casa surprizelor

dorm într-o casă mare
e casa în care am intrat atunci cînd eram copil și m-apucase panica
acolo în miezul butoaielor
improvizate ca să sperie copii ca mine
mă tăvăleam în iureșul lor continuu

dorm într-o casă mare și nu mă mai sperie nimic nu mai e o casă a surprizelor
de unde am ieșit tîrîndu-mă în genunchi
în riâsul isteric al tuturor copiilor cu care intrasem al zgomotului care întreținea

suspansul ...

Anița Vulcan Grigoriu, despre cel mai recent roman al său, Fata cu aluniță, apărut la Editura Tracus Arte, în dialog cu Mihaela Stanciu.

Definiția generică încadrează literatura ca o creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba. Se spune și că literatura este domeniul unei întâlniri, ceva care seamănă cu propria noastră viață, dar e diferită de ea. La tine cum gândește literatura, cu propriile forme sau cu propriile-ți forme?

În cazul meu, propriile forme trec prin formele ...

când strângi firele de iarbă în pumni

și odată cu strângerea lor le smulgi din rădăcini

când simți balele măgarului

cum ți se usucă în palmele linse pentru o firimitură de pâine

vezi ruina unei cabane care a ars de multă vreme

și joci puzzle cu norii

îți spui că libertatea nu-i așa departe

ascultând liniștea din jurul tău

respirând în verde

libertatea e un somn nu prea adânc

în care auzi

pași

foșnete

pulsuri

înțelegi că și tu ești furnica ce urcă și co ...

nimeni n-ar înțelege de ce

e plăcut întunericul din toamnele târzii

cu forfota din jurul caselor locuite

mamă, eu întotdeauna m-am ținut de brațul tău

și gestul meu

nu ți s-a părut deloc incomod

într-o seară ca asta mi-ai cumpărat

puloverul cu carouri mov

și de drag

nu m-am gândit niciodată

că e luat dintr-o dugheană

în seara asta

mă așteaptă patul făcut și o lumină dulce

somnul vine din vârful degetelor

Atelier

m-am interiorizat voit

să văd ...

să te așezi pe obstacolele dintre noi

aici toate mor înainte de a se naște

fericirea între mine și tine

n-are loc la lumina zilei

o pastă grețoasă

se-ntinde ca untul

a ajuns în ultimul hal

lasă-i să creadă ce vor și vino mai aproape

mergem la piață,

mâncăm o ciorbă de lobodă

și ne facem rumeni în obraji

Despre munți

m-au bucurat exagerările

și am râs,

dar râsul de suprafață

doare mai târziu

logica noastră era imediată

n-a mai rămas nimi ...