Răsfoind foarte recenta Carte despre, un inedit volum de texte publicate în premieră, foarte dense și incitante (eseuri, confesiuni), din computerul lui Gheorghe Crăciun, găsesc o frază care vine ca un răspuns concis și cuprinzător la controversata ,,cestiuneˮ a prelungirii programului de lucru la opt ore pentru profesorii din preuniversitar: ,,Zilele, zilele mele de profesor, nu pot fi transformate în aventuri.ˮ Sistemul de învățământ actual aduce din ce în ce mai multe solicitări și, cum ne ...

Doina Ruști, Ferenike, Humanitas, 2025

Ne-am obișnuit să considerăm romanul autobiografic, în contrast și prin analogie cu stendhaliana reflectare a lumii pe principiul mimesisului, o oglindă a subiectivității, a conștiinței care povestește, iar problema pe care tindem să ne-o punem este cea a fidelității față de adevărul biografic. Cât a dezvăluit autorul? Ce a lăsat în umbră și cât a intervenit literarul în materia brută a istoriei personale? Cred, însă, că literatura confesivă spune ...

Elena Ferrante, Între margini, trad. Cerasela Barbone, Trei, 2024

Prin textele despre scris, lectură și literatură în general, reunite în volumul Între margini, publicat recent (2024) la editura Trei, în colecția Anansi Ego, Elena Ferrante reia într-o manieră dinamică, într-un registru confesiv atractiv și mai ales extrem de stimulativ pentru toți cei interesați de experiențele adeseori epuizante ale scriiturii, câteva teme de tradiție ale dezbaterilor și eseurilor consacrate chinurilor ...

Oricât de riguroși ar părea că putem să fim trasând, în spirit didactic, o linie despărțitoare între (auto)biografic și ficțional, cred că cele două categorii se intersectează inevitabil. Chiar și când se pretinde onestă pe deplin, pură reconstituire documentară (și documentată) a unei vieți și a epocii ca decor, fidelă ordinii cronologice și principiului veridicității, autobiografia nu încetează să presupună, la baza alcătuirii ei, o serie de opțiuni, așadar un amplu demers de selecție. În rama ...

În Viața ca o pradă, cartea de memorii a lui Marin Preda, tatăl scriitorului declamă la un moment dat, în stilul său patetic, de o solemnitate jumătate autentică, jumătate jucată (dar aici mai mult autentică), după ce fiul său este respins la școala din Câmpulung pe motiv că nu are "ochi buni": "În fine, ce facem? (...) Ce facem?! Că acasă, așa, nu ne putem întoarce. Ce-i facem?!". Cred că asta ar trebui să se întrebe în aceste săptămâni toți cei interesați de ce se va întâmpla cu educația pe ...

Doina Ruști, Zavaidoc în anul iubirii, Bookzone, 2024

Înainte de a fi romanul unei figuri mitologizate, legendare prin popularitatea și reputația de artist genial, care durează deja de un secol, Zavaidoc în anul iubirii este romanul unei stări de spirit, un roman de atmosferă în toată puterea cuvântului. Recent apărută la editura Bookzone (2024), cartea Doinei Ruști mărește semnificativ miza și propune o redescoperire a sociabilității, a stării boeme de petrecere din Bucureștiul interbe ...

Cred că dintre toate lunile anului, decembrie poartă, ca pe o trenă uriașă, ca pe o coadă de cometă, cea mai lungă colecție de sintagme-clișeu. Lună a cadourilor, lună a imperativelor etice de tipul atât de răsuflatului ,,fii mai bunˮ (cumva o bunătate activată conjunctural, ca un fel de bonus la cartelă), lună a vacanțelor, lună a regăsirii, lună a tot și toate. De fapt, abia de aici am putea începe cu adevărat. Decembrie, lună a aglomerării plăcute, a companiei care izbăvește, o pierdere în mu ...

Bogdan Crețu, Mai puțin decât dragostea, Polirom, 2023

Dacă ar trebui găsit un cuvânt-cheie care să fie nu doar definitoriu pentru noul roman al lui Bogdan Crețu, Mai puțin decât dragostea (apărut anul trecut la editura Polirom), ci și un element de legătură cu celelalte două care l-au precedat (Cornul inorogului și biografia romanțată a lui Nichita Stănescu, Nichita. Poetul ca și soldatul), cred că acel cuvânt ar fi ,,probăˮ. Confruntarea cu limita, un fel de echilibristică riscant ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

De cele mai multe ori, locurile turistice, generic numite "destinații de vacanță", sunt asociate cu un exotism "domesticit", convențional. Soare, mare, plajă, insulă, iată cele mai la îndemână reprezentări care compun patternul a ceea ce ar trebui să fie ieșirea din rutină. Când o țară sau o localitate primește titulatura "destinație ideală ...

Orice abuz comis de un profesor împotriva elevilor săi (abuz emoțional, fizic sau de altă natură) mi s-a părut dintotdeauna, dincolo de flagranta încălcare a moralei elementare, un caz tipic de rea întrebuințare și de rea înțelegere a ideii de autoritate. Pe scurt, o formă de totalitarism. De dictatură. Un delir al puterii. Când se transformă un șef de stat într-un tiran? Odată ce încetează să fie lider și devine stăpân, satisfăcut de faptul că poziția lui îi poate face pe ceilalți dependenți, c ...

Cu lirica lui Ion Dogioiu, spirit proteic, profesor de istorie și filosofie, poet și artist plastic, m-am întâlnit într-un moment în care îmi lipsea o formulă-sinteză capabilă să puncteze discontinuitatea și provizoratul la care mă tot gândisem o bună perioadă ca la niște mărci definitorii ale identității din ce în ce mai lunecoase a lumii noastre. Am găsit-o în titlul volumului său de versuri, Ce timp fără vreme. Poeme și imagini, apărut în 2023 în colecția online *Contemporary Literature Pre ...

Doina Ruști, Lizoanca, ed. a III-a, revizuită, Litera, 2023

Orice reeditare este un barometru util al evoluției publicului cititor, al așteptărilor, valorilor și concepției acestuia despre literatură, despre relația ei cu societatea și despre estetic în general. Cu atât mai îmbucurătoare este reeditarea unei cărți inspirate dintr-un caz foarte delicat la mai bine de cincisprezece ani de la apariția în presă a respectivului subiect care a generat povestea. Romanul Doinei Ruști, *Lizoanca l ...

Opt ani s-au împlinit în toamna care a trecut de când, într-un 7 septembrie 2015, intram pentru prima dată în clădirea Facultății de Litere a Universității din București. Urcând celebrele ,,trepte multeˮ despre care citisem curios în amintirile absolvenților, culese de oriunde avusesem prilejul, am văzut scris cu roșu, sub un bec, un mesaj mărunt, la vedere și totuși parcă la pândă, un fel de test de atenție ca în experimentele psihologice. Am înțeles după multă vreme că citisem inscripția pripi ...

Am crezut dintotdeauna că multe din lucrurile bune, valoroase și salvatoare apar în momente în care o lipsă, o criză sau, în general, un timp rău se adâncesc și se intensifică atât de cumplit încât e nevoie de o contrapondere, de ceva care apare pe neașteptate și echilibrează lucrurile. Ca într-un fel de meteorologie a binelui și a răului: cât poate să dureze o invazie de aer siberian ori o depresiune mediteraneană sau islandeză? În definitiv, orice fenomen își epuizează odată resursele și e înl ...

Pentru foarte mulți, Ploieștiul este un oraș prin care se trece. Un oraș ca o gară. Sau ca o poartă. Nu merg la Ploiești, ci trec prin Ploiești. Primele mele amintiri cu Ploieștiul sunt aproximativ din același registru. L-am descoperit fulgurant, tangențial din trenul București-Iași, în 2006. De atunci, acest oraș, nod feroviar, verigă și punte, mai mereu bornă, rareori destinație, a rămas în memoria mea ca o poartă spre Răsărit. Faptul că era, după București, prima stație din drumul spre ...

Am avut de multe ori sentimentul că literatura poate salva o lume. Nu lumea – e prea patetic spus și prea idealist. Dar o lume – da. Un oraș, de pildă. O comunitate dornică să își cristalizeze, în acord cu tradiția și identitatea ei culturală, o voce, o prezență, devenind mai relevantă la nivel național. De câțiva ani, "calea regală" pentru mai multe orașe românești a fost reabilitarea monumentelor istorice și redescoperirea sistematică a reprezentărilor mai vechi și mai noi pe care geografia lo ...

Nu întâlnești des o carte care să poată fi catalogată în atâtea moduri și care să corespundă unei atât de mari diversități de gusturi și de așteptări precum Pasărea vopsită, de Jerzy Kosinski, reeditată recent la noi (2021) de editura Litera. Carte de memorii, autoficțiune, roman picaresc, basm, realism dur, poveste fantastică, bildungsroman, toți acești termeni au o anumită acoperire în textul cărții, dar niciunul nu îi poate rezuma pe de-a-ntregul esența. Posibilitățile multiple de lectură ș ...

Multă vreme profesorul, criticul și academicianul Eugen Simion a fost pentru mine o instanță abstractă, o ,,ființă de hârtie“, vorba lui Roland Barthes. O referință bibliografică de neocolit începând din liceu, coordonator al manualului de limba și literatură română din clasa a douăsprezecea, autor al prefețelor și postfețelor volumelor din colecția ,,Biblioteca pentru toți“ din anii 2009-2010, autor, de asemenea, al Scriitorilor români de azi sau al Dimineții poeților, studiu recomandat, îmi am ...

Criza hârtiei, care se ivea anul trecut prin noiembrie (se pare că tensiunea încolțește în toate crizele pe final de an și se acumulează treptat pentru a exploda la sfârșitul iernii sau primăvara) m-a făcut să îmi amintesc un moment destul de îndepărtat. La sfârșitul clasei a patra veneau la rând, în manualele de matematică de la începutul anilor 2000, așa-numitele ,,probleme de perspicacitate", cu aerul lor lejer, de vacanță. Una dintre ele, pe care, iată, n-am uitat-o până azi, suna astfel (ap ...

În urmă cu aproape doisprezece ani primeam în dar un stilou de la bunica mea. Nu eram (și nu sunt nici azi) un fin cunoscător în materie de stilouri și nu-mi dau seama cât de iscusit puteam fi atunci în a recunoaște modelele de lux, dar aveam față de acest instrument rafinat nu doar un sentiment de considerație, ci și unul de familiaritate. Folosisem de la început în școală, "pe curat", exclusiv stiloul, ceea ce crease o continuitate om-obiect dintre cele mai durabile, ca o țesătură de fire auri ...

Vă mai amintiți de "reclama cu marinarul"? Așa ajunsese să fie cunoscută reclama pentru Crăciun a unui mare magazin de jucării, difuzată intens în urmă cu doi ani. În absența unei calamități de proporții globale, suferințele omenirii erau mai degrabă ca relele Pandorei, o diversitate de drame, o mulțime de povești de viață. E drept că fiecare experiență putea fi redusă la un tipar, subsumată unei probleme de rezonanță universală. Printre aceste rele generale se regăsea – și atunci – distanța: pă ...