nimeni n-ar înțelege de ce

e plăcut întunericul din toamnele târzii

cu forfota din jurul caselor locuite

mamă, eu întotdeauna m-am ținut de brațul tău

și gestul meu

nu ți s-a părut deloc incomod

într-o seară ca asta mi-ai cumpărat

puloverul cu carouri mov

și de drag

nu m-am gândit niciodată

că e luat dintr-o dugheană

în seara asta

mă așteaptă patul făcut și o lumină dulce

somnul vine din vârful degetelor

Atelier

m-am interiorizat voit

să văd cum e viața în altă femeie

în dedesubtul injecțiilor ei de vitalitate

simt miros de rufe umede

în mine locuiește altă femeie

cu voce

exteriorizări

câteodată reușim să ne dedublăm

ea din memorie

eu din imaginație

Șos. Kiseleff

involuntar îmi sprijin capul de umărul unui bărbat

cineva îmi atinge picioarele cu o pungă de covrigi

calzica niște trupuri

oamenii din jur stau aproape îmbrățișați

călătorie – drum fără sfârșit

în dreptul unei case mai simplă decât gândurile

câteva oi

rătăcite din transhumanță