Încă de la începuturile modernității literare și cu atât mai mult în epoca postbelică, scriitorii americani au început să fie preocupați de ideea "marelui roman american". Aceasta definește o specie de roman totalizant, care ar reuși să transpună estetic atât "experiența americană", ca expresie a unei identități specifice, cât și anumite repere ale istoriei, mentalității și diversității pe care o presupune acest mixtum compositum care este societatea americană. De la scriitori precum Mark Twain, Scott Fitzgerald, William Faulkner, Ernest Hemingway, Thomas Wolfe, John Steinbeck și până la J.D. Salinger, Jack Kerouac, John Dos Passos, Toni Morrison, Philip Roth sau Thomas Pynchon toți au încercat și, în bună măsură au reușit, în principalele lor romane să ducă o tangentă la ceea ce ar putea fi considerat, în mod ideal, drept "marele roman american". Tom Sawyer, Marele Gatsby, Lumină de august, Fructele mâniei, Privește, înger, către casă, De veghe-n lanul de secară, Trilogia americană, Pastorala americană sau Curcubeul gravitației sunt tot atâtea priviri acute aruncate spre societatea, mentalitățile și realitățile americane.

E.L. Doctorow (1931-2015) se adaugă și el acestui lung și selectiv grup se scriitori importanți care, ca și mulți alții, au încercat să surprindă esența atât de plurivalentă a identității americane. Prin romanul său Ragtime (1975), tradus în românește de Antoaneta Ralian și reeditat în 2016 la Editura Litera, E.L. Doctorow reușește performanța de a configura una dintre perioadele definitorii ale Americii moderne, în care se pun aproape toate problemele care au traversat societatea americană în ultimul secol, niște ani în care se nasc multe dintre realitățile care vor marca profund secolul XX, atât la nivel social, cât și cultural. Este vorba de primul deceniu al secolului trecut, mai exact perioada cuprinsă, aproximativ, între 1902 și 1912, așadar epoca numită, în Europa, La belle epoque, o perioadă calmă, fără conflicte majore în lumea occidentală și a cărei frenezie, boemă și frământări la nivel social vor exploda teribil în hecatomba Primului Război Mondial.

Ragtime, care își împrumută titlul de la un gen de muzică de jazz, simbol al spiritului liber și al improvizației care domină și această perioadă, este o "ficțiune istorică", gen care combină evenimente, personaje și date istorice reale cu ficțiunea. Prin intermediul acestora, E.L. Doctorow reușește să construiască o țesătură amplă și spectaculoasă, traversând toate mediile sociale, trecând în revistă personalități precum magicianul Houdini, industriașul Henry Ford, magnatul J.P. Morgan, controversata divă Evelyn Nesbit, activista anarhistă Emma Goldman, care se intersectează în diverse moduri cu familia copilului-narator, o familie tipic burgheză, din care fac parte tatăl, cu pasiuni de explorator, care participă la o expediție la Polul Nord, dar și fratele mamei sale, un rebel care ajunge să facă parte din banda muzicianului de culoare Coalhouse Walker, sau cu Tateh, artistul imigrant est-european care descoperă, de unul singur, principiile tehnice ale cinematografului.

Fiecare biografie în parte este schițată cu minuțiozitate și este, într-o anumită măsură exemplară, fiindcă reprezintă diversele condiții ale cetățenilor americani: Houdini, primul mare magician, care a dus această îndeletnicire la cu totul alt nivel decât fusese anterior, riscându-și permanent viața și sănătatea pentru a uimi și a sfida din ce în ce mai mult publicul și societatea, dar dorindu-și în intimitate să fie luat în serios dincolo de divertismentul pe care îl oferea numărul său de iluzionism, J.P. Morgan, cel mai important magnat al epocii sale, preocupat de resorturile puterii și în căutarea unor secrete ezoterice ale ființei și umanității, pe care credea că le descoperise în piramidele egiptene, Evelyn Nesbit, surprinsă într-un moment de criză, când soțul său, Harry Kendall Thaw, foarte bogat, dar și foarte posesiv și violent, îl ucide pe celebrul arhitect Stanford White, cu care soția sa avea o aventură. De altfel, Evelyn Nesbit este primul sex-simbol, care deschide, la rândul său seria de staruri mondene care au populat societatea în ultimul secol. Problemele negrilor americani sunt puse în discuție prin intermediul destinului pianistului Coalhouse Walker, îndrăgostit de tânăra de culoare pe care o adăpostește familia naratorului, și cu care avea un copil, un incident nefericit distrugând frumosul viitor care părea că le este rezervat celor doi la un moment dat: trecând cu mașina sa de lux, model Ford T, prin fața unei secții de pompieri voluntari, Coalhouse este oprit de aceștia și i se cere o taxă ca să fie lăsat să treacă și când acesta se duce să reclame la poliție, mașina îi este vandalizată. Conflictul escaladează, Coalhouse dorind dreptate, dar fiind tratat mereu cu superioritate, autorul reușind să descrie sentimentele rasiste care dominau la acea vreme societatea americană și prejudecățile cu care se confruntau chiar și mințile cele mai deschise și care încă păstrau reminiscențele unei lungi tradiții a discriminării. După ce soția sa este ucisă din zelul gărzilor de corp ale candidatului la președinție, Coalhouse se radicalizează, mai ales că toate încercările sale de a obține dreptate pe căi legale fuseseră sortite eșecului încă de la început, și creează o bandă care aruncă în aer mai multe sedii ale pompierilor și amenință să arunce în aer și muzeul lui J.P. Morgan, din eroare aceștia nimerind în clădirea de lângă casa acestuia, planul lor inițial fiind să îl ia ostatic pe miliardar și, drept răscumpărare, să ceară dreptate pentru cazul lui Coalhouse.

Problemele muncitorilor și lupta sindicală pentru drepturile acestora este surprinsă prin intermediul lui Tateh, care ajunge să lucreze într-o întreprindere chiar în momentul când izbucnește o grevă generală la care acesta, socialist convins, participă și vede cum este înăbușită în sânge cu ajutorul organelor statului, motiv pentru acesta de a părăsi Bostonul și a ajunge în sud, unde creează, cu ajutorul desenelor succesive care, mișcate rapid, imită mișcarea, primele obiecte realizate pe principiile cinematografiei, industrie la a cărei dezvoltare ajunge să participe activ. De asemenea, activitățile, ideile și modul de acțiune al activistei anarhiste Emma Goldman, cea care o cunoaște, întâmplător, pe Evelyn Nesbit, și o atrage în lupta pentru emanciparea femeilor și pentru încetarea exploatării muncitorilor, sunt expuse în relație cu mai multe personaje ale cărții: Tateh, cel care o aduce pe Evelyn Nesbit la o întâlnire socialistă la care participă și celebra activistă, dar și fratele mamei naratorului, cel care era îndrăgostit de frumoasa divă și cu care ajunge să aibă o scurtă relație amoroasă, după care activează în grupul coordonat de Emman Goldman, se alătură bandei lui Coalhouse Walker și sfârșește, în cele din urmă, luptând alături de Emiliano Zapata pentru eliberarea Mexicului.

Firele narative se intersectează permanent și, transgresând generații, pături sociale, medii și experiențe, dau impresia unei lumi în care totul este posibil și, în același timp, totul este foarte aproape – într-o zi, Houdini, despre care citești în ziare, poate bate la ușa casei tale din suburbii și să-ți ceară ajutorul pentru mașina care tocmai i se defectase în stradă; poți ajunge să ai o relație amoroasă cu diva intangibilă a înaltei societăți, deși nimic nu ar fi părut să-ți înlesnească apropierea; poți constata că cei mai bogați zece oameni din SUA sunt, de fapt, extrem de banali și devitalizați, plicticoși și mediocri, așa cum constată cu dezamăgire și chiar iritare J.P. Morgan; poți ajunge la Polul Nord, dar nu poți ajuta un muzician negru să capete reparațiile necesare pentru o nedreptate care se comisese împotriva sa și poți inventa ceva revoluționar tocmai atunci când crezi că ești la limita de jos a posibilităților tale, când restul de bani pe care îi ai abia reușesc să ajungă pentru un acoperiș deasupra capului și pentru a oferi o masă caldă fetiței tale. Densitatea evenimentelor este dublată doar de acuitatea observației psihologice, construind marea narațiune din micile narațiuni personale care se așază, ca un puzzle, îmbinându-se surprinzător.

Trimiterile la societatea americană contemporană autorului – anii ’70 – încă dominați de frământări sociale, de interminabilul Război din Vietnam, de lupta pentru drepturi a afro-americanilor, sunt mai mult decât evidente, creând corespondențe și continuități, sugerând filiații ale acestor probleme în evoluția lor istorică. Mai mult decât atât, dincolo de un anumit sentiment de nostalgie pe care îl poți avea față de o epocă totuși crudă și extrem de nedreaptă, de tensionată, deși cu aparențe de calmitate și bonomie, firele care trec de epoca autorului și ne leagă pe noi, la un secol distanță, de problemele acelei epoci sunt frapante. Deoarece, chiar și izolate istoric și privite ca pe niște fenomene revolute, toate problemele pe care le ridică acest roman și care sunt, inevitabil, ale epocii pe care o descrie, se întind, cu toate că metamorfozate, asupra timpului nostru. Poate că imigrantul nu mai este evreu est-european, ci arab musulman, cetățenii de culoare nu mai sunt numiți negri, ci african-americans, dar evenimentele ultimilor ani demonstrează că există încă un substrat rasist foarte puternic în America profundă, și nu numai, crizele sociale, muncitorii care au avut de suferit de pe urma crizei financiare, imaginile unui Detroit aproape post-apocaliptic, miliardarii – dintre care unul ajuns chiar Președintele SUA – având cam același raport cu realitatea ca celebrul J.P. Morgan, dar de multe ori fără apertura intelectuală a acestuia, starurile mondene implicate în diverse scandaluri nefiind decât invariante ale acelei Evelyn Nesbit, frumoasa divă cu final tragic, societatea în ansamblul ei, mai democratizată decât acum o sută de ani, poate, dar păstrându-și structura și relațiile de putere din interiorul său. Toate acestea fac din Ragtime un roman mai actual și, poate, mai profund, privit din perspectiva secolului XXI, la suficientă distanță, dar încă foarte aproape de epoca în care ne lasă să plonjăm inocenți.