Atașamentul față de valorile tari, nota elegiacă a discursului liric mereu grav, nu lipsit de un discret umor, dar poate mai ales deschiderea permanentă spre un sistem de simboluri, de profunzimi spirituale și tipare ancestrale, calificate drept postexpresioniste, puse sub semnul descendenței blagiene, toate aceste aspecte semnalate încă de la primele volume (În odăile fulgerului – 1982, Cina pe mare – 1988) păreau să conducă spre acel tip de poezie ușor de închis într-o formulă definitivă, ...

S-au împlinit la sfârșitul lui 2025 zece ani de când Mircea Cărtărescu publica Solenoid. O carte așteptată, a cărei apariție parcă plutea în aerul lumii literare românești, ca o iminență. Așteptată, dar venită parcă, prin prisma stranietății ei, ca un mesaj dintr-o lume îndepărtată. Pentru a fi cu adevărat un eveniment, pentru a lăsa urme, ca meteoriții care produc în căderea lor noi forme de relief, Solenoid trebuia nu doar să confirme o serie de așteptări, ci și să contrarieze, să nedumere ...

Săptămâna care s-a încheiat a adus una dintre cele mai vii și, aș spune, mai pasionante polemici culturale din ultimii ani sau chiar mai mult. Obiectul: noua programă de limba și literatura română pentru liceu sau, mai exact, (deocamdată) doar pentru clasa a IX-a. Am interpretat ca pe un semn bun efervescența acestui spațiu de dialog creat ad-hoc, mai ales pe rețelele sociale, cu toate dezacordurile aferente, cu toate excesele pe care orice reacție ,,la caldˮ, fie apreciativă, fie contestatară, ...

Zile strălucitoare, pergamentoase de calm atmosferic cu aceeași limpezime a luminii în care se scaldă lumea întreagă. Nu mai era revărsarea incisivă, tăioasă, puternică, de tip șuvoi, care vine în ultimele zile de august și în primele cinci-șase de septembrie ca un evanescent, dar ferm semnal de alarmă. Nu. Era lumina aia-havuz, ca o cadă imensă în care se scăldau osificate toate formele lumii, de la prunii de pe marginea drumului până la case, oameni cobo6râți din microbuzele șterse, porțile ca ...

Într-un interviu din 2018, Kazuo Ishiguro declara despre romanul său, Rămășițele zilei, apărut în 1989 și distins în același an cu Booker Prize, că s-ar fi putut numi la fel de bine "Cum să-ți irosești viața". Un fel de "manual de self-help" în negativ, o formă ironic-caricaturală de "rețetă a succesului", Rămășițele zilei este istoria tristă a unui eșec: eșecul lui Stevens de a-și aparține, de a exista cu adevărat ca individualitate cu relief propriu, de a avea o voce distinctă și de a face ...

Pentru că i se dusese lui Grillo faima în tot căminul că poate scoate din nimicuri tot felul de povești, din ce în ce mai mulți studenți ardeau de nerăbdare să îl vadă "în acțiune", să "ia parte", să asiste la un "performance" ca la un moment de iluzionism. Azi era rândul Xeniei să-l asculte după ce-i smulsese greu promisiunea că se vor întâlni la un ceai. Preferința asta pentru ceai nu se topea în cazul lui Grillo nici măcar vara, fapt care i-a atras, firește, supranumele de Britanicul. Alții î ...

Sunt multe lucruri interesante pe care Grillo și le amintea despre subtilitățile intonației și despre cât de mult poate să spună un cuvânt, orice cuvânt, oricât de amărât. Iar acolo, în câmpia aceea vălurită unde părinții lui erau stabiliți de treizeci de ani, cuvintele sunau într-un mod aparte, deși lui, cel puțin, româna nu ar fi trebuit să-i provoace niciun sentiment de stranietate pentru că o vorbea de când se știe. Totuși, în satul ăla, cuvintele păreau adeseori prelinse, mai ales în amiezi ...

Andrei Novac, 35. Povestea nespusă a unei revoluții, Vellant, 2024

Un manifest împotriva uitării

Catrinel POPA

Dincolo de virtuțile sale artistice incontestabile volumul lui Andrei Novac, 35 /Povestea nespusă a unei revoluții, reprezintă un manifest sui-generis, tulburător și imperativ totodată, împotriva uitării, sau – privind lucrurile de pe celălalt mal al râului Lethe – o pledoarie pentru aducere aminte.

La mai bine de trei decenii de la Revoluția din decembrie 1989 chiar ...

Răsfoind foarte recenta Carte despre, un inedit volum de texte publicate în premieră, foarte dense și incitante (eseuri, confesiuni), din computerul lui Gheorghe Crăciun, găsesc o frază care vine ca un răspuns concis și cuprinzător la controversata ,,cestiuneˮ a prelungirii programului de lucru la opt ore pentru profesorii din preuniversitar: ,,Zilele, zilele mele de profesor, nu pot fi transformate în aventuri.ˮ Sistemul de învățământ actual aduce din ce în ce mai multe solicitări și, cum ne ...

Doina Ruști, Ferenike, Humanitas, 2025

Ne-am obișnuit să considerăm romanul autobiografic, în contrast și prin analogie cu stendhaliana reflectare a lumii pe principiul mimesisului, o oglindă a subiectivității, a conștiinței care povestește, iar problema pe care tindem să ne-o punem este cea a fidelității față de adevărul biografic. Cât a dezvăluit autorul? Ce a lăsat în umbră și cât a intervenit literarul în materia brută a istoriei personale? Cred, însă, că literatura confesivă spune ...

Elena Ferrante, Între margini, trad. Cerasela Barbone, Trei, 2024

Prin textele despre scris, lectură și literatură în general, reunite în volumul Între margini, publicat recent (2024) la editura Trei, în colecția Anansi Ego, Elena Ferrante reia într-o manieră dinamică, într-un registru confesiv atractiv și mai ales extrem de stimulativ pentru toți cei interesați de experiențele adeseori epuizante ale scriiturii, câteva teme de tradiție ale dezbaterilor și eseurilor consacrate chinurilor ...

Oricât de riguroși ar părea că putem să fim trasând, în spirit didactic, o linie despărțitoare între (auto)biografic și ficțional, cred că cele două categorii se intersectează inevitabil. Chiar și când se pretinde onestă pe deplin, pură reconstituire documentară (și documentată) a unei vieți și a epocii ca decor, fidelă ordinii cronologice și principiului veridicității, autobiografia nu încetează să presupună, la baza alcătuirii ei, o serie de opțiuni, așadar un amplu demers de selecție. În rama ...

În Viața ca o pradă, cartea de memorii a lui Marin Preda, tatăl scriitorului declamă la un moment dat, în stilul său patetic, de o solemnitate jumătate autentică, jumătate jucată (dar aici mai mult autentică), după ce fiul său este respins la școala din Câmpulung pe motiv că nu are "ochi buni": "În fine, ce facem? (...) Ce facem?! Că acasă, așa, nu ne putem întoarce. Ce-i facem?!". Cred că asta ar trebui să se întrebe în aceste săptămâni toți cei interesați de ce se va întâmpla cu educația pe ...

Doina Ruști, Zavaidoc în anul iubirii, Bookzone, 2024

Înainte de a fi romanul unei figuri mitologizate, legendare prin popularitatea și reputația de artist genial, care durează deja de un secol, Zavaidoc în anul iubirii este romanul unei stări de spirit, un roman de atmosferă în toată puterea cuvântului. Recent apărută la editura Bookzone (2024), cartea Doinei Ruști mărește semnificativ miza și propune o redescoperire a sociabilității, a stării boeme de petrecere din Bucureștiul interbe ...

Cred că dintre toate lunile anului, decembrie poartă, ca pe o trenă uriașă, ca pe o coadă de cometă, cea mai lungă colecție de sintagme-clișeu. Lună a cadourilor, lună a imperativelor etice de tipul atât de răsuflatului ,,fii mai bunˮ (cumva o bunătate activată conjunctural, ca un fel de bonus la cartelă), lună a vacanțelor, lună a regăsirii, lună a tot și toate. De fapt, abia de aici am putea începe cu adevărat. Decembrie, lună a aglomerării plăcute, a companiei care izbăvește, o pierdere în mu ...

Bogdan Crețu, Mai puțin decât dragostea, Polirom, 2023

Dacă ar trebui găsit un cuvânt-cheie care să fie nu doar definitoriu pentru noul roman al lui Bogdan Crețu, Mai puțin decât dragostea (apărut anul trecut la editura Polirom), ci și un element de legătură cu celelalte două care l-au precedat (Cornul inorogului și biografia romanțată a lui Nichita Stănescu, Nichita. Poetul ca și soldatul), cred că acel cuvânt ar fi ,,probăˮ. Confruntarea cu limita, un fel de echilibristică riscant ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

De cele mai multe ori, locurile turistice, generic numite "destinații de vacanță", sunt asociate cu un exotism "domesticit", convențional. Soare, mare, plajă, insulă, iată cele mai la îndemână reprezentări care compun patternul a ceea ce ar trebui să fie ieșirea din rutină. Când o țară sau o localitate primește titulatura "destinație ideală ...

Orice abuz comis de un profesor împotriva elevilor săi (abuz emoțional, fizic sau de altă natură) mi s-a părut dintotdeauna, dincolo de flagranta încălcare a moralei elementare, un caz tipic de rea întrebuințare și de rea înțelegere a ideii de autoritate. Pe scurt, o formă de totalitarism. De dictatură. Un delir al puterii. Când se transformă un șef de stat într-un tiran? Odată ce încetează să fie lider și devine stăpân, satisfăcut de faptul că poziția lui îi poate face pe ceilalți dependenți, c ...

Cu lirica lui Ion Dogioiu, spirit proteic, profesor de istorie și filosofie, poet și artist plastic, m-am întâlnit într-un moment în care îmi lipsea o formulă-sinteză capabilă să puncteze discontinuitatea și provizoratul la care mă tot gândisem o bună perioadă ca la niște mărci definitorii ale identității din ce în ce mai lunecoase a lumii noastre. Am găsit-o în titlul volumului său de versuri, Ce timp fără vreme. Poeme și imagini, apărut în 2023 în colecția online *Contemporary Literature Pre ...

Doina Ruști, Lizoanca, ed. a III-a, revizuită, Litera, 2023

Orice reeditare este un barometru util al evoluției publicului cititor, al așteptărilor, valorilor și concepției acestuia despre literatură, despre relația ei cu societatea și despre estetic în general. Cu atât mai îmbucurătoare este reeditarea unei cărți inspirate dintr-un caz foarte delicat la mai bine de cincisprezece ani de la apariția în presă a respectivului subiect care a generat povestea. Romanul Doinei Ruști, *Lizoanca l ...

Opt ani s-au împlinit în toamna care a trecut de când, într-un 7 septembrie 2015, intram pentru prima dată în clădirea Facultății de Litere a Universității din București. Urcând celebrele ,,trepte multeˮ despre care citisem curios în amintirile absolvenților, culese de oriunde avusesem prilejul, am văzut scris cu roșu, sub un bec, un mesaj mărunt, la vedere și totuși parcă la pândă, un fel de test de atenție ca în experimentele psihologice. Am înțeles după multă vreme că citisem inscripția pripi ...

Am crezut dintotdeauna că multe din lucrurile bune, valoroase și salvatoare apar în momente în care o lipsă, o criză sau, în general, un timp rău se adâncesc și se intensifică atât de cumplit încât e nevoie de o contrapondere, de ceva care apare pe neașteptate și echilibrează lucrurile. Ca într-un fel de meteorologie a binelui și a răului: cât poate să dureze o invazie de aer siberian ori o depresiune mediteraneană sau islandeză? În definitiv, orice fenomen își epuizează odată resursele și e înl ...

Pentru foarte mulți, Ploieștiul este un oraș prin care se trece. Un oraș ca o gară. Sau ca o poartă. Nu merg la Ploiești, ci trec prin Ploiești. Primele mele amintiri cu Ploieștiul sunt aproximativ din același registru. L-am descoperit fulgurant, tangențial din trenul București-Iași, în 2006. De atunci, acest oraș, nod feroviar, verigă și punte, mai mereu bornă, rareori destinație, a rămas în memoria mea ca o poartă spre Răsărit. Faptul că era, după București, prima stație din drumul spre ...

Am avut de multe ori sentimentul că literatura poate salva o lume. Nu lumea – e prea patetic spus și prea idealist. Dar o lume – da. Un oraș, de pildă. O comunitate dornică să își cristalizeze, în acord cu tradiția și identitatea ei culturală, o voce, o prezență, devenind mai relevantă la nivel național. De câțiva ani, "calea regală" pentru mai multe orașe românești a fost reabilitarea monumentelor istorice și redescoperirea sistematică a reprezentărilor mai vechi și mai noi pe care geografia lo ...

Nu întâlnești des o carte care să poată fi catalogată în atâtea moduri și care să corespundă unei atât de mari diversități de gusturi și de așteptări precum Pasărea vopsită, de Jerzy Kosinski, reeditată recent la noi (2021) de editura Litera. Carte de memorii, autoficțiune, roman picaresc, basm, realism dur, poveste fantastică, bildungsroman, toți acești termeni au o anumită acoperire în textul cărții, dar niciunul nu îi poate rezuma pe de-a-ntregul esența. Posibilitățile multiple de lectură ș ...

Multă vreme profesorul, criticul și academicianul Eugen Simion a fost pentru mine o instanță abstractă, o ,,ființă de hârtie“, vorba lui Roland Barthes. O referință bibliografică de neocolit începând din liceu, coordonator al manualului de limba și literatură română din clasa a douăsprezecea, autor al prefețelor și postfețelor volumelor din colecția ,,Biblioteca pentru toți“ din anii 2009-2010, autor, de asemenea, al Scriitorilor români de azi sau al Dimineții poeților, studiu recomandat, îmi am ...

Criza hârtiei, care se ivea anul trecut prin noiembrie (se pare că tensiunea încolțește în toate crizele pe final de an și se acumulează treptat pentru a exploda la sfârșitul iernii sau primăvara) m-a făcut să îmi amintesc un moment destul de îndepărtat. La sfârșitul clasei a patra veneau la rând, în manualele de matematică de la începutul anilor 2000, așa-numitele ,,probleme de perspicacitate", cu aerul lor lejer, de vacanță. Una dintre ele, pe care, iată, n-am uitat-o până azi, suna astfel (ap ...

În urmă cu aproape doisprezece ani primeam în dar un stilou de la bunica mea. Nu eram (și nu sunt nici azi) un fin cunoscător în materie de stilouri și nu-mi dau seama cât de iscusit puteam fi atunci în a recunoaște modelele de lux, dar aveam față de acest instrument rafinat nu doar un sentiment de considerație, ci și unul de familiaritate. Folosisem de la început în școală, "pe curat", exclusiv stiloul, ceea ce crease o continuitate om-obiect dintre cele mai durabile, ca o țesătură de fire auri ...

Vă mai amintiți de "reclama cu marinarul"? Așa ajunsese să fie cunoscută reclama pentru Crăciun a unui mare magazin de jucării, difuzată intens în urmă cu doi ani. În absența unei calamități de proporții globale, suferințele omenirii erau mai degrabă ca relele Pandorei, o diversitate de drame, o mulțime de povești de viață. E drept că fiecare experiență putea fi redusă la un tipar, subsumată unei probleme de rezonanță universală. Printre aceste rele generale se regăsea – și atunci – distanța: pă ...