunsurile alpha și omega cu privire la tragedia hedonistă și contemplația serenă a vieții pământești. M-a sedus, mai curând, Fiesta, cu idealul prieteniilor ...

I.

M-aș așeza în primul rând.

Cel mai tare-mi place când uit să urmăresc

ce se-ntâmplă.

Eu îmi amintesc doar că textul a fost bun,

aș vrea să fi scris eu

poezia din el.

Viața e ce se-ntâmplă când îți faci alte planuri

dar ce se-ntâmplă dacă nu am niciun plan

și de pe scaunul ăsta cu ghimpi

mi-ar plăcea să tresar.

Mă uit după cine se ridică la final

II.

Nu fac lucruri necuviincioase.

Nu-mi permit, dar

depinde unde se îndreaptă

...

Odată cu tine, a venit la Hala Traian și masa uriașă din hol, pe care o botezaseși Colosul din Rhodos, pentru că dedesubtul tăbliei ei ascultaseși ce se spunea de câte ori se adunau mătușile tale. Consiliu de familie în Pictor Romano. Aveai câțiva ani. Stăteai sub masă și se scurgeau cuvintele în urechea ta. Acum stau eu sub aceeași masă. Sunt mai mare decât erai tu atunci, înțeleg mai multe.

Păi da, că eu te am pe tine. Tu pe cine aveai, atunci, sub masă? Uitau că ești acolo. Tu nu uiți de ...

eram legat, legat eram și nu înțelegeam, nu, nu înțelegeam 

nici ce mă lega și nici de ce eram legat 

dar nu puteam să dau nicio replică, argumentele celorlalți 

săgeți în piept mă izbeau 

simțeam, da, simțeam 

ploi reci, interstelare, 

tornade cuvintele lor mă răscoleau 

și n-aveam drept la replică, nu, nu aveam 

în constituția acelei seri bătea vântul 

dădeam să spun ceva, dădeam 

aveam tot felul de fraze în apărarea mea 

și totuși nimic, nimic ...

Unii primesc o viață întreagă

Pentru a-l țese pe împreună în tivul cămășii lui împreună.

Nouă ni s-au dat trei zile

Lungi și late

Adânci și înalte. 

Pe prima am petrecut-o cu morții,

Pe a doua, cu viii,

Îmbrățișând cast dragostea ce-ar fi putut să fie.

Dar nu ne-am permis luxul ăsta,

Aveam doar o iubire de iubit și timpul era limitat, după cum se știe.

În a treia am plecat să împăcăm

morții cu viii,

În călătorie.

Orice minune ț ...

nici nu mai știu ce ai zis

ai zis să ne vedem în față la statuia

lui matei corvin să ne cunoaștem

ascultai smalltown boy și eu nu mai știu

ce ascultam te ascultam pe tine

cum vorbești îmi plăceai

ești cu zece ani mai mare decât mine pot

să îți zic tata poți să mă bați ca el

poți să mă fuți în cur poți să faci

cu mine orice vrei până nu mai pot

până nu mai poți

până ei nu o să mai poată să ne privească

de scârbă

să știi că nu mă îmbrac ...

sociopatia mare cât o cantină pentru studenți, de iubit nu mai pot iubi și mai devreme, când am fost să iau țigări, un semi-cerșetor ridica un ban de jos și îmi zise: norocul din drum. așa mi-am explicat lipsa norocului. n-am avut drum. Kreuzberg. sex democratic. SO36

depozit, Phillippe! cu degetele zdrelite, fumez. unde mă termini și unde te încep? carnea e calciu pe pereți și un afiș — es lebe! — 

o păpușă zace într-o baltă și prostituata slavă își descurcă părul cu o perie ver ...

Unu 

Tarabele din piață sunt pline;

îmi atrag atenția murăturile

și mă gândesc cu ce le-aș mânca

gogonele, castraveți, ardei copți

ș.c.

Bătrânele din spatele tejghelelor

au mâinile obosite și mulțumite;

își așteaptă nesigure clienții

sperând să vândă măcar puțin

și că oamenii nu se vor mai otrăvi

cu produsele din hipermarketuri.

Doi

Telefoanele par lipite

de mâinile celor care stau în stație,

seara, pe frig.

Pielea m ...

există martori sau poate că nu

doar umbre pe fundalul unei existențe

despre care nu pariază nimeni că s-a împlinit vreodată

biți pe internet, click-uri la nimereală

dar ai zis, da, s-a auzit clar, ai zis

sau poate că mi s-a părut, dar era de parcă ai fi zis efectiv

și cum poetul dă mereu afară din casă

sunt anul trei la stomatologie

sunt din galați, adică nu-s, fac aici doar facultatea

nu-mi place deloc orașul

erai atât de f ...

Poem despre duminică

Duminica

e ziua în care

Meșterii își repară mesele

Dar eu îmi amintesc că

Duminica era ziua ta

În care mâncai iaurt cu pâine

Seara târziu

Și îl citeai pe Tzara

Mințindu-mă că l-ai înțeles.

Te văd lunea

Miercurea și câteodată

Vinerea la

00.53 fix

Eu mereu întârzii

Atingerile strict interzise

Practic imposibile

00.55 fix

Luna-i mai amară în

Ardeal

Aici e doar bolnavă de

Icter

Blocaj int ...

sau nu

astăzi e trecut rece dinaintea nebănuitoare a firelor

albe ca lumina intens atârnătoare

la cataramele cizmelor tale îngreunate de noroi proaspăt

gunoi

trage tălpile pe lama ruginită a buzelor

îți încadrează teama vorbele mele cu gâturi lungite

violent lasă-ți venele de pământ să-mi adulmece

gura după astăzi absentiment

nedezmințit astăzi voi

lăsa din nou toate rădăcinile să-mi sece

pe rând așa cum au venit

să rămân umbrit ultim ...

oxi

întârzii, ca de fiecare dată:

coșciugul, așezat în picioare, lângă intrarea în casă,

adăpostește vrejurile uscate de fasole.

(pleura plămânului meu stâng s-a ridicat într-o zi

ca o cortină)

închid ochii, liliacul Madame Lemoine

va înflori la sfârșitul acestei clipe,

moartea va veni sub forma unui pahiderm gigantic,

va spulbera dunele de nisip și potecile de var,

credințele despre eter, despre lutul ancestral și despre cele șapte chakre.

...

smocuri de smoală

             pe bloc aerul e irespirabil 

             adie miros de rufe 

gâlgâie țipete de copil

nori gigantici erup pe alocuri

dealurile din jur ard cărămiziu

stau întins pe smoala fierbinte

cerul prăfuit e boală călâie

soarele mov un măr lovit

vrăbiile miros a carbid

noaptea plesnesc stelele 

străzile șerpuiesc printre balcoane

din parc se aud răgete de lei

turnul e luminat cuminte 

se văd geam ...

salt nestabilizat prin trapa toamnei

ieri l-au înmormântat pe tomescu marius

sigur nu s-a dat la știri pentru că tomescu marius

n-a murit în afganistan și nici nu a fost parlamentar de buftea

nimeni nu a știut că a fost comandantul meu de companie

și noi trebuia să câștigăm un război sau mai multe

tomescu marius era un tip al dracului așa ziceau soldații

chiar el îmi spunea așa suntem noi parașutiștii mici și ai dracului

deși eu aveam peste 1,80 îmi era ciudă că ...

un bărbat aleargă în Parcul Los Berros,

la fiecare cotitură, își așteaptă nerăbdător sufletul, care face numeroase popasuri:

la umbra portocalilor, în urma melcilor,

pe lângă mierla brună și arici.

vulturul se îndreaptă spre mine cu aripile întinse,

înșfacă pofticios cubul de carne de pe mănușa groasă

și se îndepărtează mulțumit.

dintr-o casă veche se aude până în stradă: "Nu mai pierde vremea cu întrebări, că vine straja":

o femeie frumoasă se o ...

Cișmeaua

Dau de gropi pe toate drumurile,

pline de praf sau apă de ploaie.

Niciun trotuar nu e neted pentru pașii mei

la fiecare mișcare până și gândurile vibrează.

Plimbarea este o necesitate cu greu împlinită,

mecanic doar, ca inerție cosmică.

Picioarele se clatină ca în probele inițiatice.

Mâinile se balansează pe lângă corp

de parcă ar pompa invizibilă apă.

iar eu aș fi o cișmea.

Vrabia

S-a așezat pe balconul meu

și ...

Mergi! Marș Poete!

Drumul nu este cel pe care îl vrei tu

Este cel pe care îl cumperi cu scrum

Ani la rându-mi am fumat țigările lui taică-miu

și am făcut din fum să apară și să dispară lumina felinarului

Privește în rostogolire la câinii care latră la păianjeni

Ce și-au făcut pânză în calendar din frunze căzătoare

Naive prietene de suflet lăsând loc altora

Mulți s-au rafinat Eu am rămas la fel de barbar și pe față

Mulți văd Visează la autografe pe cărț ...

poemul este absența respirării

cu răsuflarea încercuită

și cu cuvinte pe dos din nou acolo

*

Ceea ce este spus în lume

nu vine singur

Perne, nori, lebede

fără vreo urmă de om

se învârtejesc

și se bat în noi precum inimile

asta chiar este necesar

pentru vid

Un poem

este numele secret al unei perechi de cuvinte

*

A fi născut

este o scurtătură înăuntru

pentru scaune, sofale, grădini, ganguri, drumuri

Viața d ...

I

dragă a.

privesc accidental frunzele 

aduse pana la intrarea de la metrou

foșnesc lângă bocanci foșnesc și mai departe

aștept să vină iubirea vieții mele aștept degeaba

un băiețel mă roagă să-i cumpăr pachetul de șervețele nazale

îmi spune ca a învățat tot alfabetul și-i place să joace cărți

zâmbește

astăzi nu o să fie bătut

e o atmosferă exclusivist dezaxată 

mascată de vopseluri mecanice extracte nefolositoare

în lipsă de altceva cafea de la aparat

experimente afective ...

arcanele tăcerii inimile noastre și durerea fantomă a celor adormiți.

nu în răspuns ai căutat pacea. e doar respirația eșecului din ceafa mamei abandonate, din jocul copiilor de noapte, din gestul actorului fascinat de regie, din sănătatea asta incomodă în care râdem ca proștii.

cine vs. cui. creier degenerat în care limbajul se rescrie.

inima ta e un cronotop al inimii mele.

mirosuri de trup devorându-se între ele și perfecțiunea unei vocale în miezul memoriei. ești arhiva pr ...

("Boku", "Ore", "Watashi" înseamnă "Eu" în japoneză. Dar nuanța lor este absolut diferită)

Boku trăiesc într-o insulă izolată pe pământ

Casele

Sunt îngropate în viață cotidiană

Ca să nu facă ondulații sinistre

Ca și cum ar anihila propria prezență cu subțirimea culorii

În jurul gării există 5 cabinete dentare și

3 cazinouri Pachinko

(Pariu în stil japonez!)

Chiar înainte ca Dl Corona să aducă liniștea călduță Japoniei

Această insulă era deja ...

Nu cunosc această mare: lumina e un deșert

Unde plutesc miasmele și fantomele

Și resturi de rugăciune ...

                                  Din tencuiala murdară

așchii mărturisesc

O măreție străveche rănită

De reprimări, de lacrimi tulburi

De la balcon cu lentoare până-n fereastră

Unde soarele crud al lunii aprilie se aprinde și arde

Întrebări, semne și amenințări.

Neliniști hămesite în piept 

Fără milă și fără oboseală te caută

Vorbesc cu tine și nu-ți spun nimic

Și tu îți mișt ...

Când mi se face dor

sărut mormântul bunicii

îi simt mirosul prin el

îi vorbesc despre ziua în care a murit

știu că mă aude

știu că mă simte

eram în autobuz

inima mi-a început să bată

sună telefonul

aud vocea mamei

plângea în hohote

,,gata i s-a oprit inima’’

când mi se face dor

beau șampanie

cu dopul de la Coca-Cola

să nu beau prea mult

să nu mă înec

precum s-a înecat unul din disperare

când mi se face dor

deschid Fac ...

căldură în septembrie. pisica face un salt direct

pe canapea la picioarele tale. e indiferentă

și ar vrea recunoștință pentru asta. băuturile

reci sunt la sute de kilometri, în frigiderul

al cărui zgomot intensifică senzația de lehamite

și înstrăinare. planetă în derivă. pe fereastră

pictură postindustrială cu blocuri colorate

toxic. ai vrea să schimbi lucrurile, să dai

un alt înțeles vieții. dar ce poți face când

nu mai e nimic de schimbat? totul e

prestabilit. s ...

05.02.2019

Când eram mică

Nu scriam pe linia de dictando.

Reculam, simțeam cum linia vrea să respire;

Apoi am văzut litera de-a-ntregul

O scrutam!

Era la o distanță de-un fir de păr de linia ce-i impunea sensul.

Îmi zâmbea, știa că sunt la ea.

Azi am scris brutal, ca mâine și ca ei

O străpung pe mijloc, îi iau suflul…

Firul de păr se adapă și el

Boicotează ea, dar se imolează prin două lumi acum

Sângerează albastru, rănită de stilo ...

Îți faci rondul pe holuri ai câteva

locuri interzise uneori vezi agitație

Ana, cu ce semăna

minunata lume

cineva trece mereu în grabă ca o descărcare electrică nici nu apuci

să le vezi chipul

nu când trec dar ei – i-ai observat – se filmează mult

în ecranele lor mici timpul s-a oprit și le poți distinge trăsăturile

cu excepția unui glitch – iar tu știi asta –

sunt ei acum și sunt ei cu o clipă înainte de moarte

dup-atâta timp poți face diferența

nu e cum îți im ...

Sonete

Crăițe Canna Indica și Dalii

Bănci scunde Clasici Verde funerar

Am revenit Duminica-n orar

E Cișmigiul Septentrionalii

M-or bombăni că iar intru-n Fanar

Rimând fanfare fantezii Jăratic

E Sufletul de-a pururea fanatic

Ce-apleacă-n Sine praf înalt stelar

Dar Lui asemeni Trupul Viu Zănatic

Stă prins în chinga Soarelui-Altar

În miezul zilei ostenind hoinar

Se regăsește Resturi de Noptatic

Se-aprind și Respirarea cea mai pură

Adună Trup și Suflet înt ...

Note de subsol

Pretinzi că ai scrie ceva despre lumea modei

despre Anna Dello Russo de la Vogue Japan

toată în auriu

cu paparazzi scai după ea,

râsul ei în plină stradă: "Eleganza italiana!"

Despre ironia din destinele altora.

Despre gesticulația lor

nonșalantă scrii.

Despre tine, știi bine, nu e ce.

Ai 52 looking like 39 (ți-a zis tipa care te tunde)

Dacă ai crede asta, flatată

mai că te-ai suspecta de ageism.

Așa că acceptă: nu ai bi ...

Groapa Marianelor

Pe fundul mării ăsteia am îngropat

toate amintirile mele despre mama.

Când ai plecat,

ai șters cu mâneca flanelei

cele mai frumoase cuvinte despre pescăruși,

așa cum un copil din Myanmar

și-ar fi șters mucii ajunși pe buze,

dacă n-ar fi fost atât de sincer încât

să umble-n pielea goală.

Singurătatea are gunoi sub tălpi,

iar mama e acum o rană adâncă.

O, da, e

Mama ta m-a așezat la masă

și mi-a dat să mănânc p ...

Piața Sf Gheorghe

câini cu limbile inflamate

caută umbră într-un

infern

clocotește la foc mic,

Bucureștiul cu străzile topite

dispare

în praful

în cerul decolorat

trăim iluzia iubirii

din nou

patimă și

alt deșert în care căutăm

mirajul eternității

sub clopotul de sticlă singurătatea

doare și

ard sub semnul întrebării obsesive

eu?

beție

Un ceas e blocat

la ora 22:42, și timpul

se d ...

Țânțarul

pentru Kiernan

Va suge sânge 

de trei ori greutatea lui 

apoi va ateriza pe cel mai aproape stâlp

pentru a scoate apa. 

Ușurat pentru zbor,

se va grăbi să ducă sucul presat la rece

pentru a-și hrăni ouăle. 

Uită sursa sângelui. 

Focalizează-te pe mamă,

Lamele zimțate și seringile 

muncesc concertat 

ca o echipă de chirurgi celebri, 

apoi agitația panicată 

când ea simte că nu va mai ajunge acasă. 

...

a dream of a hill

De pe buzele tale

se preling picături de lapte

albe

în fața gurii mele

la o distanță aproape interzisă.

Ne ținem de mână

și ne rugăm

să nu se cutremure vârful muntelui

de sub picioarele noastre,

dintre degetele noastre.

CT cetate

Mâncăm toate merele,

iar la sfârșit ne vom mângâia burțile

cu ochii în cer,

cu ochii sub pleoape.

Viața este frumoasă, și ca să nu o ratezi ia-ți un Smartphone

Ce b ...

SORA

Lui Marin Sorescu

Trăiesc într-o lume improbabilă

nu știi și nici nu poți s-o știi

tu nu poți s-o cunoști nici măcar pe sora mea.

De-abia o știu și eu

a murit înainte de a mă naște

rana lăsată mi-a și grăbit venirea.

Poate de-aia am crescut înainte de vreme

repede trece primavara, cu toate frunzele ei

iar vara nu este decât un ceas de nisip înghețat.

Zac acum în culcușul soră-mii moartă.

umbra ei mă urmărește continuu

mort sunt înainte de moartea ei.  

• ...

FOMO 2 (de artă)

petreceri

club

cafenele

miros de fum din interioare

(de unde e ilegal să se simtă)

la lăutari

la manele

la concerte apărute

din dorință

și inerție deopotrivă

cristale topite în apă

în bere

(să fim hardcoriste, dar cu u)

țigări care să umplă

fiecare alveolă până la ultima

facultate

facultate

cursuri primul calup

cursuri al doilea calup

corporație

content

întâlniri

...

o metodă prea lungă

mi-a povestit un prieten cum trăia lângă gara feroviară chemau poliția și pompierii de 3 ori pe lună toți boschetarii țiganii și alte lepădături se îmbătau și făceau ruguri nu departe de casa lui și ardeau saltelele într-o iarnă a ieșit din casă îmbrăcat subțire nu mâncase de 3 zile s-a culcat în zăpadă și a adormit

trei bucăți

într-o zi am dus toate icoanele la balcon trăiam singur totul era bine nu se întâmpla nimic mă uitam la filme ...

Gunoieri în costum

am început să ieșim la terase să bem să povestim să ne căutăm prietenii

gunoierii murdar îmbrăcați trec fluturând mândri agățați de mașinile cu semnul reciclării

chelnerii zâmbesc mai mult după relaxare

dădusem la ghenă o chestie faină de la biserică

obrajii nu mai roșesc atunci când vorbim subiecte tabu în mediile sociale

era cumpărată de la o mănăstire de maici care adunau lemne pentru iarnă

s-a enervat că i-am atins mâna de parcă

mi ...

dezvăluire șocantă în care Alana Payne e protagonistă

azi i-am spus la ședință psiholoagei

că mi se pare că nu-mi mai iese natural

să scriu despre tine m-a felicitat dar nu

mi-a dat nicio steluță aurie ca la grădi

a început să râdă când m-am plâns că 

nici măcar cu un futai nu am rămas

în ritmul în care merg lucrurile

probabil nici volum de debut coerent

n-o să mai am de pe urma ta

și chiar vreau să-mi fac 

numărul și cu literatura  ...

Cumva imaginile se repetă

Într-un fel sau altul tot din camera asta are un început

Cumva altundeva pierdut din vedere dimineața prea devreme.

Cumva spui imaginile se repetă doar ca să se rotească între ele,

Materialul lor frige ca o pânză pusă la uscat

Și se lipește de artere, de palme, de cuvinte

Până cuvintele devin invizibile.

Aceeași repetiție a imaginilor,

Imagini ce vor să iasă din memorie ca să prindă pași

Și să înainteze sau să stagnez ...

a few seconds ago

aici: o tipă care scrie mișto mi-a acceptat friend request

acolo: un tată își pierde piciorul secundar

complicațiilor diabetului zaharat

aici: mă gândesc dacă să-mi comand sau să mănânc ce e în frigider

acolo: un părinte își împinge mâncarea către copil. spune că nu-i e foame nici

azi. ulcerul mănâncă din stomac

aici: câteva versuri într-un poem extra

acolo: cineva e nevoit să vorbească la trecut despre un corp,

un nume, o fa ...

centru

îmi lipesc fața de asfalt cu tandrețea unui copil adormit pe burta câinelui,

dai cu picioarele în ușă nu știi când să te oprești ceaiul fierbe într-un oraș care (nu mai) supraviețuiește fără apă

stau culcat pe un afiș multicolor

e sângele meu reclamă

e sângele meu claxon

e sângele meu singurătate

trag benzi de circulație

tuneluri și pasaje să-mi simt profunzimea cu o conștiință similară cu google maps

și poate stol de frunze poate mă ag ...

Lia

Timpul meu se comprimă nimicitor. Nu fac nimic valoros, nici la serviciu, nici în boxă, nici în afara ei. Deși am ore în zi, nimeni nu m-a învățat cum să le consum cu spor, școala nu m-a ajutat să detectez sau să rezolv problemele astea sau cum să port o discuție care contează.

Cu cât am mai mult timp liber, cu atât devin mai leneșă, mai permisivă. În loc să-mi pun combinezonul și să vizitez orașul, prefer să stau îngenuncheată într-un colț al atelierului, departe de fire și de agend ...

despărțire, instrucțiuni de folosire

mi-ar plăcea să regăsesc mai multă viață în poeziile tale

mi-a spus

în peisajul imprevizibil al tranzițiilor

înșelătoare

căderile tale inconsecvențe mere

din care nu muști

regrete prost secvențiate pe care le ingerez

numai din mâna ta

improbabil administrată

ce altceva să minez în tine decât ce rămâne disimulat

mi-a spus

fragmentarea falselor tale simetrii

răvășită

așteptarea absentime ...

Despre sine

Timeea are impulsivitatea unui vulcan gata-gata să erupă și să arunce lavă la mii de kilometri depărtare, chiar și pe acele pietre care nu se află în apropierea sa. Dar când contextul nu o constrânge să erupă, ea poate avea și blândețea unui iepuraș. Timeea despre autoare: se contrazice pe sine (de cele mai multe ori joacă și rolul de arbitru indecis), își hrănește sufletul cu soare și zumzetul gâzelor de primăvară, se încarcă adesea numai cu energia cuvintelor - îi este suficient - ...

11 ianuarie 2021

Care continuitate care drum

E doar frig și noapte și între soluție și non-soluție

E o alegere

înainte inventai probleme

acum lucrezi cu ele ca un operator fidel angajatorului

Pentru că i-a oferit o altă slujbă în care suferința îl face extraordinar

Ești angajata perfectă

nu tu casă nu tu bărbat nu tu copil să nu cumva

Să te audă rostind cuvântul care începe cu F

că îți dorești că ai de gând

dacă te-ar ve ...

fac parte din Kooperativa Poetică și mi-au apărut poeme în Revista de Povestiri, Prăvălia Culturală. mai mult

lui Jonas,

"es ist alles eine Frage des Ursprungs"

ar fi cel mai ușor să crezi

că lucrurile astea

ți s-au mai întâmplat

lasă-te pe spate

închide ochii

cât timp lumina nu există

nici tu nu exiști

gândurile tale se încurcă

unele peste altele

primul loc sigur din viață

e burta nu lichidul

nu apa nu pământul

...

imaginea celui ajuns la culme

imaginea celui care plânge

când vede sâni de femeie

cum mușcă din pumn și îngenunchează ca o trupă la capitulare

după ce viața a curs prin el și a cerut să se reverse

un spălător bine stors

să vezi prăvălirea lui

pe podea unde hainele zac precum garoafele

după o noapte în vaza goală

atunci observi

umbrele crescând în palme,

această idee obsesivă că ai fost ales

își face download în creier.

parcă nu mai ...

pasăre de micene

sunt pasăre născută din pietrele înnegrite 

de cenușa micenei       

mă ridic

aerul zboară sub mine 

niciodată n-am știut de ce nimicul incolor 

mă poartă pe brațe atât de sus

niciodată n-am înțeles de ce-aș putea 

atinge cu creștetul stelele 

îmi infig aripa în aer și cobor iute de tot

uit de trup 

sunt mai ușoară decât cuvintele 

sunt aer curbat de culoare 

sunt

niciodată șuieratul vântului nu m-a amețit ...

Jarmila Horáková reprezintă un fenomen unic în poezia cehă și română contemporană: este prima poetă cehă de limbă română, o limbă de care s-a îndrăgostit atât prin intermediul studiilor de specialitate (este absolventă a Românisticii pragheze și a studiat cu reputații specialiști și traducători precum Jiří Felix, Libuše Valentová sau Jiří Našinec). Dragostea ei pentru limba și literatura română este atât de puternică, încât se poate spune că a reinventat poezia pentru a o putea scrie în limba ro ...

A.: biografie auto

macrouniversurile lui A., pline de blocuri spațiale cu luminițe retro și "Nothing Is Gonna Hurt You Baby", curg dintr-un radio vechi. look out! mai mult

corpus diaboli

cer acoperit vreo două stele grele. tristețea își pune amprenta dai la o parte pătura coșmarul cu feți-frumoși cu mașini turate la maxim faci loc singurului corp cald

niște brazi luminați o durere de dinți zâmbetul mai larg pe dreap ...

Cai verzi pe pereți

Cai verzi pe pereți

Așa a fost de la-nceput în mintea mea

Visurile mele

N-au fost posibile

Am fost nebună

Bătută în cap

Cristina – fii serioasă

Vrei doar cai verzi pe pereți

Cai verzi pe pereți

Expresia românească pentru a fi deziluzionat

De la-nceput mi s-a spus visele mele

Nu sunt posibile

Că eram nebună

Că trebuia să fiu serioasa

Că teatrul este doar un hobby

Că eu pur și simplu visam la c ...

Mihók Tamás locuiește în chirie la ultimul etaj al unui bloc fără lift. Datorită pereților de carton ai monolitului, a ajuns să cunoască numele tuturor vecinilor. Stalker cum e, i-a căutat pe Facebook. În unele zile de weekend, când află despre ei de acolo că sunt plecați în concediu, Tamás își prelungește somnul, visând fotbal și plimbări izbăvitoare pe malul Crișului. mai mult

#rever de verde [multiplicare]

de câteva nopți încoac ...

CV autentic : Andreea Apostu are pulsul rapid al animalelor mici. Își hrănește fricile cu zahăr și muzică franțuzească, riscând să facă diabet mai ales din cauza celui de-al doilea aliment. În rest, își imaginează tot mai des lucruri contrazise de realitate.

CV alternativ : Andreea Apostu este asistentă de cercetare și redactor al revistei "Poetic Stand". A publicat poezie pe platformele "O mie de semne" și "Literomania", iar în curând va apărea cu un grupaj de texte în revista "Fami ...

Siviu Danusiu chiar el

Danusiu este un trubadur indolent, pierdut în ițele personalității lui Toni Chira.

Paradoxal, locuiește în Dej, în corpul și în mintea lui Toni Chira. 

Balade Noir - Danusiu

*

Chiar dacă mă respingi și plutești

spre altă zonă de confort,

sunt mult prea vast ca să nu te includ.

Oare de ce transpir și asud

când locul după care tânjești

e ca fibromul dintr-un țesut mort.

Sub sâni văd cum putrezesc rădăcinile,

cum realitatea din mers sufocă-ntâlnirile, ...

Profesorul

Râdeau.
El s-a răstit,
dar ei au râs mai tare. El i-a lovit,
dar ei au râs mai mult. Erau nebuni. Și-atunci
a râs și el cu ei. 

din volumul Peisaje, zboruri și dictări 

T. Teribilu ́ și stewardesa Fifi 

Un pahar de vin roșu, vă rog.
Vait vain? Red vain? Vischi? Căula? Căult drinx?
Un pahar de vin roșu, vă rog.
Pliz fastân ior sitbelț, as vi ar priperinc for teichinof, senchiu.
Mulțumesc, mi-am legat centura de siguranță. Un pahar de vin ...

Ioan COROAMĂ este student în anul I în cadrul Departamentului de Filosofie al Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice din Iași. A publicat în Poesis internațional, Steaua, Vatra, Euphorion și Echinox și a citit la Institutul Blecher și la Nepotu' lui Thoreau.

A câștigat Marele Premiu al Concursului de poezie 408 (secțiunea studenți de la facultăți cu alt profil decât cel filologic), organizat de Asociația studenților de la Litere (ASLUB), Universitatea din București.

...

Alice COMAN este elevă în clasa a X-a la Colegiul Național "Nicolae Iorga" din Vălenii de Munte. A participat la atelierul de film și poezie Super "Ce ne facem cu Revoluția?". Timpul liber și-l petrece printre cărți, dans, filme și muzică. Este câștigătoarea Marelui Premiu (secțiunea Liceu) a Concursului de poezie 408, organizat de Asociația Studenților de la Litere (ASLUB), Universitatea din București, în anul 2020.

Ленинградский Блюз (Leningradskiy Blues)

Curajul îmi rea ...

Daniel Coman este un poet sibian, format la Cenaclul Zona Nouă, și o prezență constantă în viața culturală sibiană.

e sentimentul de noutate cel care-mi dă energie 

și mă plimbă pe culmi doar după ce totul s-a consumat 

văd în retrospect și simt cu mintea de parcă-aș pune mâna 

pe filtrul de condens de pe paharul de plastic plin 

cu ceai și perle de tapioca fără gust 

de parcă sunt acolo și mă lovesc de pestilența marelui oraș 

în al cărui parc de cartier s-au aprins ghirlande de l ...

Cameleoni pe bicicletă

În fiecare noapte, în jurul orei 3,

când majoritatea vecinilor își parchează

autobuzul dezamăgirilor în pernă,

noi ne ascundem în baie,

ne întindem în vană,

tragem câteva fumuri

dintr-o țigară de cannabis

și râdem...

tot gândindu-ne

la trei cameleoni ce se joacă de-a semaforul.

Apoi, ne întoarcem în pat, bucuroși și liniștiți

asemeni primului ursuleț de pluș care a învățat

să meargă pe bicicletă…

H ...

1. pe mama o chema Johnny

avea mâini din pâine albă și buze à la Eva Angelina

și mai tot timpul cânta prin casă

treceau batalioane române carpații.

copiii râdeau de mine la școală,

dar mama mea a fost cea mai bună din lume,

picta dimineața în fereastră

răsăritul soarelui, doar pentru mine.

îmi dăduse o lumină pe care o duceam peste tot;

lumea se uita ciudat la mine, făcea mișto de mine că

pe mama o chema Johnny,

până-ntr-o zi când niș ...

nici tu, nici eu și nici măcar Ghandy

ce e apropierea?

(inima mea e slabă și va ceda)

o pasăre mă privește prin geam cu ochiul ei crud și neștiutor

un păianjen fuge bezmetic când încerc să-l iau într-un șervețel 

tu cobori scările atelierului 

proaspăt ieșit din ramă 

asta trebuia să fie apropierea?

nici tu, nici eu și nici măcar Ghandy

poate doar felul nostru de a purta pe rând în brațe 

o salamandră

în drum spre casă 

v ...

      părinților mei

 elegie pentru rudolf întâiul

e frumos, e TARE frumos

PE-această INSULĂ

sunt pisici, iepuri de câmp uriași și-o grădină

îmi place să vă trimit mesaje de-aici

le scriu frumos pe cartonașe

COLORATE

le-ascund în sticlele parfumurilor pe care le-am iubit

erau parfumuri fel de fel, n-o să le-nșir numele, n-are rost,

ți se perindă câteodată prin minte zeci de nume, le-atingi cu nările așa, într-o do ...

Paula Haneș, studentă în anul II, la Facultatea de Litere a Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, a scris prima poezie la 17 ani. Recent a obținut premiul I, la Concursul Național de Poezie "Traian Demetrescu" (TRADEM). 

ghosts

mă uit la un videoclip vechi
cu oameni fericiți care-acum nu mai există
ei credeau c-o să devină pământ –
au devenit pixeli

pe fața unora pun pauză și dau rewind
dar nu-i ca și cum i-aș aduce lângă mine
...

Salvatorul

El merge alene și deschide larg ochii pentru că nu îi vine sã creadã. În fața lui, la locul unde e depus gunoiul, lângã pubele, se aflã o piramidã fãcutã din cãrți. Chiar are forma unei piramide. 

A grãbit pasul și, când a ajuns lângã ele, piramida pãrea și mai neverosimilă decât de la distanțã. Erau în majoritate cărți vechi, dar în stare bunã. Cine oare le aruncase ? Cine, de la blocurile vecine, a aruncat conținutul unei întregi biblioteci ? 

...

Anca GOJA (n. 1978, Baia Mare) este o scriitoare și ziaristă, care a debutat cu proză scurtă, publicând până acum volumele: 360 de grade (Ed. "Paralela 45", 2018), Fabrica de fericire (Ed. "Școala Ardeleană", 2016) și Zăpadă neagră și alte povestiri (Ed. "Tracus Arte", 2014). A absolvit câteva ateliere de scriere creativă, organizate de Revista de povestiri. Este prezentă cu texte în antologiile Cartea copilăriilor și Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism volume co ...

Decantare 

aveam un nume, dar mi-au dat altul.

ei spun că nicio amintire nu se pierde,

totul se comprimă:

sunt într-un tramvai, iar vatmanul schimbă macazul iar și iar.

în acea dimineață,

l-am recunoscut pe băiatul vecinei ridicat de narcotraficanți,

l-au împins într-o dubă și BUM! 

Corpul meu a devenit un lichid vâscos care se prelungea pe asfalt

Glonțul se topea în interior cu toată otrava lui  

am închis ochii și am mers mai departe.

...

paula

pe paula am cunoscut-o când făceam chetă la romană

cu lipsurile umflate odată cu lipsa tatei
n-aveam bani de mâncare de țigări & băutură
dar era distracție, întâlneai tot felul de oameni situații 
îmi doream să învăț singur să trăiesc fără el

să mă descopăr să capăt încredere în mine să reușesc

în viață să mă fac util societății să fiu chiar mai bun

decât  cei care se opreau

ne întindeau câteva monede chiar dacă ne blamau
tot par ...

Totuși, din călătoriile tale

o să-i ții în minte mai mult 

pe cei pe care nu i-ai cunoscut

numai pentru o clipă s-au întâlnit privirile voastre

în tren erai tu prin ținutul lor un trecător

la un pub duminică aplecați la un pahar

batrânele prin geamuri deschise te-au văzut

înainte de a se întoarce pe norii lor

ospătari, menajere, șoferi de autocar

mulțimea oamenilor din orașele mari

care a trecut pe lângă tine fugind

ei înghesuiț ...

Pentru Alina Bordian

Iubesc trenurile care traversează noaptea 

nedormite, iubesc intimitatea

rece, decolorată, inexplicabilă

a vechilor vagoane din Europa de Est

din Viena la Brașov, din Berlin la Belgrad sau de exemplu

Din Budapesta la Timișoara

Iubesc și singurătatea, luminile slabe

ale anotimpurilor singure pierdute

fluieratul nerușinat al sirenelor, scârțâitul

obscen al frânelor, dezmățul

în cabinele cu doi pasageri,

dra ...

refugiu

Ana este prietena mea

la 40 de ani ne distrăm 

cumpărăm  o  insulă  pustie reciclată în programele eco

din precauție îi cedez Anei 55% 

ne decorăm  propietatea  

eu am o vioară  câteva albume de pictură scrisori haine  pentru orice anotimp  o duzină de pastile CaMagZn

Ana are mere

 mere domnești

volume Poesis internațional o fotografie cu Nora  un pahar de vin roșu  suficiente fire de păr negru 

când bate vântul  ele ajung pe  proprietatea mea

reacționez prompt

suntem ...

Date biografice: Mă numesc Andreea, am copilărit și crescut într-un sat, aproape de natură, aproape de lumină. În prezent locuiesc în Iași, lucrez într-o corporație cu o balerină desenată pe pereți. În rest, mai scriu, mai citesc etc.

II

O fată fără gură e o fată rea

pentru că tot ce ajunge la ea

se distruge și se naște la infinit

o fată fără gură e o fată rea

pentru că tot ce cunoaște 

e dus mai departe de imaginație

(iar imaginația e un monstru hapsân dintr-o pove ...

Miruna Vlada este poetă. A debutat în 2004, a publicat până în prezent trei volume de poezie, iar pentru cel mai recent volum Bosnia.Partaj (2014), a primit Premiul Cartea de Poezie a anului 2014, la Gala Radio România Cultural. Din 2013 este doctor în relații internaționale și în prezent predă ca lector la SNSPA, București. Ocazional moderează dezbateri culturale și este membră a comitetului de conducere al PEN România. Are în pregătire primul roman, Anticoncepțional, și un nou volum ...

ascult de pe un site                                           

zgomot de mașină de spălat

mă calmează mă ajută să dorm

uneori ascult zgomot de cafenea și espressoare 

care huruie

de ploaie pe cort

de coaste irlandeze

de oameni care vorbesc

unii peste alții                                       

azi ascult sunet 

de uter

glisez cu mouse-ul peste 

blood – breath – fluid – heart – mom

schimb frecvențele cum vreau eu

slide-urile să fie cât mai aproape

de ce trebuie și prives ...

Marian MIHAI este născut în anul 1975. A publicat două volume de poezie "negru opac“ și "în timp ce tu“. Este redactor al revistei “Literadura“, și din toamna anului 2019, organizează la Buzău, clubul de lectură Noise Poetry. Traduce poezie și proză din limbile: germană, franceză, spaniolă, italiană și engleză. Poemele sale au apărut în publicații cum sînt: Sintagme Literare, Conta, Ramuri, Arca, Spații Culturale, Poesis International.

**un ficat în plus d ...

BALADĂ PENTRU BĂTRÂNUL LĂUTAR

                                     In memoriam Nicolae Neacșu

bătrânul lăutar știrb cu chipul tuciuriu

părea desprins dintr-un tablou de Chagall

îl văd și acum plutind înclinat pe cerul vast al copilăriei

un înger arămiu printre case pictate cai pisici și fluturi

dar cu vioara în mână era ca un tigru

la nunți botezuri înmormântări și hore sătești

muzica sa îți creștea inima în toate părțile

eu nu cânt îmi șoptea tainic eu mă las cân ...

am băut 

pe cerul gol 

în timp ce femeia învelită în celofan 

se derula pe sine 

dezordinea de dimineață 

un deget pe rană 

seri zimțuite 

cine sînt ei să-mi spună 

"n-ai să exiști 

într-o ramă"

silă 

da, silă 

și poemul care escaladează 

întunericul 

***

mă trag în jos 

toate mîinile alea 

ele cred că vreau să scap 

mă ajută în sens invers 

dar eu chiar nu mă împotrivesc 

mîinile alea calde 

ca niște guri 

doar că nu 

mușcă 

nu am nici o idee 

și voi începe să plîng  ...

Și sunt doar un chiriaș

Nu îmi iese. Nu îmi iese și gata. Arunc la coș întruna foi mototolite. Nici nu știu cât timp a trecut. În camera de la etajul 5 nu există, nu a existat vreun ceas. De ce să mânjesc acești pereți, acest aer, cu treceri nejustificate ale orelor... Oricum, pereții sunt bătrâni, ursuzi, cu urechile pline cu clei întărit. De abia mă mai înțeleg cu ei. E mai greu decât înainte. Și sunt doar un chiriaș.

E totuși târziu,

În depărtare, pe autostradă,

Luminile farurilor sun ...

sunt nopți

în care nu cred

în zilele de mâine

am văzut moartea

de aproape

am auzit-o cum vine

în saloanele

înalte

în camera din

față

stăm nemișcați

nici măcar acum

nu știu la cine

să mă rog

fiecare zi

pentru mine arată

la fel

îmi amintesc exact

când m-am așezat

ultima oară 

lângă tine

n-am plâns am spus

cele mai proaste glume

și tu ai râs

in your chest i rest

schlaf ein

un vierme în pieptul tău

să mă ții cu ti ...

Ia-ți mireasă

deși era mai scunduță

decât celelalte domnișoare de onoare

deși era pe tocuri de 14

Cornelia a prins buchetul 

cu o singură mână

după ce s-a-nălțat trei sfert de metru

peste restul fetelor 

care s-au ridicat cât au putut ele de sus 

nu că și-ar fi dorit să se mărite

nu fiindcă mireasa 

(prietena ei din copilărie)

i-a făcut semn unde aruncă

nici din prost noroc a înhățat Cornelia florile

ci pentru că a sărit 

așa cum o făcea de fiecare d ...

Sunt multe lucruri care se pot reproșa revistelor de cultură nu atât de mainstream, însă nu pot fi acuzate că nu se străduiesc să se plieze pe mersul lucrurilor din societate. Dacă despre cultura care nu se vede la televizor sau pe Youtube putem afirma că are o mică șansă să găsească ecou(ri), nu același lucru îl putem spune despre poezia contemporană. Și am să adun aici câteva dintre acuzele și statisticile cu care este bombardată poezia în ultimii zece-douăzeci de ani. Dacă ați participat ...

Cineva undeva călătorește furios înspre tine,
cu o viteză incredibilă, călătorește noapte și zi
prin viscole și prin arșița deșertului,
prin torente, prin strîmtori.
Va ști să te găsească,
să te recunoască dacă te vede,
să-ți dea ce are să-ți dea?

Pe aici nu crește mai nimic,
și totuși grînarele dau pe dinafară de grîne,
saci de grîne unul peste altul pe căpriori.
Ape dulci curg, îngrășînd peștii;
păsările întunecă cerul. E de ajuns oare
că lăsăm pe prag, în fiecare noapte ...