"Cartea Blestemelor", scrisă de Andrei Ruse, poartă titlul unui tratat academic de vrăjitorie și magie, cu ajutorul căruia profesorii predau la Hogwarts sau într-o mlaștină sinistră.

Nu e o modalitate incorectă de interpretare, deoarece acest rod al unui proces de minerit în domeniul folclorului românesc ne satisface nevoia de un "The Witcher" al lui Andrzej Sapkowski, cu origini familiare.

Scris arhaic, tot felul de lighioane de care am mai auzit și de care n-am mai auzit (excelent, ne sporește creativitatea!) și o poveste fantastică, ce te face să-ți pui întrebări la care vei avea parte de un răspuns chiar mai curând decât ai crede.

Ruse a trezit în mine (și sunt sigur că și în toți cei care au citit cartea și abia așteaptă următoarele două părți) nostalgia copilăriei, unde poveștile auzite de la cei bătrâni îmi ridicau părul pe spate și mă făceau tot mai dornic de a cunoaște și mai multe povești poporiste – strigoi, fantome, scaraoschi preschimbat într-un iepure pe la ora două dimineața după o noapte furtunoasă la discoteca satului, iele și multe dihănii cu care eram pregătit să mă războiesc (de la depărtare și, de preferat, să nu-mi apară în vise).

Ce mi-a luminat sufletul foarte mult este și încrucișarea cu povestea culeasă de Petre Ispirescu, anume "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte". Practic, "Cartea Blestemelor" umple doi șoșoni cu o singură farfuriuță cu magiun – îți aduce aminte de opera menționată mai sus (sau, mai bine, îți stârnește interesul și te face să o studiezi) și îți oferă noi informații de care nu știai că ai nevoie.

Bucuria pe care mi-a adus-o cartea asta, în lumea literaturii române contemporane, e unică, și nu știu dacă am s-o mai simt curând. Din punctul meu de vedere, cantitatea enormă de muncă depusă în scrierea acestui text luminează mintea pasionaților, aducându-le pe masă și mai multe informații cu care nu te intersectezi nici măcar la un curs de mitologie sau etnografie.

Un fapt e clar. Cărțile noastre contemporane au un potențial imens. În același timp, scriitorii dând dovadă de un spirit de creație exponențial, îmbinat cu o ambiție unică ce are cernută peste ea cenușa nopților nedormite, a muncii "peste program" și a dorinței de reușită.