E joi dimineață, mă trezesc la 8 fără 20, avionul e la 9 și 5. Agitat, mă îmbrac repede și-mi fac bagajul. Ajung la timp. Din celălalt capăt al avionului Cristi Pădure îmi face cu mâna! "So keres, mo?" O dau pe țigănește tare în avion să ne audă gagii de dreapta. Aveam locul 27, la "window". Mă mai uit o dată pe boarding pass, da, e la geam. O femeie “fuste" se uită spre mine și se preface că nu știe exact care e locul ei, s-a așezat greșit? Zic da, dar că nu e problemă, stau eu la mijloc, în st ...

Iar am ajuns în perioada de înnoire a timpului, ca în fiecare an. S-a uzat, iar noua față vine cu povești și personaje, dar și cu credința fermă că în decembrie vom avea parte de o trecere magică spre un timp nou, ceea ce nu se poate face fără cei patru moși.

Deși sunt sfinți solstițiali, sunt numiți moși, ca să nu pierdem legătura cu miracolele arhaice: Moș Andrei, Moș Nicolae, Moș Ajun și Moș Crăciun. Din câte știu, niciun alt sfânt din patrimoniul creștin-ortodox nu mai primește acest apel ...

Nu știu dacă sunt eu singura, dar cu fiecare ființă care îmi dispare din viață, pe cale naturală sau de ghinion al săracului, parcă mă sparg în fragmente și ce lipesc eu înapoi devine o creatură sinistru deformată, cu părți esențiale lipsă. Nu cunosc eu multe despre teoria artei, dar dacă Dali ar putea exprima ușor haosul rămas în mintea mea, atunci clar Picasso mi-ar explica sufletul. Știi cum e aia, de mers mergi mai departe, că dacă stai pe loc, pierzi la bancă apartamentul de 2 camere. Dar n ...

Dacă până la începutul secolului XX nu puteam vorbi în spațiul românesc de o literatură feminină valoroasă, care să treacă testul timpului, ajungând să facă parte din canonul literar, lucrurile se schimbă radical în perioada interbelică și asta nu doar datorită consecințelor războiului, ci și prin apariția operelor unor femei care își vor ocupa pe bună dreptate locul în pleiada scriitorilor, care fac parte din marea literatură română interbelică. Dintre acestea, Hortensia Papadat-Bengescu rămâne ...

Gaugain si Touluse – Lautrec îl pictează pe van Gogh într-o manieră specială, paleta nuanțelor prezentificând direcțiile artistice ale post-impresioniștilor în aceeași măsură în care surprind si condițiile de lucru ale lui van Gogh. Astfel, stilul, tehnicile, tușele, nuanțele devin în sine repere ale ,,poeticii" unui tablou, căpătând nu doar o clasificare stilistică, ci însăși miza picturii pentru artiștii în cauză. Aceasta este important și fascinant la tușele rapide ale impresioniștilor, la su ...

Dintre lucrurile care nu-mi plac, pe locul întâi se află să-mi spună cineva ce am de făcut. Mereu au existat oameni care știau mai bine decât mine, care îmi disprețuiau aprioric orice convingere. Și mi-o spuneau cu superioritate, agresiv, ca și cum eu n-aș fi fost capabilă să hotărăsc pentru mine. Încă de timpuriu mi-am pus problema că fac impresie proastă, că le transmit tuturor ideea că nu sunt în stare să fac nimic mulțumitor și valabil. De aici s-au născut complexele, nefericirile, urmate cu ...

Am fost dimineață la vot. Erau vreo cinci persoane la coadă și, cum mă grăbeam spre muncă, am zis că o să mă opresc seara. Pe la 19, când m-am întors, coada se întindea în curtea liceului. Am stat pe gânduri câteva secunde și m-am dus acasă. Era frig. Mi-era foame. Îmi ardea de-o baie caldă.

            A doua zi am dat block celor pe care i-am considerat cretini și atât. N-am chef să înțeleg nostalgia, pornirile spre mesajul X sau Y. Văd lucrurile în felul meu și n-am timp de ceilalți. Plus că ...

Ce pot avea în comun un roman scris în secolul al XIX-lea și o povestire scrisă în secolul următor? Ei bine, la prima vedere, nimic, mai ales dacă ținem seama că primul autor a fost francez, iar cel de-al doilea este american. Primul și cel mai credibil răspuns care ne vine în minte este cel legat de paradigma estetică din care fac parte cele două scrieri, fiind așadar necesar să întreprindem o scurtă caracterizare a celor două.

Gustave Flaubert, autorul unuia dintre cele mai cunoscute romane f ...

Nu am cum să-l uit pe Zavaidoc, personaj care mi-a fost readus în memorie de cea mai recentă carte a Doinei Ruști, Zavaidoc în anul iubirii. Iar asta nu doar pentru că îi cântam cântecele în copilărie, dar și pentru că, mai ales, reprezintă o întreagă epocă în care Bucureștiul, orașul meu de suflet, a cunoscut o mare înflorire culturală și o joie de vivre pe care sper ca într-o bună zi să le recapete.

Al doilea personaj care îmi vine în minte este Tyler Durden, personaj dublu din carte (aut ...

Doi eroi care s-au născut în urma aceleiași alegeri traversează teritorii periculoase și își caută adevărata natură, într-un context modelat și inspirat de basmele lui Petre Ispirescu. Adriana C. Grigore stârnește curiozitatea cititorilor încă de la primele rânduri și îi poartă în lumile legendelor care au stat în spatele creării personajelor din volumul Apă, praf și soare. Apărut în 2023 la editura Arthur, volumul a fost finalist în cadrul primei ediții a Premiilor Cărturino, 2024, la sec ...

La momentul când scriu rândurile astea, cred că trenul e deja pierdut.

Sunt câteva momente în viață când scriitoarele și scriitorii devin mai importanți decât opera lor. Cel puțin asta este concluzia mea de până acum. Unul dintre aceste momente, care se repetă periodic, este cel al alegerilor parlamentare și prezidențiale. Localele, europarlamentarele, acestea sunt alegeri care afectează mai puțin o societate la nivel macro.

Am periat aproape toate conturile de social-media ale scriitoarelor ...

Dintre caracterele literare, cele de tragedie oferă un teren solid pentru studiul viitorului scriitor. Iar dintre cei trei întemeitori ai tragediei, cred că Euripide se potrivește cel mai bine cu timpurile noastre. El a fost supranumit poetul femeilor, pentru că tragediile sale aduc primele personaje-femei puternice, memorabile.

Operele lui Euripide (480-406 î. H.) se concentrează asupra patimii omenești, care, se înțelege, e mai bine ilustrată de drama feminină. Iar la acest capitol, Fedra e ...

Dragă doamna profesoară, a început de curând un nou an academic, de aceea, v-aș întreba: cum este și cum poate fi descrisă viața academică de la Suceava pentru Daniela Petroșel?

Mă bucură întotdeauna începutul anului universitar. Forfota și imaginea mulțimilor de studenți ce se deplasează, mai ales haotic, cei din anul I, pe holurile facultăților sunt tonice pentru un profesor. Mai ales pentru profesorii care, după un septembrie plin de sarcini administrative, abia așteaptă începerea activit ...

Când mă gândesc la personaje, îmi vin în minte trei, exact în ordinea aceasta:

Baltasar Șapte-Sori (din "Memorialul mânăstirii" de Jose Saramago, de neuitat prin puterea lăuntrică, prin frumusețea morală, prin cutezanță, prin puterea de a accepta un destin și de a muri pentru frumusețea clipei).

Prințul Mîșkin ("Idiotul" lui Dostoievski. Avem atâta nevoie de idealiști, de oameni frumoși moral!).

Arthur (personajul din "La Chimera", filmul lui Alice Rohrwacher, pentru că, dincolo de aparentu ...

Cum peste tot se vorbește despre alegeri, aproape că mă simt vinovată să stau de vorbă cu Zavaidoc despre cântece vechi și despre iubiri de pe vremuri. Tocmai de-aia i-am zis hai să coborâm bulevardul, cândva plin de lumini și de lume veselă, să citim împreună afișele cam neglijente, din care ne zâmbesc domni cu mustăți desenate, costumați ca să ne inducă în eroare.

Zavaidoc are un anumit tip de umor, înfrânat de capacitatea rară de a observa faptele în detaliile lor penibile ori îngroșate de d ...

Anumite vizite la muzeu sunt memorabile. Pe lângă plăcerea firească de a păși în liniște pe pardoseala de marmură și de a străbate cu ochii larg deschiși săli ticsite cu opere de artă, poți avea surpriza de a întâlni câteva personaje care nu te mai părăsesc niciodată. Ele vin cu tine pe străzi și bulevarde, apoi acasă și rămân în interiorul tău, trezindu-ți nostalgii, întrebări sau o simpatie spontană.

Cea mai importantă întâlnire de acest fel pentru mine a fost cu "Femeia cu mască", un tablou ...

"Trei kilometri până la capătul lumii" este cel de-al treilea lungmetraj al regizorului Emanuel Pârvu, a avut un important parcurs festivalier, dacă ar fi să amintim selecția din secțiunea competitivă de la Cannes de anul acesta, a fost distins cu premiul Queer Palm la Cannes și Heart of Sarajevo, este propunerea României la Premiile Oscar 2025, iar din 11 octombrie, a intrat în cinematografele din toată țara. (Diana Gavra)

*Mărturisesc că am ieșit de la premiera acestui film cu un puternic ...

Am ales trei personaje care m-au însoțit în ultimele săptămâni.

În primul rând se află Tillie, adică actrița Cristina Casian din Efectul Razelor Gamma asupra Crăițelor Lunatice (cu Oana Pellea cap de afiș). Piesa se joacă și în prezent la Teatrul Național din București. Tillie e în top pentru modul în care, pe scenă, e doar un copil și se folosește de un singur atribut: onestitatea. Cristina Casian nu-mi dă impresia de actor, de joc, de interpretare. Sinceritatea ei e fermecătoare și se c ...

Ca peste tot în lume și aici în Mexic, locuitorii de la poalele marilor munți au născocit legende despre aceștia, iar cea a lui Popocatépetl și Iztaccíhuatl este, desigur, o poveste de dragoste. Una neîmplinită și tragică, așa cum le plac mexicanilor. Ea circulă în mai multe variante și nu e suflet care să n-o știe pe de rost prin astfel de locuri, de la puști, la bătrâni. Se zice că Iztaccíhuatl[1] era o prințesă frumoasă între fumoase, fiica împăratului aztec. Iar Popoca un mare războinic, dar ...

Dacă ar fi să aleg trei personaje recent întâlnite, aș începe cu Leni, din filmul Unde merg elefanții, personaj interpretat de tânăra Carina Lăpușneanu.De ce Leni? Pentru că face ce vrea, când vrea și cu cine vrea. Leni pentru că spune ce gândește fără să îi pese că supără pe cineva. Pentru că are libertatea de a încheia lucrurile atunci când vrea ea. Pentru că nu se oprește niciodată să râdă și să spere. Leni pentru că poate să își construiască lumea așa cum vrea ea. Cred că Leni e în fiecare ...

Printre elevii lui Aristotel se află și Teofrast (372-287 î. H.), filozof din opera căruia a rămas o carte capitală – Caracterele. Este prima carte teoretică despre personaje, tipologii, tipuri umane. Cuprinde 30 de caractere, printre care lingușitorul, flecarul, ipocritul, intrigantul, neobrăzatul etc. Caracterele sunt ilustrate de povestioare și s-au bucurat de succes în lumea intelectuală, ajungând să atingă popularitatea abia după ce Menandru (342-290) le preia și le multiplică în come ...

Nu cu mult timp în urmă am primit din țări străine un vin pe a cărui (contra)etichetă era scris: CORCOVA – ROUMANIE, precum și Catleya.

Numele vinului – incitant ("Marcel et le Prince"), iar (contra)eticheta și mai incitantă.

Pornind de la datele pe care le-am enumerat, am încercat să facem o "analiză" a (contra)etichetei, vrând să descoperim dacă "mesajul" pe care ni-l transmite aceasta se regăsește în gustul vinului (care este o Fetească neagră).

Dar să o luăm metodic. (Contra)eticheta ...

Stavroghin este o ființă victorioasă, pe care nimic n-o poate opri, deoarece el este amenințarea. Sigur, hotărât să facă răul, simpla lui apariție constituie o provocare fascinantă pentru ceilalți. Cu toate astea, siguranța i se prăbușește sub provocarea fragilă a unei fetițe care la un moment dat ridică pumnișorul spre el. Evenimentul vine într-un punct de maximă satisfacție, când eroul este fericit pentru că Matrioșa suferă. O ignoră, iar nefericirea ei îl face puternic. Totuși, când îl amenin ...

"Am încercat să-mi analizez starea de deprimare: cum creierul meu e hărțuit de conflictul interior dintre două moduri de gândire, critică și creatoare". (Virginia Woolf )

Față de literatura franceză, care pornește la drum (dacă lăsăm deoparte scrierile hagiografice precum Cantilena Sfintei Eulalia ori Viața Sfântului Alexie) cu vestitele chansons de geste (cântece de gest cunoscute și sub denumirea de cântece de vitejie), literatura noastră și primele sale scrieri se prezintă sub fo ...

Gabriela Virginia Șarga și Cătălin Rotaru (regizorii filmului): M-aș bucura ca spectatorii să vadă cât e de frumos Bucureștiul surprins de directorul de imagine Adi Pădurețu.

Despre ce este filmul? Cum a apărut ideea?

Gabi: Unde merg elefanții este o comedie-puzzle pe care spectatorii sunt invitați să o pună cap la cap. Este un film despre prietenie și iubire, care poate prinde multe forme.

Am pornit de la multele discuții pe care le-am avut și le mai avem despre liberul-arbitru. Că ...

O convorbire Augustin Cupșa – Ardian-Christian Kuciuk

În familia literaturii române, Ardian Christian Kuciuk (alias Ardian Kycyku) are o poziție aparte pentru că, înainte de travaliul neobosit de traducător între limba română și albaneză, este un prolific autor – prozator, dramaturg, profesor universitar, eseist, editor, dar și realizator de scurtmetraje; un autor bilingv, trebuie spus, pentru că Ardian Kyçyku scrie cu aceeași ușurință în albaneză, limba sa maternă, și în română, limba ...

Octombrie 1924, Paris. Este publicat volumul Poisson soluble, un volum de treizeci și unu de poeme în proză semnate de André Breton. Apariția lui rămâne în istoria literaturii și a artei drept un moment definitoriu pentru avangardă datorită prefeței, Manifeste du surréalisme, primul manifest bretonian al mișcării suprarealiste.

André Breton prezintă aici modul în care suprarealiștii se raportează la imaginație, la vis și la mecanismele psihice, introducând în procesul creator concepte pr ...

Răspunsul nu e niciodată mulțumitor. De ce ai plecat? De ce ai protestat? De ce l-ai votat? Sunt de ce-uri care scot la suprafață potențialul epic al unui om. Păi, eu n-am vrut să mă implic, dar... Sau: s-a nimerit ca în ziua aia să trec pe-acolo și m-am indignat că... Sau: a fost o decizie de moment, poate că astăzi nu mai văd lucrurile așa. Sunt răspunsuri volatile, defensive, ba chiar promisiuni pentru un viitor fără legătură cu obiectul întrebării. Puțină lume are curajul să răspundă cinst ...

Experiența feminină a războiului este trăită în două feluri: indirect, prin suferința pe care o resimte cea al cărei soț, tată, frate ori prieten pleacă pe front, cu spectrul unei improbabile reîntoarceri și cea directă, prin participarea, chiar și în marginea liniei de front ceea ce produce o conflagrație. O astfel de ipostază este cunoscută cititorului român, încă de la începutul secolului al XX-lea, în scrieri precum "Balaurul" de Hortensia Papadat-Bengescu, care își găsește sursa documentară ...

Am început să zic mai des despre mine că sunt o “corporartistă" pentru că, dincolo de orice job (la corporație), în mintea mea stâncoasă, erup uneori gheizere de inspirație artistică. Frecvent, poezii. Aș spune că sunt un fel de oaie neagră printre poeți consacrați. Apoi, îmi amintesc că Ion Barbu a fost matematician și îmi trece jena de sine.

Mă bucur că am studiat poezia în școală, la orele de română, ceva ceva a rămas cu mine. Totusi, nu întâlnisem atunci poeți moderni sau contemporani, ...

Textul care subîntinde par excellence începutul epocii moderne este, cred, Zur Psychopathologie des Alltagslebens (Psihologia vieții cotidiene), publicat de Freud în 1901. Este cartea care, transformându-l aproape peste noapte pe autorul său într-o celebritate, a aruncat o lumină nouă, profund tulburătoare, asupra fenomenelor diverse legate de uitare și de erorile derivate din aceasta (simpla enumerare, fără alte comentarii, a capitolelor volumului este elocventă): uitarea de nume proprii, u ...

Nu poți intra cu forța într-un sistem fără posturi libere... Așa ar zice orice necunoscător al cauzei învățământului și al sistemului în sine. Nu astfel ar spune și cei care suportă lipsa locurilor de muncă, dar și drepturile exagerate ale titularilor care, cu timpul, s-au transferat ori s-au detașat, în interesul învățământului, cică. De când cu greva generală din învățământ de anul trecut, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Profesorii suplinitori au ajuns într-un punct în care nu sun ...

În ultimele luni, mi-am asumat un rol pe care nu credeam vreodată că-l voi avea: detectiv interbelic. Fără să-mi dau seama, m-am trezit urmărindu-l pe Zavaidoc prin biblioteci și prin poduri prăfuite, scormonind prin arhive vechi, prin colecții particulare ori prin lăzi uitate demult. Și oriunde mă întâlneam cu Zavaidoc, pe străzile vechi de pe Lipscani, pe alei cochete sau uitate de timp.

În fiecare zi, când continuam să urmez firul poveștii lui, îl vedeam cum trece pe lângă mine, grăbit, vese ...

Anița Vulcan Grigoriu, despre cel mai recent roman al său, Fata cu aluniță, apărut la Editura Tracus Arte, în dialog cu Mihaela Stanciu.

Definiția generică încadrează literatura ca o creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba. Se spune și că literatura este domeniul unei întâlniri, ceva care seamănă cu propria noastră viață, dar e diferită de ea. La tine cum gândește literatura, cu propriile forme sau cu propriile-ți forme?

În cazul meu, propriile forme trec prin formele ...

Gâlcevile literare, ca orice gâlcevi, sunt un soi de fuste ridicate-n cap. Dacă ar fi ceva serios în ele, probabil că măcar o parte s-ar alege cu o urmă de cotor în frunte. Și cum nu sunt ceva serios, nu fac decât să scoată la iveală un soi de frustrare. Cu toate astea, nu le condamn prea tare. Mai mult ca oricare altă pasiune, cea a artistului mi se pare că are o voință proprie de manifestare, greu controlabilă dacă artistul nu-și face constant un reality check. Mi se pare periculos, poate pe ...

Dacă Mircea Eliade ar fi scris nuvela fantastică "Aranca știma lacurilor" (1928) a lui Cezar Petrescu iar Cezar – "Domnișoara Christina" a lui Mircea Eliade (1936), "Aranca" ar fi fost azi mult mai populară (și mai "canonică"). Altfel, despre ambele nuvele s-a turnat câte o ecranizare în cel mai bun caz mediocră, iar a doua se va fi inspirat, întrucâtva, din cea dintâi...

Pe lângă infuziile tehnice ostentative de tip Huxley, în care personajele declamă demonstrativ versuri din poeți romantici s ...

De zece ani conduce Muzeul Național al Literaturii Române și a schimbat în bine tot ce a putut. Nemulțumit de cum arăta muzeul, a decis să-l tragă după sine în secolul XXI, făcându-l accesibil celor tineri. A căutat formule și soluții. A împrospătat echipa, a adus aproape specialiști și din această întâlnire a ieșit ceea ce se vede astăzi. Muzeul este un model de urmat și, extrem de important, este iubit de publicul vizitator și susținut de această iubire.

Ioan Cristescu, directorul Muzeului Na ...

Disperarea îl lovi drept în ceafă. O văzu furișându-se cu fusta răsfirată, colorată ca un raft dintr-un magazin de cartier. Se piti după un chioșc de ziare în timp ce ea urcă într-o mașină. Nu mai avea timp să-și comande un Uber. Ochi un taxi și sări pe bulevard. Era liber.

Îi ordonă șoferului să urmărească mașina gri. Acesta porni tacticos aparatul de taxat apoi băgă într-antâia. În orașul făcut din cuvinte, taximetristul tot turuia. Declară pompos că muierile te bagă numai în belele. Se g ...

Se spunea în trecut că dacă o femeie era violată, era vina ei. Pentru că se îmbrăca provocator poate sau poate s-a dat prea tare cu ruj. "Și-a meritat-o." Iar asta nu o spuneau doar bărbații, ci chiar și femeile. Și aici ajungem, de fapt, la rădăcina problemei tuturor cazurilor de viol, de hărțuire sexuală și așa mai departe: bărbații, în copilărie, în "cei șapte ani de-acasă", sunt educați de mame, de femei. Dacă în trecut femeile gândeau așa în legătură cu un caz de viol, ce fel de educație au ...

Așezată confortabil într-un colț liniștit al vacanței, cu Gala-Dalí de Carmen Domingo în mâini, mă las purtată de cuvinte și de reflecțiile care îmi umplu mintea. Finalul verii vine cu un amestec de melancolie și anticipație, un timp în care mă regăsesc între lectură și gânduri despre un nou început. În aceste ultime zile de relaxare, îmi dau voie să respir adânc aerul libertății, să mă pierd în povești care îmi hrănesc imaginația și să îmi reîncarc sufletul pentru anul școlar ce urmează.

Lectu ...

Bonifacio, sanctificetur… Deschid acest album cam turistic și nu-mi dau seama dacă albastrului îi stă mai bine ca substantiv ori adjectiv. Analfabet vizual, nu știu ce să spun despre fotografiile lui François Balestriere. Mă agăț însă de textele semnate de Marie-Hélène Ferrari. Ca spectator, nu ca știutor: *Arrive le poète, son crayon à la main,/ Le poète ouvre les yeux:/ Ceux des autres avec les siens./ E la boue grise se fend en deux,/ S'ouvre la robe blanche de murs,/ Frôlée des suaves care ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

S-a întâmplat să ajung în Tirana la două zile după ce a murit Ismail Kadare, deși ar fi trebuit să ajung mai întâi în 2015, apoi în 2021, rezidența literară s-a amânat dintr-un motiv sau altul. Dar altfel, îmi doream să văd această destinație înainte chiar să-l citesc pe Kadare, de când am aflat că în Europa, nu departe de noi, se găsește o ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Recunosc că am folosit adesea lecturile ca pe un mijloc de a călători în cele mai stranii și bizare locuri, de a explora teritorii îndepărtate, ținuturi inaccesibile sau pur și simplu de a ajunge acolo unde mi-ar fi plăcut să merg, dar mi-a fost imposibil, la un moment dat. Am făcut călătorii obligatorii, astfel, am rămas un timp captivă în ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Locurile spre care m-a îmbiat Michel Foucault se numesc heterotopii sau "alte locuri" (autres lieux), iar ele se găsesc pe hartă și nu prea. Iată câteva exemple: podul casei bunicilor, patul părinților (în care copilul, sub cearșaf, își desfășoară propriile bătălii cu indieni și cowboyi, sau, pe cearșaf, își îmbracă păpușile), cimitirul, v ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Macondo. Cam greu de localizat, chiar și cu cel mai performant GPS, având în vedere că satul exista doar în mintea lui Gabo.

García Márquez a creat acest loc magic, inspirat chiar de orașul său natal, Aracataca, și de casa bunicilor, în care a copilărit. Eu am ajuns pe la începutul anilor 2000 în Columbia, dar doar în Bogotá, de unde mi- ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

De cele mai multe ori, locurile turistice, generic numite "destinații de vacanță", sunt asociate cu un exotism "domesticit", convențional. Soare, mare, plajă, insulă, iată cele mai la îndemână reprezentări care compun patternul a ceea ce ar trebui să fie ieșirea din rutină. Când o țară sau o localitate primește titulatura "destinație ideală ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Primul impuls ar fi să dau ca exemplu Comoara din insulă de R.L. Stevenson, citită la zece ani și care m-a transpus direct pe corabia piraților. La ceva vreme după lectura romanului am avut un vis care schimba relativ puțin din acțiunea acestuia: spre deosebire de eroul romanului, eu am fost rapid eliminat, înainte să ajung pe insulă (u ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Nu știu cât de bine a zugrăvit Puzo Sicilia în paginile romanelor sale, dar datorită lui am vrut să vizitez această insulă. Mă întrebi de ce și astfel îmi dai ghes pe panta introspecției. Voi fi sincer, deși (poate) n-ar trebui...

Sunt un ciulin răsărit în sudul arid al României, pe care vântul, mai apoi, l-a purtat spre un cartier rău-famat ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Acum ceva vreme, am ajuns în Albania, iar rândurile pe care le veți citi mai jos mi-au răsunat în minte, ca o chemare. Căutarea orașului natal al lui Ismail Kadare, Gjirokastër, m-a făcut să merg alene pe drumurile de munte albaneze, să îmi bucur privirea de coloritul sătucurilor pitorești și să mă înfrupt din bucuria descoperirii *casei din p ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

De-a lungul timpului, am fost atras de spațiile ficționale îngrădite, înguste, restrânse, de spațiile din realitatea imediată, translatate în ficțiune și purtând urmele unor drame încă vii din istoria umanității. Practic un turism al acestor locuri decupate din realitate și din cărți, iar dacă nu îmi dau seama de când am început să le caut, ex ...

Orice abuz comis de un profesor împotriva elevilor săi (abuz emoțional, fizic sau de altă natură) mi s-a părut dintotdeauna, dincolo de flagranta încălcare a moralei elementare, un caz tipic de rea întrebuințare și de rea înțelegere a ideii de autoritate. Pe scurt, o formă de totalitarism. De dictatură. Un delir al puterii. Când se transformă un șef de stat într-un tiran? Odată ce încetează să fie lider și devine stăpân, satisfăcut de faptul că poziția lui îi poate face pe ceilalți dependenți, c ...

Prima întâlnire a stârnit entuziasm și a adus lume multă în grădina Casei Filipescu-Cesianu, încât nu ne-au ajuns scaunele. Profesori, scriitori, chiar și elevi. Iar timpul a fost scurt.

Maratonul de lectură dedicat Bucureștiului a adus alături opt dintre cei mai cunoscuți prozatori bucureșteni:

Doina Ruști, Cristian Fulaș, Petre Nechita, Ligia Pârvulescu, Liviu G. Stan, Augustin Cupșa, Adrian Majuru și Simona Goșu.

Aceștia au citit din opera lor texte despre oraș, respectiv, viziuni subiec ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Mi-aș dori mult să ajung, în viitorul apropiat, la Saigon. La prima vedere, orașul vietnamez nu este tocmai ceea ce agenții de turism ar numi "o destinație de vacanță de neratat". Cu siguranță nu una dintre cele foarte populare printre conaționalii noștri amatori de vacanțe exotice în Thailanda, Zanzibar sau Dubai. Nu că ar fi ceva neapărat ră ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

În ceea ce mă privește, e vorba despre Mexic, care este țara mea de suflet. Am ajuns acolo după ce am citit Carlos Castaneda. Nu doar o carte, ci mai multe. Printre care și Învățăturile lui Don Juan. Este vorba de Don Juan Matus. Prin cărțile lui Castaneda am descoperit nu doar o țară, ci mai degrabă o stare cu care am rezonat de la primele ...

Petre Nechita propune să începem de aici:

Și-am citit "...câte puțin, fără grabă, dorindu-mi să lungesc cât mai mult lectura. Când citești ce-ți place, trăiești cu aceeași bucurie și pauzele." (Doina Ruști, Mâța Vinerii)

Uneori, mă imaginez ca regizor al unei reclame pentru o agenție de turism. Mă și văd cum dau indicații actorului principal, văd valiza goală de sub pat. Da, valiza care a adunat praf de când n-a mai fost folosită. Și-i zic: așa, sari peste leneșul ăla de pe pat, două- ...

Între deconstruirea stigmatului identitar și responsabilitate socială

În 2 August s-a comemorat Holocaustul romilor la nivel european. În 2015 Parlamentul European a emis o decizie prin care această dată a fost declarată ca zi europeană de Comemorare a Holocaustului împotriva romilor. În anul 2020 Parlamentul României a adoptat și el o lege prin care aceeași dată a fost declarată ca zi națională de comemorare a Holocaustului împotriva romilor.

Mi-e foarte greu să scriu aceste rânduri despr ...

Despre strada Mântuleasa am citit prima dată în adolescență, în volumul lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, căci casa unchiului Iorgu, moștenită de Pantazi, era amplasată acolo. Cam în aceeași perioadă, la vârsta primelor îndrăgostiri, mă preumblam pe străduțele din apropierea liceului și-am descoperit, într-o bună zi, biserica. Numele ei m-a fermecat dintru început, de aceea am încercat să aflu mai multe despre personajul feminin ascuns în spatele lui – Stanca, soția lui Mantu cupețul ...

Vara este anotimpul cel mai fericit pentru mine. Lentoarea zilelor toropite de căldură se insinuează ca un parfum ce acoperă tot orașul. Bucureștiul pustiit de elevi și studenți se descoperă ca o capitală a nostalgiei fără leac. Traficul se subțiază, trotuarele devin mai largi: spațiul se dilată! Aleile din parcuri freamătă sub cupola de frunze mature, vântul adie ca o promisiune pentru așteptatele furtuni de vară, soarele strălucește cu atâta certitudine, aerul devine palpabil... Totul este sta ...

Am încercat, dar fără succes, recunosc, să descifrez lumea asta în care am trăit și în care știu, mai am foarte, foarte puțin de trăit. Va rămâne până la final indescifrabilă în mare parte pentru mine, dar asta o face cu atât mai frumoasă, mai interesantă.

Puținul timp care mi-a mai rămas îl dedic lumii, acea lume uneori indescifrabilă, alteori interesantă sau mai puțin interesantă, ca o virgulă în interiorul unui text anost.

Îmi iubesc nopțile, nopțile mele fără de somn în care îmi las fața s ...

Cele mai serioase avertizări în istorie pornesc din subteran. Oricând, printr-o bizară inversare de roluri, din subteranul fecund, tranzitează diurnul un neînțeles, un marginal, care devine stăpân absolut. Un refuzat în spațiul normalului, care îl presează să plece acolo de unde a venit, ajunge să guverneze și să-și răzbune pedeapsa milenară și suferințele semenilor din mocirla socială. Românii au fost conduși de un ceferist și apoi de un cizmar, în pragul analfabetismului, timp de aproape 50 de ...

Mă amuză mereu să văd grupuri de turiști din țări străine, din Europa până în Japonia, care nimerindu-se în orașul nostru privesc de jur împrejur cu mare admirație și nu mai contenesc cu laudele. Or fi sinceri, n-or fi? Nu mă interesează. Ceea ce ei nu știu e cu totul altceva. Bucureștiul nu este un oraș construit, deși aparențele asta vor să arate, ci un oraș dărâmat și mai mult de atât, aflat în continuă dărâmare. Casele, bunăoară, unde a locuit familia mea au căzut ambele pradă demolărilor. E ...

Pe 24 iunie este, prin tradiție, ziua solstițiului de vară, definită prin ritualuri ale coborârii, de alungare a soarelui și de chemare a lunii. În multe credințe europene, solstițiul de vară este socotit o poartă care deschide drum de coborâre în întuneric. Personaje fabuloase, descinse din explozia vegetală, populează imaginarul european. Multe vin din simbolismul pitagoreic, unde solstițiul de iarnă e socotit poarta zeilor, iar cel de vară o ieșire destinată oamenilor. Pentru români, în noapt ...

A trecut o săptămână fără TIFF. Un TIFF mai altfel decât toate celelalte, diferit, dar foarte bun și consistent. Cu ce-am rămas după?

Primul TIFF fără tata. Greu de imaginat, și mai greu de trăit. Mi-l imaginam în public sau aducându-i flori Corneliei, la cocktailul de la Chios. A fost greu fără el.

ECHIPA. Cu majuscule, în mod clar. Pentru că toți colegii au fost la înălțime, într-un an complicat pentru mine, cu multe premiere și deplasări.

A fost ultimul an în TIFF Staff pentru Ștefan. Unul ...

Dumnezeu Cel Vechi de Zile, Dumnezeul Testamentului Dintâi este Vocea. Șoptește, adie, curge izvor-șuvoi-pârău în urechile profeților. Întemeiază, pune în mișcare, răscolește lăuntrul, scoate din pământurile nașterii sau din cele ale robiei, îndrumă, poruncește, cere. Adâncește atenția auditivă și stabilește astfel ritmul, cadența relației. Dumnezeu e muzica sferelor, ne învață să-L ascultăm, să nu aplaudăm între părțile concertului, atunci când nu e cazul.

Într-un eseu dedicat antropologiei ...

            Suntem mândri, am redescoperit bucuria de a fi români, uniți în galben, în extaz. Și așa mai departe. Totul după un meci. După o victorie. La următoarea partidă a apărut mesajul unui suporter care e șeruit în masă: învățați-vă copiii să iubească România. Românii parcă sunt din  nou români, nu?! Totul sub auspiciile generației de suflet (e cu majuscule, desigur).

            Mă scuzați, rescunosc, nu mă pricep la fotbal. Totuși, mă întreb cum naiba se ajunge la un moment de o ...

Incredibilul roman al îndrăgitului scriitor columbian, Gabriel García Márquez, a văzut lumina tiparului pe 30 mai 1967, la Buenos Aires.

În anii `60, Gabriel García Márquez era un tânăr scriitor cvasinecunoscut, ajuns în Mexic cu soția sa, Mercedes Barcha și copiii. Poate puțini cunosc că el și familia sa trăiau în acei ani extrem de modest. Din ultimele sale economii a plătit expedierea prin poștă către Editura Editorial Sudamericana din Buenos Aires ceea ce urma să devină romanul vieții lui, ...

Auzisem încă din copilărie despre Sânziene, Rusalii ori Drăgaice, dar nu le înțelegeam sensul. Pentru mine luna iunie era despre Soare, despre libertate și despre flori. În aduc aminte de bunicul patern care creștea la marginea orașului nu mai mult de patru oi sau nu mai mult de patru capre pe care, vara, le ținea cu iarba cosită la serele orașului. Avea el o înțelegere cu responsabila care se ocupa de acele grădini. Pleca dimineața cu bicicleta la care atașa coasa și de care lega și căruțul cu ...

O invitație la o discuție pe tema întrepătrunderii dintre literatură și AI pe care, din fericire, am pututară s-o onorez got me to thinking. Unu’ dintre leit-motivele pe care le tot aud în acest context este că AIu’ nu va putea scrie niciodată cu suflet, rezon pen’care, cel puțin în acest domeniu, omu’ își va păstra preeminența asupra inteligenței artificiale. Găsesc afirmația (aproape) eronată pe multiple paliere.

În al primulea rând, nici noi nu scriem cu suflet, stricto sensu. Dimpotr ...

Întrebarea este una realistă. Pentru oamenii din sfera cititori-oameni de rând normali, și nu cititori-scriitori-librari etc. verbul ‘’a apuca’’ este unul potrivit. Undeva în existența mundană umplută cu serviciu, școală, trafic, cumpărături, gătit, sport, apucăm să ne facem timp și pentru asta. Putem segrega și mai departe, între sexe, pentru cine are mai puțină înclinație spre citit versus orice altceva sau mai multe sarcini casnice decât partenerul și deci mai puțin timp pentru această acti ...

Minianchetă și experiment

Recent am primit invitația de a citi o povestire la Casa Cesianu. Tema este legată de Sânziene, dar încadrată într-un experiment care implică AI. Prin urmare, am început să mă documentez, am sunat câțiva prieteni de la Ficțiunea, i-am rugat să-mi spună cum arată zânele acestea ale solstițiului de vară. Iar finalmente, mefistofelic, am întrebat și un program care folosește inteligența artificială - și iată ce a ieșit:

Cristina Bogdan

Drapate în aripi de flut ...

Scrisul e un sclipici al confesiunii, un plasture al singurătății și un fixativ al tăcerii. Ia să vedem, doar atât? Ridică de jos o carte. Deschide-o oriunde. Un verb prăfuit o să urzească în juru-i un vârtej de frază; pe care, înainte de asta, n-o duceai în cap. Să recunoaștem, chibzuim deseori lexical, de jur împrejurul vreunui substantiv: cuvintele, așa întâmplătoare cum vor fi, ne vând luări de la capăt. Bătrâna lor mamă, etimologia, își crește cu iscusință copiii: cuvintele nu sunt doar un ...

Scriem din nevoia de a împărtăși, de a face loc celorlalți și a le deschide ușa vremelnic rămasă interioară, de a găsi motive și a spulbera iluzii. Uneori, scriem pentru a cuprinde spațiul, pentru a-l cunoaște, pentru a-i înregistra straturile temporale succesive care îl definesc, scriem literatură și despre literatură având în minte permanent raportarea la o cartografie ficțională și cognitivă. Dar cum scriem despre literatură utilizând instrumentele geografice? Este valabilă o astfel de lectur ...

Premiul pentru Narativul Vizual acordat de Revista Ficțiunea în 2024 are patru finaliști:

• două expoziții:

- Expoziția Universul lui Salvador Dalí de la ARCUB

- Muzeul Frustrărilor, realizat de Diana Buluga, Ioana Ofelia, Alexandra Felseghi și Alina Bradu⁠-⁠Pintea la Casa TIFF din Cluj

• doi artiști: Simona Andrei și Bogdan Simion.

Ar trebui să adaug că Simona si Bogdan sunt artiști cercetători, artiști care au capacitatea rară de a combina creativitatea, imaginația, expresia ...

VII.

E deja primăvară, dar e frig, stăm tot pe lângă caloriferul fierbinte. Să-ți mai spun o poveste tot din secolul trecut, îl iau eu direct pe amic, nici nu a apucat să se așeze pe scaunul dolofan din bucătăria cam casei mele. Pentru că prezentul ne trimite în ceața dimineților de toamnă, zice el, cu aerul de Dionissos pe chip. A jucat zilele trecute în Bacantele, așa că îl înțeleg, cu îngăduință maximă…

Așadar, era o zi aprigă, de iarnă, pe la jumătatea anilor 80. Ne plimbam prin j ...

Spiritul lumii balcanice a însemnat câteva lucruri esențiale: fluiditatea frontierelor și, implicit, peregrinările dintr-un spațiu într-altul, diversitatea etnică și religioasă, multilingvismul. Tărâmurile balcanice pot fi gustate ca o prăjitură cu felurite straturi, în textura cărora s-au însiropat tradițiile mai multor culturi, de la germenii traco-iliri și eleni, trecând prin feudalismul macedonean și procesul romanizării teritoriilor, până la uniformizarea propusă de cucerirea otomană. Lucru ...

În studiul intitulat Înțelepciunea dragostei (Ed. de Vest, 1994) Alain Finkielkraut interpretează tezele lui Lévinas, pornind ca și el de la povestea lui Oblomov. Celebrul personaj al lui Goncearov ilustrează, în opinia lui Lévinas, existența ca povară și nu ca stare de grație, deoarece lenea lui monumentală exprimă încercarea omului de a evada, de a scăpa din existența în care este înnămolit prin destin. Văzând în inerția lui Oblomov un protest împotriva condiției omenești, Finkielkraut s ...

În loc de introducere

Urmând tradiția pernicioasă a românului de a urî capra vecinului, sentiment omniprezent în majoritatea sferelor de activitate din societatea noastră, lumea literară de la noi nu face excepție de la acest fenomen.

Despre spiritul critic al românilor vorbea și Andrei Pleșu într-un articol excepțional din care citez:

*Ca mai toate viciile, și viciul acesta rezultă din supralicitarea unor virtuți. Mai întîi, spiritul critic e resimțit ca simptom al inteligenței. Numai p ...

Cei care au fost vreodată la Kikinda Short, cel mai mare festival de proză scurtă din regiune, îl cunosc pe Srđan Srdić, un excelent prozator și eseist sârb care, pe lângă faptul că scrie out-of-the-box, este și editor Partizanska Knjiga, unde, datorită lui, au apărut în Serbia mai mulți autori români contemporani din noua generație. Așa că Srdjan (la fel ca criticul literar Vladimir Arsenić, partenerul său la editură) ne cunoaște mai bine decât știm noi proza sârbească actuală, foarte puțin tra ...

Hai, zic, să te bag un pic și în cancelaria rece care mi-a halit tinerețea, mai spun. Și nu numai, adaugă amicul. Cam așa, mormăi îngândurat. Afară e viscol, se lovesc de fereastră stropii mari de ploaie, cam înghețată, dar vremea de poveste e prin apropiere…

Era pe la jumătatea anilor 80, în liceul meu "auto" pe atunci. A venit o brigadă mare de la Inspectoratul Școlar, se controlau toate, hârtiile, caietele de învățământ ideologic și politic, dosarele, rafturile cu documente. Ca și azi, ...

Eroine de roman! Sintagma asta le și aduce, așezate pe-o tavă, pe Madame Bovary și pe Ana Karenina. Personaje puternice dar și cu vechime. Adevărul este că Emma e mult mai aproape de gusturile mele: libertină, dementă, de-un egoism înfiorător, citită etc.  Se vede c-a depășit demult romantismul. Ea este Flaubert, ca să facem o glumă.

În ciuda modelelor, există multe alte personaje, care rămân pentru totdeauna în mintea unui cititor. Uneori se potrivesc cu un tipar preexistent, cu o tipologie pe ...

S-a făcut frig, am schimbat decorul, iar cana mare din fața noastră e plină cu vin fiert, miroase a scorțișoară, iar feliile de măr înoată agitate pe deasupra lichidului fierbinte. Hai, încep eu, de mult doream să-ți spun povestea care urmează… Una veche, e dintr-o altă zi de demult, din iarna lui 1980, locuiam într-un bloc nou, într-un cartier scufundat în noroaie, la marginea orașului. Pe toată scara, până la etajul patru, primiserăm apartamente absolvenții din acel an, toți cam aiuriți, ataca ...

"Nimic nu se creează, nimic nu se pierde, totul se transformă."

A zis-o Antoine Laurent de Lavoisier, chimist francez, referindu-se la conservarea energiei, dar, mai degrabă, se știe doar ultima parte a zicerii – nimic nu se pierde, totul se transformă.

Aș vrea să iau întregul citat și să-l pun peste literatura română contemporană. Ajutat de umila mea înțelegere a literaturii, mai degrabă ca cititor decât ca scriitor, aș zice că se pliază. Aproape perfect.

Desigur, acest text este un pos ...

Altă seară, același decor cu pisici, vin, sifon, Norocica și viața care trece, nu am găsit altă rimă… Simt ce urmează, zice amicul. Te plictisesc? întreb. Niciodată, îmi răspunde, am și eu apoi o poveste.

Era pe la începutul anilor `90, părinții mei, învățători într-un sat de pe valea Dâmboviței, primiseră o parte din livada furată de comuniști și se adunase o recoltă bogată de mere. Ne duceam la Ploieștiul tău, prietene, și le vindeam în piața mare a orașului, ne sculam de la trei dimineața, ...

E timpul pentru o altă poveste mică, azi este despre urmașul Ecaterinei Teodoroiu, iar actorul gata să mă asculte e pregătit, cu vinul rece alături, cu sifonul proletar, cumpărat de la non-stopul din colțul străzii și cu altceva de ronțăit într-o cutie colorată. Te cam repeți, îmi spune, dar ridic din umeri, toate se repetă de le o vreme… L-am văzut la televizor, mic, fonfăit, gras și plin de importanța misiunii lui diplomatice. Îl știam de peste patruzeci de ani, după facultate "s-a descurca ...

Dorin Tudoran, poet, eseist și publicist, s-a distins în exilul românesc ca una dintre cele mai fervente voci ale rezistenței împotriva regimului comunist din România. Născut și educat în România, Dorin Tudoran a absolvit Liceul "Mihai Viteazul" din București în 1963 și ulterior Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București în 1968. Cariera sa profesională a început în România, unde a lucrat ca redactor la publicațiile Flacăra și Luceafărul. Totuși, datorită viziunil ...

Bine, mai am o poveste, e din secolul trecut, îi spun vechiului meu prieten, ceva mai târziu… Ca noi, zice el… Mă gândesc cum să încep, sunt și ceva amintiri de când eram mai tânăr, adaug. Așa, face el, și la trup curat

Ce legătură ar putea să fie între o glugă și Aristotel? îl întreb. A glugi și a cunoaște rostul filosofiei, adaug eu cu înțelepciune de seară târzie. Doar spunea Aristotel că începutul oricărei înțelepciuni este cunoașterea de sine. Amicul zâmbește, se vede că ți-e dor de meseri ...

De-a lungul anului 2023 au fost numeroase textele de proză scurtă trimise pe adresa redacției. Dintre ele aproape 100 au fost publicate. Iar în ultimele două săptâmâni am încercat să facem o selecție de texte pentru nominalizările la Premiile Ficțiunea.

Găsiți mai jos 22 de texte care ne-au încântat de-a lungul anului. Din ele, 10 vor fi nominalizate, iar 5 vor primi un premiu. Care sunt preferatele voastre?

Căruțașul viselor

Narcis AMARIEI

Nr. [186 / 97 (serie nouă) / 27 noiembrie, 2023] ...

Recent a avut loc Bookfest-ul de la Timișoara. Evenimentul a avut parte de suficientă acoperire în ceea ce privește titlurile scrise de autori consacrați, motiv pentru care nu voi scrie nimic despre asta.

Când s-a anunțat programul, atenția mi-a fost captată de evenimentul editurii Lebăda Neagră, care cauta să răspundă întrebării “Pentru cine scriem?". Mi s-a părut o întrebare foarte bună pentru că e o întrebare care ține cont atât de scriitor, cât și de cititor.

E genul de întrebare pe care ...

Din cartea în pregătire "ALTFEL DE POVEȘTI"

O introducere…

Poveștile "altfel" din această carte au avut mereu un ascultător incomod… El, actorul, a devenit un personaj în istoriile care urmează și a scris propria lui întâmplare, în așteptarea întâmplărilor mele…

și sună telefonul și aud

maestre hai mâine seară pe la șapte să bem o Țața Sofica

văd că ești liber n-ai spectacol

da

n-am spectacol și nici repetiție și mă duc

*e acolo o masă sub un zarzăr ...

Relația biografie-operă-realitate reprezintă o problemă controversată, dezbătută de-a lungul timpului de diferite grupări de critică literară. Nu se poate afirma cu exactitate în ce măsură biografia autorului poate influența creația acestuia, dar un lucru este cert și anume că viața autorului, cu toate problemele ei, își lasă amprenta asupra cărții. Și mă refer, aici, în primul rând, la acele aspecte deosebite ale "eului profund" care pot fi reperate în creația autorului.

A-l elimina pe autor, ...

Există un loc unde îngerii și demonii mei mă privesc dintr-o oglindă prea curată sau prea murdară. Acolo mă socotesc un subom sau un supraom, acolo mi se cere socoteală pentru tot, dar mi se fac și daruri, fără să mi se ceară ceva în schimb. Spaima de uitare și de obișnuință mă trimite acolo unde eu sunt un Altul. Ordinea ireală a cotidianului se desființează, aud limpede neantul ce se zbate în mine și simt cu o acuitate insuportabilă tracul de a fi om. Încet, încet, mă las copleșită de o forță ...

Monica Lovinescu este seismograful unei conștiințe atomiste a ceea ce înseamnă o conviețuire organică dintre etic și estetic, fără a cădea pradă vreunei forme de angajare sau de distorsiune a realității în detrimentul unui alt deziderat în afara celui de justiție sociopolitică și de dominație fulminantă a Artei. Născută într-o constelație a conduitei intelectuale, numele de familie i-a asigurat ab ovo un gust vertebral pentru modern, rigoare, prestanță și cunoaștere. Respingerea Monicăi Lovine ...

"Dacă tot pierdem, măcar să câștigăm", spunea un tip grobian într-o reclamă la pariuri.

Și, într-un fel, enunțul paradoxal care i-ar face să se încline până și pe sofiștii antichității, se potrivește de minune situațiunii. Căci, nu-i așa, elefantul din încăperea literaturii române contemporane a început să dea din picioare și să își agite trompa.

Cine câștigă și cine pierde? Dincolo de efectul comic indus de figura de stil mai sus amintită, nu e loc de dubii.

Vă invit să reflectați la ceea ...

Despre trubaduri se spune că sunt inventatorii amorului curtenesc. Dacă această imagine a rămas impregnată în epistemologia tradițională din generație în generație, totuși, nu putem să reducem această imagine a creatorilor lirismului modern din secolele al XII-lea și al XIII-lea la simpli poeți năuci sau la saltimbanci banali, care îngenunchează înaintea doamnelor lor. În acest sens, pentru a ne fixa o imagine clară a poetului medieval prin excelență este necesar să facem o distincție clară în ...

Autobiografismul. Înseamnă lașitate sau curaj? Cred că autobiografismul scris bine, care transmite lucruri memorabile, care te ține în priză și îți transmite senzația de real, de aici-acum, chiar dacă e scris cu secole în urmă, este autobiografismul de calitate. Cel scris cu îndrăzneală. Chiar dacă sunt momente în care realitatea este acoperită de ficțiune: există pauze în realitate, pauze în sensul că nu tot ceea ce se întâmplă în realitate trebuie să fie trecut într-o autobiografie. Poate este ...

Contrar părerii unor anglofoni afoni, istoria romanului e milenară, pentru că deși secolul lui de aur a fost cel romantic (al XIX-lea), trebuie să coborâm mai mult în timp pentru a-i atinge rădăcinile. În Europa, romanul începe cu Chrétien de Troyes și ciclul arthurian, iar în Asia începe cu Povestea lui Genji, scrisă de Murasaki Shikibu. De altfel, termenul de roman provine din expresia « mettre en roman » și anume a traduce în latina vulgară. Autorul nu e mare lucru la începuturi, poate doar ...

Autobiografie, memorii, jurnal, confesiune... Orice cuvânt trimis spre tipar ne mărturisește indirect. Dar, când vrem s-o facem direct, cum mai vorbim azi lumii despre noi?

Dintre toți cei care scriu sub soare, spune Sir Philip Sidney, poetul e cel mai puțin mincinos (...), căci nimic nu afirmă, deci niciodată nu minte. Continuând în mod ludic ideea, proza... minte? Poate că, tratată ca ficțiune și atât, da. Dar ce frumos o face uneori...

Redus la esență, dacă poezia sublimează realitate ...

Florin Spătaru, Viespea de pe limbă, Voxa, 2023

Este un volum de proză scurtă, o gură de aer tare, întocmai ca cel de afară. Povestirile se desfășoară în ritm alert, cadru cu cadru, într-o suită surprinzătoare, care m-a purtat în timpuri și spații variate, atipice. Personaje stranii, ca acel iL of Khan, agent într-o lume a viitorului, transformat din simplu executant în păpușarul principal, imersează realitatea actuală cu o ușurință fermecătoare. Alt personaj recunoaște pe trotuarul de vizav ...

Unul dintre subiectele la modă astăzi, atât în cercurile de literați cât și în cele ale oamenilor cu înclinații tehnice, este cel legat de posibilitatea inteligenței artificiale de a produce literatură. Vorbim despre texte valide literar, nu despre unele care să schițeze o poveste cu un minim de coerență, în general, pentru că așa ceva este probat că AI-ul deja știe să facă. La ora actuală, în arta grafică lucrările generate de AI sunt folosite în diverse domenii, cum ar fi generarea de coperte ...

Într-un interviu din 2022 Nicolae Manolescu mărturisea că se consideră, înainte de orice, profesor. "Asta am fost și asta o să rămân toată viața" , spunea el în discuția cu Ionuț Vulpescu, în episodul X al podcast-ului  Avangarda. Deși poate să ne surprindă, în cazul unui critic literar care a publicat câteva zeci de cărți, printre care se numără și monumentala Istorie critică a literaturii române, această alegere nu este, în fapt, deloc întâmplătoare. Pentru multe generații de studenți de ...

Iulian Tănase -
Teoria Fricii, Trei, 2023

Teoria fricii e un roman cu o poveste complexă, mizând pe o incursiune insolită prin literatură și prin viață. Complicat pe alocuri, satiric, cu stil jurnalistic și tramă care amintește proza optzecistă. (Ficțiunea)

Dan Pleșa-Miere neagră, editura Vellant. Romanul de debut al lui Dan Pleșa propune un personaj colectiv, surprins în zvârcolirile unor transformări mult prea rapide pentru a fi înțelese pe deplin. Acțiunea pendulea ...

(cel mai scurt roman-foileton autobiografic, asumat, scris vreodată și câteva citate)

Teribilă, înspăimântătoare "temă" pentru un om (cred că sunt om, vreau să cred, ergo sum) care încă își dorește să scrie "cărțile" sau, cu trecerea timpului, măcar o Carte, având cumva aceeași părere sau viziune cu a lui Marin Preda (dacă este să ne raportăm la cartea lui Ovidiu Marcu, De la metaforele obsedante la construcția mitului personal în scrierile lui Marin Preda, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napo ...

N-am mai scris de mult în Ficțiunea și-am să vă povestesc de ce. Au fost niște luni de libertate, de scris, de plimbări. Niciodată nu m-am simțit mai bine ca acum, după ce-am lăsat deoparte absolut orice treabă care nu avea directă și savuroasă legătură cu mine. După anii de munci, aveam nevoie. Mai ales că n-a fost ușor, atâta timp cât la ferestrele casei mele au urlat câinii neînsemnatului cetățean Copită, rațele comunale și curcile micului agricultor fără nume. Vă întrebați poate de ce n-am ...

Ca orice scriitor – inspirație. Și cât mai multe proiecte realizate. N-am crezut niciodată în literatura de sertar, scrisă pentru a fi aruncată undeva într-un colț întunecos. Literatura e o formă de a comunica, de a transmite informații, conținuturi de gândire, de imaginație, prea complexe pentru simplele cuvinte. Din suma de cuvinte se naște un conținut nou, nu sunt doar conținuturi parțiale însumate. Literatura e augmented reality, îmbogățește permanent simpla noastră percepție asupra oameni ...

Benzile desenate sunt o artă ce se apropie de perfecțiune pentru că îmbină vizualul atât de prezent în zilele noastre cu multe alte elemente ce îl pot deturna. Din această îmbinare rezultă un drum aparent simplu, dar cu atât mai stropit de obscur.

După treizeci de ani de pauză, Bill Watterson, creatorul mirific al benzii desenate "Calvin și Hobbes" a publicat o nouă carte, o fabulă pentru adulți: Misterele. În colaborare cu caricaturistul John Kascht, o altă artă superbă, caricatura, atât de ...

Joi, 8 februarie 2024, ora 18.30, Muzeul Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8, în Ceainăria muzeului) găzduiește a doua secvență a proiectului "Ficțiunea de joi",  cu tema "Artă imersivă".

 Sunt invitați actrița Adriana Irimescu și  scriitorul Liviu G. Stan. Moderează Narcis Amariei.

Proiectul Ficțiunea de joi își propune să aducă în dialog generații diferite și artiști  care contribuie, chiar și tangențial, la un construct artistic. Fiecare ediție ...

Ce înseamnă roman autobiografic?

Romanul autobiografic este reprezentat de scriitorul care s-a servit gol pușcă, pe o tavă rece, cititorilor săi. Tipologia aceasta de carte înseamnă vulnerabilitate și emoție, două stări care de multe ori sunt îmbinate cu ficțiunea (lucru deloc demn de critică). Într-un fel aparte, romanul autobiografic apropie cititorul de scriitor mult mai mult decât ar putea-o face orice altă intersectare dintre cei doi.

**De ce ar fi literatură o carte care povesteșt ...

1.În februarie voi citi romanul de debut al lui Dragoș C. Costache, În tăcerea nopții (Tritonic, 2023), pe care tocmai l-am comandat. Am auzit că e interesant, original, propune un episod dintr-o istorie alternativă a anului 1926, București. O crimă. O femeie detectiv.

2.Un roman citit recent – Zadie Smith, The Fraud/Impostorul, apărut în 2013 și tradus la noi la Litera, în 2023, de către Adriana Bădescu, un roman istoric care revizuiește foarte inteligent epoca victoriană, mai exact per ...

Am o listă lungă de cărți care așteaptă să fie citite, uneori închid ochii și aleg dintre ele în acest fel. Alteori îmi place să mă uit la ele pe rând, fără grabă, și aleg în funcție de titlu sau, de cele mai multe ori, în funcție de gen. Adică ce rezonează cel mai mult ca stil cu starea mea din acel moment. Alteori, în ciuda acestei lungi liste, aleg să recitesc o carte care mi-a plăcut și asupra căreia simt să revin. În februarie mi-ar plăcea să citesc un roman clasic. Și asta pentru că în ult ...

Interviu cu Radu Popescu, dramaturg, regizor și director al Teatrului Apropo

Salut, Radu. În timp ce căutam pe internet informații despre teatrele independente din România, am dat de un interviu mai vechi cu tine. Era din 2013. De obicei nu citesc interviuri așa vechi în ideea că nu mai sunt de actualitate, că lucrurile s-au schimbat mult între timp. Totuși mi-au atras atenția câteva afirmații și am început să-l citesc tot. Pe măsură ce citeam interviul, încântarea mea era din ce în ce mai ...

Nu știu cum s-a făcut, dar invitația de a răspunde, punctual, unei anchete "Ficțiunea" pe tema lecturilor potrivite finalului de iarnă ("Ce cărți de proză ai citi în luna februarie?") s-a suprapus peste aceea de a realiza măcar în acest an un top mic (dar mic de tot, distinsă doamnă!, ca să citez din memoria revuistică, dureros de încăpățânată încă, replica unui ins onctuos, uns cu toate alifiile politichiei culturale moldave). De aici, probabil, ispita unor precizări liminare, menite a comp ...

La final de an, când lumea de obicei face bilanțuri și se gândește la ce a mers bine și ce nu în anul care se încheie, nu-mi vine în minte niciun eveniment mai important pentru mine petrecut în 2023. Și asta pentru că toate evenimentele au fost importante. A fost un an frumos, cu multă lumină și am încercat pe cât posibil să pun pe silent evenimentele triste din lume, făcând în același timp ce ținea de mine pentru ca lucrurile să se îndrepte în viitor: să fiu tot mai bună ca om, să fiu în contin ...

Opt ani s-au împlinit în toamna care a trecut de când, într-un 7 septembrie 2015, intram pentru prima dată în clădirea Facultății de Litere a Universității din București. Urcând celebrele ,,trepte multeˮ despre care citisem curios în amintirile absolvenților, culese de oriunde avusesem prilejul, am văzut scris cu roșu, sub un bec, un mesaj mărunt, la vedere și totuși parcă la pândă, un fel de test de atenție ca în experimentele psihologice. Am înțeles după multă vreme că citisem inscripția pripi ...

Pentru mine cel mai important eveniment din 2023 a fost târgul de carte "CartFest", care s-a desfășurat la Tulcea în perioada 14-17 septembrie 2023. În principiu, acest "cel mai important" ar fi trebuit să fie Bookfest-ul sau Gaudeamus-ul, dar Bucureștiul este departe de Tulcea, adică drumul lung și leafa mică, motiv pentru care, ca orice provincial care se respectă, am sărbătorit anul literar loco. La fiesta tulceană de carte nu a venit decât o editură cu stand de carte (Editura Militară), cele ...

Astă-vară, pe când flanam pe străduțele din centrul vechi al orașului Stockholm, unde nori albi și creți înfloresc de după clădirile din piatră și aproape că se aștern pe pământ, am intrat într-un mic anticariat. Acolo, printre figurine cu vikingi, căluți Dala din lemn și păpuși înfățișând-o pe Pippi Longstocking cu codițele ei roșcate, am descoperit într-un colț un album cu afișe desprinse din cărțile de povești. L-am răsfoit lent, pentru a prelungi plăcerea și a savura fiecare imagine pe îndel ...

Facebook îmi amintește de-o întâmplare din noiembrie 2021. Eram în tren spre Brăila și-un bărbat trăgea cu ochiul în agenda în care lucram la roman.

N-a trecut mult timp, și curiozitatea l-a împins să-mi vorbească. Se plictisea și avea nevoie de companie întru plictiseală. Am lăsat agenda-n poală și, cu un zâmbet procedural, ușor iritat de limbarița lui, m-am prefăcut că-l ascult. Până când, una dintre amintirile sale, scăpată cu nonșalanță printre tot soiul de mărunțișuri, ca și când ar fi fo ...

Dintre personajele cu care am făcut cunoștință în 2023, în cursul plimbărilor mele mai lungi sau mai grăbite prin fel și fel de păduri narative, mai cu seamă unul mi s-a întipărit în memorie ca o hieroglifă de neșters: este vorba de Ienta, bătrâna care nu poate să moară de tot, din romanul Olgăi Tokarczuk, Cărțile lui Iacob (apărut și în limba română anul acesta, în tălmăcirea Cristinei Godun, la Editura Polirom). Labirintic, cu numeroase fire și paliere narative, amplul roman consacrat de Olg ...

Gheorghe Gheorghiu-Dej, o figură emblematică în istoria României, a fost arhitectul regimului comunist care a remodelat în mod profund țara în perioada postbelică. Născut într-o familie modestă, el a aderat la ideologia comunistă în tinerețe și s-a implicat activ în Partidul Comunist Român (PCR). Ascensiunea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în cadrul structurilor politice s-a produs într-un moment de schimbări politice globale și pe fondul creșterii influenței Uniunii Sovietice în Europa de Est. Aceas ...

Trăim în plină epocă a confesiunii. Literatura geme de false autobiografii, de povestiri la persoana I, de jurnale și memorii. Dintre acestea cele mai grețoase sunt romanele în care personajul povestește la persoana I lucruri improbabile ori deja narate de alții înaintea lui. Urmează memoriile mincinoase, în care autorul-narator e personaj pozitiv, iar ceilalți toți sunt sub nivelul lui. În fine, mai sunt poveștile teribile, uimitoare prin temă, dar care nu conving (nu au tonul just sau nu doved ...

Prima dată când am auzit de revistă a fost pe când se numea OPT motive și am citit acolo niște lucruri care mi-au plăcut mult. Și aproape instantaneu m-am întrebat ce vrea să spună titlul ei: de ce opt, și de ce motive.

Ulterior am avut și eu bucuria de a scrie în revistă și am aflat semnificația denumirii, dar în momentul în care numele ei a inclus și Ficțiunea, mi-am spus că este mult mai potrivit.

Timpul a trecut și iată că am ajuns la numărul 100 în print și la numărul 200 în onl ...

Iată că "Ficțiunea" a ajuns la numărul 100!

Dacă am fi fost încă în perioada de glorie a printului, poate că cifra asta ar fi trecut drept o cotă banală a unei publicații, dar în actualul context, are ștaiful unui act de dârzenie culturală.

Lansată la apă în pragul naufragiului economic, numit Covid-19, iar acum înfruntându-se cu turbulențele stagflaționiste ale pieței editoriale, "Ficțiunea" se ambiționează să înoate contra curentului, alegând să existe și-n lumea tot mai complicată a cuvânt ...

Mă bucur de avantajul de a citi fiecare articol care ajunge în revistă, iar asta îmi conferă un merit poate nedrept, și anume acela de a fi cel mai fidel cititor al ei. Poate de-asta nici nu mi-e rușine să mărturisesc o anumită nostalgie asumată pentru numele inițial, cel de 8motive învăluite de mister și sete de necunoscut. Coperțile nu dezgoleau intimitatea unui chip autoricesc, ci ilustrau crâmpeie de prin locuri depărtate, fotografii tematice sau mai puțin tematice, perpetuu colorate în nu ...

Apărută într-un moment de cotitură al existenței universale, ne amintim de pandemia de Coronavirus, încă de la primul număr (24 februarie 2020), revista Ficțiunea a impresionat prin diversitatea conținutului, prin densitatea textelor și prin varietatea autorilor publicați. Ceea ce puteau fi identificate ca direcții generale, ulterior, s-au transformat într-un adevărat program – consolidat de aparițiile online și/sau în tipar –, de susținere și de promovare ale artei hibride. Având la bază aces ...

Pe timp de vară, la ceas de seară, în grădina înverzită a Palatului Cesianu, de pe Calea Victoriei, literatura își deschidea săptămânal porțile și-și aștepta cititorii, fie ei avizați sau neofiți, printre triluri de mierle și povești fără sfârșit. În cadrul seriei de evenimente "Deznodământul nu contează", participanții - sătui de atâta realitate - au avut prilejul și privilegiul să vireze spre ficțiune. Și-au întrerupt pentru o oră-două activitățile cotidiene și s-au delectat cu lecturi public ...

Pe la o oră stranie și diafană, desprinsă parcă din poemele lui William Blake, atunci când porțile sensibilității erau larg deschise, iar soarele picura într-o vâlvătaie de joi, printre toate cărțile întinse pe treptele de la Universitate, pluteau câteva cuvinte, nu chiar dintre cele de pictat pe ziduri ca să țintuiască momentul sau protestul, ci dintre cele care îți bâzâie prin cap în orele de reverie.

Apoi un nor strălucitor s-a plimbat printre statui și s-a spart într-o ceată de barbari efem ...

Revista Ficțiunea mi-a atras atenția încă de la apariție, dar am început să stărui cu adevărat asupra ei abia la începutul acestui an. Luasem o pauză de la un proiect literar mai amplu, la care lucram deja de ceva timp și care se încăpățâna să stagneze, și am hotărât să revin la prima mea pasiune: proza scurtă. Aveam nevoie să mă îndepărtez o perioadă de povestea care ajunsese într-un punct mort (și de întrebarea tot mai angoasantă: cum voi reuși să finalizez ce am început?) și să scriu noi po ...

Când spunem Ficțiunea, intrăm automat într-un fel de Narnia a scrisului, pe niște tărâmuri care sunt atât de la îndemână și totuși par atât de îndepărtate. Pe care vrem cu tot dinadinsul să le cunoaștem, să le explorăm, să fie ale noastre, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp. Acolo creștem sau ne creștem. Cu fiecare număr, parcă suntem mai bogați sufletește, parcă așteptăm să vedem ce a mai scris unul sau altul, ce ne mai spune, ce ne mai împărtășește, pe unde ne mai poartă, cine pe care ...

Era în jurul prânzului când am ieșit pe ușa micii librării din Old Market Square cu ultimul număr al revistei Ficțiunea. Mi-am aprins o țigară și am tras cu sete din ea like there was no tommorow. Apoi am deschis revista și am observat cu neliniște că țigara nu se transforma în scrum. Ba dimpotrivă, se mărea, se lățea, se lungea până a ajuns să-mi semene și să mă țină între degetele de la mâna dreaptă. Eu eram cel care se micșora arzând de la picioare în sus, spre cap. În câteva minute, m- ...

Am crezut dintotdeauna că multe din lucrurile bune, valoroase și salvatoare apar în momente în care o lipsă, o criză sau, în general, un timp rău se adâncesc și se intensifică atât de cumplit încât e nevoie de o contrapondere, de ceva care apare pe neașteptate și echilibrează lucrurile. Ca într-un fel de meteorologie a binelui și a răului: cât poate să dureze o invazie de aer siberian ori o depresiune mediteraneană sau islandeză? În definitiv, orice fenomen își epuizează odată resursele și e înl ...

Francezii spun că Le hasard fait bien les choses. Am început să scriu în revista Ficțiunea printr-o întâmplare ce avea să se dovedească fericită. Începusem să scriu în timpul pandemiei de covid, când eram șomer și închis în casă. Fără a fi membru al unui cenaclu literar sau colaborator al vreunei reviste, m-am pornit să trimit dintre creațiile mele publicațiilor literare din țară, cu acel curaj ce mărginește nebunia de care dau dovadă, îndeobște, cei care trăiesc mai mult înăuntrul decât în ...

Ce facem noi, creatorii de ficțiune, atunci când realitatea nu ne mai este de ajuns? Ne punem fustița plisată a lui Alice și acolo, în labirintul de idei, începem să deschidem uși.

Vă invit, așadar, să ne imaginăm pentru câteva clipe acea lume. Ce găsim dincolo, atunci când răsucim în yală cheia veche și grea a imaginației? Lumea nouă care se naște, lumea neverosimilă alcătuită din umbre de oameni și locuri e la fel de fascinantă, nu-i așa, ca orice geneză.

Începe suav, cu o închipuire sau c ...

Cuvintele acestei reclame celebre sunt primele care îmi vin în minte atunci când mă gândesc la grupul Ficțiunea, la revistă și la Asociația Creatorilor de Ficțiune. Eu îl privesc ca pe un fel de rețea socială culturală, răspândită atât prin Facebook, Instagram, Tik-Tok, pe site-urile ACF și Biblioteca de proză Contemporană, însă și în paginile tipărite, reale, de hârtie ale revistei. Manifestul despre arta hibridă, gândurile despre afirmare a scriitorului, reformă a mediului cultural și promovar ...

Eram în plină pandemie când am descoperit revista Ficțiunea. Am citit-o și o citesc ca pe un foileton, de parcă textele din fiecare categorie sunt capitole într-o secțiune de roman. Ceva le leagă; se țin bine împreună... de la Opinii la Zenob, de la Carte la Recomandări sau de la Noua Literatură la Evenimente. Textele își răspund subtil și construiesc un arc ce dă coerență numerelor revistei. Cred că, mai mult decât atât, cei care publică în revistă sunt o comunitate de creatori care împărtășe ...

Mi-am dat seama de marea păcăleală atunci când, destupat și trezit din lâncezeală, am privit inimioarele pe care le cunoștea cândva toată lumea. Poate că unii dintre voi mai știți la ce mă refer: inimioara străpunsă de săgeată, inimioara sinonimă cu iubirea, tatuată pe atâtea brațe musculoase. Inimioarele care zboară în aer când personajele din desene animate se îmbrățișează. Două semne de întrebare incomplete, unite ușor în diagonală. O imagine falsă, o păcăleală pentru că organul care pompează ...

Am spus-o de zeci de ori, am și scris-o în repetate rânduri: încă de când am deschis-o prima dată, am avut certitudinea că "Ficțiunea" este una dintre cele mai atractive, provocatoare și dense reviste din țară. Pentru că m-au încântat imediat diversitatea și prospețimea rubricilor, tinerețea incredibilă a majorității contribuitorilor, entuziasmul nejucat al semnatarilor, dar și seriozitatea cu care, indiferent de vârstă și experiență redacțională, ei își vedeau de singurele chestiuni care contea ...

Se întâmpla ceva, se întâmpla. Intrase o boală-n lume fără chip și fără nume, vorba lui Blaga. Mai târziu a primit și un nume. Ne mureau cuvintele, nu doar semenii prin spitale, se scria, parcă, mult mai prost, mai sărac, mai fără viul din carnea literelor. Era un soi de uscăciune în verb, miroasea a iasca repetiției și a șubred, a sunet mort înainte de a-și fi dospit învierea. Trăiam din amintirea cuvintelor puternice, nu din prezența lor scânteietoare. Cuvintele nu pot minți, oricât de bine ...

Mereu mi-am dorit o revistă cu povești fabuloase, cu lume capabilă să se joace, cu oameni entuziaști, care nu și-au pierdut interesul pentru zonele tulburi și misterioase în care imaginația stimulează curiozitatea și îndrăzneala, adică aventura.

O revistă săptămânală presupune o muncă istovitoare, pe care numai niște nebuni sublimi o pot face. Nu puțini. Revista Ficțiunea a apărut de 190 de ori, iar dintre aceste apariții, 100 sunt pe hârtie.

S-au perindat pe aici oameni mulți, în jur de ...

Festivalul de Film Românesc de la Seattle, anul acesta la a zecea ediție, a fost cel mai important eveniment al anului. După ce, 3 ani la rând, cel mai mare festival din lume ca număr de filme, Seattle International Film Festival, a încetat să mai aducă filme românești, împreună cu Otilia Baraboi și echipa nonprofitului American Romanian Cultural Society (ARCS), ne-am spus că dacă nu SIFF, atunci RFF (Romanian Film Festival) sau, și mai bine, și SIFF și RFF. Așa se face că ARCS a început să fina ...

Sâmbătă, 25 noiembrie, la ora 13, a avut lansarea romanului autobiografic Păturica Roz, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, la standul Litera. Dar toată săptămâna am fost și pe Lipscani, în Diverta.

Sunt deosebit de entuziasmat. Acest entuziasm izvorăște din recunoștința pe care o simt față de toți cei care m-au încurajat și m-au sprijinit în tot acest timp. Mai mult decât oricui altcuiva, doresc să îi mulțumesc scriitoarei Doina Ruști.

Viețile noastre sunt compuse din momente. Sunt martor ...

În perioada 22-25 noiembrie s-au desfășurat o serie de evenimente marca revista Ficțiunea. De la discuțiile discrete de la Librăria Academiei (strada Academiei) și până la conversațiile memorabile, la scenă deschisă, din Diverta Lipscani, s-a remarcat un amplu schimb de experiențe culturale, literare și sociale. Opinii din Australia (Luke Carman), povești de viață cutremătoare din China (Marius Balo și Peter Humphrey), texte din Anglia și nenumărate motive pentru a conversa despre proză și des ...

Nu cred că e bine să fii văzut în compania lui Cutare. Nu te asocia cu X! Îți vei pierde reputația bună pe care o ai. E el scriitor talentat, dar e insalubru. Te-ai asociat cu cine nu trebuie. Dacă veneai la mine mai întâi, altfel stăteau lucrurile, dar acum, după ce te-ai afișat cu X-ulescu, mi-e imposibil să mai fac ceva. Sunt doar câteva dintre frazele pe care le-am auzit de-a lungul vieții și mai ales în ultima vreme, spuse în general de persoane care n-au făcut mare lucru la viața lor, nu s ...

Am avut permanent întrebări legate de publicul căruia i se adresează, de fapt, Playback.

Inițial, am crezut că va vorbi mai bine generațiilor care au trăit perioada anilor '80 în România comunistă, pentru că exact această perioadă e evocată în film. M-a surprins apoi numărul mare de tineri care au rezonat cu filmul. Am crezut, apoi, că e un film în esență românesc, că nu poate fi total înțeles decât de cineva care a trăit sau trăiește încă în Romania, pentru că accesează o memorie colectivă, ...

Romanul lui Anthony Doerr, câștigător al unui premiul Pulitzer, a stat la baza miniseriei Netflix. Nu am citit cartea, dar chiar și așa, se verifică încă o dată faptul că ecranizările, de cele mai multe ori, sunt mult sub așteptările noastre. Evident, sunt și excepții și îmi vine în minte acum filmul Cel mai iubit dintre pământeni, regizat de Șerban Marinescu, o bijuterie cinematografică. Dar revenind la ușurelul serial netflixcian, vă confesez că ceea ce m-a convins să-mi pierd o zi în care a ...

Diana Gavra are multe locuri de întâlnire, nu doar prin București, ci și aiurea, prin toată lumea. Își bea cafeaua pe o terasă preferată din Chicago, are și un restaurant preferat, pentru întâlniri de afaceri, ceva foarte special, situat pe malul Dâmboviței. Uneori se întâlnește cu tipi, scoși din romanele englezești, genul cu țilindru și redingotă, undeva pe lângă Casa Cesianu. Are și un birou în Batiștei, unde se vede cu prietenii ei actori. Dar cel mai des vine la Pintadera Film, unde au loc ...

De ceva timp mă tot gândesc să scriu articolul ăsta, iar azi am decis s-o fac. Și am ales varianta scrisă, pentru că în jurul revistei Ficțiunea și al Asociației Creatorilor de Ficțiune s-au alăturat o mulțime de oameni faini, cititori pasionați și oameni efervescenți cultural care sunt deschiși la metamorfoze. Iar ținând cont de ei și de pasiunea mea pentru proză și artele vizuale, anunț azi un proiect puțin diferit de ceea ce ați văzut până acum, un proiect în care m-am aruncat cu toate resurs ...

Ca un bacovian pursânge, pentru mine toamna a fost mereu cel mai frumos și fascinant anotimp. "Niciodată toamna nu fu mai frumoasă,/ Sufletului nostru bucuros de moarte" a scris Arghezi celebrele versuri care deschid un poem pe care-l cunoșteam înainte de a-l fi citit, pentru că așa se întâmplă cu unele texte, sunt concretizări ale unor trăiri pe care le aveai poate de multă vreme. Și cum "scârțâie toamna din crengi ostenite" am auzit de mic, în drumurile spre școală sau în plimbările prin parcu ...

Toamna a devenit un anotimp complicat. Hachițele climei au transformat-o într-un colaj schizofrenic: azi îți ies aburi pe nări, mâine țânțarii îți bâzâie pe sită înviați de-un simulacru de 30 de grade. Bine totuși că lumina i-a rămas nepervertită, încă învăluie detaliile într-un profil mătăsos, odihnitor, gonind acea hiperclaritate agresivă a verii. Și vântul, nici vântul autumnal nu și-a pierdut din particularități. Explorând recent ruinele Curții Coțofenilor, i-am simțit din plin miezul. Cocoț ...

Andrei Ungureanu – Nașterea eroului, BPC, Litera, 2022

Când le-a spus că nu plătește, nu au devenit imediat agresivi. Se așteptau la asta. Negrii ăștia sunt ai dracu’ rău, dacă te uiți în gura lor sunt săraci lipiți, nici n-au după ce bea apă. Și totuși îi vezi cu haine bune, cu telefoane, cu ceasuri, cu dinți albi și întregi ca niște perle. Arabii, berberii, maghrebienii erau mici și slabi pe lângă ei, nu cu pielea închisă la culoare din naștere, ci arși de soare, cu dinți lipsă și riduri. A ...

Întâlnindu-mă nu demult cu Teleșpan, m-a rugat să citesc o povestire pe care tocmai o publicase. Când se întâmplă așa ceva e vorba despre o schimbare, despre o incertitudine și, cum Teleșpan mi-a fost student, i-am spus de-a dreptul că sofisticăriile nu-l prind. Desigur, niciun scriitor nu vrea să-ți afle opinia, ci vrea să-l lauzi, dar nu așa, oricum, ci de la genial în sus. Și chiar și-atunci va fi nefericit, pentru că nu i-ai spus că el e unicul scriitor de pe pământ. Prin urmare, ce face un ...

Cosmin Perța despre Translucid de Ligia Pârvulescu

În distopia Ligiei Pârvulescu lumea este condusă de "pozitiviști", intelectualii fiind considerați nocivi și exterminați progresiv. Industria care prosperă este cea pornografică, atât pe ecrane cât și în viața de zi cu zi, mai mult de jumătate dintre femei fiind lucrătoare sexuale. Pe acest fundal viața și lumea se desfășoară în continuare, cu prietenii și ranchiune, cu iubiri și despărțiri, cu încercări disperate de supraviețuire a unor indi ...

Deși nu am putut ajunge și la alte spectacole destinate în special copiilor, m-am bucurat să devin parte a sensibilelor Povești invizibile ale Mihaelei Michailov. Pe tiparul unei călătorii atipice și spectaculoase (cum altfel decât inițiatice?), mini-echipa inimoasă de la Teatrul GONG Sibiu și Centrul de Teatru Educațional Replika din București pune în scenă mai mult decât povestea unei fetițe nevăzătoare, care alături de mama sa exersează un joc special pentru urechi și degete ce îi permite s ...

Din perspectiva profilării statistice a preferințelor literare, putem spune că literatura științifico-fantastică a constituit mai totdeauna o alegere predilectă pentru două categorii demografice: pentru copii și tineri, și respectiv pentru cei interesați de cunoaștere științifică. Și vom observa că cele două categorii demografice nu sunt chiar disjuncte, aceasta constituind și una dintre cheile afilierii SF-ului la universul educației personale.

Preambul

Începem, justificați atât cronolo ...

La rădăcina artei imersive se află progresul tehnologiei militare. Armata a fost "vatra" esteticilor imersive, cunoscute în sens larg ca instalații multisenzoriale, fiind folosite în pregătirea tactică din industria postmodernă a războiului.

Din acest punct de vedere, "Voices of War", instalația audio creată de Cosmin Perța și de compozitorul ucrainean Denis Vasiliev, se cuplează direct la matricea speciei artistice, utilizând ca mediu sonor înregistrări audio raw, fără stilizări, din timp ...

Ca spectator mai mult sau mai puțin critic, dar cu siguranță nostalgic (cursul masteral numit Interpretarea textului dramatic, la care a trebuit la un moment dat să renunț, exclusiv din rațiuni de normare universitară, a fost, de departe, cursul pe care l-am regretat cel mai mult; în mod evident, însă, atât pasiunea veche pentru artele spectacolului, cât și impulsul de a scrie, din când în când, despre ele nu s-au estompat deloc), și în acest an de FITPTI mi-a fost greu să aleg din oferta mai ...

Cu siguranță știți tabloul. A avut și el soarta Mona Lisei, adică a devenit în ultimii ani subiect inepuizabil de meme-uri și parodii pe platformele social media. Un ulei pe pânză care înfățișează patru personaje într-un restaurant din centrul orașului, văzute prin fereastra mare de sticlă a unei cafenele.

Hopper spunea că "Nighthawks" a fost inspirat de un restaurant de pe bulevardul newyorkez Greenwich, aflat undeva la întâlnirea a două străzi. Doar că, în momentul în care privim tabloul, in ...

Puține cărți m-au cutremurat în ultima vreme ca Un altfel de jurnal. Ieșirea din timp (Humanitas, 2016) a lui Matei Călinescu. Câtă reziliență în fața durerilor vieții aruncate în el pe nedrept și de-a valma, ca niște bolovani, câtă demnitate în felul de a-și purta crucea până la capăt fără să crâcnească și câtă seninătate în a privi direct chipul Morții – găvanele umplute cu întuneric din craniul ei, scrutându-l din penumbra fiecărei zile rămase – fără să implore în genunchi clemență sau o zi ...

Un personaj este ca orice om pe care îl întâlnești pentru prima dată. Există prejudecata că prima vedere este decisivă, dar cred că aceasta poate deveni cu adevărat îndreptățită sau chiar o știință când receptorul posedă un simț dezvoltat al oamenilor. E o chestiune de semiologie. Optzeci la sută din informația din mediu ajunge la creier prin văz și numai zece la sută prin auz. Din cei optzeci la sută, un procent mult mai mic din informație este conștientizat, fiind baza percepției viziuale. Dar ...

Cel mai important e ca personajul să fie viu, credibil, să cuprindă cât mai mult din ceea ce ne face oameni. Am oroare de personaje-șablon, simple păpuși de paie menite să exprime o idee, să personifice o trăsătură dominantă de caracter. Cu cât intră mai multă viață într-un personaj, cu atât e mai reușit. De asta e atât de complicat să creezi personaje mari, pentru că în câteva zeci/sute de pagini trebuie să zidești o viață.

Cred că cel mai reușit personaj este Alexandru Gava, din ''Gava nebu ...

Nu puteam să închei amintirile bunicii Cornelia fără să spun ce s-a întâmplat cu familia ei și cum a ajuns în România. Tot în Grecia la Livezi s-au mai născut fratele ei Niculache și sora Saveta.

Apoi încă o soră, Maria, care a murit la numai doi ani. Bunica mai ținea minte doar că la moartea ei nu au putut să aducă preot, ci o femeie care a cântat la groapă.

Apoi a murit baba Franga.

În 1928 a plecat cu familia în România, regiunea Cadrilater, ca parte a programului de colonizare al stat ...

Regizor, director artistic al Companiei 28 & Cie des Ogres, Eugen Jebeleanu a pus în scenă un număr impresionat de spectacole, în țară și în străinătate.

Proiectul său, Căpcăuni, a fost recompensat de către Fédération d’Associations de Théâtre Populaire (FATP). A colaborat cu Opera din Lyon pentru I Was Looking at the Ceiling and Then I Saw the Sky, de John Adams. În 2020, și-a făcut debutul ca regizor de film cu lungmetrajul Câmp de maci, o poveste curajoasă, cu mesaj percutant, recompens ...

Personajele de ficțiune au evoluat și ele, odată cu literatura, atât în ceea ce privește construcția cât și mizele lor. Distanța de la un personaj clasic la unul postmodern este, de asemenea, considerabilă și din perspectiva relației sale cu narațiunea. Dacă, poate, în literatura tradițională, personajul ducea toată "armătura" ideatică și, uneori, simbolică, a narațiunii, odată cu ceea ce s-a numit postmodernism, structura pesoanjului s-a dizolvat în voci, a intrat în relație cu fragmente narati ...

Cel mai important e ca personajul să fie viu, credibil, să cuprindă cât mai mult din ceea ce ne face oameni. Am oroare de personaje-șablon, simple păpuși de paie menite să exprime o idee, să personifice o trăsătură dominantă de caracter. Cu cât intră mai multă viață într-un personaj, cu atât e mai reușit. De asta e atât de complicat să creezi personaje mari, pentru că în câteva zeci/sute de pagini trebuie să zidești o viață.

Cred că cel mai reușit personaj este Alexandru Gava, din ''Gava nebu ...

Bunica mea Cornelia a murit în anul 2010 la nouăzeci și doi de ani. Ea m-a crescut cât timp părinții mei erau la serviciu, ea m-a format ca om, m-a inspirat în pasiunea mea cu cititul și mare parte din educație ei i-o datorez.

După ce am pus pe hârtie amintirile ei, m-am consultat cu mama și a reieșit că mai era o povestire pe care bunica nu mi-o spusese. Și care la rândul ei o știa de la bunica ei, Zoia Milianu.

Pe vremuri, medicii erau foarte puțini. Unii erau impropriu spus medici, că n ...

Regizor, director artistic al Companiei 28 & Cie des Ogres, Eugen Jebeleanu a pus în scenă un număr impresionat de spectacole, în țară și în străinătate.

Proiectul său, Căpcăuni, a fost recompensat de către Fédération d’Associations de Théâtre Populaire (FATP). A colaborat cu Opera din Lyon pentru I Was Looking at the Ceiling and Then I Saw the Sky, de John Adams. În 2020, și-a făcut debutul ca regizor de film cu lungmetrajul Câmp de maci, o poveste curajoasă, cu mesaj percutant, recompens ...

Personajele de ficțiune au evoluat și ele, odată cu literatura, atât în ceea ce privește construcția cât și mizele lor. Distanța de la un personaj clasic la unul postmodern este, de asemenea, considerabilă și din perspectiva relației sale cu narațiunea. Dacă, poate, în literatura tradițională, personajul ducea toată "armătura" ideatică și, uneori, simbolică, a narațiunii, odată cu ceea ce s-a numit postmodernism, structura pesoanjului s-a dizolvat în voci, a intrat în relație cu fragmente narati ...

Un subiect care este în centrul atenției presei de o bună perioadă de timp este chiar decizia de a urma studii universitare de doctorat a acelor oameni care au sau pretind că au capacitatea de a cerceta și, apoi, de a crea ei înșiși idei care să reflecte adevărul absolut. Vrând, nevrând, doctoratele fac și ele parte, la rândul lor, din literatura de specialitate. În mod normal, altădată, un om la o mie avea doctorat. Astăzi situația s-a schimbat radical, pentru că legea permite acest lucru. Core ...

Mihai Caracostea zis Aragea a fost tare bogat. Se presupunea că a vândut partea lui de comoară unor evrei din Salonic. Casa lui din Edessa era cu etaj, văruită în alb cu balcoane roșii din lemn proptite pe sahnisie, cum fusese arhitectura în Imperiul Otoman. Ca să exprime bunăstarea în care trăiau, bunica mi-a dat mai multe exemple de-a lungul timpului.

Cum ar fi faptul că s-a născut într-o casă cu parchet, lucru foarte rar la vremea aceea.

Sau, că pentru un material de mătase necesar croiri ...

Acum nu mai e timp sau loc să îmi iau mii de precauții și să scriu romă în loc de țigancă, sau femeie tânără, de etnie romă, vreau să vă spun o poveste care mi s-a întâmplat de curând, e cât se poate de autentică și de caldă, într-un fel are, într-un fel n-are legătură cu discuțiile din lumea literară/culturală, despre ficțiuni și xenofobii, reale sau imaginare. Mai întâi are legătură cu mine și cu faptul că sunt încă viu și nevătămat. Ajungem și la scris, la cultură, dar un pic mai încolo, hai ...

Ai ori n-ai treabă, eu sunt miercuri, 13 septembrie, la ARCUB, pe Lipscani 84-90, de la 18.00, cu "poetic. interfața sonoră" în versiune de performance pentru momentul de poezie experimentală din FIPB ediția 13. Sunt flatat că povestea mea intră lângă prestațiile cu care vin Artur Cojocaru (Republica Moldova), Sorin Despot (România), Mircea Dan Duță (România), Dumitru Fanfarov (Republica Moldova), André Ferenc (România), Silvia Grădinaru (România), Mugur Grosu (România), Benji Horváth (România), ...

Povești

A fost odată ca niciodată o perioadă inocentă din viața umană, o perioadă care își lasă amprenta mai mult decât pare, o perioadă a cărei trăire reverberează necontenit înăuntrul oamenilor.

Copilăria

Copilăria, în care totul este posibil, în care ne simțim nemuritori și infiniți, în care totul este o poveste. Copilăria, în care niciun vis nu e imposibil.

Copilăria, primul filtru al vieții prin care cunoaștem lumea. Acest întâi contact dintre copil și viață este unul extrem de ...

În primul articol am încercat să teoretizez poziția Ghiocelului la nivel de literatură generală. Acum, ușor, ușor, voi reveni la literatura de specialitate și la literatura tinerească din facultăți sau literatura generaționist-universitară.

Privitor la literatura de specialitate, lucrurile sunt extrem de împărțite: o dată pentru că studiile făcute chiar relevă adevărul absolut și a doua oară studiile nu sunt decât niște nișe pentru obținerea diferitelor gradații din sistemul educațional. Oricât ...

Mihai Caracostea zis Aragea a luptat ani grei pe front cu divizia vânătorilor de munte. A plecat înainte să se nască bunica mea Cornelia, cam pe la sfârșitul anului 1917 și s-a întors când ea avea trei ani, în jurul anului 1921.

Într-un scurt răgaz a apucat să viziteze biserica Sfânta Sofia și de multe ori povestea asta în familie cu mândrie. Superiorul lui era un căpitan grec care îl simpatiza pentru că era isteț și muncitor. Străbunicul fiind slab și scund, grecul îl striga Pedhi[1].

Într-o ...

Sunt în clasa a IX-a la liceu, câțiva dintre proștii clasei mă întreabă dacă pot să mi se adreseze cu apelativul "Țigane" în loc să îmi spună pe nume. Am un nume complicat, mi l-au dat bunicii, cred că vine de undeva din Rajahstan sau din Punjab, mă cheamă Adrian-Nicolae. Îi înțeleg că le era greu să îl pronunțe, s-ar fi murdărit la gură cu respect pentru mine. Se gândeau că voi accepta doar pentru a fi acceptat în grupul lor. În copilărie i-am bătut pe câțiva pentru că mă făcuseră "țigan", ma ...

Cu sărbătorirea lui Cantemir în 2023, ficțiunea întâlnește realitatea. Se cunoaște cu precizie data morții sale: 21 august 1723 ; comemorarea a 300 de ani de la acest moment nu comportă discuții. Cei care au lansat "Anul Cantemir" n-au vrut să țină seama însă de discuțiile controversate ale istoricilor privind data nașterii! Desigur, mulți acceptă, fie din comoditate, fie pe baza unor argumente anul 1673, motivul marilor ceremonii aniversative din 1973. Dar s-au exprimat și alte opinii, realitat ...

 Animalul fabulos care a întreținut imaginația Evului Mediu, venit din India, se zicea, era invocat mai ales pentru puterile miraculoase ale cornului său ‑ ceea ce constituie și principala particularitate. De aici și numele: monokeros (gr.), unicornis (lat.), alicorna (it.), licorna (gal.) și gednorozecz (ilirică).

Mitul cornului benefic are rădăcini adânci și deconspiră un cult al recipientului sacru, perpetuat în diverse epoci și culturi: potirul din corn de cerb al lui Orfeu, cu ...

Știu despre strămoșii mei cei mai îndepărtați că niciunul n-a trăit liniștit. Lumea a avut grijă ca fiecare să aibă câte un război în care să lupte și să sufere. Așa era pe atunci, când năvăleau unii și alții care considerau îndeletnicirea cu jaful mai nobilă decât munca pe câmp sau la oi.

Mai apoi știu despre bunicul bunicului meu că a fost luat la oaste cu arcanul. Fratele lui abia ieșit din copilărie, unchiul străbunicului, plângea după mama lor în timp ce era urcat în căruța armatei. Cel m ...

Următoarea amintire a bunicii este o poveste despre nunta străstrăbunicului meu Anastase Milianu cu străstrăbunica Zoia.

După cum era obiceiul, mirele pleca cu rudele sale la casa miresei. S-a dus cu alai, cu cai împodobiți, lăutari cu cimpoi, clarinet și tobe, ploști pline cu țuică, cu hlambura albă pe cruce de lemn și cele trei mere înfipte.

Drumul a fost lung pentru că Zoia nu trăia în munți la Livezi, ci într-un orășel de câmpie.

Când petrecerea era în toi la familia miresei, oaspe ...

Este o poziție la care aderă toți cei ce vor să-și facă o stare socială și conștientizează că numai prin corectitudine nu poți ajunge acolo unde îți dorești. Ceea ce este foarte trist. Această poziție, treptat, a căpătat diferite forme în diferite domenii. Fie că vorbim de știință, artă, ideologie sau puterea politică, toți vor să ne conformăm ușor unui trend, unui curent, unor directive, fără a ne gândi la ce consecințe ar putea avea pe termen lung. Poziția Ghiocelului atrage după sine o serie ...

În miezul aburind al lunii august, am străbătut într-o zi munții Troodos din Cipru, căutând bisericuțe ascunse după stânci albe și mănăstiri zăvorâte într-un ochi de soare năucitor. Ne-am închinat în locuri părăsite de veacuri, dar în care simțeam rugăciunea de parcă se rostise cu câteva clipe înainte să ajungem acolo. Drumuri înguste și întortocheate, aproape imposibil de parcurs cu mașina, iar spre asfințit o pană de cauciuc in the middle of nowhere, cu un vehicul nedotat cu roată de rezervă ...

Am citit undeva dureroasa poveste a unui câine care fusese castrat chiar la naștere. Nu știa, nu bănuia ce urmări are asta. Își dorea un singur lucru, să aibă pui, să creeze. Dar încercările sale eșuau una după alta. S-a angajat mai întâi să păzească porțile unui cofetar și avea grijă să nu scape nici o femelă. Am uitat să vă spun era un câine intelectual, citea rezemat de poartă și pe deasupra ochelarilor selecta potențiala pereche. Dar viața în cofetărie nu e ușoară, are multe ispite, între ca ...

Numele Corneliei nu l-au ales conform tradiției. Trebuia să poarte numele bunicii din casă, adică Franga.

Dar aceasta s-a împotrivit pentru că și-a urât numele și nu a vrut să-și împovăreze vreo nepoată cu el. Mihai nu a fost de acord la început. O iubea pe Franga, care era mama lui adoptivă. Mai exact era mătușa lui, pentru că tatăl adoptiv al lui Mihai, care murise demult, era frate cu mama lui adevărată cea care l-a născut. Mihai provenea din familia Aragea cu mulți frați și a fost dat spr ...

Încălțămintea a reprezentat de-a lungul timpului un mod de exprimare și de afirmare pentru diferite societăți, clase sociale sau grupuri. Modul de trai, starea socială a individului, epoca din care face parte acesta are un impact hotărâtor asupra elementelor de vestimentație. Cuvintele referitoare la acestea sunt dovezi ale transformării elementelor de cultură și civilizație. Trebuie să se țină seama neapărat și de momentul istoric al apariției, dar și de împrejurarea în care este întrebuințat. ...

În rândurile de mai jos o să vă dezvălui o incredibilă conspirație mondială, una despre care nimeni nu îndrăznește să vorbească, deși este atât de reală încât o să vă întrebați, la final, de ce nu ați avut revelația asta până acum. Veți afla, așadar, cine conduce cu adevărat această lume.

Planul acestei conspirații a fost conceput cu aproape 40.000 de ani în urmă, când hominizii erau sălbatici și naivi. Cele mai inteligente animale din acea perioadă, adică lupii cenușii, strămoșii câinilor de a ...

Pe data de 23 Iulie, 2023, s-a încheiat la Craiova "Festivalul Internațional Adrian Păunescu, ediția a IX-a". Evenimentul a avut în cadrul său și un concurs de poezie. Care m-a lăsat complet dezgustat de situația sa pur românească, făcându-mă să-mi dau seama că aceste "concursuri" mai mult strică decât să îmbunătățească statutul literaturii.

Pentru început, trebuie să precizez faptul că am participat și eu. Regulile erau simple – maximum trei poezii, neîngrădite de criterii specifice, și o scur ...

Acum aproximativ patru ani de zile, am luat decizia de a realiza o teză de doctorat despre festivalurile de muzică de la noi din țară. Inițial, am crezut că va fi un subiect ușor, facil de realizat, mai ales că în România nu exista o asemenea lucrare. Considerând că experiența personală de festivalier mă va ajuta, m-am apucat de treabă. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea academică, mi-am dat seama că ce vreau eu să fac este destul de dificil de făcut. În primul rând, datorită u ...

Se spune că pentru fiecare ființă există un loc al ei, un loc care este “acasă". Însă nu și pentru oamenii cu ochi triști.

De când suntem mici, le știm legenda. Oamenii cu ochi triști cutreieră pământurile noastre, căci însăși tărâmurile lor i-au alungat, atât de teribili sunt aceștia. Pentru oamenii cu ochi triști nu există “acasă", ei vor doar să cucerească și să distrugă.

Fiecare copil cunoaște felurile în care aceștia se arată, cu toții știm cum să ne ferim de ei. Cu toții știm că trebui ...

— Bunico, eu nu înțeleg un lucru, i-am spus într-una din zilele în care plictiseala și arșița amiezii mă înnebuneau și pe stradă nu era nici măcar un copil cu care să mă joc. Iar la televizor, nu prea aveam ce să văd pe vremea lui Ceaușescu. Oricum bunica nu avea televizor, ci doar un radio Gloria 3, la care ascultam când și când teatru radiofonic.

— Ce vrei să mă întrebi? A zis ea numărând ochiuri cu andrelele în mâini.

Pe atunci, aromânii din oraș își făceau cam toate straiele în casă. No ...

Era miezul zilei când Ionescu se desinucise. Pe malul Dâmboviței, între Tribunal și Biblioteca Națională, chiar în mijlocul unui silogism în care își ținea cu greu echilibrul, și pe lângă care treceau mașinile în viteză.

Era înfășurat în gânduri și în haine gri și pardesiu deasemenea gri cu vergi, ghete negre și pălărie maron, ceea ce ar fi trebuit să îi mire pe puținii trecători de la ora aceea. Nu se mira nimeni, nici măcar cetitorul care de vreun secol își tot deparazita creierul. Oamenii în ...

În legătură cu receptarea scrierilor lui Urmuz s-a remarcat adesea paradoxul că unei opere de dimensiuni liliputane (însumând mai puțin de o sută de pagini) i s-au consacrat mii de pagini de exegeză, fără ca interpretările cele mai sofisticate să reușească să le epuizeze substanța misterioasă. Sau, ca să folosesc un cuvânt drag scriitorului, fără să le descifreze până la capăt "miezul" ascuns.

Un explorator atent al universului urmuzian va remarca, fără îndoială, însemnătatea numelor proprii ...

Peggy Jones, o doamnă de 64 de ani din Texas, tunde gazonul din spatele casei când îi cade în cap, din cer, un șarpe, care i se încolăcește de mână tot mai strâns, scuipându-i venin în față. Deodată, tot din cer, se năpustește asupra ei un șoim, care-i smucește brațul pentru a înhăța șarpele, zgâriind-o cu ghearele și bătând-o cu aripile. Se înțelege că șoimul își scăpase prada în timpul zborului și acum încerca să o recupereze, lăsând-o pe Peggy însângerată și panicată, înainte de a fi transpor ...

Altisidora îi povestește lui Don Quijote cum a ajuns la poarta iadului, unde câteva perechi de diavoli se jucau, în loc de mingi, cu diferite cărți, făcute din vânt și câlți. Erau îmbrăcați cu ciorapi lungi și pieptare, cu gulere mari cu "șpițuri de Brabant, lucrate în igliță", cu patru degete ieșindu-le din braț, în care Cervantes își imaginează că țineau bețe de foc, făceau jonglerii cu mingile și discutau despre destinul cărților. Jocul diavolilor, care îi dau cărții "cu piciorul", conține în ...

Odată cu avangarda se impune o nouă optică asupra scrisului, ceea ce va duce (inevitabil) la o democratizare, în sens general, a literaturii. Scriitorii nu își vor mai manifesta actul creației sub auspiciile unei organizări euclidiene a materialului literar, ci vor sparge barierele, ajungând, în cele din urmă, la ideea de ruptură, la toate nivelurile, intra și extra-textuale: negarea tradiției, reconfigurarea funcțiilor literaturii, raportul creator – lector fluidizat etc. În această atmosferă, ...

Grafemul trubadur (din fr. veche trobar, în langue d’oc, înseamnă "a găsi", "a crea", în sensul poetic și muzical, căci artei trubadurești cele două practici sunt indispensabile), indică, în imaginea și, implicit, în memoria oamenilor, portretul unui bărbat medieval care compune poeme de dragoste (amour courtois) iubitei și chiar metresei sale. Prin urmare, nu este de mirare că mulți nu au auzit niciodată de "femei trubadur", cunoscute ca trobairitz. Termenul "trobairitz", din punct de v ...

La scurt timp, Mihai și Iori și au luat doi cai și un măgăruș pe care l-au împovărat cu pâine, pastramă, brânză de burduf, pături, ploști cu apă și unelte pentru săpat.

Au străbătut două zile munții apoi într-o amiază au poposit la poalele unor dealuri golașe în fața cărora se întindea un platou întins. Au mers neîntrerupt până au găsit o fântână unde Mihai a descălecat și a vorbit așa:

— Puținii păstorii bătrâni, din cei care mai coboară iarna cu turmele spre Tesalia, știu că aici se află ...

În anii interbelici se înregistrează o schimbare a paradigmei în ceea ce privește imaginea femeii. Vestimentația îi permite dinamismul, rolurile secundare nu-i mai sunt pe plac, iar tunderea părului scurt e un must. Femeia interbelică își permite să fie dizgrațioasă, își propune să fie independentă și să trăiască totul la intensitate maximă. Își dorește roluri principale. Și atunci, de ce este soția lui Stamate, soția lui Stamate? De ce nu i s-a atribuit un nume, o voce, o figură?

În cazul ...

Șoseaua celebră a Bucureștilor, pentru recreere și promenade, are și povești mai puțin cunoscute. Vă prezentăm una dintre ele. Într-o seară de toamnă târzie, când cerul plumburiu se pregătea să burnițeze, un bărbat elegant tocmai părăsea bufetul de la Șosea. Nu părea că ar aștepta pe cineva deși s-a oprit pentru câteva clipe în preajma bufetului Miorița. S-a plimbat preț de câteva ceasuri pe șoseaua pustie a Kiseleffului pentru ca apoi să se întoarcă pe Șoseaua Jianu, abia trasată și încă rurală ...

Titularizarea a devenit în ultima vreme punctul cheie în a lovi profesorii, dar și cel mai comentat eveniment înainte de începerea concediilor de care toată lumea se bucură, în afară de profesorii suplinitori.

S-au creat o grămadă de stereotipuri în jurul acestui (examen), și, de aceea, multora li se pare banal și oportun să comenteze capacitatea dascălilor, gândindu-se că este atât de ușor, încât un copil de clasele V-VIII poate rezolva un număr foarte mic de cerințe. În societatea de azi, fie ...

Anastase Milianu trăise toată viața în satul Livezi, care își avea vatra în Muntele Paicu, un lanț muntos aflat la nord de Pella și Kilkis, pe care urca primăvara cu turmele la păscut. M-a întristat tare rău moartea lui, mai ales că eram un copil când bunica mi-a povestit-o. Și mi-a tot repetat-o ani în șir, de pe vremea când eram un șoim al patriei cu cămașa portocalie cu epoleți, pantaloni albaștri și cravata roșie cu tricolor pe margine și până când m-am însurat. Am crescut cu povestea asta, ...

Premiul Ficțiunea pentru operă de popularitate - fotografie urbană

Categoria Ficțiune de popularitate a avut următoarele Nominalizări: Dana Ștefănescu pentru fotografie urbană, Iulia Șchiopu pentru portret de păpușă, Florin Spătaru pentru Greier de topaz, roman apărut la Litera în Biblioteca de Proză Contemporană, și Gabriela Boangiu pentru seria zodiacului, text și desen, din expoziția Călătorind prin lume cu zodiacul la rever, Craiova, 2022.

Ileana Marin, video

Decizia a fost foar ...

Premiul Ficțiunea pentru "Creație hibridă - cu valoare de manifest": Pescărușul (Cehov)

Spectacol excepțional, cu mijloace psihanalitice asimilate matur, natural și subtil folosite, Pescărușul de la TNB, în montarea lui Eugen Jebeleanu, a fost evenimentul artistic cel mai însemnat al anului trecut.

Treplev (interpretat de Niko Becker) e aici o proiecție a istoriei pe care o trăim, de megalomanie și disperare, în care ego este zeul suprem. Cehov însuși înzestrează personajul cu dorința ...

Cum ar fi dacă inteligența artificială ar căpăta conștiință de sine? Ar fi moral să îi refuzăm drepturile și să nu o recunoaștem ca pe o nouă formă de viață? Ar însemna sfârșitul a tot ceea ce cunoaștem până acum? Acestea sunt câteva dintre întrebările cărora jocul “Detroit: Become Human" încearcă să le răspundă.

“Detroit: Become Human" este un joc video de aventură din 2018, bazat pe alegerile jucătorului, dezvoltat de Quantic Dream. Tematica principală a jocului ...

Aș călători cu terapeutul. Aș căuta să mă bucur de fiecare dimineață când roua este proaspătă, s-o simt cu talpa piciorului, să alerg până la băncile de sub un nuc și să privim cum soarele trece printre crengile lui. Cum razele se lasă pe iarbă și șterg picăturile, încălzind puțin câte puțin fiecare petic. Iar păsările ar cânta simplu, fără să fie grăbite de agitația orașului. Atunci ar fi liniște în sufletul fiecăruia și o pace grea ne-ar binecuvânta. Ca apoi să ne ridicăm și să mergem. Să merg ...

Spre amiază, fugarul s-a hotărât să iasă din pădurile întunecate și reci în care se ascundea încă de la crăpatul zorilor. Oasele îi înghețaseră și era sătul să mai calce prin albiile apelor repezi sau să-și târască picioarele împovărate de glodul lipicios și greoi.

A luat urma petelor mici de lumină călcând peste cioturi de stânci învelite sub un covor de mușchi până a ajuns la marginea fagilor, acolo unde se întrezărea un deal verde strălucind în lumina soarelui. După ce a privit mulțumit cer ...

Vă mai amintiți de spusa aceea a lui Ion Creangă – Căci nu vă pară șagă: de la Neamț până la Iași e câtu-i de la Iași până la Neamț, nici mai mult, nici mai puțin – din capitolul al IV-lea al volumului de Amintiri din copilărie, buchisit și acasă, și la școală, de copiii din generația cu cheia de gât?

Ei, bine, nu știu cum e cu distanța de la Neamț la Iași și viceversa, dar credeți-mă pe cuvânt că de la Tbilisi la Batumi nu e aceeași distanță ca de la Batumi la Tbilisi. Nu vă grăbiți să mă ...

Începem să citim textele primite la "Primul roman", concurs al editurii Litera, ajuns la a III-a ediție. Sperăm să găsim povești bine scrise, care să se țină până la capăt, cu personaje vii și stil convingător prin noutate.

Textele primite au ajuns deja la editură, unde un grup de oameni se ocupă în momentul de față de chestiuni practice: ștergerea numelui, conservarea lui într-un sistem sigur etc. Într-o săptămână-două, romanele ajung la comisie. Făcând parte de-a lungul timpului din numeroas ...

Pentru început, este necesar să spunem faptul că istoria reprezintă o preocupare a geniului uman la care științele umaniste nu vor renunța niciodată. Prin urmare, trebuie să înțelegem că istoria și, mai precis, reflecția istorică (reflecție asupra timpului istoric) se construiește pe surse, studii, cronici și documente (pentru epoca medievală), iar, în acest caz, cantitatea și calitatea surselor este atât de mare încât este imposibil ca știința și, implicit, istoricul să reflecte toate aspectele ...

Văzând un articol recent publicat în revista Ficțiunea, nu mi-am putut suprima imboldul, am știut că trebuie neapărat să-mi expun gândurile.

Ce am citit a fost senzațional. Mi-a plăcut enorm. A pus punctul pe i. Aș continua, dar deja se poate interpreta drept exagerare. Vocile tinere sunt de cele mai multe ori îngropate sub un cavou al frustrărilor construit de cine nu trebuie, iae aici era vorba, în sfârșit de vocea unui student.

Ideea e următoarea: este, într-adevăr, vina "scriitorilor" p ...

Premiul Ficțiunea "Cel mai bun final de operă"

Categoria "Cel mai bun final de operă" i-a reunit, în această ediție, la Premiile Ficțiunea pe următorii nominalizați:

Paul Negoescu, pentru regia filmului Oameni de treabă, pe Alexandru Lamba – Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte (Litera, BPC), pe Dora Pavel – Crush (Polirom) și pe Cătălin Ceaușoglu – Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea (Nemira).

Când citești un roman sau când vizionezi un film, pe lâng ...

Pe cealaltă parte a Mării Negre, la Batumi, în Georgia, țărmul nu-ți așterne sub tălpi nisipuri fine și încinse ca la Mamaia, ci pietre plate și netede, în culori ce îmbracă un spectru destul de larg, de la griuri, ocruri și brunuri, până la rotunduri verzi-albăstrii, fiicele apei, sau portocalii-roșietice precum apusul, pe care aici chiar ai șansa să-l vezi în toată frumusețea lui.

Stau cocoțată pe un chaise longue azuriu, la doar câțiva metri de apa cu volane de valuri înspumate, și mă uit la ...

În Era Proiectoratului, nesiguranța e întărită printr-o tendință de rafinare a absurdului, adus din literatură în viața curentă. Un mod de supraviețuire, în societatea opresivă, de tip dictatorial, de exemplu, în comunism, printre altele, era și acela de a fi yes man, de a accepta orice absurditate. Circula chiar un banc despre omul bătut pentru că avea bască, apoi pentru că nu mai avea și așa mai departe. Autocritica începută în anii stalinismului ajunsese o fază elementară a vieții. Oamenii ...

Subteranul are propria ierarhie de valori, cenzurată stângaci de lumea diurnă, unde, de ochii lumii, ne prefacem a fi iubitori de curat, adevăr, cultură, civilizație. Aici, în adevăratele cruzimi ale lumii refuzate și marginalizate prin indiferență, ignoranță sau neputință, pornesc seismele sociale, prăbușirile culturale, pandemiile patologice ale inadaptării, neînțelegerii, necunoașterii, alături de primejdia despiritualizării.

Subteranul social scapă controlului instituțional deoarece el ...

Fiind primul articol pe care-l scriu pentru revista Ficțiunea, îi cumpănesc foarte atent titlul. Îmi doresc o intrare în armonie cu spiritul Ficțiunii, care à propos, mă duce cu gândul și la Ficciones a lui Borges. În același timp, calculez cu grijă impactul pe care îmi doresc să-l aibă cuvântul scris, față de vorba care zboară. Mintea mi-a fost efectiv asaltată de-o-ntreagă legiune de abordări, care-mi sugerau o sumedenie de titluri. Cel la care am rămas mi se pare acum cel mai potrivit pentru ...

Premiul Ficțiunea pentru Stil artistic rafinat și ingenios

Categoria "Stil artistic rafinat și ingenios" i-a reunit pe următorii nominalizați la Premiile Ficțiunea, ediția a II-a: Adi G. Secară – "Horodok" (Ed. Eikon, 2022); Răzvan Mazilu – "Opera de trei parale" (Teatrul Excelsior); Nicolae Vicol – rolul Dr. Wangel din "Femeia mării" de Henrik Ibsen, regia Andriy Zholdak, Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova; Ștefan Câlția – expoziția "Obiectele restaurării", Iași, 2022.

Nu a f ...

Premiul Revistei Ficțiunea și nominalizare la categoria Operă-manifest a Premiilor Ficțiunea

Meta Vers, volumul semnat de Dan Mircea Cipariu, poate fi considerat un spațiu al ficțiunii, un fel de laborator în care elementele imaginarului și ale realității se amestecă pe cât de ingenios pe atât de credibil. Căutarea tiparului care fundamentează universul unui poet este una dintre obsesiile vechi ale lui Cipariu, temă care a făcut și obiectul tezei sale de doctorat: *Tipare ale imaginii ...

Sunt de la 18 ani în București, adică de 12 ani, și urmează să mă mut pentru a opta oară. Ultima chirie, în care mă aflu acum, din care scriu, a fost cea mai longevivă și am locuit aici aproape 5 ani. Pe Mihai Bravu 188, dacă va vrea vreodată cineva să îmi facă o placă memorială "Arc peste timp, Aici a trăit și a creat..." De aici mi-e și cel mai greu să plec. Scriu acum din garsoniera open-space în care încă locuiesc, cu un dulap imens, fără bibliotecă, drept pentru care am tot improvizat spați ...

Până nu demult îmi plăcea să citesc romane, să intru în fibra lor nevăzută și să mă transform în plăcintă, în vierme, în moluscă, ascunsă în buzunarele călduțe ale altei minți. Astăzi am pierdut această bucurie. Mi s-a tăiat, mi-a murit impulsul și am uitat nu doar mâinile cele frumoase ale lui Remedios, dar și saliva fierbinte a lui Leopold Bloom, pulpa caldă a vacii lui Isaac Snopes, ochii obloniți a lui Charles Bovary, gustul gurii lui Rastignac, șerbetul alexandrin al lui Balthazar, chiar și ...

După căderea presei scrise. Multe publicații și-au păstrat cititorii în online. Puține însă au reușit să-și păstreze valoarea și mai ales obiectivitatea. O publicație nu mai are de multă vreme rolul de a informa, ci este doar în cele mai multe cazuri doar o platformă pentru injurii și calomnie, pentru promovarea mediocrității. Cunoașteți cu toții cronicile fabricate, interviurile sau topurile de cărți din categoria fake-urilor, preluate exclusiv din câte un grup legat economic.

În acest haos ...

Ștefan-Cristian Grecu

Cărțile prezintă o lume cu adevărat deosebită care se clădește în mințile noastre pe măsură ce dăm paginile. Spre deosebire de un film, în care observăm interpretarea și punerea în scenă a unui regizor, când citim cărți, suntem regizorii noștri și ne creăm propriul fir narativ.

Filmele ne pot ajuta să descoperim cărți noi, iar acțiunea de la Boovie, realizarea unui trailer, are în prim-plan încurajarea elevilor de a citi mai mult și de a trăi experiențe noi, împletind ...

"Greva a început din cancelarie și se va încheia tot în cancelarie" a fost mesajul liderilor sindicali.

A fi profesor în România ultimilor 30 de ani este o cale pe care și-o asumă din ce în ce mai puțini absolvenți. A fi profesor în România înseamnă să nu dispui de resurse materiale în școli, să faci față unei întregi hârțogării care mănâncă din timpul alocat calității educației, să nu ai certitudinea că tu și elevii tăi sunteți în siguranță, să fii paznic în școală (când ești de serviciu pe ...

laudatio

Personajul lui Mircea Cărtărescu, cu identitate nominală întreită – Tudor, Theodoros, Tewodros – este un erou autentic, din stirpea celor capabili să pună lumile în mișcare, să creeze o întreagă istorie, să țeasă povești multiforme, la diferite vârste ale ființei. Biografia personajului și devenirea lui antrenează istorii dintre cele mai diverse, din lumi îndepărtate geografic și spiritual. Identitatea este, prin natura ei, dialogică, iar elementele din construcția protagonistu ...

Zilele trecute, revista "Ficțiunea" a acordat câteva premii, pretext pentru o întâlnire în grădina Casei Filipescu Cesianu din Calea Victoriei. Pentru cine nu știe, revista  este emisă de un grup important (în jur de 400 de oameni), artiști consacrați, din toate domeniile artei, sau  doar persoane implicate într-un fel sau altul în ideea de ficțiune: fotografi, furnizori de conținut artistic, ficționalizatori ai actului cotidian,  exegeți, susținători sau consumatori de ficțiune, conștienți de f ...

Despre ce scriu prozatorii români? Întrebarea se referă exclusiv la literatura contemporană și are ca scop o bursă a subiectelor. Deci, nu vizăm o sistematizare implicită a romanelor contemporane, ci o prezentare pură și atentă a SUBIECTULUI; fără intervenții mediate de tipul cronicii și/ sau al recenziei. Fără acele laude care acoperă cu totul un roman, încât e imposibil să știi cu adevărat despre ce e vorba acolo.

Simt că e nevoie de un asemenea exercițiu, că accentuează și, totodată, v ...

Seara decernării Premiilor Ficțiunea se apropie cu pași repezi. Este un moment mult așteptat și deja îmi imaginez magia grădinii Palatului Cesianu, seara, la început de weekend, copacii în plin verde și zidurile vechi, învăluite de farmecul verii, care vor capta ecourile vorbelor noastre. Deja, în acel moment, fiecare dintre noi, cei din juriu, va ști care este câștigătorul ales dintre cei nominalizați pentru fiecare categorie și vom fi cu toții pregătiți pentru sărbătoare.

Pentru mine, să fac ...

Vineri seara ne vedem la Filipescu-Cesianu, pentru gala de premiere. E al doilea an în care dăm premii. Ieri seară am ieșit la o terasă și am trăncănit despre preferințe și alegeri. În primul rând despre categorii: care dintre ele credeți că a adunat cele mai multe voci? De fapt au fost două: Cel mai bun final și Cel mai bun personaj. Sunt două premii cel puțin interesante. Când citești un roman ești atent la personaj, pe care îl și ții minte cel mai mult. Ce-ți amintești din romanul *Un vea ...

Mi-e greu să înțeleg dorința unora de a se numi, singuri, scriitori. Mulți publică sub egida unor edituri obscure texte care nu sunt nimic altceva decât un clișeu teribil de prost. Mai mult, închipuiții scriitori nu s-au atins în viața lor de vreo carte de gramatică a limbii, iar frazele lor par a fi căzute inconștient pe pagini. Nici nu aduc în discuție procesul editorial, care se dovedește de-a dreptul înspăimântător chiar și pentru un ochi neavizat.

Răbdarea, la rândul său, este o chestiune ...

Fotografia despre care voi vorbi în rândurile de mai jos e făcută în octombrie 2020 în parcul "Eminescu" din Galați, parc ce adăpostește prima statuie din țară a marelui poet. Precum puteți vedea, sunt în costum și port un ziar în mână. Era sfârșitul campaniei electorale pentru alegerile locale. Ultima fotografie din campania unde am candidat pentru postul de primar al orașului Galați din partea partidului (mi-e greu să-i zic partid, e mai degrabă o asociație civică) PACT pentru Galați.

E o rev ...

Un fel de perpetuum poeticum fără început și fără sfârșit

Vasile Baghiu

Prinsă în inserții suprarealiste și referințe culturale (de nișă sau în planul vizibilității, însă puse în context relativizant) asociate cu o priză la realitate de tip mizerabilist, detașat și chiar sceptic, poezia lui Adi G. Secară, așa cum o găsim în volumul Horodok, este vie pentru că scanează nu realitatea, nefiind acesta rostul poeziei, ci haloul dintre lucrurile realității. Este ceața după care bănuim exis ...

Andrei Velea (născut pe 3 februarie 1980, la Galați) este cunoscut mai ales ca poet (a semnat șase cărți de poezie), deși a publicat până acum și trei cărți de proză, printre care și romanul #Agora. Democrația nu a fost niciodată mai sexy!, în 2018. a.normal, acest al doilea roman al său, este un roman scris în pandemie care îl continuă pe primul, deși ele pot fi citite complet separat pentru că tratează tematici diferite. Dacă în primul roman cele două personaje (Mădălina și Bogdan) se cun ...

E vremea robelor și-a tocilor aruncate în aer din nou...

Cândva elegantă ținută academică, roba și toca și-au pierdut, din păcate, semnificația originară de absolvire a unei instituții de învățământ superior, căzând astăzi într-un trist derizoriu.

Datând din secolul al XII-lea, odată cu formarea primelor universități europene, sobra pelerină și pălăria de inspirație papală confereau purtătorului gradul de maestru în arta sau știința studiată. Din secolul al XVIII-lea, s-a alăturat vestimentați ...

22 martie 2016... O cafea de dimineață la Bruxelles, conversând liniștit cu jurnalistul Ovidiu Nahoi. Reveneam în Belgia pentru întâlniri la Parlamentul European, apoi vizitarea unor locuri atât de dragi din capitala Europei, cu gândul de a-mi umple bagajele cu ciocolată și minunății pentru fiul și soția mea. Ovidiu îmi propune să ne rupem de grup și să mergem cu metroul, câștigând minute bune pentru a ne pregăti materialele de presă. Peste câteva minute, îmi spune că "a apărut o știre despre un ...

Am tot vrut să scriu despre greva profesorilor, enervându-mă progresiv, la gândul că toate grevele s-au sfârșit la fel.  Ne aflăm la finalul unei istorii și toate valorile se află în disoluție, mai ales școala, mai ales misiunea dascălului. Dar nicio trecere nu este ca o pagină de carte, pe care o întorci și la revedere! - te afli deja într-o altă lume. Trecerea asta cere timpul unei vieți ori a mai multor generații. În fiecare an se poate face câte ceva. Dar numai prin forța, energia și talentu ...

Înainte de prima întâlnire cu domnul Alecsandru Medeleanu, soțul Andei Călugăreanu începând din 1988 și până la dispariția acesteia, am încercat să mi-o reamintesc, rememorând amintirile mele despre artistă. O asociam melodiei "O portocală" (aparțin generației de copii care vedeau portocalele o dată de an, aduse de Moș Gerilă), vocii broscuței Oache, care mi-a înveselit copilăria, alături de Scăpărici, Omide și Maria Mirabela, personaje din filmele Maria Mirabela și *Maria și Mirabela în Tranz ...

Pentru foarte mulți, Ploieștiul este un oraș prin care se trece. Un oraș ca o gară. Sau ca o poartă. Nu merg la Ploiești, ci trec prin Ploiești. Primele mele amintiri cu Ploieștiul sunt aproximativ din același registru. L-am descoperit fulgurant, tangențial din trenul București-Iași, în 2006. De atunci, acest oraș, nod feroviar, verigă și punte, mai mereu bornă, rareori destinație, a rămas în memoria mea ca o poartă spre Răsărit. Faptul că era, după București, prima stație din drumul spre ...

Cu toate că integrarea europeană presupune și o integrare culturală, cu valori pertinente, care transcend spațiul autohton, există totuși o încrâncenare în a rămâne în zona unor elemente de multe ori încărcate de formule propagandistice și ideologice, cu rezultat neconstructiv pentru imaginea noastră ca întreg. Sunt tratate insuficient personalități marcante ale istoriei și culturii autohtone precum Dimitrie Cantemir, Ioan Honterus, Ioan Căianu, Ioan Vodă cel Viteaz, Anton Pann și mulți alții, c ...

Pentru Editura Litera finalul lunii mai a adus revederea cititorilor la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2023. Editura și-a așteptat cititorii cu cele mai valoroase și premiate volume ale anului 2023 din literatura lumii, cărți și colecții de excepție, reduceri de până la 50%, cadouri la achiziții de carte Litera și un program de evenimente sonor.

Grație celor mai frumoase noutăți editoriale, reducerilor și cadourilor oferite la achiziții de carte Litera, dar și efortului editorial const ...

Toată lumea a auzit, măcar la radio sau la televizor, cântecul popular "Radu mamii", în care este vorba despre un haiduc urmărit de poteră. Ei, dar care dintre ei? Gura lumii – cunoscută demult pentru transformarea istoriei în legendă, cu exagerările de rigoare – îl revendică pentru doi haiduci diferiți, din zone nu prea îndepărtate unul de celălalt și din generații diferite.

Punctul comun este, în primul rând, numele de Radu. Ar mai fi și zona lărgită în care au haiducit, acum în județele Arg ...

Epoca Evului Mediu este considerată, după mentalitatea contemporană, ciudată și cu un oarecare iz exotic. Cu siguranță, societatea patriarhală care a dat naștere la gândirea mitică, legende, cutume, moravuri etc. a dispărut și, în acest sens, uneori ne este greu să înțelegem obiceiurile și mentalitățile din acele vremuri îndepărtate. Cu toate acestea, fascinația pentru epoca medievală – aceste zece secole care despart lumea veche de cea nouă, Antichitatea de Renaștere, sfârșitul Imperiului Roman ...

Cel mai creativ artist vizual: Tudor Vladimir Panduru pentru semnarea imaginii filmelor R.M.N. (R: Cristian Mungiu) și Metronom (R: Alexandru Belc) – cu referință la filmele din 2022. Un director de imagine de înaltă clasă, care știe să realizeze filmări de atmosferă, să se joace cu încadraturile și să spună povești prin imagini, indiferent de natura filmului. Atenția la detalii și modalitățile de filmare a personajelor fac spectatorul să fie captivat de povestea peliculei.

Cel mai creativ ...

Proiect, proiectorat, proiecție. Sau, spus simplu și la obiect, chintesența delăsării. O trăsătură de caracter deloc străină de “fibra națională" a poporului român. Dar să nu generalizez, ci să vorbesc în nume propriu, așa cum se cuvine.

Recunosc, sunt un caz aparte. În sensul că, dacă un hacker mi-ar sparge parola la telefon, ar descoperi în folderul Notes povestiri și romane planificate uneori până în cele mai mici detalii (inclusiv propoziția de final). *Bine ai venit în șantierul minții m ...

Ceva înțepături în tălpi care mă făceau să țopăi destul de caraghios pe stâncile care ieșeau din apă, undeva, lângă o plajă din Mexic. Eram încă obosită după drumul cu avionul, deși dormisem în timpul zborului, în ciuda turbulențelor puternice, cât și după ce ajunsesem în Tulum, într-un bungalou pe plajă, pe a cărui fereastră marea își trimitea din noapte strălucirile metalice. Înainte de plecare fusesem la un screening medical anual și, în urma unei informații minore, reușisem să creez un eveni ...

Ne apropiem de 1 iunie și copilăria coboară din traista timpului, încercând să-și reintre în drepturi. Pentru mine, are gust de cireșe mâncate direct din copac, de cărți citite cu picioarele pe pereți, de ierburi înalte și păduri de așternut sub tălpile gândului. Se bea într-o ceașcă fierbinte de cacao cu lapte, se mușcă avid, ca o felie de pâine cu unt, sare și-o ceapă proaspăt scoasă din pământ, se cojește precum nucile verzi la-nceputul toamnei. Obrajii îi sunt roșii de ger, genunchii juliți ...

Sală de spectacole, cu rânduri de scaune care coboară, ca într-o scoică, înspre scena luminată puternic. Acolo sunt așezate câteva scaune. E un soi de conferință în cadrul unui festival de film. Mai mulți directori de casting de la diferite producții internaționale au venit să-i învețe pe studenții români cum să înregistreze un clip de prezentare, o probă, cum să se pregătească pentru un casting. În sală, sub o cincime de locuri ocupate. Studenți la actorie și vreo două-trei fețe mai cunoscute. ...

Propunerea mea pentru Premiul Ficțiunea, secțiunea literatură, este cartea lui Ion Pleșa, "Geografia uitării" (CDPL, 2022). Am scris aici recent despre acest volum excelent, care grupează câteva povestiri ce relaționează romanesc în asamblajul cărții. Așadar, nu este un volum de proză scurtă, ci, mai degrabă, la limită, un roman-mozaic, polimorf, în care piesele interacționează prin reconstrucția unei memorii. Cam ca-n Maria Stepanova ("În amintirea memoriei").

Amintirile despre părinții noștri ...

Sunt poet. Nu știu să fac altceva decât să adun cuvinte de pe te miri unde, să le pun împreună și să fac o poezie. Poeziile sunt proiectele mele, unele mai scurte, altele puțin mai elaborate, întotdeauna parte dintr-un proiect mai mare, numit carte. Cărțile sunt proiecte pe termen mediu, după o vreme devin desuete, nu mai au consistența pe care o vreau atunci când le recitesc după multă vreme, dar ele sunt și vor fi istoria mea, scrisă de mine; așa cum am văzut eu lumea atunci, așa cum am simțit ...

Se așeză turcește, pe preșul negru. În spate, două uși masive păzeau castelul. Păreau bântuite, de parcă gheare invizibile scorojiseră lacul până-n miez, până-n locul în care viața se combina cu moartea. Puțin mai sus, două geamuri susțineau formele baroce ale lemnului. Atât de frumos sculptate, încât semănau cu grilajele de metal ale unei închisori. În jurul lor, o sârmă ghimpată de stejar obtura accesul oricărei mâini ar fi avut îndrăzneala să deschidă broasca pe interior. Tudor nu știa ce se ...

Când suntem copii, suntem ca niște pitici, când creștem însă, devenim Guliver în țara piticilor. Și nu mai știi care e dimensiunea reală a lumii înconjurătoare, cea de atunci? Sau cea de acum?

De la fereastra noastră, vedeam întregul oraș, întins în fața ochilor mei, până departe, la Castel, adeseori acoperit de fumul roșiatic al Combinatului Siderurgic din Hunedoara. La poalele castelului, Cerna curgea roșiatică precum un râu de cărămidă topită. De la fereastră, cocoțată pe un scăunel, să pot ...

Foarte rar mi se întâmplă să nu am chef de scris, să simt lehamite. Nici nu știu dacă îmi amintesc un moment precis când am simțit asta. Am perioade în care nu scriu – sunt perioade în care citesc mai mult sau sunt prins în tot soiul de chestiuni casnice. Dar atunci abia aștept să revin la scris și încerc să-mi notez pe telefon ideile care-mi trec prin minte. Faptul că alternez astfel de perioade îmi și creează poftă de scris. În activitatea politică mai simt lehamite. Acolo, da, am perioade în ...

Autorul, oricare ar fi acesta/aceasta, nu îngurgitează criticile/observațiile/sugestiile decât cu noduri; că e scriitor publicat deja în volum, că e un el sau o ea care se visează autor și trimite pdf-ul spre analiză, subliniind nevoia de observații și opinii critice reale, dacă i le faci, nu-i vor pica bine, cu siguranță, căci autorii au propria viziune, au orgoliul textului lor, întocmai cum l-au născut ei și nicidecum așa cum le-ai sugera tu să îl modifice. În cel mai bun caz, îți mulțumesc p ...

Lehamitea este la granița cu renunțarea și, în timp, poate cu pesimismul și depresia. La intersecția dintre bună intenție și nepăsare, entuziasm și atitudine rezervată. Nu poți ajunge lehămesit decât după repetate puneri pe banca de rezerve. Când lumea din capul tău, idealistă, altruistă, dă nas în nas și ochi în ochi cu lumea celor care știu ei mai bine cum stau lucrurile, care nu se lasă intimidați de chestii ușoare precum sentimentele, emoțiile, poezia, etica. Pragmatici, eficienți, de succes ...

Zilnic primesc texte pentru colecția Biblioteca de Proză Contemporană (BPC) de la Litera, însă puține dintre ele ajung la tipar. Celelalte compun masa din ce în ce mai largă a respinșilor, transformați peste noapte în insurgenți, cu umori, făcând caz de imaginare fapte eroice.  Aproape niciunul dintre respinși nu este dispus să aștepte. Nimeni nu admite că ar fi alții mai buni decât el. Procesul de selecție este compus din mai multe etape. Am mai spus, sunt doar un scriitor care recomand proză. ...

Proiect – adică plan, adică intenție, adică un soi de primă idee ce vrea să dea roade, să ducă spre ceva mare, eventual măreț. Poate nu sună rău. Poate unora le sună excelent. Este, totuși, pierdut din vedere un lucru: aceste "proiecte" nu au nimic de-a face cu febra creației, cu impulsul incontrolabil de a așterne ceva-ul ăla pe hârtie, cu obsesia de a scrie, mai pe scurt, cu acel NIMIC din care iese TOTUL. Proiectul înseamnă calcul, iar inspirația este, de fapt, ceva necuantificabil. Apoi, exi ...

De ce adaug Crush-ul Dorei Pavel celorlalte volume ale prozatoarelor pe care le-am inclus în lista proprie de nominalizări pentru secțiunea literară a premiilor Ficțiunea din acest an (pentru curioși: Fără poză de profil, de Anca Vieru, Dezrădăcinare de Sașa Zare și Gene dominante, de Ștefania Mihalache)?! Răspunsul mi se pare că ține de ordinul evidenței – deși se dovedește, bineînțeles, greu de justificat în doar trei-patru paragrafe.

Așadar, foarte pe scurt: ca mai toate ficțiunile ...

Am stat câteva clipe pe gânduri ca să-mi alcătuiesc un clasament, subiectiv și asumat, al celor mai bune cărți citite de mine până acum. Ideea este să încerc să găsesc ceva comun între aceste titluri și să văd dacă, nu cumva, am avea nevoie de variantele "2023" ale întrebărilor ridicate acolo, cu zeci sau sute de ani în urmă. Demers dificil, poate futil, însă mi s-a părut singura modalitate de a găsi subiectele despre care simt că trebuie scris mai mult. Iată deci cele trei titluri: *Crimă și ...

Sunt destul de puține scene cu care am rămas în minte după ce am citit literatură română contemporană. Iar asta, nu din cauză că nu ar fi puternice sau bine construite, ci pur și simplu pentru că există acolo o supraabundență de episoade vizuale, imagini după imagini alerte care se anulează reciproc de la un punct încolo. Simt nevoia unui moment de liniște ca să rețin o scenă, o implicare de alt tip prin lectură. În ultimul timp mi-am amintit destul de des de romanul Ioanei Baetica Morpurgo, *Im ...

Proiectoratul – teoretizat fin de Doina Ruști într-un articol anterior – vine să cârpească și o lipsă de infrastructură umană din viața unui scriitor, de pildă. În absența industriei agenților literari și pe fondul transformării rețelelor de socializare în temple ale imaginii publice, Scriitorul trebuie acum să dețină și calități de briceag elvețian. Nu mai este doar autor, ci și curator, MC, PR, content manager și tarabagiu al propriei opere, trăind la intersecția dintre spaima de vid și spaima ...

Dragă Cancel Culture,

Sau cum ți se mai spune astăzi, rebel fără o cauză. Îmi pare rău că te iau de la treburile tale obișnuite, dară dacă poți lăsa telefonul o clipă și m-ai asculta, nu ai avea atitudinea asta de adolescent încuiat în casa de părinți.

Poți fi rebelă în continuare, nu mă deranjează, însă aș aprecia un pic de decență față de generațiile care au avut grijă să ajungi aici. Știi, noi am crescut un pic altfel, mai libertini, mai slobozi la gură, inventivi și creativi. Am avut gri ...

Citeam mai deunăzi un articol al Doinei Ruști, în care ne propunea un termen nou, Proiectoratul și consecințele acestuia, Proiectocrația.

Recunosc că vederea mi-a jucat o festă și inițial citisem Protectoratul, cuvânt pe care, probabil, creierul l-a recunoscut și deja mintea îmi plecase către Monaco, San Marino sau Oliver Cromwell și mă gândeam sub aripa cui intrase încercata noastră țărișoară. Dar vezi bine că nu citisem corect.

"Istoria în care am intrat poate fi numită Proiectorat", îș ...

Mereu în aprilie îmi amintesc de el. În aprilie e ziua lui, doar că și-o serbează într-o bibliotecă celestă, într-un amfiteatru la înălțime. Îl privesc în fotografia aceasta, din vara lui 2007, de la susținerea tezei mele de doctorat, și mă gândesc ce mult m-aș fi bucurat să-mi mai fie alături, să-i pot cere sfatul, să-l întreb cum să merg mai departe.

Mă consolează însă Fericitul Augustin: "Cei pe care îi iubim și pe care i-am pierdut nu mai sunt unde erau, dar acum sunt oriunde suntem noi, pu ...

Gheorghe Tomozei (29 aprilie 1936 – 31 martie 1997) este un poet și scriitor român, opera sa poetică însumând peste 40 de volume de poezie, printre care și cărți de versuri pentru copii. A cunoscut mari prietenii literare, printre care le menționăm pe cele cu Nicolae Labiș și Nichita Stănescu. Scriitorul a încercat de-a lungul vieții să restituite opera lor, publicând, în calitate de editor, volume comemorative. Este laureatul mai multor premii literare importante, printre care Premiul Uniunii ...

Am avut de multe ori sentimentul că literatura poate salva o lume. Nu lumea – e prea patetic spus și prea idealist. Dar o lume – da. Un oraș, de pildă. O comunitate dornică să își cristalizeze, în acord cu tradiția și identitatea ei culturală, o voce, o prezență, devenind mai relevantă la nivel național. De câțiva ani, "calea regală" pentru mai multe orașe românești a fost reabilitarea monumentelor istorice și redescoperirea sistematică a reprezentărilor mai vechi și mai noi pe care geografia lo ...

Temă abordată mai întâi în romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda și bogat reprezentată în ultimul deceniu al mileniului nostru, închisorile comuniste fac obiectul mai multor scrieri, aproape toate autobiografice. Unele dintre mărturiile cărturarilor români, dincolo de interesul documentar, prezintă și valoare literară; Rugați-vă pentru fratele Alexandru de Constantin Noica, Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor de Alexandru Paleologu, Fenomenul Pitești de Vi ...

Sunt la birou, cred că e 2018 sau 2019, a venit Răzvan, este tipul de la întreținerea IT, știe despre teza mea de doctorat și e foarte impresionat de mine, atât pe partea care ține de profesionalismul, dar și de cea care ține de identitatea mea. Adică știe că vreau să fac lucrurile într-un mod corect – atât pentru romi, cât și pentru români, dar mai ales pentru istorie. Nu am simțit vreodată că m-ar privi ca pe un "țigan", ba din contră, mă simt liber în prezența lui și putem dialoga de la egal, ...

"Fiindcă nu cauți, ci te cauți" (Omul Gnom – La psiholog)

Introspecția, aici în sensul unei consultări retrospective, a unei răsfrângeri asupra elaborării propriu-zise, este extrem de interesantă în cultură; și poate sporește această fascinație prin ceea ce presupune o atare întoarcere către sine, o privire "din afară". Pe cât de importantă este aceasta ca atare – și ar fi de interesant de studiat nevoia unei astfel de abordări – , pe atât de fascinante sunt proiectele culturale realizate ...

Deja au apărut multe articole pe subiectul ăsta și probabil mulți dintre voi nu aveți nevoie și nici chef de încă o părere, dar voi încerca să argumentez. Pentru mine apariția monstrulețului pe nume ChatGPT, împreună cu Ai-ul din spate, îmi sună a problemă pe care noi, oamenii, nu suntem pregătiți astăzi s-o rezolvăm.

După cum știți, nea ăsta le face cam pe toate, mai puțin mâncare. Vorba aia, românească, "de ce e, bă, atât de scump, știe să și gătească?". Ne dă răspunsuri căutând prin milioane ...

Petronela Buda, pentru rolul "Femeia" din spectacolul "Ușa e deschisă", autor Andrei Velea, scenografie Daniel Divrician, regie Vlad Ajder, producător Teatrul Dramatic Galați

Pe Petronius – așa îi spun, amical, Petronelei Buda – o cunosc din facultate. De când am cunoscut-o, am avut senzația că este un om care "rezistă la trântă", ca să spun așa. De-a lungul timpului, relația cu ea s-a transformat într-o încredere reciprocă. Povestea spectacolului "Ușa e deschisă" este una simplă: teatrul l ...

Istoria în care am intrat poate fi numită Proiectorat.

De multă vreme a încetat să mai fie tranziție. Cel puțin pentru mine. Facem proiecte, suntem băgați într-un proiect, trăim de pe urma proiectelor.

Proiectocrația a început prin anii 2000 când o sumă de absolvenți și-au dat seama că nu vor avea un angajament permanent, nu vor fi salariați la stat sau la patron. Nu doar că nu erau locuri de muncă, dar nici chef/ predispoziție de-a intra la stăpân nu mai era. Generațiile de-atunci încoac ...

Teatrul gălățean, care cunoaște o efervescență cum probabil nu s-a simțit de la înființarea sa, propune o serie de evenimente, experimente și personalități, proiecte cvasiinedite sau chiar unice, săli mai întotdeauna pline, invitații și premii la diverse festivaluri.

Ar fi câteva nume și evenimente de menționat, printre care și nominalizarea la Premiile UNITER a spectacolului "Vrabia" de Leta Popescu, dar în acest an ne oprim la actrița Petronela Buda, care joacă și în mai sus menționatul ...

Mereu am ținut Paștele în familie și în fiecare an așteptam cu nerăbdare sărbătoarea, până acum patru ani, când, cu doar o lună înainte de Înviere, l-am pierdut pe tata. Și nu puteam să înțeleg. Cum de natura își vedea în continuare de cursul ei, florile de cireș miroseau la fel de dulce ca întodeauna, ramurile copacilor se acopereau de frunze și soarele blând îmi dezmorțea trupul ca în fiecare primăvară. Iar în mine creștea un gol care mă consuma din interior. Dincolo de durere, simțeam furie, ...

Picurat cu ceară și tot nu pot asocia Paștele cu vreo carte sau vreun film. În apărarea mea, nici cu mese încărcate de grăsimi și zaharuri ori cu vreun miel surghiunit în cuptor. În schimb, cerând clemență în fața acuzației de blasfemie, o să fac o asociere ciudată. Un anume mesaj de pe un panou publicitar s-a transformat în imaginea simbol a Paștelui pentru mine. Câteva vorbe care-au rezumat misterul umanității. Totul lângă un mall întunecat și ferecat în noaptea aceea.

Cerul e negru, nu se ză ...

Ziua de Paște va avea o însemnătate cu totul specială pentru mine. Voi sărbători învierea Lui și în acea bucurie voi aniversa și învierea mea. Anul trecut în chiar ziua de Paște am aterizat acasă după 8 ani petrecuți întemnițat în China comunistă. Scăpasem cu viață din cuptorul babilonic al durerilor amare.

Se spune că cele mai importante zile din viața unui om sunt ziua în care se naște și ziua în care află de ce. Aterizând pe Aeroportul din Cluj am simțit că primisem o nouă șansă la viață, o ...

Îți trebuie ceva sânge în instalație ca scriitor, pe lângă talent și cultură, să ai atâta încredere în forța hipnotică a scrisului tău, încât să fii convins că cititorul, pe care în clipa asta îl porți în înaltul cerurilor, iar în următoarea dai cu el de pământ și îl tăvălești prin noroi și zoaie, nu va abandona lectura, dimpotrivă, va rămâne agățat de ea până la punctul final. Dar Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS pentru apropiați) e un profesionist desăvârșit în tot ceea ce face: fie în calitate ...

Vreme frumoasă, relaxare și lucruri pe care avem în sfârșit timp să le facem într-un ritm mai așezat. Lucruri care ne plac și care capătă un farmec aparte în lumina caldă de aprilie, chiar și în zilele în care plouă: nici chiar ploaia nu mai e un motiv să stăm în casă, când putem să savurăm o ceașcă de cafea sau o limonadă la o terasă, în aerul călduț și aducător de mici bucurii anticipative ale verii care deja se apropie.

Este timpul în care îmi place să citesc în natură și chiar să ies cu la ...

De Paști îmi sună în adânc cântările liturgice, îmi scânteiază pe sub pleoape straiele de lumină ale preoților, lumânările de ceară curată ascunse în mănunchiuri de flori albe, bucuria încercănată de pe fețele trudite ale femeilor, după curățenia generală din case și din suflete. Mă cufund, precum oul roșu în apa cu care ne primenim obrazul în dimineața Învierii, în senzația aceea de eliberare, de respirație adâncă, după apneea prelungă a celei mai grele săptămâni din timpul ce ni se așterne sub ...

De câte ori mă gândesc la Ucraina, și, mai bine de un an încoace, contextul politic internațional m-a determinat să fac asta tot mai des, îmi vine imediat în memorie numele lui Gogol, dar mai ales cel al lui M. A. Bulgakov. Sigur, mi se întâmplă să nu-l uit nici pe distinsul nostru cărturar iluminist Ion Budai-Deleanu, care, fiind printre altele și un jurist eminent, s-a trezit purtat de viață până la Liov. Dar cum nu prea pot să îmi imaginez cum arată un post de secretar juridic al tribunalului ...

La Paști ne înnoiam. Adică primeam haine noi de la părinți. Sau măcar încălțăminte. Iar asta amplifica, în mintea mea cel puțin, primăvara și sărbătoarea care sosea. Și îmi dădea un sentiment de siguranță și pace. Căci nu venea singură, ci cu lumină blândă, diversitate de culoare și bucurie nereținută, cu pască, ouă roșii, cozonac și câte și mai câte.

Cu plăcerea de a vedea oamenii plimbându-se îmbrăcați cu ce aveau ei mai bun și vizitându-se unii pe alții, neamuri, vecini, cunoștințe. În Săpt ...

Tehnologia a atins deja un nivel avansat în lume, însă nu în toate domeniile. Există câmpuri menite digitalizării, însă arta, de exemplu, nu va putea fi înlocuită sau alterată în mod real de către programe de inteligență artificială precum ChatGpt sau AI. Aici nu intervine arta digitală, creată pe o tableta grafică, deoarece tot omul este cel care creează. Problema reală este preluarea procesului creativ de către inteligența artificială de către un robot, un program.

Geogres Bataille spunea, î ...

Pentru actrița gălățeană Petronela Buda, 2022 a fost anul unei mari reușite. Concursul de monodrame "Bacău Fest Monodrame – 2022" i-a adus mai multe premii. Cel mai important este, desigur, "Marele Trofeu", la care s-au adăugat Premiul actorilor "Dinu Apetrei" și Premiul tinerilor "Ștefan Iordache", toate în cadrul aceluiași festival. Cred că sunt toate premiile din acel festival. Juriul a fost format din criticul Alina Epîngeac, actorul și profesorul Adrian Titieni și actorul și regizorul Alex ...

Pe când scriam despre homocus, răsfoiesc la întâmplare volumul de publicistică al lui Mihail Sebastian (VI, 1935) și dau peste un articol ("Un artist militant") care confirmă implicit observațiile din textul anterior, dar dintr-o altă direcție. Sebastian, cu o vervă intelectuală de invidiat, atent la toate fenomenele contemporane, dă exemplul a doi artiști, Frans Masereel și Hanns Heinz Ewers, care tocmai își declaraseră adeziunea la arta militantă, unul angajat în slujba maselor muncitoare, cel ...

Manifest

Când te gândeai la avangardă, imediat îți venea în minte numele lui Afrim. Asta până la Pescărușul lui Jebeleanu, care rupe istoria în mod natural, punând o barieră imposibil de ignorat între ce-a fost și ce urmează. Nu este un manifest furios, ci un salt venit dintr-un alt tip de talent, dintr-un alt mod de înțelegere. Când iei cunoștință de un act artistic înnoitor, spui, de regulă - uite o viziune inteligentă, ceva nou! După Pescărușul nu-ți vin astfel de texte. Aici e emoți ...

Popularitatea jocurilor video a crescut considerabil în ultimii ani, mai ales în contextul pandemiei care a dus la creșterea interesului pentru mediile virtuale ca forme de divertisment în timpul carantinei. Dintr-un raport al Romanian Game Developers Association aflăm că numai în anul 2020, 7.9 milioane de români au preferat jocurile video ca principală formă de divertisment. În plus, din ce în ce mai multe medii încearcă să integreze și să utilizeze jocurile video pentru a satisface noile pref ...

Primul nume la care m-am gândit, imediat, pentru Premiile "Ficțiunii" din 2023 este acela al lui Florin Chirculescu (a.k.a. Sebastian A. Corn ori, dacă vreți, Împricinatul de Corn).

Pentru că, indiferent cum semnează și indiferent ce formulă narativă alege, scriitorul cu pricina (sic!) dă efectiv clasă celor mai mulți – de fapt, să o recunosc cinstit, majorității zdrobitoare a prozatorilor debutați după 1990. Pentru că e puternic, credibil și ideativ atât în concentrate ficționale tip *goth ...

Programele AI nu sunt o noutate, însă în ultima perioadă, aria de răspândire a acestei forme de inteligență creată de om a ajuns până în domeniul literaturii. Cu acces instantaneu la o bază de date uriașă de opere de artă digitalizate, de creații, de modele lingvistice, de limbi moderne sau antice, aceste programe ne șochează prin "originalitatea" creațiilor bazate pe algoritmi bine definiți. Este înspăimântător și în același timp o mană cerească pentru debutanții în literatură, pentru cei care ...

Mă întreb și azi cum a fost posibil acest spectacol bizar al unor țări cu democrații de tradiție și care, în perioada de după martie 2020, au ajuns să nege, în diferite forme, aproape toate câștigurile acumulate în timp îndelungat în privința valorilor democratice, a drepturilor și libertăților civile. Cum a fost posibil ca, dincolo de scenariul suspect de unitar adoptat de sistemele de guvernare, acestea să nu poată fi sancționate la timp prin votul de blam al mulțimii intelectualilor, organelo ...

Plecând de la postulatul de pe frontispiciul templului din Delphi "cunoaște-te pe tine însuți" și continuând cu paradoxul lui Socrate "știu că nu știu nimic", umanitatea a căutat neîncetat să răspundă la întrebările esențiale în raportarea la univers și divinitate. Cunoașterea, ca demers inițiatic, plasează omul la intersecția între senzorial și rațional, între adevăr și falsitate, între știință și credință. Limitele cunoașterii omenești au fost îndelung analizate în filosofie, metafizică, gnose ...

Din când în când apare câte o noutate care captivează pe toată lumea, iar pe plaiurile noastre care mustesc de specialiști, toți au cel puțin o părere. Foarte puțini chiar înțeleg subiectul despre care se vorbește, dar nu asta e important, ci cum să-ți țipi mai tare părerea. ChatGPT, chatbot-ul bazat pe noul OpenAI, răspunde la întrebări și toată lumea l-a folosit ca să pocnească miștourile și să se chibițeze. Să facem o pauză și să citim un citat din răspunsul lui Steven Pinker la întrebarea le ...

Există minuni și minuni, pentru ochii și inimile fiecăruia dintre noi. Scormonim după semne și dovezi, căutăm note clare pe portativul timpului ce ni se scurge printre firele de păr negru, grizonat sau alb ca zăpada, așteptăm constant confirmări, ca să ne ascundem, cu adâncă spaimă, ca-ntr-o ladă ferecată cu iarba fiarelor, bobul de credință adunat tare greu și atât de lesne de risipit, la cea dintâi pală de vânt. Uităm că cea mai mare minune dintre toate e viața însăși, ivirea noastră în aceast ...

Deoarece scrisul în sine este un lucru foarte personal și reprezintă o zonă sensibilă a personalității noastre, aș fi fost tentat să spun că literatura scrisă de AI nu va exista niciodată ca fenomen. În definitiv, de cele mai multe ori, personalitatea autorului e un factor-cheie în strategia de promovare a operelor literare, precum și un element de luat în considerare de critica literară. Astfel, a scoate în lume o carte scrisă de un program software pare un nonsens.

Totuși, realitatea faptică ...

În anii 1920 – 1935, când în România ziarele vuiau despre isprăvile lui Terente și ale lui Coroiu – adesea numiți haiduci – aceeași atmosferă era și în Grecia. Jandarmii erau puțini, brutali, făcând abuz de putere, ceea ce a favorizat apariția cetelor, în special în munți, unde haiducii aveau tradiție încă din vremea turcilor, fiind ocrotiți de sătenii sătui de violența jandarmilor.

Iancula și frații Babani au fost vestiți în perioada 1916 – 1925, în Olimpul lipsit de zei. I-au urmărit turcii, ...

L-am văzut zilele acestea. Îmi propusesem să-l văd înainte de a avea Clubul de Lectură iCarte, iParte, dar abia acum am reușit. Am dat doar 4/5 stele cărții – aș zice din cauza mea, nicidecum a lui Remarque, dar cum la clubul de carte au mai fost persoane de aceeași părere, m-am simțit mai ușurată – cred că din cauză că nu mai diger prea bine cărțile/filmele ce au ca subiect războiul sau holocaustul, pe când în urmă cu ceva ani le tot căutam.

Ecranizarea aceasta de pe Netflix, Doamne, e de Osc ...

Literatura își lasă amprenta în subconștientul și în sufletul omului, încă de la prima "atingere" a esenței sale. Sufletul umanistului, însă, este atins de către conceptul de literatură, nu invers. Pentru a se "revanșa" față de literatură, tânărul umanist își asumă rolul de mască – așa cum spune Roland Barthes în Camera Luminoasă – dezvăluind istoria literaturii, – însemnătatea ei la nivel metafizic, explicarea sa la nivel de simțuri, de filosofie – printr-un singur cuvânt sau un singur tablou ...

Așa cum spunea și Albert Camus, despre lucrurile simple este cel mai greu să vorbim, tocmai pentru că implicațiile lor sunt cele care ne trimit către esența vieții noastre, sau, cum bine spune Heidegger, la originea lucrurilor în sine. Să spunem ce este arta și ce funcție are este complicat doar pentru că nu alegem să ne ducem direct la esența problemei. Avem o lungă istorie întinsă pe secole care ne desparte de ea, mii de sensuri care s-au adăugat și care i-au ascuns adevăratul conținut. Desigu ...

Am citit "Abraxas" vara trecută! Îl cumpărasem la Bookfest, așa cum îți cumperi cărțile pe la târguri, luând aminte la recomandările de lecturi... obligaaatorii! Ceva lansări fuseseră din primăvară, citisem și câteva cronici, care aveau să îmi confirme apoi lectura mea subiectiv admirativă. Dar la Gaudeamus, în toamnă, deja altele erau vedetele. I-am mărturisit acest lucru, cu un soi de regret, autorului, într-un interviu pentru Radio România Actualități în care eu însămi îi puneam de fapt între ...

Cea mai recentă nebunie pe care am auzit-o la școală a fost "aici nu facem filosofie!". Nici pe vremea când eram elev filosofia nu avea mare trecere în rândul elevilor și totuși rezista o anumită aură pretențioasă în jurul unei discipline mai degrabă inutile, cu care se distrau ori își arătau mușchii cei deștepți. Întrebarea care ar urma acestui verdict ar fi desigur, "ce facem, dacă nu filosofie?". Un răspuns viclean poate fi "școală", adică altceva decât să întoarcem lucrurile pe toate părțile ...

O cutie cu biscuiți. Erau prea mulți, așa că am mai aruncat din ei, până mi-am dat seama că s-a golit cutia; dar nu am putut să o arunc. Nu am mai putut să arunc nimic de atunci, mă gândeam că am cumpărat totul și am aruncat totul, în același timp. Odată cu mine. Era o simplă dată, dar ca nicio altă dată, dar în acea “altă dată" puteam să mănânc. Poate altădată- acum. Un biscuit rămăsese mușcat și deja vedeam cum se împrăștie tot ce avea în interior- verde, violet, apă, lumină, dinți- în interio ...

Andrei Ungureanu, Nașterea eroului, Litera, BPC, 2022 - mi se pare un volum complex, cu o tematică dramatică, pe care îl propun pentru viziunea insolită, puternic ancorată în realitățile pe care le trăim:

Andrei Ungureanu debutează cu un roman despre anarhie și despre criza mondială, despre identitate și despre alteritate. Se observă, deci, la tânărul scriitor o ancorare lucidă în cotidianul imediat, în realitatea crudă a imigranților, în imaginarul periferic etc. O poveste puternică pr ...

"We read and write poetry because we are members of the human race. And the human race is filled with passion. And medicine, law, business, engineering, these are noble pursuits and necessary to sustain life. But poetry, beauty, romance, love, these are what we stay alive for.", spunea John Keating, personajul atât de convingător jucat de Robin Williams, din filmul "Dead Poets Society". Domnul Keating era profesor de limba engleză, umanist prin excelență. Puțini ar fi cei care nu ar fi de acord ...

Într-o anchetă despre literatura pe internet , desfășurată anul trecut în revista Ficțiunea, precizam că aceasta reprezintă una dintre cele mai generoase paradigme de cercetare ale studiilor literare actuale, sub multiple aspecte, relevându-i-se caracterul trans- și inter- (cultural, național, literar etc.) al literaturii pe internet, precum și caracterul ei hibrid, fluid. Acum, sub această "umbrelă" conceptuală, discutăm și despre digitalizarea industriei de carte și apariția primelor p ...

Ligia Pârvulescu, Intracranian, Casa de Editură Max Blecher, 2022 - mi se pare un volum remarcabil, pe cre îl proun pentru viziunea insolită:

Lumea Ligiei are nerv, e vie și ne poate salva de noi înșine. Spațiul, la limita distopiei, o zonă dragă ei și implicit și nouă, reușește să ne dea iluzia realității confortabile. Să ne arate că avem o scăpare, că acum, la limita puterilor noastre, după întreagă "moarte" spirituală și trupească într⁠-⁠o realitate bolnavă, merităm să credem. Acum, î ...

Roman al schimbării, înnoitor și profund, Ulise a fost piatra de încercare a generației 80, când James Joyce (1882-1941), scriitor irlandez de limbă engleză, a intrat în conștiința culturală româneasca, prin arhitectura labirintică în interiorul căreia atât de închistații optzeciști, puteau să-și trăiască exhibițiile. 

A fi citit Ulise în traducerea lui Mircea Ivănescu era un act de glorie.

După volumul de povestiri Oameni din Dublin și după romanul autobiografic *Portret al artist ...

Este sfârșit de ianuarie. Avem zăpadă, domn’e, avem și noi iarnă. Mulți or să zică meh, putea să stea sănătoasă la ea acasă, în munți, să nu mai vină. Că facturi mari, că frig, că fleșcăială. Da, așa este, însă (pauză de gândit).

Hai să vă mărturisesc ceva. Duminică am fost la Radu Vodă, la biserică. Îmi era dor să-mi regăsesc liniștea interioară după săptămâni de alergătură. Când se acumulează o suprasolicitare mentală, simt o nevoie ancestrală de a mă îndepărta de lume și a sta câteva minute ...

Jinduiesc să văd fulgi lânoși care mi se aștern foșnitor pe haine, să-mi simt nările lipite de ger și pașii scârțâind în zăpadă, să aud chiote de copii îmbujorați rostogolindu-se de-a valma cu săniile, să văd oameni de zăpadă informi, iviți din nămeți copleșitori, țurțuri de cleștar, să simt starea aceea de transă moleșitoare care te cuprinde când vii înghețat și te toropește căldura. Nu mi-a plăcut niciodată iarna, dar acum mi-s dragi toate ale ei, așa cum le știu din copilărie. Acea iarnă, ace ...

Cuvintele Ligiei Pârvulescu par fragile, abia când le privești în ansamblul construcției devin importante. Creativitatea ei e masivă în compoziție și în mesaj.

Romanul Translucid rămâne în continuare unul dintre cele mai novatoare cărți de ficțiune. E o poveste spusă neobișnuit, de o originalitate evidentă. Mi-a scris la un moment dat cineva, care voia să publice niște SF-uri cuminți, în genul filmelor, cu personajul care face și suportă, și pentru că am refuzat, a ținut să-mi spună că și Li ...

Voi propune deocamdată un pictor de unanimă recunoaștere, pe Ștefan Câlția. Mi se pare unul dintre cei mai expresivi artiști, iar anul trecut a fost omniprezent cu expoziții și online. Dintre acestea, expoziția “Însemnări dintr-un timp trăit", de la MNAC , mi se pare una de top. S-a deschis pe 8 decembrie 2022 și va ține până în aprilie 2023, coagulând în jurul ei tot felul de alte evenimente.

Curatori: Alexandra Manole și Cătălin Davidescu

Asistentă curator: Monica Dănilă

Arhitecți: Attila K ...

Zilele astea am fost invitată la un club de lectură compus din elevi de liceu, un grup de cititori, de oameni dispuși să schimbe idei. Fără profesor. Oameni tineri, de la mai multe licee, bucureșteni preocupați de literatură. M-au întrebat ce scriu, am vorbit despre cuvinte. Apoi am ajuns la acel ceva dintr-un roman care te convinge, care te face să crezi în poveste. Le-am spus că totul ține de monologul interior al celui care scrie, de felul în care pătrunde în cuvintele celuilalt.

Mereu m-a i ...

Anul acesta se anunță cât se poate de interesant pentru mine. Voi publica la editura "Litera", în cadrul "Colecției de Proză Contemporană", un roman de ficțiune istorică, Diavolul din Freisetzburg, pe care l-am scris acum doi ani, dar care nu-și găsise încă editura potrivită. Acțiunea are loc într-un lagăr de concentrare nazist și este o poveste despre bine și rău, slăbiciuni umane și alegeri imposibile. Nu știu când va fi lansarea, dar încerc să schițez deja un plan pentru promovarea lui. În ...

M-am cufundat în universul lui Ernaux și mi-a plăcut, mi-a plăcut mult. M-a cucerit prin sinceritatea ei, prin frustețea cu care spune adevăruri de nerostit, prin naturalețea cu care scrie. Am simțit-o aproape, de parcă eram singura ei confidentă. Probabil și pentru că este o scriitoare a intimității, dar și pentru că rezonez foarte mult cu stilul ei memorialistic, un stil direct, declarativ, pe care ea însăși îl numește l’écriture plate, stilul plat – o scriitură lipsită de metafore și jocuri ...

Am auzit că ar fi existat o bătrână care, fiind nevoită să plece în străinătate, ar fi luat cu ea o piatră. Oamenii care au întâlnit-o, uimiți de inutilitatea acestui gest, au întrebat-o care e scopul. "De dor, maică", a fost răspunsul bătrânei.

De ce nu o ie, sau o poză, ceva care să vorbească și celorlalți despre originea ei? Poate din teama că dorul ei ar pătrunde în alte dimensiuni, i-ar cere apa proaspătă a râului, fânul adunat an după an, pământul abia arat, fumul sobei în diminețile de i ...

Mă exasperează moda asta conform căreia nu există cărți proaste. Din păcate, există și sunt multe. Sunt de părere că obsesia asta de a relativiza totul nu duce la nimic bun și mă gândesc mai ales la cei fără ghidare sau mentori. Ei sunt motivul pentru care am avut îndrăzneala să comentez la o oarecare postare cu privire la ce aș vrea să văd mai mult pe bookstagram, că aș aprecia ca recenziile să fie însoțite de o etichetă în plus (pe lângă genul cărții, vârstă recomandată și ce se mai poartă) ...

La căderea cortinei, Scena se întinde cu dezinvoltură, stinge ochii luminoși ai reflectoarelor, se scutură de recuzita inutilă și pornește din loc, pe urmele marilor creativi. Singurătatea îi repugnă, iar apropierea Maiei Morgenstern o bucură întotdeauna, făcând-o să se simtă parte a unui univers profund autentic, în care se împletesc cu o eleganță desăvârșită pasiunea pentru actul artistic nefalsificat și libertatea gândirii și a expresiei.

Aleg pentru săptămâna aceasta textul marii actrițe ca ...

Între creatorii care mi-au atras atenția prin originalitatea expresiei l-aș trece pe Jebeleanu - despre al cărui Pescăruș am scris în nr-ul 116 al revistei Ficțiunea. E veridic, te impregnezi cu toate dramele societății prezente. Obsesia lui Jebeleanu e legata de forme noi. E obsesia lui Treplev. În numele formelor/adică al expresiei poți sacrifica orice. Acesta e rolul avangardei.

Zilele trecute cineva se întreba pueril (poate militant:)) ce înseamnă "cel mai expresiv". Există multe mesaj ...

La 17 ani am avut, pentru prima dată în viață, "o cameră doar a mea" (ca toți cei care o îndrăgesc pe Virginia Woolf, nu pot să nu zâmbesc în fața acestei sintagme). Ce victorie răsunătoare să am colțul meu, în care să îmi așez lucrurile după voia inimii și-n care să mă pot ascunde de agitația din restul apartamentului, pe care îl împărțeam cu părinții și cu cei doi frați ai mei. După ce mi-am ordonat cărțile în bibliotecă (întotdeauna, semnul locuirii a fost, pentru mine, rânduirea volumelor pe ...

Din motive diverse, și în 2022 am declinat, cu sau fără grație, orice invitație de a participa activ la retrospectivele obișnuite, de final de an cultural românesc. Și, să o recunosc direct, am mai puține remușcări ca oricând pentru că nu mi-am trimis nici de această dată bilanțul – în treacăt fie spus, termen folosit frecvent într-un mod nefericit sau cu totul eronat (orice novice în materie de economie știe că ideea de bilanț contabil presupune o sinteză corectă a situației economice și fina ...

Ne întîlnim sîmbătă, 11 februarie 2023, tema:" scriitorii lunii februarie": Victor Hugo, B.P.Hașdeu, Marin Sorescu, Grigore Alexandrescu, Titu Maiorescu, James Joyce, Charles Dickens, Jules Verne

Bertolt Brecht, Toni Morrison, John Grisham, Doina Ruști

Marin Sorescu: "Liniște, că ne uităm în ochi…"

La 19 februarie 1936 s-a născut la Bulzești, județul Dolj, poetul, dramaturgul, prozatorul, eseistul și traducătorul Marin Sorescu. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, ...

Cotroceni

Liviu G. Stan

Cum își alegea "victimele"? Cotrobăindu-le prin gunoaie. De două ori pe săptămână ajungea mai târziu acasă decât de obicei. Chiar foarte târziu. Sub pretextul că ieșea la o băută cu colegii (Carina nu părea deranjată) sau că avea o tonă de muncă și un deadline care nu mai putea fi tărăgănat, pornea în incursiunea lui științifică în puterea nopții.

De când firmele de curierat au devenit un organ indispensabil al traiului metropolitan, își spunea el, sacii ...

Cred că toată lumea a auzit măcar o dată întrebarea "Cine mai citește astăzi? Tinerii stau toată ziua cu nasul în calculator sau telefoane și se joacă". Este adevărat că jocurile video au devenit foarte populare în ultimele două decenii în detrimentul altor activități recreative, cum ar fi lectura. Dar dacă jocurile video sunt medii propice în care să îmbinăm utilul cu plăcutul? Medii în care să ne putem bucura atât de plăcerea lecturii, cât și de adrenalina aventurii?

Tehnologia a ajuns până ...

Ligia Pârvulescu

Cred că este bine și în același timp nu este bine să avem așteptări de orice fel. Subiectul așteptărilor poate să fie foarte bine corelat cu cel al standardelor. Vorbesc acum la modul general, desigur. Se spune că nu este bine să avem așteptări, pentru că în felul acesta nu vom fi dezamăgiți. La fel, se spune să dăruim fără să așteptăm nimic în schimb. În același timp, dacă nu avem niciun fel de așteptări, e posibil să nu depunem eforturi pentru a ajunge acolo unde ne dorim – o ...

Merită "Nora. O casă de păpuși" atenția lectorului secolului XXI? Da, pentru că surprinde conflictul interior al unei femei, soție și mamă, care nu se (mai) identifică cu propria sa viață, care are nu doar viziunea, ci și tăria necesară de a realiza că există ceva dincolo de status-rolurile care i-au fost atribuite, că ele nu o definesc întru totul, că ea este o persoană (și) în afara lor. "Asta este minunat! Dar în societatea actuală femeile pot cu ușurință să aleagă cine și ce vor să fie, pot ...

Mă feresc de zilele cu zgomot alb, în care Dumnezeu își pilește nepăsător unghiile, iar cerul e o cârpă murdară care lasă dâre pe cornee; ca un păianjen care-și țese dibaci capcanele, căldura te prinde într-o pânză lipicioasă de visare și pasivitate, pe când o simplă umbră a frigului îți frânge cuvintele și oasele. Acestea sunt zilele care te îmbătrânesc până la venirea prânzului și cu care n-ai mari șanse de izbândă decât fiind deasupra lor, departe, într-o cutie de metal, care, alături de paha ...

Pentru mine, 2023 e anul teatrului și al poeziei. Anul trecut am publicat la editura Litera romanul "a.normal", colecția "Biblioteca de proză contemporană". Îmi place să alternez genurile literare între ele. Când scriu proză o perioadă mai lungă, mi se face dor de poezie. Și invers. Am început la Teatrul din Buzunar, o trupă privată de teatru din Galați, un proiect inedit: vor fi puse în scenă piesele mai multor autori gălățeni. E un câștig reciproc: teatrul are piese scrise exact pentru el, iar ...

VĂDUVĂ

Arhetip al dualității, femeia văduvă poate fi asociată cu poarta ori cu pragul prin condiția ei de ființă care a pierdut perechea, precum și statutul existențial de întemeietoare a unei noi  vieți, dar care așteaptă, de asemenea, o nouă nuntă. Văduva este femeia matură, cu experiența cuplului și totodată femeia singură, vulnerabilă și pregătită pentru o altă legătură. De aceea poate fi considerată un punct nodal între viață și moarte, între trecut și viitor. Totodată, ea este prin ex ...

Mi-am făcut un obicei ca atunci când ajung la Viena (helas! nu mi se întâmplă foarte des) să merg la Cafeneaua Sacher pentru o felie de tort.

Anu’ ăsta în martie am stat la coadă vreo 40 de minute în fața intrării, ca să prindem o masă liberă și să ne putem bucura de gustul dulce acrișor, ornat din belșug cu frișcă fără zahăr.

Probabil mii de turiști așteaptă anual în fața intrării, așa cum am făcut și noi, ca să guste din cel mai faimos tort al lumii. Faimos pentru că a avut o strategie de pr ...

Fiind pasionată de literatura (extrem) contemporană, articolele care răspund interogațiilor mele de cititor sunt cronicile de întâmpinare. Cred cu tărie că literatura și critica sunt interdependente, iar cea din urmă aruncă un fascicul de lumină asupra unor zone care rămân adesea neobservate de un cititor empatic. Gândindu-mă la ce spunea Radu Vancu despre critică, pe care o definea ca ,,o încercare de a privi lumea prin (inter)mediul literaturii", văd critica de întâmpinare ca un instrument fun ...

Sunt o cititoare pasionată și pasională. Iubesc și cărțile și mirosul lor, trăiesc în ele, cu ele și dacă le părăsesc, o fac pentru scurt timp, jinduind la clipa întoarcerii. Practic un soi de activism cultural, un misionarism literar, acolo unde îmi fac veacul, printre elevi. În general, îmi iese splendid și găsesc fascinant ceea ce creez în mintea copiilor, discutând despre literatură și despre puterea cuvântului. Am privilegiul să fac ceea ce-mi place. Și nu-mi iese întotdeauna la fel de bine ...

Noul tip de cultură la care mă voi referi în cele ce urmează admite un început abrupt, așa că voi păși sinuos în afara convenției.

Despre oamenii care ne calcă indiferenți la metrou, grăbiți să prindă loc în îmbulzeala dinăuntrul vagoanelor, tindem să spunem, cu glasul interior sau cu vocea audibilă, clar enervată, "Ce needucați", pe când noi înșine scăpăm mustrării atunci când comitem aceleași erori. Dar educația din acest context are o valabilitate contingentă, adevărul propoziției e suscepti ...

Efectele invaziei ruse în Ucraina s-au rostogolit și-n industria editorială. Prețul hârtiei a explodat în 2022, înregistrând și creșteri aiuritoare de până la 115%. Iar asta se vede și-n prețul cărților, care produce migrene bugetare scriitorului român. Unele edituri de la noi și-au redus ținta de titluri autohtone anuale, în vreme ce altele s-au ambiționat să înoate împotriva valului inflaționist; ca de obicei, greul a picat pe umerii editurilor mici, încă în convalescență după turbulențele eco ...

Un spectacol de dans conceptual, prezent anul trecut la Festivalului Național de Teatru,  "Înainte de sfârșitul ...(lumii)", a examinat colapsul lumii noastre într-o manieră revelatoare.

După pandemie, după crizele prezentului și pericolul climatic, sfârșitul pare mai aproape, iar Iva Sveshtarova și Willy Prager, folosind dramaturgia croatei Ivana Ivcovic, își proiectează corpurile performative în dioramele 3D ale unei apocalipse anunțate și identificabile. Ne recunoaștem fricile în acea ...

Relația dintre valoare și succes are, în literatura autohtonă, un specific al ei, inconfundabil, de neregăsit în alte literaturi. Avem în vedere, desigur, succesul de vânzări de carte al unor autori, în caz că-i posibil așa ceva pe piața de carte de la noi, dublat-potențat de așa-zisul succes de critică, cuantificat prin cronici elogioase în reviste prestigioase și premii literare naționale.

Ca să putem spune cum se justifică, prin valoare, acest gen de succes, trebuie, bineînțeles, să știm ce ...

De câte ori trecem o amintire prin filtrul memoriei, acel filtru reține o parte din ea, iar imaginația noastră completează golurile, încât este practic imposibil să ne amintim trecutul exact așa cum s-a petrecut. Am citit teoria asta într-un articol semnat de un psiholog și cred că poate fi corectă, cel puțin parțial. Căutând să-mi amintesc care a fost cel mai frumos cadou de Crăciun primit vreodată, m-am dus cu gândul la un obiect care mi-a fost tare drag și pe care l-am păstrat mulți ani: un p ...

Printre spectacolel invitate la Festivalului Național de Teatru s-a regăsit și o adaptare a  romanului lui Orhan Pamuk, Zăpada, în viziunea regizorului polonez Bartosz Szydłowski. Spectacolul a reprezentat o co-producție a teatrelor Łaźnia Nowa din Cracovia, Gdańsk Shakespeare Theatre și Studio Theatre Gallery din Varșovia și Stanisław Wyspiański Silesian Theatre din Katowice.

Narațiunea îl urmărește pe poetul Ka, revenit în orașul său natal, Kars, după mai mulți ani petrecuți în Germani ...

Îmi amintesc și acum, cu un mic surâs de această dată, o vorbă care a circulat și a terorizat generații întregi de liceeni, a unei stimabile profesoare – chimia și prostia ucid România. Într-un spirit ușor ludic, i-aș cere permisiunea de a împrumuta zicala ce a și consacrat-o de altfel, să o reprofilez și să aduc în discuție un subiect sensibil – egomania și nesimțirea ucid omenia. Și aș mai adăuga aici și vorba unui mare actor francez, Maurice Chevalier, Rar se *întâmplă ca oamenii răi să fie ...

E Crăciunul. La voi vine Moș Crăciun. La noi vin pocăiții. Doamne-ajută! Nu vreau să fiu înțeles greșit, poate par ironic, dar nu sunt. Așa m-am obișnuit, să zâmbesc amar la orice-aș zice de parcă totul e de căcat pe lumea asta. De fapt, culmea, noi aici suntem veseli când vin pocăiții. Suntem optimiști, sărim în sus de bucurie. Dacă avem ghinionul să fim aici de trei, patru, șapte, zece ani știm deja cum o să arate ziua. Pe la ora zece apar pocăiții, țin slujba, cântă, ne fac cadouri. Sunt de l ...

Una dintre interesantele dezbateri organizate de Ficțiunea în cadrul caldelor seri, indiferente la vreme și vremuri, de la Muzeul Vârstelor – Casa Filipescu-Cesianu, a avut ca subiect proza scurtă versus roman.

Ca în multe întâlniri precedente, a fost greu de atins stadiul de controversă, deoarece sunt mulți prozatori, mai ales în prezent, care merg pe toate sensurile autostrăzii epice, depășind, cu sau fără asigurări prealabile, curbele impuse de varii standarde literare sau de linia continu ...

Pentru mine, poezia reprezintă un act intim, personal și individual. Așa am început să scriu, fără prea multă expunere, în afara comunității mele virtuale. Există cenacluri artistico-literare unde am simțit că e vorba de un spațiu în care îmi pot expune creațiile și atât, și comunități unde am cunoscut oameni de care m-am putut apropia, prin scriitura mea, prin scriiturile lor și prin experiențele comune. Pentru mine, comunitățile literare online înseamnă mai mult decât un colectiv de critică li ...

​

​ Copyright: rarumorganic.com

​

"Inima, dacă ar putea gândi, s-ar opri."

​ (Fernando Pessoa – Cartea Neliniștirii)

Deși n-am pus niciodată piciorul pe pământul Portugaliei, unul dintre visurile mele cele mai arzătoare este să vizitez măcar o dată în viață această țară.

Undeva, în regiunea Trás-os-Montes din nord-estul Portugaliei, fără să aibă habar de visul meu, Maria Fernandes inspectează cu atenție și grijă plantațiile de măslini din ...

Suferința e tolerabilă câtă vreme o ții ascunsă, o cunoști doar tu și, în cel mai rău caz, câteva persoane apropiate. Nimeni nu vrea să cunoască suferința celuilalt, nimeni nu vrea să se încarce cu ea, suferința e vulgară, e mai rea decât kitchul, decât arta modernă, decât comunismul pentru că suferința nu poate fi trăită decât de persoana care o poartă și nu poate fi înțeleasă de nimeni altcineva. Bolnavul, suferindul, rănitul e singurul căruia i se poate înga ...

Mama pune cartofii fierți peste ceapa călită cu boia. Cina noastră e gata. Tata e schimbul 2. La masă îi povestesc mamei că azi la școală s-a întâmplat ceva foarte ciudat cu bibliotecara. Eram pe coridor cu două colege în pauza mare. Purtam cordeluțele, altfel nu putem sta pe coridor. O întreb pe mama dacă are bani să îmi cumpăr o altă cordeluță. Cea pe care o am mă strânge foarte tare, urechile mi se înroșesc. Mama spune că o să vedem. Trebuie să strângem de bani ...

Era una dintre iernile copilăriei, o iarnă în care zăpada părea că acoperă întreaga realitate. Eram la munte, la bunicii din partea tatălui, în vacanță. Ziua îmi plăcea să ies cu patinele, să mă joc cu ceilalți copii, iar serile, împreună cu bunica, ieșeam să privim cum sclipea zăpada în lumina felinarelor. Era un orășel de munte și deja la lăsarea întunericului nu se mai auzea niciun zgomot, iar pe stradă, în locul căruțelor trase de cai, acum se auzea doar din când în când foșnetul săniilor și ...

Sarcina de a alege doar trei romane românești valoroase din întreaga listă a aparițiilor romanești ale anului 2022 este una destul de dificilă, însă la adăpostul subiectivității, mă opresc la trei cărți excelente, care mi-au amintit de fiecare dată că ficțiunea reprezintă cea mai seducătoare și totodată cea mai cruntă oglindă a lumii. Primul roman care îmi vine în minte este cel al lui Liviu Ornea, Viața ca o glumă proastă (Nemira, București, 2022). Cunoscând proza matematicianului și, intriga ...

La final de an, am reținut câteva dintre cărțile foarte bine scrise care mi-au trecut prin mână anul acesta. Pe unele le-am citit pentru prima oară, pe altele le-am recitit.

Dintre romanele românești apărute în 2022, mi-a reținut atenția Nașterea eroului, de Andrei Ungureanu, câștigătorul premiului pentru debut în proză la cea de-a doua ediție a concursului "Primul roman" organizat de editura Litera, roman apărut în colecția Biblioteca de proză contemporană coordonată de Doina Ruști. Este un ...

Ideea de a petrece o noapte de Anul Nou în altă țară îi plăcea și nu-i plăcea lui Bogdan. Nici nu știe cum a venit vorba, cine a pomenit prima dată despre o posibilă călătorie la Larnaca și cum s-au petrecut de fapt lucrurile. Poate soția lui, Irina, mare amatoare în ultimii ani de excursii, poate fata și ginerele, amândoi cu microbul călătoriei în sânge. Indiferent însă cum a apărut în discuție, era ceva nou pentru el, posibil și pentru cei doi prieteni, Laura și Andrei, cu care aveau să călăto ...

De când m-am pensionat, viața mea a intrat într-o dulce amară monotonie. Este o viață care, de fapt, e lipsită de orice orizont. Desigur, puteți spune că doar în asemenea condiții privești mai senin sfârșitul. Adevărat, dar pe de altă parte simți că nu mai ești viu. Și uite așa ajung să pun degetul pe rană. Dacă am scris prea mult, aceasta se datorează faptului că nu vreau să mor. Vreau să fiu viu până la capăt. Am mai zis de sute și mii de ori lucrul acesta. Nu mă mai repet...

Așa că nu voi fa ...

Privind spre lecturile acestui an, desigur, pe primul loc se află proza, iar dintre cărțile apărute, pe unele le-am citit în tihnă, pe altele le-am răsfoit, iar la unele încă n-am ajuns, cum e Theodoros de Mircea Cărtărescu.

Dacă ar fi să numesc câteva romane, pe care le consider valoroase, m-aș gândi în primul rând la Abraxas de Bogdan Alexandru Stănescu (Polirom), o carte cu emoție autentică, în linia lui Herzog a lui Bellow, cu o poveste care te cucerește imediat, fără stângăcii, ridic ...

Fiind pasionată de literatura (extrem) contemporană, articolele care răspund interogațiilor mele de cititor sunt cronicile de întâmpinare. Cred cu tărie că literatura și critica sunt interdependente, iar cea din urmă aruncă un fascicul de lumină asupra unor zone care rămân adesea neobservate de un cititor empatic. Gândindu-mă la ce spunea Radu Vancu despre critică, pe care o definea ca ,,o încercare de a privi lumea prin (inter)mediul literaturii", văd critica de întâmpinare ca un instrument fun ...

Cu ceva ani în urmă, asistam la o discuție a unor colege din liceu, ajunsă la punctul de intensitate maximă în care era chestionată existența lui Dumnezeu. În urma unei aserțiuni vehemente, cu rol concluziv, în care existența era fundamental afirmată, a venit și replica menită a lăsa dezbaterea încă nefinalizată: "Și cum rămâne cu copiii înfometați din Africa?!" Cu alte cuvinte, urmând exemplul dostoievskian, întrebarea era menită a chestiona existența lui Dumnezeu, prin raționamentul simplu, co ...

În perioada 7-11 decembrie s-a desfășurat unul dintre cele mai așteptate târguri de carte al acestui final de an: Gaudeamus 2022, ediția 29, la Pavilionul B2 Romexpo.

Scurte considerații.

După Bookfest 2022, târgul de carte Gaudeamus a reprezentat  pentru mine un nou prilej de a întâlni "sub același acoperiș", în acest an, scriitori români contemporani, de a participa direct sau nu la discuții, de a cumpăra cărți etc. Și, desigur, de a aprecia și de a mă bucura de simpla prezență  (în carne ...

Alexandru Papadopol

În ultima vreme m-am gândit la un tip cam tern, din Balaurul (regia: Octav Chelaru), un preot, pe nume Dragoș. În ciuda construcției sale, de tip clasic, cu subiecte de conversație standard și idei cam fixiste, efectele pe care le generează asupra celorlalți fac din el un tip pe cât de obtuz, pe atât de interesant. Cât despre bere, glumești! Nici pe Pompiliu nu l-aș invita! Când ieși la o bere, fiecare încearcă să fie altcineva! Or eu vreau să-l observ, să-l văd interacțion ...

Nu știu dacă Saint-Exupéry, Micul prinț, a fost cea mai bună poveste pe care am citit-o vreodată, dar, în mod cert, a fost povestea care mi-a plăcut cel mai mult îndată ce am început să o înțeleg. Și pe măsură ce am recitit-o am găsit în ea adevăruri mari și grele, unele chiar dureroase, îmbrăcate într-un discurs de o candoare, de o finețe aparte. Esteticienii au văzut-o ca pe un manifest al vechii arte în fața noului, în fața constructivismului, a artei abstracte, căci ce s-ar asemăna mai bin ...

Lăudabil efortul lui Adrian Mureșan de a obține un peisaj publicistic al criticii de întâmpinare din ultimii ani, așa cum a reușit ea să supraviețuiască taifunului economic post-2008 și, per total, agoniei print-ului în fața tranziției digitale. Mă refer la eseul lui din nr. 1132 al "Observatorului Cultural", care a făcut ceva vâlvă în minuscula și hiperbolica noastră bulă literară. Totul s-ar fi sfârșit cu bine, după umilele mele standarde, dacă pledoaria pentru anumite reviste ar fi fost nițel ...

Ce tip de articole satisfac gusturile tale de cititor?

În general, consum multe articole de jurnalism narativ, de tipul celor pe care le prezintă cei de la Decât o Revistă. Îmi plac și eseurile, și cronicile, dacă sunt bine scrise și mai ales dacă au o notă personală, din care să descopăr câte ceva din autorul lor. Când vine vorba despre cronici, le apreciez pe cele care deslușesc detaliile semnificative din texte, care le oferă o semnificație și care construiesc (sau deconstruiesc, după ...

David Hall (1937-2014) este considerat unul dintre pionierii artei video din Regatul Unit, care începuse să se dezvolte din ce în ce mai mult în anii 70, în umbra artelor consacrate, precum pictura sau sculptura, față de care arta video se afla într-o poziție defensivă, de supraviețuire (Meigh-Andrews, 2014, p. 8). Caracterul militant al corpusului de lucrări neconvenționale construit de David Hall este dublat de textele critice scrise de acesta, insistând asupra recunoașterii și acceptării aces ...

Sunt o cititoare pasionată și pasională. Iubesc și cărțile și mirosul lor, trăiesc în ele, cu ele și dacă le părăsesc, o fac pentru scurt timp, jinduind la clipa întoarcerii. Practic un soi de activism cultural, un misionarism literar, acolo unde îmi fac veacul, printre elevi. În general, îmi iese splendid și găsesc fascinant ceea ce creez în mintea copiilor, discutând despre literatură și despre puterea cuvântului. Am privilegiul să fac ceea ce-mi place. Și nu-mi iese întotdeauna la fel de bine ...

Într-o lume care ne cere zeci de task-uri de îndeplinit zilnic, în care dacă nu ajungi să consumi informație din surse cât mai diverse și concise totodată, mă simt vinovată de alegerea articolelor scurte, comprimate, aflate în totală opoziție exegezelor kilometrice care, pentru a vorbi despre un roman proaspăt apărut, simt nevoia de a porni de la primul roman românesc apărut vreodată. Opțiunea se bazează și pe faptul că doresc să ajung la cât mai multe păreri diverse (și provocatoare) despre l ...

Am dat recent de un text semnat de Adrian Mureșan, profesor în preuniversitar, aflat în admirația mea. Asumat ludic în aparență, articolul, publicat în Observator cultural, devine în multe privințe părtinitor, având în vedere că e colaboratorul celor lăudați. Autorul descrie viața noastră literară cea de toate zilele prin raportare la fotbal și la relațiile de joc.

În mare parte, este întocmit un scurt istoric al criticii de întâmpinare din cele "mai vizibile publicații literare, în print sau ...

Dintre cărțile finalului de an, romanul Nașterea eroului de Andrei Ungureanu constituie un eveniment în mod cert. Roman despre anarhie și despre criza mondială, este totodată un manifest social și estetic. Printre mormanele de notații arogante și egolatre, apărute în ultimii ani, romanul lui Ungureanu aduce o viziune clară și o poveste care te cutremură. În esență, e povestea unui om, unui tânăr imigrant, dar dincolo de ea se ridică întrebările frecvente, care ne-au bân ...

Noul tip de cultură la care mă voi referi în cele ce urmează admite un început abrupt, așa că voi păși sinuos în afara convenției.

Despre oamenii care ne calcă indiferenți la metrou, grăbiți să prindă loc în îmbulzeala dinăuntrul vagoanelor, tindem să spunem, cu glasul interior sau cu vocea audibilă, clar enervată, "Ce needucați", pe când noi înșine scăpăm mustrării atunci când comitem aceleași erori. Dar educația din acest context are o valabilitate contingentă, adevărul propoziției e suscepti ...

Storytelling. Povești. Sau inovație, provocare, experiență, vulnerabilitate, empatie, influențare, comunicare, impact. estás perdiendo el tiempo pensando, pensando... îmi murmura în minte refrenul melodiei Quizás, quizás, în timp ce la fereastra de Teams se ivea o figură zâmbitoare, plină de entuziasm și certitudini.

Trainingul a început cu Irina care se prezenta – mamă, o femeie care muncește cu pasiune, care de câțiva ani a descoperit plăcerea de a ține traininguri și de a fi coach, aș ...

Printre rafturile lungi din lemn de stejar, despre care poveștile locului spun că ar fi fost luate din bătrânul Pod al Mogoșoaiei, am auzit de-a lungul timpului tot felul de voci, prelinse din cărți cu coperte uzate de vreme și de mâinile nerăbdătoare ale cititorilor, și-am întrezărit culorile estompate ale unor veșminte din felurite colțuri ale lumii, purtate de călătorii străini care au zăbovit, mai mult sau mai puțin, prin părțile noastre. În amurg, când ziua se-ngână cu noaptea și lumile com ...

Un filosof pesimist ar deplânge starea societății contemporane, arătând cu degetul, consternat, întoarcerea pe dos a ierarhiei valorilor morale și prefacerea în cioburi a standardelor culturale. E greu să nu-i dai dreptate când vechea dilemă hamletiană a fi sau a nu fi a fost înlocuită de: care dintre foștii soți Reghecamf lovește mai bine cu pumnul?

Însă a existat dintotdeauna o forță motrice care să împingă lumea mai departe, iar din această forță motrice fac parte și scriitorii cu scrisu ...

Multă minte îmi trebuie toamna. Rămân mereu în urmă cu pregătirea conservelor – suc de roșii, zacuscă, murături. Degeaba îmi atrage atenția mama în fiecare dimineață: "Du-te și ia odată gogoșarii ăia. Nu uita, cumpără usturoi românesc!" Și repetă – "românesc...", slăbind tonul. Știe că nu se găsește.

Azi am evadat. Oarecum. Pentru o oră – două. La îndemnul ei, firește. Să completăm numărul legumelor necesare etc. Dar și mânată de o tristețe incomensurabilă. S-a stins – deși nu voi crede asta pâ ...

Provocarea unei dezbateri pe această temă este imensă și binevenită. Și consider că ar trebui să depășească granițele unui singur număr de revistă.

Cred că Arghezi este cel care a făcut categorisirea, apărându-l pe Goga, intrat în tăvălugul vituperant al scriitorilor noii epoci, al cărei exponent autoproclamat a fost Zaharia Stancu, un scriitor altminteri uriaș, deși "desculț". Și care până la sfârșitul vieții a reușit să se încalțe. Pentru că a vrut.

Cred, de asemenea, că se impune să se scri ...

Prima oară l-am întâlnit pe Daniel Vighi la Iași, în anul care pare acum atât de îndepărtat, 1978. Era o mega-chestie studențească, dedicată poeziei, lui Eminescu - nu mai știu exact. Grupul timișorenilor era expansiv, iar între ei, Daniel arăta ca un Sfinx, foarte zâmbitor și nemișcat în mijlocul agitației. Am schimbat câteva cuvinte, am rămas într-o legătură fragilă. Mulți ani după aceea, el a fost cel care m-a introdus în lumea literară a Timișoarei, după apariția Omulețului roșu. Prin el i ...

Gaston Bachelard reproșa psihanalizei că se îndepărtează de însuși obiectul creației artistice, pentru a se cantona într-un domeniu prea uman și, prin asta, deloc specific artistului. Arta în sine nu este terapeutică, dar este evident că se poate insera într-un proces terapeutic. Din punct de vedere critic sau al publicului, indiferent că este vorba despre căutarea frumosului, a talentului, a tehnicii de interpretare/creație, de expresie, de comunicare, sublimare sau de substituție, avem de lu ...

Multă vreme profesorul, criticul și academicianul Eugen Simion a fost pentru mine o instanță abstractă, o ,,ființă de hârtie“, vorba lui Roland Barthes. O referință bibliografică de neocolit începând din liceu, coordonator al manualului de limba și literatură română din clasa a douăsprezecea, autor al prefețelor și postfețelor volumelor din colecția ,,Biblioteca pentru toți“ din anii 2009-2010, autor, de asemenea, al Scriitorilor români de azi sau al Dimineții poeților, studiu recomandat, îmi am ...

Nu știu cum se întâmplă, însă, de ceva vreme, două sunt întrebările care mi se tot pun, în diferite contexte mai mult sau mai puțin formale: 1. de ce mă încăpățânez să scriu în reviste literare sau publicații culturale neindexate, din moment ce textele apărute în ele nu pot fi cuantificate într-un punctaj cât de cât decent, de care să mă pot folosi în cv-ul academic; 2. dacă tot continui să o fac, de ce nu public fie în reviste finanțate substanțial sau "cu adevărat vizibile", adică de o largă ...

În ultima vreme au tot apărut cărți în care primul cuvânt este “toate", nu "o parte din", ci la modul absolut, viziunea a căzut pe întreg - Toate bufnițele lui Florian ori All the Light We Cannot See de A. Doerr și multe altele, ca în ultima vreme să se producă inflația acestui univers absorbit în exces, prin romane ca "Toate păcatele noastre" de Mihail Victus, urmat de "…și toate zilele de azi" de George Dumitru ori de "Toate greșelile care se pot face" de Cătălin Pavel.

De unde vin ...

"Îmbătrânesc... îmbătrânesc... Am să port pantalonul suflecat, tineresc."

(TS. Eliot, în trad. lui Mircea Ivănescu)

Florin Spătaru

Îmbătrânirea nu ar trebui să fie o formă de tristețe, pentru că e, de fapt, o transformare din prima clipă a existenței unui om. Încovrigarea unui corp sub acțiunea arzătoare a timpului e perfect normală, la fel cum o viață eternă nu e un paradis, ci mai degrabă un infern. Ofilirea noastră ne face să gustăm cu adevărat fiecare rază de soare. Ia ...

Aș putea citi Dragostea când te doare (carte colectivă), la un vinars, băut undeva, la un foc de tabără, unde se face și gulaș la ceaun. Pentru că nu doar citești poveștile, ci te identifici cu ele, le (re)trăiești, le (re)dai viața. Poți căuta o figura care-ți poate spune și ție povestea, te poate reprezenta cineva, poți adăuga printre povestiri propria mărturisire, fie ea și în gând.

Pentru Translucid de Ligia Pârvulescu se potrivește un vin Rioja, pe o plajă stâcoasă, în locuri prec ...

Am ajuns să citesc rar ce e lăudat în online. Ceea ce este lăudat de apropiați, da, citesc, dar asta pentru că știu că avem gusturi comune. Nu mai știu cine spunea, cred că Flaubert, că e bine să citești cărți foarte proaste și cărți foarte bune, asta pentru a-ți face o idee despre cum să nu scrii. Există doi autori despre care n-am auzit prea multe în online. Geniali ambii! Baricco și Manuel Vilas. Această poveste, romanul lui Alessandro Baricco, este o carte foarte iubită de italieni, la n ...

Principele, de Eugen Barbu, mă transpune în luna noiembrie, pentru că l-am citit în noiembrie și pentru că am ajuns să asociez în mod involuntar schimbarea vremii dinspre toamnă târzie spre iarnă cu degradarea din ce în ce mai accentuată de la curtea misticului principe fascinat (mai mult decât mine) de științele oculte.

În noiembrie, aștept să mă duc la teatru și să descopăr un roman în care să mă transpun cu atâta intensitate, încât să nu mai fac diferența dintre fotoliul confortabil din bi ...

Jean Giono, scriitor francez, cunoscut la noi prin câteva romane, printre care Otava, s-a născut și un timp a locuit la Manosque, unde eu am fost recent, la un festival de literatură. Organizatorii m-au așezat într-o căsuță din inima unei grădini splendide, rămășița unei păduri. Pe casă scria Le Giono. Fusese casa de vacanță a scriitorului, așa că mi s-a părut normal să încep o carte la masa din grădină. Toamnă caldă și un aer care-ți amintea cât de minunat este să trăiești. În plus, îl mai ...

Citind numărul anterior al revistei, mi-am dat seama că pentru mine anarhia rimează cu manifestul lui Sade, Francezi, încă un efort dacă vreți să fiți republicani. Toată efervescența revoluției franceze, cea care a bântuit lumea întreagă, își regăsește aciditatea în acest opuscul. Libertatea supremă poate că există cu adevărat în haosul anarhiei, dar nu poate fi de lungă durată fără a distruge totul. Destrămarea Vechiului Regim nu a putut fi lină în Franța prenapoleoniană, dar în vremurile de ...

Când vine vorba de noiembrie, dintre toate lucrurile pe care le-aș putea face, aleg să stau în casă, cu obloanele lăsate, și să citesc. Adesea să recitesc. Iar dintre toate lecturile posibile, cea mai potrivită cu "vremea de lacrimi" de afară (chiar atunci când nu plouă), mi se pare o povestire a lui Truman Capote, Master Misery sau Domnul Durere, cum s-a tălmăcit pe românește.

E o scriere stranie, anevoie de uitat. Mulți v-o amintiți, cu siguranță. Acțiunea povestirii începe chiar într-o d ...

Don Miguel Ibáñez Vidal, judecător portuar, doctor în drept, și doña Manuela Jacoba Arias, din Ocaña, un orășel din Columbia de astăzi, au avut unsprezece copii. Unii dintre băieți au urmat cariera militară, ajungând ofițeri superiori. Familia s-a remarcat în lupta pentru independență a Americii Latine. Don Miguel a înmânat toate fondurile trezoreriei regale locale Eliberatorului Simon Bolivar, pentru a continua lupta pentru independență, și a pătimit pentru aceasta din partea regaliștilor. În i ...

E adevărat că mi se întâmplă foarte des în ultima perioadă să citesc ce apare relativ nou (publicate anul în curs sau cel precedent), dar asta nu pentru că sunt lăudate cărțile respective, deși știm că fiind noi apariții mereu iscă o mai mare vâlvă în jurul lor. Eu le citesc doar pentru că sunt apariții ale autorilor români contemporani, e valabil doar în cazul lor să îi citesc imediat sau aproape imediat ce apar, nu mi se (mai) întâmplă să pun mâna la fel de repede pe contemporani străini, eu f ...

Când mă gândesc la anarhie, primele filme care-mi vin în minte sunt "Invasion" al lui Hugo Santiago, din 1969, și unul recent, din 2020, "New Order" al lui Michel Franco.

În ‘69, regizorul argentinian Hugo Santiago, convocându-i ca scenariști pe Borges și pe Adolfo Bioy Casares, lansa o ciudățenie absurd-noir: "Invasion", un mix turbo între un SF politic și un thriller avangardist. Un oraș imaginar, Aquilea, intră sub asediul unor forțe obscure, beckettiene, iar o droaie de bărbați în costume ...

Rolul exercitat de grupul literar Sburătorul în conturarea posturii și scenografiei auctoriale (am în vedere terminologia lui Alain Viala și Jérôme Mezoiz – unii dintre cei mai apreciați cercetători ai domeniului) ale Monicăi Lovinescu a fost unul semnificativ în evoluția ulterioară a fiicei criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Elena Bălăcioiu. Un studiu semnificativ în acest sens a fost realizat de Ligia Tudurachi în *Grup sburător. Trăitul și scrisul împreună în cenaclul lui E ...

Decernarea premiului Nobel pentru literatură este, și a fost dintotdeauna, un prilej de discuții aprinse pentru toți marii susținători ai "literaturii bune". An de an se remarcă personalități care își apără autorii preferați, dovedind cunoștințe inegalabile în ceea ce înseamnă literatură universală, stârnind pe rețelele de socializare, bineînțeles, un val puternic de reacții jignitoare, sub diferite pretexte ce par mai mult sau mai puțin obiective, la adresa câștigătorului. Anul 2022 nu face exc ...

Ori de câte ori sunt provocată să vorbesc despre relația dintre anarhie și literatură (las de data aceasta în seama altora posibilitatea de a reflecta scriptic pe marginea anarhismelor ce au agitat sau continuă să agite mai mult decât tulburatul câmp socio-politic și ideologic autohton, regional, european ș.a.m.d.), primele referințe care îmi vin imediat în minte sunt avangardiste – futuriste, mai exact.

În primul rând, pentru că am impresia că parte din retorica agresiv-fanatică a manifestelo ...

În primul rând, trebuie să lămurim puțin ce înțelegem prin anarhie, fără a recurge la teoretizări, deși există din plin. Trebuie neapărat făcută distincția între ceea ce se înțelege curent prin "anarhie", adică o stare haotică, în care domină lipsa oricărei organizări, a oricăror norme, și care duce inevitabil la o senzație nu atât de libertate, cât de incertitudine și angoasă. Celălalt sens este cel filosofic și politic, anarhismul gândind o societate nu fără reguli, ci fără ierarhii, în care l ...

18 octombrie 2022. Știre: A murit academicianul Eugen Simion. Avea 89 de ani. A fost..., a scris..., a făcut..., a murit. M-am gândit că vor curge râuri de cerneală virtuală, fluvii..., vor lua foc fluxurile de știri. Ei, bine, nu...! Știrea s-a rostogolit firav și s-a pierdut în noianul de alte știri ale zilei, ale lumii, ale timpului în care trăim. Un timp al trăirii care nu ne mai lasă răgaz și pentru mărturisire. Mi-am spus că trebuie să-l găsesc.

Dar nu voi scrie despre **a ...

Aprobarea Legii Memoriei Democratice (Ley de Memoria Democrática) în luna iulie a anului trecut reprezintă încununarea eforturilor de a dezgropa istoria tăinuită a regimului franchist și de a face dreptate victimelor Războiului Civil Spaniol și ale represaliilor care au urmat. "Memoria este un drept", afirmă Félix Bolaños, ministrul Președinției și al Memoriei Democratice din Spania, "dreptul cetățeanului și, mai ales, un drept al victimelor", iar restaurarea acesteia, prin condamnarea în mo ...

La 50 de ani mă încarc cu gânguritul energetic al fiicei mele Gloria Maria Sultana și cu pendularea între universurile poetice și vizuale ale prietenilor mei. Urmăresc proiecte curatoriale la zi și pregătesc cronici de întâmpinare pentru cărți care îmi plac sau care dau un sens vieții noastre de azi pe mâine. Trăiesc, oarecum, într-o bulă livrescă, cu cărți, cu expoziții, cu spectacole ori filme care să mă facă să fiu viu și să exersez o gimnastică a gândirii neregimentate. După 10 ani de tăcere ...

Primul lucru sau primul curent la care îmi zboară mintea când invoc expresia "cenaclu literar" este romantismul. În secolul XIX, romantismul a condus, în Franța, la trecerea de la renumitele saloane la gruparea de tip cenaclu. Poate cel mai renumit cenaclu care răzbește în memoria colectivă, raportându-ne la mediul francez, este cel al lui Victor Hugo, care a reprezentat rampa de lansare pentru mulți tineri parizieni sau veniți din provincie, care au avut privilegiul de a se consacra total și si ...

Am observat, pe bună dreptate, o epidemie nejustificată a absolutizării în romanele contemporane, extinsă la toate nivelurile. Și-am să dau doar un exemplu: titlurile repetitive. În ultimii ani, la mai multe edituri, au apărut romane în care titlul începe cu adjectivul "toate..." – Toate bufnițele de Filip Florian, Toate păcatele noastre de Mihail Victus, …și toate zilele de azi de George Dumitru, Toate greșelile care se pot face de Cătălin Pavel ș.a.m.d. Această febrilitate caracterizat ...

Cred că ceea ce trăim astăzi e o edulcorare a adevăratei anarhii, cea de dinainte de al Doilea Război Mondial, când comuniștii/naziștii/anarhiștii erau o prezență vizibilă și constantă în multe țări, inclusiv prin sângeroase atentate teroriste. Nu mai trăim, slavă Domnului, acele vremuri, anarhismul de astăzi nu mai are un fundament ideologic puternic. Anarhismul de astăzi izvorăște mai degrabă, cred eu, dintr-o lipsă de sens și dintr-o nemulțumire profundă față de mersul lumii, față de o nedrep ...

Am încheiat vara cu o șampanie pe malul mării la Tuzla, la jumătatea lunii septembrie, cu valurile liniștite și cu pescărușii râzători (Larus ridibundus) ce-și poartă trupurile plăpânde pe deasupra apei, călcând-o în zbor, vârându-și ciocul, ciupind apa, cât să spere la un prânz copios, ca apoi doar să se ridice rapid deasupra apei, zburând pe loc, stând la pândă, reluând ritualul iar și iar, strigându-și versul melodios ca un acord de jazz.

Din mare

mi-am făcut

sicriu

...

Pe Eugen Nuțescu eu îl știu de Oigăn. Târziu am aflat că are și un nume. Și zic târziu, că pe Oigăn l-am cunoscut pe plaja de nudiști din 2 Mai, undeva prin 1992. Nu cred că mă înșel. Și dacă mă înșel, puțin contează... Era o comunitate acolo cu un mod de trai ce aducea cu poveștile generației hippie din anii ’60.

Lui Oigăn îi plăcea să cânte la chitară și o făcea acolo, pe plajă, cu un deosebit talent, repertoriul lui fiind foarte divers. Astfel, ne adunam foarte mulți în jurul lui și particip ...

Oricât de urât ne-a fost, intervalul 2020-2022 intră deja în regimul retrospecției. Dacă nu simțim așa, gândiți-vă la cei care n-au apucat să-l depășească. Ei ar fi vrut să le fie și mai greu decât ne-a fost nouă; numai să-și adauge și ei vârstele pe care o să le-mplinim, de-acum încolo, și pentru dânșii. Și cu ce ne alegem, în planul culturii istorice, din experiența lock down-ului? Căci "trecutul poate veni când vrea să îți strice socotelile. Și nu știi niciodată unde te va duce. Tot ce poți ...

Oigăn e poet pe bune! Poate că unora, care n-au citit "piese de schimb pentru păsări călătoare" (ed. Curtea Veche Publishing, 2021), nu le e clar dacă e textier pentru vreo formație rock sau pentru propriile show-uri de muzică. Este și astea, da, este și chitarist, performer, dar e și un poet veritabil. Am citit cartea cu o deosebită încântare, recunoscând în ea toate trăsăturile unui poet pur-sânge. Oigăn – Eugen Nuțescu – scrie o poezie în care realitatea e perfect nudă, antipoetică, fără s ...

Prima dată când am auzit de moarte a fost pe la 5-6 ani. Atunci am înțeles că nu e cineva anume, nu are un chip, ci mai multe, că ia chipul unor oameni. Totuși mi se părea că numai al anumitor oameni, cum ar fi chipul lui Onel, copilul de câteva luni al unei rude îndepărtate sau al Dădicăi, cum îi spuneau toți în familie, sau al Frusunei. Mi se părea că numai anumiți oameni erau predestinați morții. Mă uitam după aceea cu aviditate la fotografiile lor și aveam confirmarea post-factum că moartea ...

Participarea la un concurs presupune multe emoții, dar și curaj, iar când este vorba despre un concurs literar, aceste lucruri desigur că există – în cazul în care primești un premiu pentru ceea ce ai scris, bucuria este foarte mare. Vorbesc despre bucurie pentru că scriu acum prin prisma propriei experiențe legate de concursul de manuscrise pentru debut în proză Primul roman, organizat de editura Litera, concurs în urma căruia, anul trecut, la prima ediție, manuscrisul meu a fost premiat, iar ...

Scrisoare deschisă Dinu Flămând

Scrisoare deschisă

Domnului Sergiu Nistor, Consilier Prezidențial pentru Cultură Domnului Lucian Romașcanu, Ministrul Culturii Domnului Viorel Badea, Președintele Comisiei de Cultură a Senatului Domnului Titus Corlățean, Președintele Comisiei de Politică Externă a Senatului

BOICOTAREA CULTURII ROMÂNE LA ICR

                            București, 7 septembrie 2022 

Stimați Domni,

Cu câteva luni în urmă, suplimentu ...

Deseori m-am întrebat în ultimul an și jumătate cât de mulți scriitori talentați a pierdut umanitatea din cauză că erau prea timizi. Îmi amintesc, de pildă, o discuție pe care am avut-o cu unul dintre colegii de la întâlnirile virtuale, în care el și-a exprimat speranța ca următorul atelier să se desfășoare fizic. Reacția mea? "Hell, no", fix în cuvintele astea. Firește, primul lucru pe care l-am avut în minte în momentul acelei replici a fost glosofobia, sau teama mea de a vorbi în public, team ...

Se observă la Ioana Em. Petrescu o dorință de a teoretiza (sub o formă sau alta) literatura de călătorie, dar (și) un sentiment de (auto)justificare în raport cu modelul (de călător) de la care se revendică aceasta. Din păcate, din proiectul volumului de amintiri americane pe care și-l propusese să-l scrie, rămân doar câteva pagini introductive, reproduse în Addenda, întrucât moare prematur. Astfel, în Notă asupra ediției, Ioana Bot nota: "Volumul de față (Scrisori americane) conține scris ...

Cine nu a auzit de Arca lui Noe? Sau de Turnul Babel? Dar s-a gândit chiar toată lumea la legătura lui Cain cu aceste întâmplări? La posibilitatea ca el să fi fost prezent pe celebra arcă a salvării pe timpul potopului, ucigându-i pe toți moștenitorii lui Noe? Inducându-i chiar acestui ales ideea sinuciderii, unul dintre cele mai grave păcate.

Probabil sunt puțini care să nu fi auzit de Lilith, dar relația ei cu același frate criminal este explorată de Saramago dintr-o perspectivă binară, a iub ...

În vara aceasta am citit romanele unor debutanți. Ediția a doua a concursului de debut organizat de editura Litera a adus în jur de 50 de romane, iar 41 au ajuns la juriu, fiind eligibile. Multe texte nu mi-au spus mare lucru, în sensul că preiau vechiul șablon, scriitura de-acum 40 de ani. Au fost apoi romanele scrise fără chef, cu efort evident. Am citit și romane cu aceeași obosită poveste despre copilărie, despre experiențele unanim știute (moartea părinților, primul profesor sau prima d ...

Manuela Sáenz Aizpurru s-a născut în decembrie 1797, la Quito, în Ecuador, fiică nelegitimă a ofițerului spaniol Simón Sáenz Vergara și a Mariei Joaquina Aizpurru, o creolă de condiție modestă. Manuela și-a pierdut mama la o vârstă fragedă. Tatăl ei a plătit instruirea fetei la o mânăstire.

La șaptesprezece ani a fost dată afară, descoperindu-se că fusese sedusă de un ofițer. A locuit cu tatăl ei, învățând să tragă cu pistolul și să călărească, împreună cu fiii lui legitimi, până a măritat-o cu ...

Perioada imediat următoare prăbușirii regimului comunist din România este definită de un imbold aproape incontrolabil al justiției retroactive, care a șters adesea linia de demarcație între rolurile de victimă, călău, opresor sau colaborator la înfăptuirea atrocităților. Complexitatea fenomenului opresiv totalitar implică un set amplu de dileme morale, pe care societatea a căutat adesea să le soluționeze tranșant, apelând la un discurs public cu aer de diatribă mediatică. Cazul singular al unui ...

La-nceput a fost Bunicul. El era și cuvântul, și povestea, și divinitatea tutelară a copilăriei mele.

Înalt, frumos ca Gregory Peck, elegant precum domnii din lumea interbelică, purtând mereu pălărie (pe care o ridica, cu un gest reverențios, de fiecare dată când saluta pe cineva), plin de umor, cu o voce inimitabilă, Bunicul era un bărbat de care te puteai îndrăgosti cu ușurință, de la 5 la 80 de ani. Un etern amorezat de soția lui, căreia i-a trimis minunate epistole de dragoste, pentru care ...

Închei investigația mea cu alte 3 întrebări:

1. Putem discuta despre o istorie a literaturii române (în) online?

2. Literatura pe internet – o nouă paradigmă literară?

3. Care sunt funcțiile și raporturile dintre cititor și scriitor în mediul virtual?

Ciprian Handru

Alexandra Olteanu

1. Proiectul unei istorii literare este un demers ideologizat, aglutinat în jurul unor obiective extraestetice. Putem scrie o istorie literară protocronistă, una marxistă, una feminis ...

Un oraș medieval, pe o culme de colină, pierdut în peisajul inconfundabil al Toscanei. Vii în pantă, chiparoși, pâlcuri de copaci, drumuri șerpuitoare. Când am ajuns acolo, într-un noiembrie târziu, în spate se profilau, măreți și înzăpeziți, munții, în timp ce la poale era toamnă însorită, veselă și colorată. Un contrast splendid, ca un peisaj dintr-o vedutta migălos compusă. Aceasta e însă o priveliște mai degrabă rară, pentru că nu prea des aerul Toscanei e așa clar, iar orizontul rămâne ce ...

Coborând în zona aia mai puțin plăcută a minții mele, am dat peste un moment care să-mi ducă rușinea la rang de Artă.

Eram undeva prin liceu – primul an de facultate, când am plecat cu prietena mea de atunci la mare. Anda, pe numele ei, primise de la ai ei un telefon nou, polifonic, o demență prin anii 2007-2008. Mama ei își reînnoise abonamentul de telefonie mobilă, plătise cu punctele acumulate, plus mulți alți bani pe lângă. Era un Siemens cu ecran color și carcasă argintie.

Anda era extrem ...

În continuarea anchetei mele, despre transformarea/adaptarea limbajului literar în raport cu noile media, considerând că literatura pe internet reprezintă unul dintre cele mai generoase obiecte de cercetare ale studiilor actuale. Înainte de toate, se relevă caracterul trans și inter (cultural, național, literar etc.) al literaturii pe internet, precum și caracterul ei hibrid, fluid – ceea ce o va face greu de clasificat..., determinând niște funcții și raporturi (și mai) greu de urmărit: f ...

Gusturile în materie de literatură sunt evident, subiective. Totuși, în cercul meu de apropiați, am observat o preferință pentru poezie contemporană sau pentru non-ficțiune: cărți de “dezvoltare personală" , axate pe subiecte precum psihologie, neuroștiință, psihologia relațiilor sau productivitate.

 Cărțile au devenit mai accesibile odată cu era internetului. Vorbim despre edituri care au pus la dispoziție variante digitale (ebook-uri) sau servicii care oferă audiobook-uri. Ba mai mult, exi ...

Pasiunea pentru literatură, vocația, eventual, se trage, mai ales, din lecturi și autori pe cale de a deveni modele și idoli. Ceva de felul ăsta sunt, pentru mine, Gabriel García Márquez și Mario Vargas Llosa, pe care i-am descoperit recent într-un dialog-conferință, organizat la Lima în 5 și 7 septembrie 1967, făcând subiectul unei cărți de 150 de pagini, apărută în 2017 la o editură din Spania și tradusă, anul acesta, la Humanitas.

În ultimii patruzeci de ani, i-am citit și recitit pe cei doi ...

În 2015 era lansată una dintre cele mai populare pagini de Facebook din România, The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României. O comunitate eterogenă care a crescut la 170.000 de voluntari, coagulați în jurul dorinței de a ajuta, de a recupera, a regăsi, a cârpi povești de iubire între copiii dați spre adopție și familiile biologice. Creatoarea ei, Ileana Cunniffe Băiescu, nu și-a imaginat niciodată amploarea pe care avea să o capete propria aventură de a-și re ...

Am așteptat cu nerăbdare la Paris sfârșitul lunii martie, când a avut loc vernisajul expoziției "Boldini – les plaisirs et les jours", organizată în mijlocul orașului unde celebrul pictor italian a știut să strălucească. Prima expoziție retrospectivă dedicată artistului în ultimii 60 ani, unul dintre marile evenimente culturale ale anului a fost prilejul de a descoperi peste 150 de lucrări, desene, picturi inedite ale pictorului, dar și costume și accesorii de modă așezate în spațiile muzeului P ...