Suda țigările. Cu privirea înfiptă în dalele de beton din fața intrării la urgențe, număra în gând. Minute, secunde. Habar n-avea ce număra. Mai trase un fum, intră și căută să se așeze undeva.
— Vin imediat, se auzi o voce răsfrântă.
Își trase instinctiv piciorul din calea asistentei care trecea val-vârtej. Pe holul strâmt cu trei scaune de plastic puse pe o șină, ca în autobuz, abia puteai trece.
— Acum, acum. Vin imediat...
O mai auzi încă o dată în timp ce se întorcea și intra în alt ...