OPTm
nr.crt.

Liviu G. Stan a fost recompensat recent cu Premiul FICȚIUNEA pentru cel mai creativ scriitor al anului trecut, premiu acordat de Revista OPT motive și Asociația Creatorilor de Ficțiune.

Sunt fragmentarist. Cred că da. În cele patru romane scrise până acum am cochetat în grade diferite cu fragmentarismul. Însă cel mai mult în "Salamandre". Nici nu cred că pot nara altfel decât cu tracțiune eliptică pe fragment. De⁠-⁠asta îmi plac atât de mult Don DeLillo, Herta Muller, Mati Unt (tătuca post ...

Cred că standul editurii Litera, foarte elegant, amintind de o cafenea literară interbelică, a adunat cei mai mulți prozatori, nume cunoscute, ca Doina Ruști, Radu Aldulescu, Dan Stanca, Ioana Drăgan, scriitori deja recunoscuți, ca Liviu G. Stan și Radu Găvan, foarte mulți tineri, între care Alexandru Lamba, cu un roman ispititor prin titlu și copertă (deocamdată) - Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte ori debutanții Ligia Pârvulescu, Florin Spătaru (autorul romanului Greier de topaz ...

Ce se întâmplă dacă nu mori când ți se spune? Ce se întâmplă dacă ți se amână moartea? Ajunge, poate, să ți se pară darul cel mai de preț. Moartea.

"Și tu de ce l-ai dat moșneagului? De ce?" îl întreabă prăbușitul Oedip pe Cioban (Eugen Titu). De ce nu l-ai dat morții când era de dat, de ce nu te-ai încrezut în ce vezi și în ce auzi? De ce nu l-ai omorât? Acest DE CE a fost pentru mine, pentru simțurile mele, momentul de vârf al spectacolului, al jocului zeesc al lui Claudiu Mihail – Oedip. D ...

Cortina se ridică; se deschide o priveliște spre lac; luna, care e deasupra orizontului, se reflectă în apă; pe o piatră mare stă Nina Zarecinaia îmbrăcată în alb. Îmi pare rău că nu am o imagine, însă după premiera Pescărușului regizat de Eugen Jebeleanu de la sala mare a TNB, o lună plină de un alb strălucitor veghea ieșirea publicului din sală. Oamenii se opreau să o pozeze, și mai că ne așteptam să apară Nina care să privească la luna de pe scările teatrului. Căci după un spectacol de d ...

În clasele a cincea și a șasea am avut o profesoară, la început foarte cool, iar eu eram printre elevii ei preferați. Până într-o zi când intră în clasă supărată și mă ridică în picioare – ia zi, Șerban, m-ai monitorizat cât am întârziat? Nu pricepeam ce se întâmplase, nimeni nu pricepea, toți tăceam, profa nu părea că glumește. Nu după mult timp aveam să aflu că un părinte o pârâse că întârzie la ore. Și – nu știu de ce (probabil era Mercur retrograd și informația o luase razna) – profa credea ...

Iubiri contemporane

Dragostea când te doare (colectiv), prefață Iulia Micu, bpc, LITERA, 2022

Volumul colectiv, apărut recent, cuprinde un număr însemnat de povestiri, toate scrise special pentru acest volum, după cum se specifică în prefața consistentă, semnată de Iulia Micu. Diferite ca temă, fiecare povestire dezvăluie laturi ale legăturilor amoroase. Îndrăgostirea, posesiunea, pasiunea devastatoare - de la aspirație la violență - volumul oferă toată gama de întâmplări plasate în zona ...

Iubita mea visează cu mine singură

un Tu mai important spărgând iluzia atârnând

pe o pânză de păianjen cu elefanți din helium

Norii au ca destinație cactușii pe piciorange

Ea moare Eu mor și fără bani și

fără glume și nici lumea

nu-mi vine s-o schimb Va fi mai rău

Fluturii se nasc din curcubee și în curcubee

se și întorc Doar naivii mai cred

curcubeele care vor să fie fluturi

și sunt culori aruncate între două frunze

Atunci când ies pe balconul de ...

Era un bloc mic și nou într-o poziție pe care n-o înțelegeam, pe o stradă îngustă al cărei nume m-a atras imediat. Închiriaserăm două studiouri pentru o săptămână: hol – holișor adică, baie, mai mult holișor și, când am ajuns în living, m-am oprit pentru că am dat de televizor. Apăsarea butonului de pornit televizorul era de fiecare dată un moment extrem de important oriunde ajungeam pentru că făcea legătura cu alte locuri și cu alte gesturi.

R. dezinfecta cu spirt tot ce găsea, M. și T. erau î ...

1. Domnule Profesor, ce rol are astăzi cultura maghiară în cultura transilvană, în general?

Transilvania este o zonă unde de-a lungul secolelor au trăit împreună românii, maghiarii, sașii și cumva această tradiție persistă; totuși, suntem într-o țară în care avem un președinte sas, Klaus Johannis. Comunitatea maghiară din Transilvania este destul de numeroasă și, ce să zic, este foarte important faptul că tradiția acestei culturi este veche de secole întregi. De obicei, vorbim aici și de ...

Muzeul Literaturii Române îmi stârnește multe amintiri, mai ales celălalt sediu, din bulevardul Dacia. Cel mai des mă duceam acolo, la terasă sau la Groapă, și-mi aduc minte de prieteniile de-atunci, de scriitorii care stăteau singuri la masă, voaiori, de cei în trecere, care veneau doar să-ți dea cărțile lor, de vorbăreți, certăreți sau vedete. Ne sărutam des, nu era întâlnire la care să nu te pupi cu toată lumea de prin grădina aia, cu toate nici măcar nu le știai tuturor numele.

De departe m ...

Bookfest-ul de anul acesta a fost un prilej bun pentru poze și îmbrățișări.

Nimic nu redă mai bine o atmosferă de târg, ca instantaneele. Tocmai de aceea, am hotărât să public aici un reportaj din imagini, rugându-i pe colaboratorii revistei să trimită și alte fotografii. Iată ce-a ieșit:

O discuție aprinsă între Doina Ruști și Ioana Drăgan, pe tema creioanelor de roșcov. În planul doi, de la dreapta: Florin Spătaru, Ligia Pârvulescu, Liviu G. Stan, Alexandru Lamba.

Lansarea romanului Gr ...

De-a lungul vieții mele s-au produs câteva schimbări, deloc neglijabile, una dintre acestea fiind atitudinea față de străini. Într-un studiu dedicat simbolismului străinului Derrida îl fixează în ipostaza de oaspete și de dușman. Străinul este cel obligat să se identifice, dar și cel care poate să pătrundă în universul sinelui - în mod abuziv (ca dușman) sau prin seducție (ca oaspete). Șansa ființei de a stabili o legătură benefică este de a-l primi pe Altul în numele unei ospitalități desăv ...