Anumite vizite la muzeu sunt memorabile. Pe lângă plăcerea firească de a păși în liniște pe pardoseala de marmură și de a străbate cu ochii larg deschiși săli ticsite cu opere de artă, poți avea surpriza de a întâlni câteva personaje care nu te mai părăsesc niciodată. Ele vin cu tine pe străzi și bulevarde, apoi acasă și rămân în interiorul tău, trezindu-ți nostalgii, întrebări sau o simpatie spontană.

Cea mai importantă întâlnire de acest fel pentru mine a fost cu "Femeia cu mască", un tablou ...

"Trei kilometri până la capătul lumii" este cel de-al treilea lungmetraj al regizorului Emanuel Pârvu, a avut un important parcurs festivalier, dacă ar fi să amintim selecția din secțiunea competitivă de la Cannes de anul acesta, a fost distins cu premiul Queer Palm la Cannes și Heart of Sarajevo, este propunerea României la Premiile Oscar 2025, iar din 11 octombrie, a intrat în cinematografele din toată țara. (Diana Gavra)

*Mărturisesc că am ieșit de la premiera acestui film cu un puternic ...

Am ales trei personaje care m-au însoțit în ultimele săptămâni.

În primul rând se află Tillie, adică actrița Cristina Casian din Efectul Razelor Gamma asupra Crăițelor Lunatice (cu Oana Pellea cap de afiș). Piesa se joacă și în prezent la Teatrul Național din București. Tillie e în top pentru modul în care, pe scenă, e doar un copil și se folosește de un singur atribut: onestitatea. Cristina Casian nu-mi dă impresia de actor, de joc, de interpretare. Sinceritatea ei e fermecătoare și se c ...

Dacă ar fi să aleg trei personaje recent întâlnite, aș începe cu Leni, din filmul Unde merg elefanții, personaj interpretat de tânăra Carina Lăpușneanu.De ce Leni? Pentru că face ce vrea, când vrea și cu cine vrea. Leni pentru că spune ce gândește fără să îi pese că supără pe cineva. Pentru că are libertatea de a încheia lucrurile atunci când vrea ea. Pentru că nu se oprește niciodată să râdă și să spere. Leni pentru că poate să își construiască lumea așa cum vrea ea. Cred că Leni e în fiecare ...

Printre elevii lui Aristotel se află și Teofrast (372-287 î. H.), filozof din opera căruia a rămas o carte capitală – Caracterele. Este prima carte teoretică despre personaje, tipologii, tipuri umane. Cuprinde 30 de caractere, printre care lingușitorul, flecarul, ipocritul, intrigantul, neobrăzatul etc. Caracterele sunt ilustrate de povestioare și s-au bucurat de succes în lumea intelectuală, ajungând să atingă popularitatea abia după ce Menandru (342-290) le preia și le multiplică în come ...

Nu cu mult timp în urmă am primit din țări străine un vin pe a cărui (contra)etichetă era scris: CORCOVA – ROUMANIE, precum și Catleya.

Numele vinului – incitant ("Marcel et le Prince"), iar (contra)eticheta și mai incitantă.

Pornind de la datele pe care le-am enumerat, am încercat să facem o "analiză" a (contra)etichetei, vrând să descoperim dacă "mesajul" pe care ni-l transmite aceasta se regăsește în gustul vinului (care este o Fetească neagră).

Dar să o luăm metodic. (Contra)eticheta ...

Stavroghin este o ființă victorioasă, pe care nimic n-o poate opri, deoarece el este amenințarea. Sigur, hotărât să facă răul, simpla lui apariție constituie o provocare fascinantă pentru ceilalți. Cu toate astea, siguranța i se prăbușește sub provocarea fragilă a unei fetițe care la un moment dat ridică pumnișorul spre el. Evenimentul vine într-un punct de maximă satisfacție, când eroul este fericit pentru că Matrioșa suferă. O ignoră, iar nefericirea ei îl face puternic. Totuși, când îl amenin ...

"Am încercat să-mi analizez starea de deprimare: cum creierul meu e hărțuit de conflictul interior dintre două moduri de gândire, critică și creatoare". (Virginia Woolf )

Față de literatura franceză, care pornește la drum (dacă lăsăm deoparte scrierile hagiografice precum Cantilena Sfintei Eulalia ori Viața Sfântului Alexie) cu vestitele chansons de geste (cântece de gest cunoscute și sub denumirea de cântece de vitejie), literatura noastră și primele sale scrieri se prezintă sub fo ...

Gabriela Virginia Șarga și Cătălin Rotaru (regizorii filmului): M-aș bucura ca spectatorii să vadă cât e de frumos Bucureștiul surprins de directorul de imagine Adi Pădurețu.

Despre ce este filmul? Cum a apărut ideea?

Gabi: Unde merg elefanții este o comedie-puzzle pe care spectatorii sunt invitați să o pună cap la cap. Este un film despre prietenie și iubire, care poate prinde multe forme.

Am pornit de la multele discuții pe care le-am avut și le mai avem despre liberul-arbitru. Că ...

O convorbire Augustin Cupșa – Ardian-Christian Kuciuk

În familia literaturii române, Ardian Christian Kuciuk (alias Ardian Kycyku) are o poziție aparte pentru că, înainte de travaliul neobosit de traducător între limba română și albaneză, este un prolific autor – prozator, dramaturg, profesor universitar, eseist, editor, dar și realizator de scurtmetraje; un autor bilingv, trebuie spus, pentru că Ardian Kyçyku scrie cu aceeași ușurință în albaneză, limba sa maternă, și în română, limba ...

Octombrie 1924, Paris. Este publicat volumul Poisson soluble, un volum de treizeci și unu de poeme în proză semnate de André Breton. Apariția lui rămâne în istoria literaturii și a artei drept un moment definitoriu pentru avangardă datorită prefeței, Manifeste du surréalisme, primul manifest bretonian al mișcării suprarealiste.

André Breton prezintă aici modul în care suprarealiștii se raportează la imaginație, la vis și la mecanismele psihice, introducând în procesul creator concepte pr ...

Răspunsul nu e niciodată mulțumitor. De ce ai plecat? De ce ai protestat? De ce l-ai votat? Sunt de ce-uri care scot la suprafață potențialul epic al unui om. Păi, eu n-am vrut să mă implic, dar... Sau: s-a nimerit ca în ziua aia să trec pe-acolo și m-am indignat că... Sau: a fost o decizie de moment, poate că astăzi nu mai văd lucrurile așa. Sunt răspunsuri volatile, defensive, ba chiar promisiuni pentru un viitor fără legătură cu obiectul întrebării. Puțină lume are curajul să răspundă cinst ...

Experiența feminină a războiului este trăită în două feluri: indirect, prin suferința pe care o resimte cea al cărei soț, tată, frate ori prieten pleacă pe front, cu spectrul unei improbabile reîntoarceri și cea directă, prin participarea, chiar și în marginea liniei de front ceea ce produce o conflagrație. O astfel de ipostază este cunoscută cititorului român, încă de la începutul secolului al XX-lea, în scrieri precum "Balaurul" de Hortensia Papadat-Bengescu, care își găsește sursa documentară ...

Textul care subîntinde par excellence începutul epocii moderne este, cred, Zur Psychopathologie des Alltagslebens (Psihologia vieții cotidiene), publicat de Freud în 1901. Este cartea care, transformându-l aproape peste noapte pe autorul său într-o celebritate, a aruncat o lumină nouă, profund tulburătoare, asupra fenomenelor diverse legate de uitare și de erorile derivate din aceasta (simpla enumerare, fără alte comentarii, a capitolelor volumului este elocventă): uitarea de nume proprii, u ...

Nu poți intra cu forța într-un sistem fără posturi libere... Așa ar zice orice necunoscător al cauzei învățământului și al sistemului în sine. Nu astfel ar spune și cei care suportă lipsa locurilor de muncă, dar și drepturile exagerate ale titularilor care, cu timpul, s-au transferat ori s-au detașat, în interesul învățământului, cică. De când cu greva generală din învățământ de anul trecut, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Profesorii suplinitori au ajuns într-un punct în care nu sun ...

Anița Vulcan Grigoriu, despre cel mai recent roman al său, Fata cu aluniță, apărut la Editura Tracus Arte, în dialog cu Mihaela Stanciu.

Definiția generică încadrează literatura ca o creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba. Se spune și că literatura este domeniul unei întâlniri, ceva care seamănă cu propria noastră viață, dar e diferită de ea. La tine cum gândește literatura, cu propriile forme sau cu propriile-ți forme?

În cazul meu, propriile forme trec prin formele ...

Gâlcevile literare, ca orice gâlcevi, sunt un soi de fuste ridicate-n cap. Dacă ar fi ceva serios în ele, probabil că măcar o parte s-ar alege cu o urmă de cotor în frunte. Și cum nu sunt ceva serios, nu fac decât să scoată la iveală un soi de frustrare. Cu toate astea, nu le condamn prea tare. Mai mult ca oricare altă pasiune, cea a artistului mi se pare că are o voință proprie de manifestare, greu controlabilă dacă artistul nu-și face constant un reality check. Mi se pare periculos, poate pe ...

Dacă Mircea Eliade ar fi scris nuvela fantastică "Aranca știma lacurilor" (1928) a lui Cezar Petrescu iar Cezar – "Domnișoara Christina" a lui Mircea Eliade (1936), "Aranca" ar fi fost azi mult mai populară (și mai "canonică"). Altfel, despre ambele nuvele s-a turnat câte o ecranizare în cel mai bun caz mediocră, iar a doua se va fi inspirat, întrucâtva, din cea dintâi...

Pe lângă infuziile tehnice ostentative de tip Huxley, în care personajele declamă demonstrativ versuri din poeți romantici s ...

De zece ani conduce Muzeul Național al Literaturii Române și a schimbat în bine tot ce a putut. Nemulțumit de cum arăta muzeul, a decis să-l tragă după sine în secolul XXI, făcându-l accesibil celor tineri. A căutat formule și soluții. A împrospătat echipa, a adus aproape specialiști și din această întâlnire a ieșit ceea ce se vede astăzi. Muzeul este un model de urmat și, extrem de important, este iubit de publicul vizitator și susținut de această iubire.

Ioan Cristescu, directorul Muzeului Na ...

Disperarea îl lovi drept în ceafă. O văzu furișându-se cu fusta răsfirată, colorată ca un raft dintr-un magazin de cartier. Se piti după un chioșc de ziare în timp ce ea urcă într-o mașină. Nu mai avea timp să-și comande un Uber. Ochi un taxi și sări pe bulevard. Era liber.

Îi ordonă șoferului să urmărească mașina gri. Acesta porni tacticos aparatul de taxat apoi băgă într-antâia. În orașul făcut din cuvinte, taximetristul tot turuia. Declară pompos că muierile te bagă numai în belele. Se g ...

Se spunea în trecut că dacă o femeie era violată, era vina ei. Pentru că se îmbrăca provocator poate sau poate s-a dat prea tare cu ruj. "Și-a meritat-o." Iar asta nu o spuneau doar bărbații, ci chiar și femeile. Și aici ajungem, de fapt, la rădăcina problemei tuturor cazurilor de viol, de hărțuire sexuală și așa mai departe: bărbații, în copilărie, în "cei șapte ani de-acasă", sunt educați de mame, de femei. Dacă în trecut femeile gândeau așa în legătură cu un caz de viol, ce fel de educație au ...

Așezată confortabil într-un colț liniștit al vacanței, cu Gala-Dalí de Carmen Domingo în mâini, mă las purtată de cuvinte și de reflecțiile care îmi umplu mintea. Finalul verii vine cu un amestec de melancolie și anticipație, un timp în care mă regăsesc între lectură și gânduri despre un nou început. În aceste ultime zile de relaxare, îmi dau voie să respir adânc aerul libertății, să mă pierd în povești care îmi hrănesc imaginația și să îmi reîncarc sufletul pentru anul școlar ce urmează.

Lectu ...

Bonifacio, sanctificetur… Deschid acest album cam turistic și nu-mi dau seama dacă albastrului îi stă mai bine ca substantiv ori adjectiv. Analfabet vizual, nu știu ce să spun despre fotografiile lui François Balestriere. Mă agăț însă de textele semnate de Marie-Hélène Ferrari. Ca spectator, nu ca știutor: *Arrive le poète, son crayon à la main,/ Le poète ouvre les yeux:/ Ceux des autres avec les siens./ E la boue grise se fend en deux,/ S'ouvre la robe blanche de murs,/ Frôlée des suaves care ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

S-a întâmplat să ajung în Tirana la două zile după ce a murit Ismail Kadare, deși ar fi trebuit să ajung mai întâi în 2015, apoi în 2021, rezidența literară s-a amânat dintr-un motiv sau altul. Dar altfel, îmi doream să văd această destinație înainte chiar să-l citesc pe Kadare, de când am aflat că în Europa, nu departe de noi, se găsește o ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Recunosc că am folosit adesea lecturile ca pe un mijloc de a călători în cele mai stranii și bizare locuri, de a explora teritorii îndepărtate, ținuturi inaccesibile sau pur și simplu de a ajunge acolo unde mi-ar fi plăcut să merg, dar mi-a fost imposibil, la un moment dat. Am făcut călătorii obligatorii, astfel, am rămas un timp captivă în ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Locurile spre care m-a îmbiat Michel Foucault se numesc heterotopii sau "alte locuri" (autres lieux), iar ele se găsesc pe hartă și nu prea. Iată câteva exemple: podul casei bunicilor, patul părinților (în care copilul, sub cearșaf, își desfășoară propriile bătălii cu indieni și cowboyi, sau, pe cearșaf, își îmbracă păpușile), cimitirul, v ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Macondo. Cam greu de localizat, chiar și cu cel mai performant GPS, având în vedere că satul exista doar în mintea lui Gabo.

García Márquez a creat acest loc magic, inspirat chiar de orașul său natal, Aracataca, și de casa bunicilor, în care a copilărit. Eu am ajuns pe la începutul anilor 2000 în Columbia, dar doar în Bogotá, de unde mi- ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

De cele mai multe ori, locurile turistice, generic numite "destinații de vacanță", sunt asociate cu un exotism "domesticit", convențional. Soare, mare, plajă, insulă, iată cele mai la îndemână reprezentări care compun patternul a ceea ce ar trebui să fie ieșirea din rutină. Când o țară sau o localitate primește titulatura "destinație ideală ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Primul impuls ar fi să dau ca exemplu Comoara din insulă de R.L. Stevenson, citită la zece ani și care m-a transpus direct pe corabia piraților. La ceva vreme după lectura romanului am avut un vis care schimba relativ puțin din acțiunea acestuia: spre deosebire de eroul romanului, eu am fost rapid eliminat, înainte să ajung pe insulă (u ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Nu știu cât de bine a zugrăvit Puzo Sicilia în paginile romanelor sale, dar datorită lui am vrut să vizitez această insulă. Mă întrebi de ce și astfel îmi dai ghes pe panta introspecției. Voi fi sincer, deși (poate) n-ar trebui...

Sunt un ciulin răsărit în sudul arid al României, pe care vântul, mai apoi, l-a purtat spre un cartier rău-famat ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Acum ceva vreme, am ajuns în Albania, iar rândurile pe care le veți citi mai jos mi-au răsunat în minte, ca o chemare. Căutarea orașului natal al lui Ismail Kadare, Gjirokastër, m-a făcut să merg alene pe drumurile de munte albaneze, să îmi bucur privirea de coloritul sătucurilor pitorești și să mă înfrupt din bucuria descoperirii *casei din p ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

De-a lungul timpului, am fost atras de spațiile ficționale îngrădite, înguste, restrânse, de spațiile din realitatea imediată, translatate în ficțiune și purtând urmele unor drame încă vii din istoria umanității. Practic un turism al acestor locuri decupate din realitate și din cărți, iar dacă nu îmi dau seama de când am început să le caut, ex ...

Orice abuz comis de un profesor împotriva elevilor săi (abuz emoțional, fizic sau de altă natură) mi s-a părut dintotdeauna, dincolo de flagranta încălcare a moralei elementare, un caz tipic de rea întrebuințare și de rea înțelegere a ideii de autoritate. Pe scurt, o formă de totalitarism. De dictatură. Un delir al puterii. Când se transformă un șef de stat într-un tiran? Odată ce încetează să fie lider și devine stăpân, satisfăcut de faptul că poziția lui îi poate face pe ceilalți dependenți, c ...

Prima întâlnire a stârnit entuziasm și a adus lume multă în grădina Casei Filipescu-Cesianu, încât nu ne-au ajuns scaunele. Profesori, scriitori, chiar și elevi. Iar timpul a fost scurt.

Maratonul de lectură dedicat Bucureștiului a adus alături opt dintre cei mai cunoscuți prozatori bucureșteni:

Doina Ruști, Cristian Fulaș, Petre Nechita, Ligia Pârvulescu, Liviu G. Stan, Augustin Cupșa, Adrian Majuru și Simona Goșu.

Aceștia au citit din opera lor texte despre oraș, respectiv, viziuni subiec ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

În ceea ce mă privește, e vorba despre Mexic, care este țara mea de suflet. Am ajuns acolo după ce am citit Carlos Castaneda. Nu doar o carte, ci mai multe. Printre care și Învățăturile lui Don Juan. Este vorba de Don Juan Matus. Prin cărțile lui Castaneda am descoperit nu doar o țară, ci mai degrabă o stare cu care am rezonat de la primele ...

Petre Nechita propune să începem de aici:

Și-am citit "...câte puțin, fără grabă, dorindu-mi să lungesc cât mai mult lectura. Când citești ce-ți place, trăiești cu aceeași bucurie și pauzele." (Doina Ruști, Mâța Vinerii)

Uneori, mă imaginez ca regizor al unei reclame pentru o agenție de turism. Mă și văd cum dau indicații actorului principal, văd valiza goală de sub pat. Da, valiza care a adunat praf de când n-a mai fost folosită. Și-i zic: așa, sari peste leneșul ăla de pe pat, două- ...

Între deconstruirea stigmatului identitar și responsabilitate socială

În 2 August s-a comemorat Holocaustul romilor la nivel european. În 2015 Parlamentul European a emis o decizie prin care această dată a fost declarată ca zi europeană de Comemorare a Holocaustului împotriva romilor. În anul 2020 Parlamentul României a adoptat și el o lege prin care aceeași dată a fost declarată ca zi națională de comemorare a Holocaustului împotriva romilor.

Mi-e foarte greu să scriu aceste rânduri despr ...

Despre strada Mântuleasa am citit prima dată în adolescență, în volumul lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, căci casa unchiului Iorgu, moștenită de Pantazi, era amplasată acolo. Cam în aceeași perioadă, la vârsta primelor îndrăgostiri, mă preumblam pe străduțele din apropierea liceului și-am descoperit, într-o bună zi, biserica. Numele ei m-a fermecat dintru început, de aceea am încercat să aflu mai multe despre personajul feminin ascuns în spatele lui – Stanca, soția lui Mantu cupețul ...

Vara este anotimpul cel mai fericit pentru mine. Lentoarea zilelor toropite de căldură se insinuează ca un parfum ce acoperă tot orașul. Bucureștiul pustiit de elevi și studenți se descoperă ca o capitală a nostalgiei fără leac. Traficul se subțiază, trotuarele devin mai largi: spațiul se dilată! Aleile din parcuri freamătă sub cupola de frunze mature, vântul adie ca o promisiune pentru așteptatele furtuni de vară, soarele strălucește cu atâta certitudine, aerul devine palpabil... Totul este sta ...

Am încercat, dar fără succes, recunosc, să descifrez lumea asta în care am trăit și în care știu, mai am foarte, foarte puțin de trăit. Va rămâne până la final indescifrabilă în mare parte pentru mine, dar asta o face cu atât mai frumoasă, mai interesantă.

Puținul timp care mi-a mai rămas îl dedic lumii, acea lume uneori indescifrabilă, alteori interesantă sau mai puțin interesantă, ca o virgulă în interiorul unui text anost.

Îmi iubesc nopțile, nopțile mele fără de somn în care îmi las fața s ...

Cele mai serioase avertizări în istorie pornesc din subteran. Oricând, printr-o bizară inversare de roluri, din subteranul fecund, tranzitează diurnul un neînțeles, un marginal, care devine stăpân absolut. Un refuzat în spațiul normalului, care îl presează să plece acolo de unde a venit, ajunge să guverneze și să-și răzbune pedeapsa milenară și suferințele semenilor din mocirla socială. Românii au fost conduși de un ceferist și apoi de un cizmar, în pragul analfabetismului, timp de aproape 50 de ...

Mă amuză mereu să văd grupuri de turiști din țări străine, din Europa până în Japonia, care nimerindu-se în orașul nostru privesc de jur împrejur cu mare admirație și nu mai contenesc cu laudele. Or fi sinceri, n-or fi? Nu mă interesează. Ceea ce ei nu știu e cu totul altceva. Bucureștiul nu este un oraș construit, deși aparențele asta vor să arate, ci un oraș dărâmat și mai mult de atât, aflat în continuă dărâmare. Casele, bunăoară, unde a locuit familia mea au căzut ambele pradă demolărilor. E ...

Pe 24 iunie este, prin tradiție, ziua solstițiului de vară, definită prin ritualuri ale coborârii, de alungare a soarelui și de chemare a lunii. În multe credințe europene, solstițiul de vară este socotit o poartă care deschide drum de coborâre în întuneric. Personaje fabuloase, descinse din explozia vegetală, populează imaginarul european. Multe vin din simbolismul pitagoreic, unde solstițiul de iarnă e socotit poarta zeilor, iar cel de vară o ieșire destinată oamenilor. Pentru români, în noapt ...

A trecut o săptămână fără TIFF. Un TIFF mai altfel decât toate celelalte, diferit, dar foarte bun și consistent. Cu ce-am rămas după?

Primul TIFF fără tata. Greu de imaginat, și mai greu de trăit. Mi-l imaginam în public sau aducându-i flori Corneliei, la cocktailul de la Chios. A fost greu fără el.

ECHIPA. Cu majuscule, în mod clar. Pentru că toți colegii au fost la înălțime, într-un an complicat pentru mine, cu multe premiere și deplasări.

A fost ultimul an în TIFF Staff pentru Ștefan. Unul ...

Dumnezeu Cel Vechi de Zile, Dumnezeul Testamentului Dintâi este Vocea. Șoptește, adie, curge izvor-șuvoi-pârău în urechile profeților. Întemeiază, pune în mișcare, răscolește lăuntrul, scoate din pământurile nașterii sau din cele ale robiei, îndrumă, poruncește, cere. Adâncește atenția auditivă și stabilește astfel ritmul, cadența relației. Dumnezeu e muzica sferelor, ne învață să-L ascultăm, să nu aplaudăm între părțile concertului, atunci când nu e cazul.

Într-un eseu dedicat antropologiei ...

            Suntem mândri, am redescoperit bucuria de a fi români, uniți în galben, în extaz. Și așa mai departe. Totul după un meci. După o victorie. La următoarea partidă a apărut mesajul unui suporter care e șeruit în masă: învățați-vă copiii să iubească România. Românii parcă sunt din  nou români, nu?! Totul sub auspiciile generației de suflet (e cu majuscule, desigur).

            Mă scuzați, rescunosc, nu mă pricep la fotbal. Totuși, mă întreb cum naiba se ajunge la un moment de o ...

Incredibilul roman al îndrăgitului scriitor columbian, Gabriel García Márquez, a văzut lumina tiparului pe 30 mai 1967, la Buenos Aires.

În anii `60, Gabriel García Márquez era un tânăr scriitor cvasinecunoscut, ajuns în Mexic cu soția sa, Mercedes Barcha și copiii. Poate puțini cunosc că el și familia sa trăiau în acei ani extrem de modest. Din ultimele sale economii a plătit expedierea prin poștă către Editura Editorial Sudamericana din Buenos Aires ceea ce urma să devină romanul vieții lui, ...

Auzisem încă din copilărie despre Sânziene, Rusalii ori Drăgaice, dar nu le înțelegeam sensul. Pentru mine luna iunie era despre Soare, despre libertate și despre flori. În aduc aminte de bunicul patern care creștea la marginea orașului nu mai mult de patru oi sau nu mai mult de patru capre pe care, vara, le ținea cu iarba cosită la serele orașului. Avea el o înțelegere cu responsabila care se ocupa de acele grădini. Pleca dimineața cu bicicleta la care atașa coasa și de care lega și căruțul cu ...

O invitație la o discuție pe tema întrepătrunderii dintre literatură și AI pe care, din fericire, am pututară s-o onorez got me to thinking. Unu’ dintre leit-motivele pe care le tot aud în acest context este că AIu’ nu va putea scrie niciodată cu suflet, rezon pen’care, cel puțin în acest domeniu, omu’ își va păstra preeminența asupra inteligenței artificiale. Găsesc afirmația (aproape) eronată pe multiple paliere.

În al primulea rând, nici noi nu scriem cu suflet, stricto sensu. Dimpotr ...

Întrebarea este una realistă. Pentru oamenii din sfera cititori-oameni de rând normali, și nu cititori-scriitori-librari etc. verbul ‘’a apuca’’ este unul potrivit. Undeva în existența mundană umplută cu serviciu, școală, trafic, cumpărături, gătit, sport, apucăm să ne facem timp și pentru asta. Putem segrega și mai departe, între sexe, pentru cine are mai puțină înclinație spre citit versus orice altceva sau mai multe sarcini casnice decât partenerul și deci mai puțin timp pentru această acti ...

Minianchetă și experiment

Recent am primit invitația de a citi o povestire la Casa Cesianu. Tema este legată de Sânziene, dar încadrată într-un experiment care implică AI. Prin urmare, am început să mă documentez, am sunat câțiva prieteni de la Ficțiunea, i-am rugat să-mi spună cum arată zânele acestea ale solstițiului de vară. Iar finalmente, mefistofelic, am întrebat și un program care folosește inteligența artificială - și iată ce a ieșit:

Cristina Bogdan

Drapate în aripi de flut ...

Scrisul e un sclipici al confesiunii, un plasture al singurătății și un fixativ al tăcerii. Ia să vedem, doar atât? Ridică de jos o carte. Deschide-o oriunde. Un verb prăfuit o să urzească în juru-i un vârtej de frază; pe care, înainte de asta, n-o duceai în cap. Să recunoaștem, chibzuim deseori lexical, de jur împrejurul vreunui substantiv: cuvintele, așa întâmplătoare cum vor fi, ne vând luări de la capăt. Bătrâna lor mamă, etimologia, își crește cu iscusință copiii: cuvintele nu sunt doar un ...

Scriem din nevoia de a împărtăși, de a face loc celorlalți și a le deschide ușa vremelnic rămasă interioară, de a găsi motive și a spulbera iluzii. Uneori, scriem pentru a cuprinde spațiul, pentru a-l cunoaște, pentru a-i înregistra straturile temporale succesive care îl definesc, scriem literatură și despre literatură având în minte permanent raportarea la o cartografie ficțională și cognitivă. Dar cum scriem despre literatură utilizând instrumentele geografice? Este valabilă o astfel de lectur ...

Premiul pentru Narativul Vizual acordat de Revista Ficțiunea în 2024 are patru finaliști:

• două expoziții:

- Expoziția Universul lui Salvador Dalí de la ARCUB

- Muzeul Frustrărilor, realizat de Diana Buluga, Ioana Ofelia, Alexandra Felseghi și Alina Bradu⁠-⁠Pintea la Casa TIFF din Cluj

• doi artiști: Simona Andrei și Bogdan Simion.

Ar trebui să adaug că Simona si Bogdan sunt artiști cercetători, artiști care au capacitatea rară de a combina creativitatea, imaginația, expresia ...

În studiul intitulat Înțelepciunea dragostei (Ed. de Vest, 1994) Alain Finkielkraut interpretează tezele lui Lévinas, pornind ca și el de la povestea lui Oblomov. Celebrul personaj al lui Goncearov ilustrează, în opinia lui Lévinas, existența ca povară și nu ca stare de grație, deoarece lenea lui monumentală exprimă încercarea omului de a evada, de a scăpa din existența în care este înnămolit prin destin. Văzând în inerția lui Oblomov un protest împotriva condiției omenești, Finkielkraut s ...

În loc de introducere

Urmând tradiția pernicioasă a românului de a urî capra vecinului, sentiment omniprezent în majoritatea sferelor de activitate din societatea noastră, lumea literară de la noi nu face excepție de la acest fenomen.

Despre spiritul critic al românilor vorbea și Andrei Pleșu într-un articol excepțional din care citez:

*Ca mai toate viciile, și viciul acesta rezultă din supralicitarea unor virtuți. Mai întîi, spiritul critic e resimțit ca simptom al inteligenței. Numai p ...

Cei care au fost vreodată la Kikinda Short, cel mai mare festival de proză scurtă din regiune, îl cunosc pe Srđan Srdić, un excelent prozator și eseist sârb care, pe lângă faptul că scrie out-of-the-box, este și editor Partizanska Knjiga, unde, datorită lui, au apărut în Serbia mai mulți autori români contemporani din noua generație. Așa că Srdjan (la fel ca criticul literar Vladimir Arsenić, partenerul său la editură) ne cunoaște mai bine decât știm noi proza sârbească actuală, foarte puțin tra ...

Eroine de roman! Sintagma asta le și aduce, așezate pe-o tavă, pe Madame Bovary și pe Ana Karenina. Personaje puternice dar și cu vechime. Adevărul este că Emma e mult mai aproape de gusturile mele: libertină, dementă, de-un egoism înfiorător, citită etc.  Se vede c-a depășit demult romantismul. Ea este Flaubert, ca să facem o glumă.

În ciuda modelelor, există multe alte personaje, care rămân pentru totdeauna în mintea unui cititor. Uneori se potrivesc cu un tipar preexistent, cu o tipologie pe ...

"Nimic nu se creează, nimic nu se pierde, totul se transformă."

A zis-o Antoine Laurent de Lavoisier, chimist francez, referindu-se la conservarea energiei, dar, mai degrabă, se știe doar ultima parte a zicerii – nimic nu se pierde, totul se transformă.

Aș vrea să iau întregul citat și să-l pun peste literatura română contemporană. Ajutat de umila mea înțelegere a literaturii, mai degrabă ca cititor decât ca scriitor, aș zice că se pliază. Aproape perfect.

Desigur, acest text este un pos ...

Recent a avut loc Bookfest-ul de la Timișoara. Evenimentul a avut parte de suficientă acoperire în ceea ce privește titlurile scrise de autori consacrați, motiv pentru care nu voi scrie nimic despre asta.

Când s-a anunțat programul, atenția mi-a fost captată de evenimentul editurii Lebăda Neagră, care cauta să răspundă întrebării “Pentru cine scriem?". Mi s-a părut o întrebare foarte bună pentru că e o întrebare care ține cont atât de scriitor, cât și de cititor.

E genul de întrebare pe care ...

Relația biografie-operă-realitate reprezintă o problemă controversată, dezbătută de-a lungul timpului de diferite grupări de critică literară. Nu se poate afirma cu exactitate în ce măsură biografia autorului poate influența creația acestuia, dar un lucru este cert și anume că viața autorului, cu toate problemele ei, își lasă amprenta asupra cărții. Și mă refer, aici, în primul rând, la acele aspecte deosebite ale "eului profund" care pot fi reperate în creația autorului.

A-l elimina pe autor, ...

Monica Lovinescu este seismograful unei conștiințe atomiste a ceea ce înseamnă o conviețuire organică dintre etic și estetic, fără a cădea pradă vreunei forme de angajare sau de distorsiune a realității în detrimentul unui alt deziderat în afara celui de justiție sociopolitică și de dominație fulminantă a Artei. Născută într-o constelație a conduitei intelectuale, numele de familie i-a asigurat ab ovo un gust vertebral pentru modern, rigoare, prestanță și cunoaștere. Respingerea Monicăi Lovine ...

"Dacă tot pierdem, măcar să câștigăm", spunea un tip grobian într-o reclamă la pariuri.

Și, într-un fel, enunțul paradoxal care i-ar face să se încline până și pe sofiștii antichității, se potrivește de minune situațiunii. Căci, nu-i așa, elefantul din încăperea literaturii române contemporane a început să dea din picioare și să își agite trompa.

Cine câștigă și cine pierde? Dincolo de efectul comic indus de figura de stil mai sus amintită, nu e loc de dubii.

Vă invit să reflectați la ceea ...

Despre trubaduri se spune că sunt inventatorii amorului curtenesc. Dacă această imagine a rămas impregnată în epistemologia tradițională din generație în generație, totuși, nu putem să reducem această imagine a creatorilor lirismului modern din secolele al XII-lea și al XIII-lea la simpli poeți năuci sau la saltimbanci banali, care îngenunchează înaintea doamnelor lor. În acest sens, pentru a ne fixa o imagine clară a poetului medieval prin excelență este necesar să facem o distincție clară în ...

Autobiografismul. Înseamnă lașitate sau curaj? Cred că autobiografismul scris bine, care transmite lucruri memorabile, care te ține în priză și îți transmite senzația de real, de aici-acum, chiar dacă e scris cu secole în urmă, este autobiografismul de calitate. Cel scris cu îndrăzneală. Chiar dacă sunt momente în care realitatea este acoperită de ficțiune: există pauze în realitate, pauze în sensul că nu tot ceea ce se întâmplă în realitate trebuie să fie trecut într-o autobiografie. Poate este ...

Contrar părerii unor anglofoni afoni, istoria romanului e milenară, pentru că deși secolul lui de aur a fost cel romantic (al XIX-lea), trebuie să coborâm mai mult în timp pentru a-i atinge rădăcinile. În Europa, romanul începe cu Chrétien de Troyes și ciclul arthurian, iar în Asia începe cu Povestea lui Genji, scrisă de Murasaki Shikibu. De altfel, termenul de roman provine din expresia « mettre en roman » și anume a traduce în latina vulgară. Autorul nu e mare lucru la începuturi, poate doar ...

Autobiografie, memorii, jurnal, confesiune... Orice cuvânt trimis spre tipar ne mărturisește indirect. Dar, când vrem s-o facem direct, cum mai vorbim azi lumii despre noi?

Dintre toți cei care scriu sub soare, spune Sir Philip Sidney, poetul e cel mai puțin mincinos (...), căci nimic nu afirmă, deci niciodată nu minte. Continuând în mod ludic ideea, proza... minte? Poate că, tratată ca ficțiune și atât, da. Dar ce frumos o face uneori...

Redus la esență, dacă poezia sublimează realitate ...

Florin Spătaru, Viespea de pe limbă, Voxa, 2023

Este un volum de proză scurtă, o gură de aer tare, întocmai ca cel de afară. Povestirile se desfășoară în ritm alert, cadru cu cadru, într-o suită surprinzătoare, care m-a purtat în timpuri și spații variate, atipice. Personaje stranii, ca acel iL of Khan, agent într-o lume a viitorului, transformat din simplu executant în păpușarul principal, imersează realitatea actuală cu o ușurință fermecătoare. Alt personaj recunoaște pe trotuarul de vizav ...

Unul dintre subiectele la modă astăzi, atât în cercurile de literați cât și în cele ale oamenilor cu înclinații tehnice, este cel legat de posibilitatea inteligenței artificiale de a produce literatură. Vorbim despre texte valide literar, nu despre unele care să schițeze o poveste cu un minim de coerență, în general, pentru că așa ceva este probat că AI-ul deja știe să facă. La ora actuală, în arta grafică lucrările generate de AI sunt folosite în diverse domenii, cum ar fi generarea de coperte ...

Iulian Tănase -
Teoria Fricii, Trei, 2023

Teoria fricii e un roman cu o poveste complexă, mizând pe o incursiune insolită prin literatură și prin viață. Complicat pe alocuri, satiric, cu stil jurnalistic și tramă care amintește proza optzecistă. (Ficțiunea)

Dan Pleșa-Miere neagră, editura Vellant. Romanul de debut al lui Dan Pleșa propune un personaj colectiv, surprins în zvârcolirile unor transformări mult prea rapide pentru a fi înțelese pe deplin. Acțiunea pendulea ...

(cel mai scurt roman-foileton autobiografic, asumat, scris vreodată și câteva citate)

Teribilă, înspăimântătoare "temă" pentru un om (cred că sunt om, vreau să cred, ergo sum) care încă își dorește să scrie "cărțile" sau, cu trecerea timpului, măcar o Carte, având cumva aceeași părere sau viziune cu a lui Marin Preda (dacă este să ne raportăm la cartea lui Ovidiu Marcu, De la metaforele obsedante la construcția mitului personal în scrierile lui Marin Preda, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napo ...

N-am mai scris de mult în Ficțiunea și-am să vă povestesc de ce. Au fost niște luni de libertate, de scris, de plimbări. Niciodată nu m-am simțit mai bine ca acum, după ce-am lăsat deoparte absolut orice treabă care nu avea directă și savuroasă legătură cu mine. După anii de munci, aveam nevoie. Mai ales că n-a fost ușor, atâta timp cât la ferestrele casei mele au urlat câinii neînsemnatului cetățean Copită, rațele comunale și curcile micului agricultor fără nume. Vă întrebați poate de ce n-am ...

Benzile desenate sunt o artă ce se apropie de perfecțiune pentru că îmbină vizualul atât de prezent în zilele noastre cu multe alte elemente ce îl pot deturna. Din această îmbinare rezultă un drum aparent simplu, dar cu atât mai stropit de obscur.

După treizeci de ani de pauză, Bill Watterson, creatorul mirific al benzii desenate "Calvin și Hobbes" a publicat o nouă carte, o fabulă pentru adulți: Misterele. În colaborare cu caricaturistul John Kascht, o altă artă superbă, caricatura, atât de ...

Joi, 8 februarie 2024, ora 18.30, Muzeul Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8, în Ceainăria muzeului) găzduiește a doua secvență a proiectului "Ficțiunea de joi",  cu tema "Artă imersivă".

 Sunt invitați actrița Adriana Irimescu și  scriitorul Liviu G. Stan. Moderează Narcis Amariei.

Proiectul Ficțiunea de joi își propune să aducă în dialog generații diferite și artiști  care contribuie, chiar și tangențial, la un construct artistic. Fiecare ediție ...

Interviu cu Radu Popescu, dramaturg, regizor și director al Teatrului Apropo

Salut, Radu. În timp ce căutam pe internet informații despre teatrele independente din România, am dat de un interviu mai vechi cu tine. Era din 2013. De obicei nu citesc interviuri așa vechi în ideea că nu mai sunt de actualitate, că lucrurile s-au schimbat mult între timp. Totuși mi-au atras atenția câteva afirmații și am început să-l citesc tot. Pe măsură ce citeam interviul, încântarea mea era din ce în ce mai ...

Nu știu cum s-a făcut, dar invitația de a răspunde, punctual, unei anchete "Ficțiunea" pe tema lecturilor potrivite finalului de iarnă ("Ce cărți de proză ai citi în luna februarie?") s-a suprapus peste aceea de a realiza măcar în acest an un top mic (dar mic de tot, distinsă doamnă!, ca să citez din memoria revuistică, dureros de încăpățânată încă, replica unui ins onctuos, uns cu toate alifiile politichiei culturale moldave). De aici, probabil, ispita unor precizări liminare, menite a comp ...

Opt ani s-au împlinit în toamna care a trecut de când, într-un 7 septembrie 2015, intram pentru prima dată în clădirea Facultății de Litere a Universității din București. Urcând celebrele ,,trepte multeˮ despre care citisem curios în amintirile absolvenților, culese de oriunde avusesem prilejul, am văzut scris cu roșu, sub un bec, un mesaj mărunt, la vedere și totuși parcă la pândă, un fel de test de atenție ca în experimentele psihologice. Am înțeles după multă vreme că citisem inscripția pripi ...

Pentru mine cel mai important eveniment din 2023 a fost târgul de carte "CartFest", care s-a desfășurat la Tulcea în perioada 14-17 septembrie 2023. În principiu, acest "cel mai important" ar fi trebuit să fie Bookfest-ul sau Gaudeamus-ul, dar Bucureștiul este departe de Tulcea, adică drumul lung și leafa mică, motiv pentru care, ca orice provincial care se respectă, am sărbătorit anul literar loco. La fiesta tulceană de carte nu a venit decât o editură cu stand de carte (Editura Militară), cele ...

Dintre personajele cu care am făcut cunoștință în 2023, în cursul plimbărilor mele mai lungi sau mai grăbite prin fel și fel de păduri narative, mai cu seamă unul mi s-a întipărit în memorie ca o hieroglifă de neșters: este vorba de Ienta, bătrâna care nu poate să moară de tot, din romanul Olgăi Tokarczuk, Cărțile lui Iacob (apărut și în limba română anul acesta, în tălmăcirea Cristinei Godun, la Editura Polirom). Labirintic, cu numeroase fire și paliere narative, amplul roman consacrat de Olg ...

Trăim în plină epocă a confesiunii. Literatura geme de false autobiografii, de povestiri la persoana I, de jurnale și memorii. Dintre acestea cele mai grețoase sunt romanele în care personajul povestește la persoana I lucruri improbabile ori deja narate de alții înaintea lui. Urmează memoriile mincinoase, în care autorul-narator e personaj pozitiv, iar ceilalți toți sunt sub nivelul lui. În fine, mai sunt poveștile teribile, uimitoare prin temă, dar care nu conving (nu au tonul just sau nu doved ...

Prima dată când am auzit de revistă a fost pe când se numea OPT motive și am citit acolo niște lucruri care mi-au plăcut mult. Și aproape instantaneu m-am întrebat ce vrea să spună titlul ei: de ce opt, și de ce motive.

Ulterior am avut și eu bucuria de a scrie în revistă și am aflat semnificația denumirii, dar în momentul în care numele ei a inclus și Ficțiunea, mi-am spus că este mult mai potrivit.

Timpul a trecut și iată că am ajuns la numărul 100 în print și la numărul 200 în onl ...

Iată că "Ficțiunea" a ajuns la numărul 100!

Dacă am fi fost încă în perioada de glorie a printului, poate că cifra asta ar fi trecut drept o cotă banală a unei publicații, dar în actualul context, are ștaiful unui act de dârzenie culturală.

Lansată la apă în pragul naufragiului economic, numit Covid-19, iar acum înfruntându-se cu turbulențele stagflaționiste ale pieței editoriale, "Ficțiunea" se ambiționează să înoate contra curentului, alegând să existe și-n lumea tot mai complicată a cuvânt ...

Mă bucur de avantajul de a citi fiecare articol care ajunge în revistă, iar asta îmi conferă un merit poate nedrept, și anume acela de a fi cel mai fidel cititor al ei. Poate de-asta nici nu mi-e rușine să mărturisesc o anumită nostalgie asumată pentru numele inițial, cel de 8motive învăluite de mister și sete de necunoscut. Coperțile nu dezgoleau intimitatea unui chip autoricesc, ci ilustrau crâmpeie de prin locuri depărtate, fotografii tematice sau mai puțin tematice, perpetuu colorate în nu ...

Apărută într-un moment de cotitură al existenței universale, ne amintim de pandemia de Coronavirus, încă de la primul număr (24 februarie 2020), revista Ficțiunea a impresionat prin diversitatea conținutului, prin densitatea textelor și prin varietatea autorilor publicați. Ceea ce puteau fi identificate ca direcții generale, ulterior, s-au transformat într-un adevărat program – consolidat de aparițiile online și/sau în tipar –, de susținere și de promovare ale artei hibride. Având la bază aces ...

Francezii spun că Le hasard fait bien les choses. Am început să scriu în revista Ficțiunea printr-o întâmplare ce avea să se dovedească fericită. Începusem să scriu în timpul pandemiei de covid, când eram șomer și închis în casă. Fără a fi membru al unui cenaclu literar sau colaborator al vreunei reviste, m-am pornit să trimit dintre creațiile mele publicațiilor literare din țară, cu acel curaj ce mărginește nebunia de care dau dovadă, îndeobște, cei care trăiesc mai mult înăuntrul decât în ...

Ce facem noi, creatorii de ficțiune, atunci când realitatea nu ne mai este de ajuns? Ne punem fustița plisată a lui Alice și acolo, în labirintul de idei, începem să deschidem uși.

Vă invit, așadar, să ne imaginăm pentru câteva clipe acea lume. Ce găsim dincolo, atunci când răsucim în yală cheia veche și grea a imaginației? Lumea nouă care se naște, lumea neverosimilă alcătuită din umbre de oameni și locuri e la fel de fascinantă, nu-i așa, ca orice geneză.

Începe suav, cu o închipuire sau c ...

Cuvintele acestei reclame celebre sunt primele care îmi vin în minte atunci când mă gândesc la grupul Ficțiunea, la revistă și la Asociația Creatorilor de Ficțiune. Eu îl privesc ca pe un fel de rețea socială culturală, răspândită atât prin Facebook, Instagram, Tik-Tok, pe site-urile ACF și Biblioteca de proză Contemporană, însă și în paginile tipărite, reale, de hârtie ale revistei. Manifestul despre arta hibridă, gândurile despre afirmare a scriitorului, reformă a mediului cultural și promovar ...

Mi-am dat seama de marea păcăleală atunci când, destupat și trezit din lâncezeală, am privit inimioarele pe care le cunoștea cândva toată lumea. Poate că unii dintre voi mai știți la ce mă refer: inimioara străpunsă de săgeată, inimioara sinonimă cu iubirea, tatuată pe atâtea brațe musculoase. Inimioarele care zboară în aer când personajele din desene animate se îmbrățișează. Două semne de întrebare incomplete, unite ușor în diagonală. O imagine falsă, o păcăleală pentru că organul care pompează ...

Am spus-o de zeci de ori, am și scris-o în repetate rânduri: încă de când am deschis-o prima dată, am avut certitudinea că "Ficțiunea" este una dintre cele mai atractive, provocatoare și dense reviste din țară. Pentru că m-au încântat imediat diversitatea și prospețimea rubricilor, tinerețea incredibilă a majorității contribuitorilor, entuziasmul nejucat al semnatarilor, dar și seriozitatea cu care, indiferent de vârstă și experiență redacțională, ei își vedeau de singurele chestiuni care contea ...

Mereu mi-am dorit o revistă cu povești fabuloase, cu lume capabilă să se joace, cu oameni entuziaști, care nu și-au pierdut interesul pentru zonele tulburi și misterioase în care imaginația stimulează curiozitatea și îndrăzneala, adică aventura.

O revistă săptămânală presupune o muncă istovitoare, pe care numai niște nebuni sublimi o pot face. Nu puțini. Revista Ficțiunea a apărut de 190 de ori, iar dintre aceste apariții, 100 sunt pe hârtie.

S-au perindat pe aici oameni mulți, în jur de ...

Festivalul de Film Românesc de la Seattle, anul acesta la a zecea ediție, a fost cel mai important eveniment al anului. După ce, 3 ani la rând, cel mai mare festival din lume ca număr de filme, Seattle International Film Festival, a încetat să mai aducă filme românești, împreună cu Otilia Baraboi și echipa nonprofitului American Romanian Cultural Society (ARCS), ne-am spus că dacă nu SIFF, atunci RFF (Romanian Film Festival) sau, și mai bine, și SIFF și RFF. Așa se face că ARCS a început să fina ...

În perioada 22-25 noiembrie s-au desfășurat o serie de evenimente marca revista Ficțiunea. De la discuțiile discrete de la Librăria Academiei (strada Academiei) și până la conversațiile memorabile, la scenă deschisă, din Diverta Lipscani, s-a remarcat un amplu schimb de experiențe culturale, literare și sociale. Opinii din Australia (Luke Carman), povești de viață cutremătoare din China (Marius Balo și Peter Humphrey), texte din Anglia și nenumărate motive pentru a conversa despre proză și des ...

Nu cred că e bine să fii văzut în compania lui Cutare. Nu te asocia cu X! Îți vei pierde reputația bună pe care o ai. E el scriitor talentat, dar e insalubru. Te-ai asociat cu cine nu trebuie. Dacă veneai la mine mai întâi, altfel stăteau lucrurile, dar acum, după ce te-ai afișat cu X-ulescu, mi-e imposibil să mai fac ceva. Sunt doar câteva dintre frazele pe care le-am auzit de-a lungul vieții și mai ales în ultima vreme, spuse în general de persoane care n-au făcut mare lucru la viața lor, nu s ...

Romanul lui Anthony Doerr, câștigător al unui premiul Pulitzer, a stat la baza miniseriei Netflix. Nu am citit cartea, dar chiar și așa, se verifică încă o dată faptul că ecranizările, de cele mai multe ori, sunt mult sub așteptările noastre. Evident, sunt și excepții și îmi vine în minte acum filmul Cel mai iubit dintre pământeni, regizat de Șerban Marinescu, o bijuterie cinematografică. Dar revenind la ușurelul serial netflixcian, vă confesez că ceea ce m-a convins să-mi pierd o zi în care a ...

Ca un bacovian pursânge, pentru mine toamna a fost mereu cel mai frumos și fascinant anotimp. "Niciodată toamna nu fu mai frumoasă,/ Sufletului nostru bucuros de moarte" a scris Arghezi celebrele versuri care deschid un poem pe care-l cunoșteam înainte de a-l fi citit, pentru că așa se întâmplă cu unele texte, sunt concretizări ale unor trăiri pe care le aveai poate de multă vreme. Și cum "scârțâie toamna din crengi ostenite" am auzit de mic, în drumurile spre școală sau în plimbările prin parcu ...

Toamna a devenit un anotimp complicat. Hachițele climei au transformat-o într-un colaj schizofrenic: azi îți ies aburi pe nări, mâine țânțarii îți bâzâie pe sită înviați de-un simulacru de 30 de grade. Bine totuși că lumina i-a rămas nepervertită, încă învăluie detaliile într-un profil mătăsos, odihnitor, gonind acea hiperclaritate agresivă a verii. Și vântul, nici vântul autumnal nu și-a pierdut din particularități. Explorând recent ruinele Curții Coțofenilor, i-am simțit din plin miezul. Cocoț ...

Andrei Ungureanu – Nașterea eroului, BPC, Litera, 2022

Când le-a spus că nu plătește, nu au devenit imediat agresivi. Se așteptau la asta. Negrii ăștia sunt ai dracu’ rău, dacă te uiți în gura lor sunt săraci lipiți, nici n-au după ce bea apă. Și totuși îi vezi cu haine bune, cu telefoane, cu ceasuri, cu dinți albi și întregi ca niște perle. Arabii, berberii, maghrebienii erau mici și slabi pe lângă ei, nu cu pielea închisă la culoare din naștere, ci arși de soare, cu dinți lipsă și riduri. A ...

Întâlnindu-mă nu demult cu Teleșpan, m-a rugat să citesc o povestire pe care tocmai o publicase. Când se întâmplă așa ceva e vorba despre o schimbare, despre o incertitudine și, cum Teleșpan mi-a fost student, i-am spus de-a dreptul că sofisticăriile nu-l prind. Desigur, niciun scriitor nu vrea să-ți afle opinia, ci vrea să-l lauzi, dar nu așa, oricum, ci de la genial în sus. Și chiar și-atunci va fi nefericit, pentru că nu i-ai spus că el e unicul scriitor de pe pământ. Prin urmare, ce face un ...

Cosmin Perța despre Translucid de Ligia Pârvulescu

În distopia Ligiei Pârvulescu lumea este condusă de "pozitiviști", intelectualii fiind considerați nocivi și exterminați progresiv. Industria care prosperă este cea pornografică, atât pe ecrane cât și în viața de zi cu zi, mai mult de jumătate dintre femei fiind lucrătoare sexuale. Pe acest fundal viața și lumea se desfășoară în continuare, cu prietenii și ranchiune, cu iubiri și despărțiri, cu încercări disperate de supraviețuire a unor indi ...

Deși nu am putut ajunge și la alte spectacole destinate în special copiilor, m-am bucurat să devin parte a sensibilelor Povești invizibile ale Mihaelei Michailov. Pe tiparul unei călătorii atipice și spectaculoase (cum altfel decât inițiatice?), mini-echipa inimoasă de la Teatrul GONG Sibiu și Centrul de Teatru Educațional Replika din București pune în scenă mai mult decât povestea unei fetițe nevăzătoare, care alături de mama sa exersează un joc special pentru urechi și degete ce îi permite s ...

Din perspectiva profilării statistice a preferințelor literare, putem spune că literatura științifico-fantastică a constituit mai totdeauna o alegere predilectă pentru două categorii demografice: pentru copii și tineri, și respectiv pentru cei interesați de cunoaștere științifică. Și vom observa că cele două categorii demografice nu sunt chiar disjuncte, aceasta constituind și una dintre cheile afilierii SF-ului la universul educației personale.

Preambul

Începem, justificați atât cronolo ...

La rădăcina artei imersive se află progresul tehnologiei militare. Armata a fost "vatra" esteticilor imersive, cunoscute în sens larg ca instalații multisenzoriale, fiind folosite în pregătirea tactică din industria postmodernă a războiului.

Din acest punct de vedere, "Voices of War", instalația audio creată de Cosmin Perța și de compozitorul ucrainean Denis Vasiliev, se cuplează direct la matricea speciei artistice, utilizând ca mediu sonor înregistrări audio raw, fără stilizări, din timp ...

Ca spectator mai mult sau mai puțin critic, dar cu siguranță nostalgic (cursul masteral numit Interpretarea textului dramatic, la care a trebuit la un moment dat să renunț, exclusiv din rațiuni de normare universitară, a fost, de departe, cursul pe care l-am regretat cel mai mult; în mod evident, însă, atât pasiunea veche pentru artele spectacolului, cât și impulsul de a scrie, din când în când, despre ele nu s-au estompat deloc), și în acest an de FITPTI mi-a fost greu să aleg din oferta mai ...

Cu siguranță știți tabloul. A avut și el soarta Mona Lisei, adică a devenit în ultimii ani subiect inepuizabil de meme-uri și parodii pe platformele social media. Un ulei pe pânză care înfățișează patru personaje într-un restaurant din centrul orașului, văzute prin fereastra mare de sticlă a unei cafenele.

Hopper spunea că "Nighthawks" a fost inspirat de un restaurant de pe bulevardul newyorkez Greenwich, aflat undeva la întâlnirea a două străzi. Doar că, în momentul în care privim tabloul, in ...

Puține cărți m-au cutremurat în ultima vreme ca Un altfel de jurnal. Ieșirea din timp (Humanitas, 2016) a lui Matei Călinescu. Câtă reziliență în fața durerilor vieții aruncate în el pe nedrept și de-a valma, ca niște bolovani, câtă demnitate în felul de a-și purta crucea până la capăt fără să crâcnească și câtă seninătate în a privi direct chipul Morții – găvanele umplute cu întuneric din craniul ei, scrutându-l din penumbra fiecărei zile rămase – fără să implore în genunchi clemență sau o zi ...

Un personaj este ca orice om pe care îl întâlnești pentru prima dată. Există prejudecata că prima vedere este decisivă, dar cred că aceasta poate deveni cu adevărat îndreptățită sau chiar o știință când receptorul posedă un simț dezvoltat al oamenilor. E o chestiune de semiologie. Optzeci la sută din informația din mediu ajunge la creier prin văz și numai zece la sută prin auz. Din cei optzeci la sută, un procent mult mai mic din informație este conștientizat, fiind baza percepției viziuale. Dar ...

Cel mai important e ca personajul să fie viu, credibil, să cuprindă cât mai mult din ceea ce ne face oameni. Am oroare de personaje-șablon, simple păpuși de paie menite să exprime o idee, să personifice o trăsătură dominantă de caracter. Cu cât intră mai multă viață într-un personaj, cu atât e mai reușit. De asta e atât de complicat să creezi personaje mari, pentru că în câteva zeci/sute de pagini trebuie să zidești o viață.

Cred că cel mai reușit personaj este Alexandru Gava, din ''Gava nebu ...

Regizor, director artistic al Companiei 28 & Cie des Ogres, Eugen Jebeleanu a pus în scenă un număr impresionat de spectacole, în țară și în străinătate.

Proiectul său, Căpcăuni, a fost recompensat de către Fédération d’Associations de Théâtre Populaire (FATP). A colaborat cu Opera din Lyon pentru I Was Looking at the Ceiling and Then I Saw the Sky, de John Adams. În 2020, și-a făcut debutul ca regizor de film cu lungmetrajul Câmp de maci, o poveste curajoasă, cu mesaj percutant, recompens ...

Personajele de ficțiune au evoluat și ele, odată cu literatura, atât în ceea ce privește construcția cât și mizele lor. Distanța de la un personaj clasic la unul postmodern este, de asemenea, considerabilă și din perspectiva relației sale cu narațiunea. Dacă, poate, în literatura tradițională, personajul ducea toată "armătura" ideatică și, uneori, simbolică, a narațiunii, odată cu ceea ce s-a numit postmodernism, structura pesoanjului s-a dizolvat în voci, a intrat în relație cu fragmente narati ...

Cel mai important e ca personajul să fie viu, credibil, să cuprindă cât mai mult din ceea ce ne face oameni. Am oroare de personaje-șablon, simple păpuși de paie menite să exprime o idee, să personifice o trăsătură dominantă de caracter. Cu cât intră mai multă viață într-un personaj, cu atât e mai reușit. De asta e atât de complicat să creezi personaje mari, pentru că în câteva zeci/sute de pagini trebuie să zidești o viață.

Cred că cel mai reușit personaj este Alexandru Gava, din ''Gava nebu ...

Regizor, director artistic al Companiei 28 & Cie des Ogres, Eugen Jebeleanu a pus în scenă un număr impresionat de spectacole, în țară și în străinătate.

Proiectul său, Căpcăuni, a fost recompensat de către Fédération d’Associations de Théâtre Populaire (FATP). A colaborat cu Opera din Lyon pentru I Was Looking at the Ceiling and Then I Saw the Sky, de John Adams. În 2020, și-a făcut debutul ca regizor de film cu lungmetrajul Câmp de maci, o poveste curajoasă, cu mesaj percutant, recompens ...

Personajele de ficțiune au evoluat și ele, odată cu literatura, atât în ceea ce privește construcția cât și mizele lor. Distanța de la un personaj clasic la unul postmodern este, de asemenea, considerabilă și din perspectiva relației sale cu narațiunea. Dacă, poate, în literatura tradițională, personajul ducea toată "armătura" ideatică și, uneori, simbolică, a narațiunii, odată cu ceea ce s-a numit postmodernism, structura pesoanjului s-a dizolvat în voci, a intrat în relație cu fragmente narati ...

Un subiect care este în centrul atenției presei de o bună perioadă de timp este chiar decizia de a urma studii universitare de doctorat a acelor oameni care au sau pretind că au capacitatea de a cerceta și, apoi, de a crea ei înșiși idei care să reflecte adevărul absolut. Vrând, nevrând, doctoratele fac și ele parte, la rândul lor, din literatura de specialitate. În mod normal, altădată, un om la o mie avea doctorat. Astăzi situația s-a schimbat radical, pentru că legea permite acest lucru. Core ...

Ai ori n-ai treabă, eu sunt miercuri, 13 septembrie, la ARCUB, pe Lipscani 84-90, de la 18.00, cu "poetic. interfața sonoră" în versiune de performance pentru momentul de poezie experimentală din FIPB ediția 13. Sunt flatat că povestea mea intră lângă prestațiile cu care vin Artur Cojocaru (Republica Moldova), Sorin Despot (România), Mircea Dan Duță (România), Dumitru Fanfarov (Republica Moldova), André Ferenc (România), Silvia Grădinaru (România), Mugur Grosu (România), Benji Horváth (România), ...

Povești

A fost odată ca niciodată o perioadă inocentă din viața umană, o perioadă care își lasă amprenta mai mult decât pare, o perioadă a cărei trăire reverberează necontenit înăuntrul oamenilor.

Copilăria

Copilăria, în care totul este posibil, în care ne simțim nemuritori și infiniți, în care totul este o poveste. Copilăria, în care niciun vis nu e imposibil.

Copilăria, primul filtru al vieții prin care cunoaștem lumea. Acest întâi contact dintre copil și viață este unul extrem de ...

În primul articol am încercat să teoretizez poziția Ghiocelului la nivel de literatură generală. Acum, ușor, ușor, voi reveni la literatura de specialitate și la literatura tinerească din facultăți sau literatura generaționist-universitară.

Privitor la literatura de specialitate, lucrurile sunt extrem de împărțite: o dată pentru că studiile făcute chiar relevă adevărul absolut și a doua oară studiile nu sunt decât niște nișe pentru obținerea diferitelor gradații din sistemul educațional. Oricât ...

Sunt în clasa a IX-a la liceu, câțiva dintre proștii clasei mă întreabă dacă pot să mi se adreseze cu apelativul "Țigane" în loc să îmi spună pe nume. Am un nume complicat, mi l-au dat bunicii, cred că vine de undeva din Rajahstan sau din Punjab, mă cheamă Adrian-Nicolae. Îi înțeleg că le era greu să îl pronunțe, s-ar fi murdărit la gură cu respect pentru mine. Se gândeau că voi accepta doar pentru a fi acceptat în grupul lor. În copilărie i-am bătut pe câțiva pentru că mă făcuseră "țigan", ma ...

Cu sărbătorirea lui Cantemir în 2023, ficțiunea întâlnește realitatea. Se cunoaște cu precizie data morții sale: 21 august 1723 ; comemorarea a 300 de ani de la acest moment nu comportă discuții. Cei care au lansat "Anul Cantemir" n-au vrut să țină seama însă de discuțiile controversate ale istoricilor privind data nașterii! Desigur, mulți acceptă, fie din comoditate, fie pe baza unor argumente anul 1673, motivul marilor ceremonii aniversative din 1973. Dar s-au exprimat și alte opinii, realitat ...

 Animalul fabulos care a întreținut imaginația Evului Mediu, venit din India, se zicea, era invocat mai ales pentru puterile miraculoase ale cornului său ‑ ceea ce constituie și principala particularitate. De aici și numele: monokeros (gr.), unicornis (lat.), alicorna (it.), licorna (gal.) și gednorozecz (ilirică).

Mitul cornului benefic are rădăcini adânci și deconspiră un cult al recipientului sacru, perpetuat în diverse epoci și culturi: potirul din corn de cerb al lui Orfeu, cu ...

Este o poziție la care aderă toți cei ce vor să-și facă o stare socială și conștientizează că numai prin corectitudine nu poți ajunge acolo unde îți dorești. Ceea ce este foarte trist. Această poziție, treptat, a căpătat diferite forme în diferite domenii. Fie că vorbim de știință, artă, ideologie sau puterea politică, toți vor să ne conformăm ușor unui trend, unui curent, unor directive, fără a ne gândi la ce consecințe ar putea avea pe termen lung. Poziția Ghiocelului atrage după sine o serie ...

Am citit undeva dureroasa poveste a unui câine care fusese castrat chiar la naștere. Nu știa, nu bănuia ce urmări are asta. Își dorea un singur lucru, să aibă pui, să creeze. Dar încercările sale eșuau una după alta. S-a angajat mai întâi să păzească porțile unui cofetar și avea grijă să nu scape nici o femelă. Am uitat să vă spun era un câine intelectual, citea rezemat de poartă și pe deasupra ochelarilor selecta potențiala pereche. Dar viața în cofetărie nu e ușoară, are multe ispite, între ca ...

Încălțămintea a reprezentat de-a lungul timpului un mod de exprimare și de afirmare pentru diferite societăți, clase sociale sau grupuri. Modul de trai, starea socială a individului, epoca din care face parte acesta are un impact hotărâtor asupra elementelor de vestimentație. Cuvintele referitoare la acestea sunt dovezi ale transformării elementelor de cultură și civilizație. Trebuie să se țină seama neapărat și de momentul istoric al apariției, dar și de împrejurarea în care este întrebuințat. ...

În rândurile de mai jos o să vă dezvălui o incredibilă conspirație mondială, una despre care nimeni nu îndrăznește să vorbească, deși este atât de reală încât o să vă întrebați, la final, de ce nu ați avut revelația asta până acum. Veți afla, așadar, cine conduce cu adevărat această lume.

Planul acestei conspirații a fost conceput cu aproape 40.000 de ani în urmă, când hominizii erau sălbatici și naivi. Cele mai inteligente animale din acea perioadă, adică lupii cenușii, strămoșii câinilor de a ...

Pe data de 23 Iulie, 2023, s-a încheiat la Craiova "Festivalul Internațional Adrian Păunescu, ediția a IX-a". Evenimentul a avut în cadrul său și un concurs de poezie. Care m-a lăsat complet dezgustat de situația sa pur românească, făcându-mă să-mi dau seama că aceste "concursuri" mai mult strică decât să îmbunătățească statutul literaturii.

Pentru început, trebuie să precizez faptul că am participat și eu. Regulile erau simple – maximum trei poezii, neîngrădite de criterii specifice, și o scur ...

Acum aproximativ patru ani de zile, am luat decizia de a realiza o teză de doctorat despre festivalurile de muzică de la noi din țară. Inițial, am crezut că va fi un subiect ușor, facil de realizat, mai ales că în România nu exista o asemenea lucrare. Considerând că experiența personală de festivalier mă va ajuta, m-am apucat de treabă. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea academică, mi-am dat seama că ce vreau eu să fac este destul de dificil de făcut. În primul rând, datorită u ...

Era miezul zilei când Ionescu se desinucise. Pe malul Dâmboviței, între Tribunal și Biblioteca Națională, chiar în mijlocul unui silogism în care își ținea cu greu echilibrul, și pe lângă care treceau mașinile în viteză.

Era înfășurat în gânduri și în haine gri și pardesiu deasemenea gri cu vergi, ghete negre și pălărie maron, ceea ce ar fi trebuit să îi mire pe puținii trecători de la ora aceea. Nu se mira nimeni, nici măcar cetitorul care de vreun secol își tot deparazita creierul. Oamenii în ...

În legătură cu receptarea scrierilor lui Urmuz s-a remarcat adesea paradoxul că unei opere de dimensiuni liliputane (însumând mai puțin de o sută de pagini) i s-au consacrat mii de pagini de exegeză, fără ca interpretările cele mai sofisticate să reușească să le epuizeze substanța misterioasă. Sau, ca să folosesc un cuvânt drag scriitorului, fără să le descifreze până la capăt "miezul" ascuns.

Un explorator atent al universului urmuzian va remarca, fără îndoială, însemnătatea numelor proprii ...

Peggy Jones, o doamnă de 64 de ani din Texas, tunde gazonul din spatele casei când îi cade în cap, din cer, un șarpe, care i se încolăcește de mână tot mai strâns, scuipându-i venin în față. Deodată, tot din cer, se năpustește asupra ei un șoim, care-i smucește brațul pentru a înhăța șarpele, zgâriind-o cu ghearele și bătând-o cu aripile. Se înțelege că șoimul își scăpase prada în timpul zborului și acum încerca să o recupereze, lăsând-o pe Peggy însângerată și panicată, înainte de a fi transpor ...

Altisidora îi povestește lui Don Quijote cum a ajuns la poarta iadului, unde câteva perechi de diavoli se jucau, în loc de mingi, cu diferite cărți, făcute din vânt și câlți. Erau îmbrăcați cu ciorapi lungi și pieptare, cu gulere mari cu "șpițuri de Brabant, lucrate în igliță", cu patru degete ieșindu-le din braț, în care Cervantes își imaginează că țineau bețe de foc, făceau jonglerii cu mingile și discutau despre destinul cărților. Jocul diavolilor, care îi dau cărții "cu piciorul", conține în ...

Odată cu avangarda se impune o nouă optică asupra scrisului, ceea ce va duce (inevitabil) la o democratizare, în sens general, a literaturii. Scriitorii nu își vor mai manifesta actul creației sub auspiciile unei organizări euclidiene a materialului literar, ci vor sparge barierele, ajungând, în cele din urmă, la ideea de ruptură, la toate nivelurile, intra și extra-textuale: negarea tradiției, reconfigurarea funcțiilor literaturii, raportul creator – lector fluidizat etc. În această atmosferă, ...

Grafemul trubadur (din fr. veche trobar, în langue d’oc, înseamnă "a găsi", "a crea", în sensul poetic și muzical, căci artei trubadurești cele două practici sunt indispensabile), indică, în imaginea și, implicit, în memoria oamenilor, portretul unui bărbat medieval care compune poeme de dragoste (amour courtois) iubitei și chiar metresei sale. Prin urmare, nu este de mirare că mulți nu au auzit niciodată de "femei trubadur", cunoscute ca trobairitz. Termenul "trobairitz", din punct de v ...

În anii interbelici se înregistrează o schimbare a paradigmei în ceea ce privește imaginea femeii. Vestimentația îi permite dinamismul, rolurile secundare nu-i mai sunt pe plac, iar tunderea părului scurt e un must. Femeia interbelică își permite să fie dizgrațioasă, își propune să fie independentă și să trăiască totul la intensitate maximă. Își dorește roluri principale. Și atunci, de ce este soția lui Stamate, soția lui Stamate? De ce nu i s-a atribuit un nume, o voce, o figură?

În cazul ...

Șoseaua celebră a Bucureștilor, pentru recreere și promenade, are și povești mai puțin cunoscute. Vă prezentăm una dintre ele. Într-o seară de toamnă târzie, când cerul plumburiu se pregătea să burnițeze, un bărbat elegant tocmai părăsea bufetul de la Șosea. Nu părea că ar aștepta pe cineva deși s-a oprit pentru câteva clipe în preajma bufetului Miorița. S-a plimbat preț de câteva ceasuri pe șoseaua pustie a Kiseleffului pentru ca apoi să se întoarcă pe Șoseaua Jianu, abia trasată și încă rurală ...

Titularizarea a devenit în ultima vreme punctul cheie în a lovi profesorii, dar și cel mai comentat eveniment înainte de începerea concediilor de care toată lumea se bucură, în afară de profesorii suplinitori.

S-au creat o grămadă de stereotipuri în jurul acestui (examen), și, de aceea, multora li se pare banal și oportun să comenteze capacitatea dascălilor, gândindu-se că este atât de ușor, încât un copil de clasele V-VIII poate rezolva un număr foarte mic de cerințe. În societatea de azi, fie ...

Premiul Ficțiunea pentru operă de popularitate - fotografie urbană

Categoria Ficțiune de popularitate a avut următoarele Nominalizări: Dana Ștefănescu pentru fotografie urbană, Iulia Șchiopu pentru portret de păpușă, Florin Spătaru pentru Greier de topaz, roman apărut la Litera în Biblioteca de Proză Contemporană, și Gabriela Boangiu pentru seria zodiacului, text și desen, din expoziția Călătorind prin lume cu zodiacul la rever, Craiova, 2022.

Ileana Marin, video

Decizia a fost foar ...

Premiul Ficțiunea pentru "Creație hibridă - cu valoare de manifest": Pescărușul (Cehov)

Spectacol excepțional, cu mijloace psihanalitice asimilate matur, natural și subtil folosite, Pescărușul de la TNB, în montarea lui Eugen Jebeleanu, a fost evenimentul artistic cel mai însemnat al anului trecut.

Treplev (interpretat de Niko Becker) e aici o proiecție a istoriei pe care o trăim, de megalomanie și disperare, în care ego este zeul suprem. Cehov însuși înzestrează personajul cu dorința ...

Cum ar fi dacă inteligența artificială ar căpăta conștiință de sine? Ar fi moral să îi refuzăm drepturile și să nu o recunoaștem ca pe o nouă formă de viață? Ar însemna sfârșitul a tot ceea ce cunoaștem până acum? Acestea sunt câteva dintre întrebările cărora jocul “Detroit: Become Human" încearcă să le răspundă.

“Detroit: Become Human" este un joc video de aventură din 2018, bazat pe alegerile jucătorului, dezvoltat de Quantic Dream. Tematica principală a jocului ...

Începem să citim textele primite la "Primul roman", concurs al editurii Litera, ajuns la a III-a ediție. Sperăm să găsim povești bine scrise, care să se țină până la capăt, cu personaje vii și stil convingător prin noutate.

Textele primite au ajuns deja la editură, unde un grup de oameni se ocupă în momentul de față de chestiuni practice: ștergerea numelui, conservarea lui într-un sistem sigur etc. Într-o săptămână-două, romanele ajung la comisie. Făcând parte de-a lungul timpului din numeroas ...

Pentru început, este necesar să spunem faptul că istoria reprezintă o preocupare a geniului uman la care științele umaniste nu vor renunța niciodată. Prin urmare, trebuie să înțelegem că istoria și, mai precis, reflecția istorică (reflecție asupra timpului istoric) se construiește pe surse, studii, cronici și documente (pentru epoca medievală), iar, în acest caz, cantitatea și calitatea surselor este atât de mare încât este imposibil ca știința și, implicit, istoricul să reflecte toate aspectele ...

Văzând un articol recent publicat în revista Ficțiunea, nu mi-am putut suprima imboldul, am știut că trebuie neapărat să-mi expun gândurile.

Ce am citit a fost senzațional. Mi-a plăcut enorm. A pus punctul pe i. Aș continua, dar deja se poate interpreta drept exagerare. Vocile tinere sunt de cele mai multe ori îngropate sub un cavou al frustrărilor construit de cine nu trebuie, iae aici era vorba, în sfârșit de vocea unui student.

Ideea e următoarea: este, într-adevăr, vina "scriitorilor" p ...

Premiul Ficțiunea "Cel mai bun final de operă"

Categoria "Cel mai bun final de operă" i-a reunit, în această ediție, la Premiile Ficțiunea pe următorii nominalizați:

Paul Negoescu, pentru regia filmului Oameni de treabă, pe Alexandru Lamba – Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte (Litera, BPC), pe Dora Pavel – Crush (Polirom) și pe Cătălin Ceaușoglu – Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea (Nemira).

Când citești un roman sau când vizionezi un film, pe lâng ...

În Era Proiectoratului, nesiguranța e întărită printr-o tendință de rafinare a absurdului, adus din literatură în viața curentă. Un mod de supraviețuire, în societatea opresivă, de tip dictatorial, de exemplu, în comunism, printre altele, era și acela de a fi yes man, de a accepta orice absurditate. Circula chiar un banc despre omul bătut pentru că avea bască, apoi pentru că nu mai avea și așa mai departe. Autocritica începută în anii stalinismului ajunsese o fază elementară a vieții. Oamenii ...

Subteranul are propria ierarhie de valori, cenzurată stângaci de lumea diurnă, unde, de ochii lumii, ne prefacem a fi iubitori de curat, adevăr, cultură, civilizație. Aici, în adevăratele cruzimi ale lumii refuzate și marginalizate prin indiferență, ignoranță sau neputință, pornesc seismele sociale, prăbușirile culturale, pandemiile patologice ale inadaptării, neînțelegerii, necunoașterii, alături de primejdia despiritualizării.

Subteranul social scapă controlului instituțional deoarece el ...

Fiind primul articol pe care-l scriu pentru revista Ficțiunea, îi cumpănesc foarte atent titlul. Îmi doresc o intrare în armonie cu spiritul Ficțiunii, care à propos, mă duce cu gândul și la Ficciones a lui Borges. În același timp, calculez cu grijă impactul pe care îmi doresc să-l aibă cuvântul scris, față de vorba care zboară. Mintea mi-a fost efectiv asaltată de-o-ntreagă legiune de abordări, care-mi sugerau o sumedenie de titluri. Cel la care am rămas mi se pare acum cel mai potrivit pentru ...

Premiul Ficțiunea pentru Stil artistic rafinat și ingenios

Categoria "Stil artistic rafinat și ingenios" i-a reunit pe următorii nominalizați la Premiile Ficțiunea, ediția a II-a: Adi G. Secară – "Horodok" (Ed. Eikon, 2022); Răzvan Mazilu – "Opera de trei parale" (Teatrul Excelsior); Nicolae Vicol – rolul Dr. Wangel din "Femeia mării" de Henrik Ibsen, regia Andriy Zholdak, Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova; Ștefan Câlția – expoziția "Obiectele restaurării", Iași, 2022.

Nu a f ...

Premiul Revistei Ficțiunea și nominalizare la categoria Operă-manifest a Premiilor Ficțiunea

Meta Vers, volumul semnat de Dan Mircea Cipariu, poate fi considerat un spațiu al ficțiunii, un fel de laborator în care elementele imaginarului și ale realității se amestecă pe cât de ingenios pe atât de credibil. Căutarea tiparului care fundamentează universul unui poet este una dintre obsesiile vechi ale lui Cipariu, temă care a făcut și obiectul tezei sale de doctorat: *Tipare ale imaginii ...

Până nu demult îmi plăcea să citesc romane, să intru în fibra lor nevăzută și să mă transform în plăcintă, în vierme, în moluscă, ascunsă în buzunarele călduțe ale altei minți. Astăzi am pierdut această bucurie. Mi s-a tăiat, mi-a murit impulsul și am uitat nu doar mâinile cele frumoase ale lui Remedios, dar și saliva fierbinte a lui Leopold Bloom, pulpa caldă a vacii lui Isaac Snopes, ochii obloniți a lui Charles Bovary, gustul gurii lui Rastignac, șerbetul alexandrin al lui Balthazar, chiar și ...

După căderea presei scrise. Multe publicații și-au păstrat cititorii în online. Puține însă au reușit să-și păstreze valoarea și mai ales obiectivitatea. O publicație nu mai are de multă vreme rolul de a informa, ci este doar în cele mai multe cazuri doar o platformă pentru injurii și calomnie, pentru promovarea mediocrității. Cunoașteți cu toții cronicile fabricate, interviurile sau topurile de cărți din categoria fake-urilor, preluate exclusiv din câte un grup legat economic.

În acest haos ...

Ștefan-Cristian Grecu

Cărțile prezintă o lume cu adevărat deosebită care se clădește în mințile noastre pe măsură ce dăm paginile. Spre deosebire de un film, în care observăm interpretarea și punerea în scenă a unui regizor, când citim cărți, suntem regizorii noștri și ne creăm propriul fir narativ.

Filmele ne pot ajuta să descoperim cărți noi, iar acțiunea de la Boovie, realizarea unui trailer, are în prim-plan încurajarea elevilor de a citi mai mult și de a trăi experiențe noi, împletind ...

"Greva a început din cancelarie și se va încheia tot în cancelarie" a fost mesajul liderilor sindicali.

A fi profesor în România ultimilor 30 de ani este o cale pe care și-o asumă din ce în ce mai puțini absolvenți. A fi profesor în România înseamnă să nu dispui de resurse materiale în școli, să faci față unei întregi hârțogării care mănâncă din timpul alocat calității educației, să nu ai certitudinea că tu și elevii tăi sunteți în siguranță, să fii paznic în școală (când ești de serviciu pe ...

laudatio

Personajul lui Mircea Cărtărescu, cu identitate nominală întreită – Tudor, Theodoros, Tewodros – este un erou autentic, din stirpea celor capabili să pună lumile în mișcare, să creeze o întreagă istorie, să țeasă povești multiforme, la diferite vârste ale ființei. Biografia personajului și devenirea lui antrenează istorii dintre cele mai diverse, din lumi îndepărtate geografic și spiritual. Identitatea este, prin natura ei, dialogică, iar elementele din construcția protagonistu ...

Zilele trecute, revista "Ficțiunea" a acordat câteva premii, pretext pentru o întâlnire în grădina Casei Filipescu Cesianu din Calea Victoriei. Pentru cine nu știe, revista  este emisă de un grup important (în jur de 400 de oameni), artiști consacrați, din toate domeniile artei, sau  doar persoane implicate într-un fel sau altul în ideea de ficțiune: fotografi, furnizori de conținut artistic, ficționalizatori ai actului cotidian,  exegeți, susținători sau consumatori de ficțiune, conștienți de f ...

Vineri seara ne vedem la Filipescu-Cesianu, pentru gala de premiere. E al doilea an în care dăm premii. Ieri seară am ieșit la o terasă și am trăncănit despre preferințe și alegeri. În primul rând despre categorii: care dintre ele credeți că a adunat cele mai multe voci? De fapt au fost două: Cel mai bun final și Cel mai bun personaj. Sunt două premii cel puțin interesante. Când citești un roman ești atent la personaj, pe care îl și ții minte cel mai mult. Ce-ți amintești din romanul *Un vea ...

Mi-e greu să înțeleg dorința unora de a se numi, singuri, scriitori. Mulți publică sub egida unor edituri obscure texte care nu sunt nimic altceva decât un clișeu teribil de prost. Mai mult, închipuiții scriitori nu s-au atins în viața lor de vreo carte de gramatică a limbii, iar frazele lor par a fi căzute inconștient pe pagini. Nici nu aduc în discuție procesul editorial, care se dovedește de-a dreptul înspăimântător chiar și pentru un ochi neavizat.

Răbdarea, la rândul său, este o chestiune ...

Un fel de perpetuum poeticum fără început și fără sfârșit

Vasile Baghiu

Prinsă în inserții suprarealiste și referințe culturale (de nișă sau în planul vizibilității, însă puse în context relativizant) asociate cu o priză la realitate de tip mizerabilist, detașat și chiar sceptic, poezia lui Adi G. Secară, așa cum o găsim în volumul Horodok, este vie pentru că scanează nu realitatea, nefiind acesta rostul poeziei, ci haloul dintre lucrurile realității. Este ceața după care bănuim exis ...

Andrei Velea (născut pe 3 februarie 1980, la Galați) este cunoscut mai ales ca poet (a semnat șase cărți de poezie), deși a publicat până acum și trei cărți de proză, printre care și romanul #Agora. Democrația nu a fost niciodată mai sexy!, în 2018. a.normal, acest al doilea roman al său, este un roman scris în pandemie care îl continuă pe primul, deși ele pot fi citite complet separat pentru că tratează tematici diferite. Dacă în primul roman cele două personaje (Mădălina și Bogdan) se cun ...

E vremea robelor și-a tocilor aruncate în aer din nou...

Cândva elegantă ținută academică, roba și toca și-au pierdut, din păcate, semnificația originară de absolvire a unei instituții de învățământ superior, căzând astăzi într-un trist derizoriu.

Datând din secolul al XII-lea, odată cu formarea primelor universități europene, sobra pelerină și pălăria de inspirație papală confereau purtătorului gradul de maestru în arta sau știința studiată. Din secolul al XVIII-lea, s-a alăturat vestimentați ...

Am tot vrut să scriu despre greva profesorilor, enervându-mă progresiv, la gândul că toate grevele s-au sfârșit la fel.  Ne aflăm la finalul unei istorii și toate valorile se află în disoluție, mai ales școala, mai ales misiunea dascălului. Dar nicio trecere nu este ca o pagină de carte, pe care o întorci și la revedere! - te afli deja într-o altă lume. Trecerea asta cere timpul unei vieți ori a mai multor generații. În fiecare an se poate face câte ceva. Dar numai prin forța, energia și talentu ...

Pentru foarte mulți, Ploieștiul este un oraș prin care se trece. Un oraș ca o gară. Sau ca o poartă. Nu merg la Ploiești, ci trec prin Ploiești. Primele mele amintiri cu Ploieștiul sunt aproximativ din același registru. L-am descoperit fulgurant, tangențial din trenul București-Iași, în 2006. De atunci, acest oraș, nod feroviar, verigă și punte, mai mereu bornă, rareori destinație, a rămas în memoria mea ca o poartă spre Răsărit. Faptul că era, după București, prima stație din drumul spre ...

Cu toate că integrarea europeană presupune și o integrare culturală, cu valori pertinente, care transcend spațiul autohton, există totuși o încrâncenare în a rămâne în zona unor elemente de multe ori încărcate de formule propagandistice și ideologice, cu rezultat neconstructiv pentru imaginea noastră ca întreg. Sunt tratate insuficient personalități marcante ale istoriei și culturii autohtone precum Dimitrie Cantemir, Ioan Honterus, Ioan Căianu, Ioan Vodă cel Viteaz, Anton Pann și mulți alții, c ...

Pentru Editura Litera finalul lunii mai a adus revederea cititorilor la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2023. Editura și-a așteptat cititorii cu cele mai valoroase și premiate volume ale anului 2023 din literatura lumii, cărți și colecții de excepție, reduceri de până la 50%, cadouri la achiziții de carte Litera și un program de evenimente sonor.

Grație celor mai frumoase noutăți editoriale, reducerilor și cadourilor oferite la achiziții de carte Litera, dar și efortului editorial const ...

Epoca Evului Mediu este considerată, după mentalitatea contemporană, ciudată și cu un oarecare iz exotic. Cu siguranță, societatea patriarhală care a dat naștere la gândirea mitică, legende, cutume, moravuri etc. a dispărut și, în acest sens, uneori ne este greu să înțelegem obiceiurile și mentalitățile din acele vremuri îndepărtate. Cu toate acestea, fascinația pentru epoca medievală – aceste zece secole care despart lumea veche de cea nouă, Antichitatea de Renaștere, sfârșitul Imperiului Roman ...

Cel mai creativ artist vizual: Tudor Vladimir Panduru pentru semnarea imaginii filmelor R.M.N. (R: Cristian Mungiu) și Metronom (R: Alexandru Belc) – cu referință la filmele din 2022. Un director de imagine de înaltă clasă, care știe să realizeze filmări de atmosferă, să se joace cu încadraturile și să spună povești prin imagini, indiferent de natura filmului. Atenția la detalii și modalitățile de filmare a personajelor fac spectatorul să fie captivat de povestea peliculei.

Cel mai creativ ...

Proiect, proiectorat, proiecție. Sau, spus simplu și la obiect, chintesența delăsării. O trăsătură de caracter deloc străină de “fibra națională" a poporului român. Dar să nu generalizez, ci să vorbesc în nume propriu, așa cum se cuvine.

Recunosc, sunt un caz aparte. În sensul că, dacă un hacker mi-ar sparge parola la telefon, ar descoperi în folderul Notes povestiri și romane planificate uneori până în cele mai mici detalii (inclusiv propoziția de final). *Bine ai venit în șantierul minții m ...

Sală de spectacole, cu rânduri de scaune care coboară, ca într-o scoică, înspre scena luminată puternic. Acolo sunt așezate câteva scaune. E un soi de conferință în cadrul unui festival de film. Mai mulți directori de casting de la diferite producții internaționale au venit să-i învețe pe studenții români cum să înregistreze un clip de prezentare, o probă, cum să se pregătească pentru un casting. În sală, sub o cincime de locuri ocupate. Studenți la actorie și vreo două-trei fețe mai cunoscute. ...

Propunerea mea pentru Premiul Ficțiunea, secțiunea literatură, este cartea lui Ion Pleșa, "Geografia uitării" (CDPL, 2022). Am scris aici recent despre acest volum excelent, care grupează câteva povestiri ce relaționează romanesc în asamblajul cărții. Așadar, nu este un volum de proză scurtă, ci, mai degrabă, la limită, un roman-mozaic, polimorf, în care piesele interacționează prin reconstrucția unei memorii. Cam ca-n Maria Stepanova ("În amintirea memoriei").

Amintirile despre părinții noștri ...

Sunt poet. Nu știu să fac altceva decât să adun cuvinte de pe te miri unde, să le pun împreună și să fac o poezie. Poeziile sunt proiectele mele, unele mai scurte, altele puțin mai elaborate, întotdeauna parte dintr-un proiect mai mare, numit carte. Cărțile sunt proiecte pe termen mediu, după o vreme devin desuete, nu mai au consistența pe care o vreau atunci când le recitesc după multă vreme, dar ele sunt și vor fi istoria mea, scrisă de mine; așa cum am văzut eu lumea atunci, așa cum am simțit ...

Autorul, oricare ar fi acesta/aceasta, nu îngurgitează criticile/observațiile/sugestiile decât cu noduri; că e scriitor publicat deja în volum, că e un el sau o ea care se visează autor și trimite pdf-ul spre analiză, subliniind nevoia de observații și opinii critice reale, dacă i le faci, nu-i vor pica bine, cu siguranță, căci autorii au propria viziune, au orgoliul textului lor, întocmai cum l-au născut ei și nicidecum așa cum le-ai sugera tu să îl modifice. În cel mai bun caz, îți mulțumesc p ...

Lehamitea este la granița cu renunțarea și, în timp, poate cu pesimismul și depresia. La intersecția dintre bună intenție și nepăsare, entuziasm și atitudine rezervată. Nu poți ajunge lehămesit decât după repetate puneri pe banca de rezerve. Când lumea din capul tău, idealistă, altruistă, dă nas în nas și ochi în ochi cu lumea celor care știu ei mai bine cum stau lucrurile, care nu se lasă intimidați de chestii ușoare precum sentimentele, emoțiile, poezia, etica. Pragmatici, eficienți, de succes ...

Zilnic primesc texte pentru colecția Biblioteca de Proză Contemporană (BPC) de la Litera, însă puține dintre ele ajung la tipar. Celelalte compun masa din ce în ce mai largă a respinșilor, transformați peste noapte în insurgenți, cu umori, făcând caz de imaginare fapte eroice.  Aproape niciunul dintre respinși nu este dispus să aștepte. Nimeni nu admite că ar fi alții mai buni decât el. Procesul de selecție este compus din mai multe etape. Am mai spus, sunt doar un scriitor care recomand proză. ...

Proiect – adică plan, adică intenție, adică un soi de primă idee ce vrea să dea roade, să ducă spre ceva mare, eventual măreț. Poate nu sună rău. Poate unora le sună excelent. Este, totuși, pierdut din vedere un lucru: aceste "proiecte" nu au nimic de-a face cu febra creației, cu impulsul incontrolabil de a așterne ceva-ul ăla pe hârtie, cu obsesia de a scrie, mai pe scurt, cu acel NIMIC din care iese TOTUL. Proiectul înseamnă calcul, iar inspirația este, de fapt, ceva necuantificabil. Apoi, exi ...

De ce adaug Crush-ul Dorei Pavel celorlalte volume ale prozatoarelor pe care le-am inclus în lista proprie de nominalizări pentru secțiunea literară a premiilor Ficțiunea din acest an (pentru curioși: Fără poză de profil, de Anca Vieru, Dezrădăcinare de Sașa Zare și Gene dominante, de Ștefania Mihalache)?! Răspunsul mi se pare că ține de ordinul evidenței – deși se dovedește, bineînțeles, greu de justificat în doar trei-patru paragrafe.

Așadar, foarte pe scurt: ca mai toate ficțiunile ...

Am stat câteva clipe pe gânduri ca să-mi alcătuiesc un clasament, subiectiv și asumat, al celor mai bune cărți citite de mine până acum. Ideea este să încerc să găsesc ceva comun între aceste titluri și să văd dacă, nu cumva, am avea nevoie de variantele "2023" ale întrebărilor ridicate acolo, cu zeci sau sute de ani în urmă. Demers dificil, poate futil, însă mi s-a părut singura modalitate de a găsi subiectele despre care simt că trebuie scris mai mult. Iată deci cele trei titluri: *Crimă și ...

Sunt destul de puține scene cu care am rămas în minte după ce am citit literatură română contemporană. Iar asta, nu din cauză că nu ar fi puternice sau bine construite, ci pur și simplu pentru că există acolo o supraabundență de episoade vizuale, imagini după imagini alerte care se anulează reciproc de la un punct încolo. Simt nevoia unui moment de liniște ca să rețin o scenă, o implicare de alt tip prin lectură. În ultimul timp mi-am amintit destul de des de romanul Ioanei Baetica Morpurgo, *Im ...

Proiectoratul – teoretizat fin de Doina Ruști într-un articol anterior – vine să cârpească și o lipsă de infrastructură umană din viața unui scriitor, de pildă. În absența industriei agenților literari și pe fondul transformării rețelelor de socializare în temple ale imaginii publice, Scriitorul trebuie acum să dețină și calități de briceag elvețian. Nu mai este doar autor, ci și curator, MC, PR, content manager și tarabagiu al propriei opere, trăind la intersecția dintre spaima de vid și spaima ...

Dragă Cancel Culture,

Sau cum ți se mai spune astăzi, rebel fără o cauză. Îmi pare rău că te iau de la treburile tale obișnuite, dară dacă poți lăsa telefonul o clipă și m-ai asculta, nu ai avea atitudinea asta de adolescent încuiat în casa de părinți.

Poți fi rebelă în continuare, nu mă deranjează, însă aș aprecia un pic de decență față de generațiile care au avut grijă să ajungi aici. Știi, noi am crescut un pic altfel, mai libertini, mai slobozi la gură, inventivi și creativi. Am avut gri ...

Citeam mai deunăzi un articol al Doinei Ruști, în care ne propunea un termen nou, Proiectoratul și consecințele acestuia, Proiectocrația.

Recunosc că vederea mi-a jucat o festă și inițial citisem Protectoratul, cuvânt pe care, probabil, creierul l-a recunoscut și deja mintea îmi plecase către Monaco, San Marino sau Oliver Cromwell și mă gândeam sub aripa cui intrase încercata noastră țărișoară. Dar vezi bine că nu citisem corect.

"Istoria în care am intrat poate fi numită Proiectorat", îș ...

Mereu în aprilie îmi amintesc de el. În aprilie e ziua lui, doar că și-o serbează într-o bibliotecă celestă, într-un amfiteatru la înălțime. Îl privesc în fotografia aceasta, din vara lui 2007, de la susținerea tezei mele de doctorat, și mă gândesc ce mult m-aș fi bucurat să-mi mai fie alături, să-i pot cere sfatul, să-l întreb cum să merg mai departe.

Mă consolează însă Fericitul Augustin: "Cei pe care îi iubim și pe care i-am pierdut nu mai sunt unde erau, dar acum sunt oriunde suntem noi, pu ...

Gheorghe Tomozei (29 aprilie 1936 – 31 martie 1997) este un poet și scriitor român, opera sa poetică însumând peste 40 de volume de poezie, printre care și cărți de versuri pentru copii. A cunoscut mari prietenii literare, printre care le menționăm pe cele cu Nicolae Labiș și Nichita Stănescu. Scriitorul a încercat de-a lungul vieții să restituite opera lor, publicând, în calitate de editor, volume comemorative. Este laureatul mai multor premii literare importante, printre care Premiul Uniunii ...

Am avut de multe ori sentimentul că literatura poate salva o lume. Nu lumea – e prea patetic spus și prea idealist. Dar o lume – da. Un oraș, de pildă. O comunitate dornică să își cristalizeze, în acord cu tradiția și identitatea ei culturală, o voce, o prezență, devenind mai relevantă la nivel național. De câțiva ani, "calea regală" pentru mai multe orașe românești a fost reabilitarea monumentelor istorice și redescoperirea sistematică a reprezentărilor mai vechi și mai noi pe care geografia lo ...

Temă abordată mai întâi în romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda și bogat reprezentată în ultimul deceniu al mileniului nostru, închisorile comuniste fac obiectul mai multor scrieri, aproape toate autobiografice. Unele dintre mărturiile cărturarilor români, dincolo de interesul documentar, prezintă și valoare literară; Rugați-vă pentru fratele Alexandru de Constantin Noica, Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor de Alexandru Paleologu, Fenomenul Pitești de Vi ...

Sunt la birou, cred că e 2018 sau 2019, a venit Răzvan, este tipul de la întreținerea IT, știe despre teza mea de doctorat și e foarte impresionat de mine, atât pe partea care ține de profesionalismul, dar și de cea care ține de identitatea mea. Adică știe că vreau să fac lucrurile într-un mod corect – atât pentru romi, cât și pentru români, dar mai ales pentru istorie. Nu am simțit vreodată că m-ar privi ca pe un "țigan", ba din contră, mă simt liber în prezența lui și putem dialoga de la egal, ...

"Fiindcă nu cauți, ci te cauți" (Omul Gnom – La psiholog)

Introspecția, aici în sensul unei consultări retrospective, a unei răsfrângeri asupra elaborării propriu-zise, este extrem de interesantă în cultură; și poate sporește această fascinație prin ceea ce presupune o atare întoarcere către sine, o privire "din afară". Pe cât de importantă este aceasta ca atare – și ar fi de interesant de studiat nevoia unei astfel de abordări – , pe atât de fascinante sunt proiectele culturale realizate ...

Deja au apărut multe articole pe subiectul ăsta și probabil mulți dintre voi nu aveți nevoie și nici chef de încă o părere, dar voi încerca să argumentez. Pentru mine apariția monstrulețului pe nume ChatGPT, împreună cu Ai-ul din spate, îmi sună a problemă pe care noi, oamenii, nu suntem pregătiți astăzi s-o rezolvăm.

După cum știți, nea ăsta le face cam pe toate, mai puțin mâncare. Vorba aia, românească, "de ce e, bă, atât de scump, știe să și gătească?". Ne dă răspunsuri căutând prin milioane ...

Petronela Buda, pentru rolul "Femeia" din spectacolul "Ușa e deschisă", autor Andrei Velea, scenografie Daniel Divrician, regie Vlad Ajder, producător Teatrul Dramatic Galați

Pe Petronius – așa îi spun, amical, Petronelei Buda – o cunosc din facultate. De când am cunoscut-o, am avut senzația că este un om care "rezistă la trântă", ca să spun așa. De-a lungul timpului, relația cu ea s-a transformat într-o încredere reciprocă. Povestea spectacolului "Ușa e deschisă" este una simplă: teatrul l ...

Istoria în care am intrat poate fi numită Proiectorat.

De multă vreme a încetat să mai fie tranziție. Cel puțin pentru mine. Facem proiecte, suntem băgați într-un proiect, trăim de pe urma proiectelor.

Proiectocrația a început prin anii 2000 când o sumă de absolvenți și-au dat seama că nu vor avea un angajament permanent, nu vor fi salariați la stat sau la patron. Nu doar că nu erau locuri de muncă, dar nici chef/ predispoziție de-a intra la stăpân nu mai era. Generațiile de-atunci încoac ...

Teatrul gălățean, care cunoaște o efervescență cum probabil nu s-a simțit de la înființarea sa, propune o serie de evenimente, experimente și personalități, proiecte cvasiinedite sau chiar unice, săli mai întotdeauna pline, invitații și premii la diverse festivaluri.

Ar fi câteva nume și evenimente de menționat, printre care și nominalizarea la Premiile UNITER a spectacolului "Vrabia" de Leta Popescu, dar în acest an ne oprim la actrița Petronela Buda, care joacă și în mai sus menționatul ...

Îți trebuie ceva sânge în instalație ca scriitor, pe lângă talent și cultură, să ai atâta încredere în forța hipnotică a scrisului tău, încât să fii convins că cititorul, pe care în clipa asta îl porți în înaltul cerurilor, iar în următoarea dai cu el de pământ și îl tăvălești prin noroi și zoaie, nu va abandona lectura, dimpotrivă, va rămâne agățat de ea până la punctul final. Dar Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS pentru apropiați) e un profesionist desăvârșit în tot ceea ce face: fie în calitate ...

Vreme frumoasă, relaxare și lucruri pe care avem în sfârșit timp să le facem într-un ritm mai așezat. Lucruri care ne plac și care capătă un farmec aparte în lumina caldă de aprilie, chiar și în zilele în care plouă: nici chiar ploaia nu mai e un motiv să stăm în casă, când putem să savurăm o ceașcă de cafea sau o limonadă la o terasă, în aerul călduț și aducător de mici bucurii anticipative ale verii care deja se apropie.

Este timpul în care îmi place să citesc în natură și chiar să ies cu la ...

De câte ori mă gândesc la Ucraina, și, mai bine de un an încoace, contextul politic internațional m-a determinat să fac asta tot mai des, îmi vine imediat în memorie numele lui Gogol, dar mai ales cel al lui M. A. Bulgakov. Sigur, mi se întâmplă să nu-l uit nici pe distinsul nostru cărturar iluminist Ion Budai-Deleanu, care, fiind printre altele și un jurist eminent, s-a trezit purtat de viață până la Liov. Dar cum nu prea pot să îmi imaginez cum arată un post de secretar juridic al tribunalului ...

Tehnologia a atins deja un nivel avansat în lume, însă nu în toate domeniile. Există câmpuri menite digitalizării, însă arta, de exemplu, nu va putea fi înlocuită sau alterată în mod real de către programe de inteligență artificială precum ChatGpt sau AI. Aici nu intervine arta digitală, creată pe o tableta grafică, deoarece tot omul este cel care creează. Problema reală este preluarea procesului creativ de către inteligența artificială de către un robot, un program.

Geogres Bataille spunea, î ...

Pentru actrița gălățeană Petronela Buda, 2022 a fost anul unei mari reușite. Concursul de monodrame "Bacău Fest Monodrame – 2022" i-a adus mai multe premii. Cel mai important este, desigur, "Marele Trofeu", la care s-au adăugat Premiul actorilor "Dinu Apetrei" și Premiul tinerilor "Ștefan Iordache", toate în cadrul aceluiași festival. Cred că sunt toate premiile din acel festival. Juriul a fost format din criticul Alina Epîngeac, actorul și profesorul Adrian Titieni și actorul și regizorul Alex ...

Pe când scriam despre homocus, răsfoiesc la întâmplare volumul de publicistică al lui Mihail Sebastian (VI, 1935) și dau peste un articol ("Un artist militant") care confirmă implicit observațiile din textul anterior, dar dintr-o altă direcție. Sebastian, cu o vervă intelectuală de invidiat, atent la toate fenomenele contemporane, dă exemplul a doi artiști, Frans Masereel și Hanns Heinz Ewers, care tocmai își declaraseră adeziunea la arta militantă, unul angajat în slujba maselor muncitoare, cel ...

Manifest

Când te gândeai la avangardă, imediat îți venea în minte numele lui Afrim. Asta până la Pescărușul lui Jebeleanu, care rupe istoria în mod natural, punând o barieră imposibil de ignorat între ce-a fost și ce urmează. Nu este un manifest furios, ci un salt venit dintr-un alt tip de talent, dintr-un alt mod de înțelegere. Când iei cunoștință de un act artistic înnoitor, spui, de regulă - uite o viziune inteligentă, ceva nou! După Pescărușul nu-ți vin astfel de texte. Aici e emoți ...

Popularitatea jocurilor video a crescut considerabil în ultimii ani, mai ales în contextul pandemiei care a dus la creșterea interesului pentru mediile virtuale ca forme de divertisment în timpul carantinei. Dintr-un raport al Romanian Game Developers Association aflăm că numai în anul 2020, 7.9 milioane de români au preferat jocurile video ca principală formă de divertisment. În plus, din ce în ce mai multe medii încearcă să integreze și să utilizeze jocurile video pentru a satisface noile pref ...

Primul nume la care m-am gândit, imediat, pentru Premiile "Ficțiunii" din 2023 este acela al lui Florin Chirculescu (a.k.a. Sebastian A. Corn ori, dacă vreți, Împricinatul de Corn).

Pentru că, indiferent cum semnează și indiferent ce formulă narativă alege, scriitorul cu pricina (sic!) dă efectiv clasă celor mai mulți – de fapt, să o recunosc cinstit, majorității zdrobitoare a prozatorilor debutați după 1990. Pentru că e puternic, credibil și ideativ atât în concentrate ficționale tip *goth ...

Programele AI nu sunt o noutate, însă în ultima perioadă, aria de răspândire a acestei forme de inteligență creată de om a ajuns până în domeniul literaturii. Cu acces instantaneu la o bază de date uriașă de opere de artă digitalizate, de creații, de modele lingvistice, de limbi moderne sau antice, aceste programe ne șochează prin "originalitatea" creațiilor bazate pe algoritmi bine definiți. Este înspăimântător și în același timp o mană cerească pentru debutanții în literatură, pentru cei care ...

Mă întreb și azi cum a fost posibil acest spectacol bizar al unor țări cu democrații de tradiție și care, în perioada de după martie 2020, au ajuns să nege, în diferite forme, aproape toate câștigurile acumulate în timp îndelungat în privința valorilor democratice, a drepturilor și libertăților civile. Cum a fost posibil ca, dincolo de scenariul suspect de unitar adoptat de sistemele de guvernare, acestea să nu poată fi sancționate la timp prin votul de blam al mulțimii intelectualilor, organelo ...

Plecând de la postulatul de pe frontispiciul templului din Delphi "cunoaște-te pe tine însuți" și continuând cu paradoxul lui Socrate "știu că nu știu nimic", umanitatea a căutat neîncetat să răspundă la întrebările esențiale în raportarea la univers și divinitate. Cunoașterea, ca demers inițiatic, plasează omul la intersecția între senzorial și rațional, între adevăr și falsitate, între știință și credință. Limitele cunoașterii omenești au fost îndelung analizate în filosofie, metafizică, gnose ...

Din când în când apare câte o noutate care captivează pe toată lumea, iar pe plaiurile noastre care mustesc de specialiști, toți au cel puțin o părere. Foarte puțini chiar înțeleg subiectul despre care se vorbește, dar nu asta e important, ci cum să-ți țipi mai tare părerea. ChatGPT, chatbot-ul bazat pe noul OpenAI, răspunde la întrebări și toată lumea l-a folosit ca să pocnească miștourile și să se chibițeze. Să facem o pauză și să citim un citat din răspunsul lui Steven Pinker la întrebarea le ...

Deoarece scrisul în sine este un lucru foarte personal și reprezintă o zonă sensibilă a personalității noastre, aș fi fost tentat să spun că literatura scrisă de AI nu va exista niciodată ca fenomen. În definitiv, de cele mai multe ori, personalitatea autorului e un factor-cheie în strategia de promovare a operelor literare, precum și un element de luat în considerare de critica literară. Astfel, a scoate în lume o carte scrisă de un program software pare un nonsens.

Totuși, realitatea faptică ...

L-am văzut zilele acestea. Îmi propusesem să-l văd înainte de a avea Clubul de Lectură iCarte, iParte, dar abia acum am reușit. Am dat doar 4/5 stele cărții – aș zice din cauza mea, nicidecum a lui Remarque, dar cum la clubul de carte au mai fost persoane de aceeași părere, m-am simțit mai ușurată – cred că din cauză că nu mai diger prea bine cărțile/filmele ce au ca subiect războiul sau holocaustul, pe când în urmă cu ceva ani le tot căutam.

Ecranizarea aceasta de pe Netflix, Doamne, e de Osc ...

Literatura își lasă amprenta în subconștientul și în sufletul omului, încă de la prima "atingere" a esenței sale. Sufletul umanistului, însă, este atins de către conceptul de literatură, nu invers. Pentru a se "revanșa" față de literatură, tânărul umanist își asumă rolul de mască – așa cum spune Roland Barthes în Camera Luminoasă – dezvăluind istoria literaturii, – însemnătatea ei la nivel metafizic, explicarea sa la nivel de simțuri, de filosofie – printr-un singur cuvânt sau un singur tablou ...

Așa cum spunea și Albert Camus, despre lucrurile simple este cel mai greu să vorbim, tocmai pentru că implicațiile lor sunt cele care ne trimit către esența vieții noastre, sau, cum bine spune Heidegger, la originea lucrurilor în sine. Să spunem ce este arta și ce funcție are este complicat doar pentru că nu alegem să ne ducem direct la esența problemei. Avem o lungă istorie întinsă pe secole care ne desparte de ea, mii de sensuri care s-au adăugat și care i-au ascuns adevăratul conținut. Desigu ...

Am citit "Abraxas" vara trecută! Îl cumpărasem la Bookfest, așa cum îți cumperi cărțile pe la târguri, luând aminte la recomandările de lecturi... obligaaatorii! Ceva lansări fuseseră din primăvară, citisem și câteva cronici, care aveau să îmi confirme apoi lectura mea subiectiv admirativă. Dar la Gaudeamus, în toamnă, deja altele erau vedetele. I-am mărturisit acest lucru, cu un soi de regret, autorului, într-un interviu pentru Radio România Actualități în care eu însămi îi puneam de fapt între ...

Cea mai recentă nebunie pe care am auzit-o la școală a fost "aici nu facem filosofie!". Nici pe vremea când eram elev filosofia nu avea mare trecere în rândul elevilor și totuși rezista o anumită aură pretențioasă în jurul unei discipline mai degrabă inutile, cu care se distrau ori își arătau mușchii cei deștepți. Întrebarea care ar urma acestui verdict ar fi desigur, "ce facem, dacă nu filosofie?". Un răspuns viclean poate fi "școală", adică altceva decât să întoarcem lucrurile pe toate părțile ...

Andrei Ungureanu, Nașterea eroului, Litera, BPC, 2022 - mi se pare un volum complex, cu o tematică dramatică, pe care îl propun pentru viziunea insolită, puternic ancorată în realitățile pe care le trăim:

Andrei Ungureanu debutează cu un roman despre anarhie și despre criza mondială, despre identitate și despre alteritate. Se observă, deci, la tânărul scriitor o ancorare lucidă în cotidianul imediat, în realitatea crudă a imigranților, în imaginarul periferic etc. O poveste puternică pr ...

"We read and write poetry because we are members of the human race. And the human race is filled with passion. And medicine, law, business, engineering, these are noble pursuits and necessary to sustain life. But poetry, beauty, romance, love, these are what we stay alive for.", spunea John Keating, personajul atât de convingător jucat de Robin Williams, din filmul "Dead Poets Society". Domnul Keating era profesor de limba engleză, umanist prin excelență. Puțini ar fi cei care nu ar fi de acord ...

Într-o anchetă despre literatura pe internet , desfășurată anul trecut în revista Ficțiunea, precizam că aceasta reprezintă una dintre cele mai generoase paradigme de cercetare ale studiilor literare actuale, sub multiple aspecte, relevându-i-se caracterul trans- și inter- (cultural, național, literar etc.) al literaturii pe internet, precum și caracterul ei hibrid, fluid. Acum, sub această "umbrelă" conceptuală, discutăm și despre digitalizarea industriei de carte și apariția primelor p ...

Ligia Pârvulescu, Intracranian, Casa de Editură Max Blecher, 2022 - mi se pare un volum remarcabil, pe cre îl proun pentru viziunea insolită:

Lumea Ligiei are nerv, e vie și ne poate salva de noi înșine. Spațiul, la limita distopiei, o zonă dragă ei și implicit și nouă, reușește să ne dea iluzia realității confortabile. Să ne arate că avem o scăpare, că acum, la limita puterilor noastre, după întreagă "moarte" spirituală și trupească într⁠-⁠o realitate bolnavă, merităm să credem. Acum, î ...

Roman al schimbării, înnoitor și profund, Ulise a fost piatra de încercare a generației 80, când James Joyce (1882-1941), scriitor irlandez de limbă engleză, a intrat în conștiința culturală româneasca, prin arhitectura labirintică în interiorul căreia atât de închistații optzeciști, puteau să-și trăiască exhibițiile. 

A fi citit Ulise în traducerea lui Mircea Ivănescu era un act de glorie.

După volumul de povestiri Oameni din Dublin și după romanul autobiografic *Portret al artist ...

Este sfârșit de ianuarie. Avem zăpadă, domn’e, avem și noi iarnă. Mulți or să zică meh, putea să stea sănătoasă la ea acasă, în munți, să nu mai vină. Că facturi mari, că frig, că fleșcăială. Da, așa este, însă (pauză de gândit).

Hai să vă mărturisesc ceva. Duminică am fost la Radu Vodă, la biserică. Îmi era dor să-mi regăsesc liniștea interioară după săptămâni de alergătură. Când se acumulează o suprasolicitare mentală, simt o nevoie ancestrală de a mă îndepărta de lume și a sta câteva minute ...

Cuvintele Ligiei Pârvulescu par fragile, abia când le privești în ansamblul construcției devin importante. Creativitatea ei e masivă în compoziție și în mesaj.

Romanul Translucid rămâne în continuare unul dintre cele mai novatoare cărți de ficțiune. E o poveste spusă neobișnuit, de o originalitate evidentă. Mi-a scris la un moment dat cineva, care voia să publice niște SF-uri cuminți, în genul filmelor, cu personajul care face și suportă, și pentru că am refuzat, a ținut să-mi spună că și Li ...

Voi propune deocamdată un pictor de unanimă recunoaștere, pe Ștefan Câlția. Mi se pare unul dintre cei mai expresivi artiști, iar anul trecut a fost omniprezent cu expoziții și online. Dintre acestea, expoziția “Însemnări dintr-un timp trăit", de la MNAC , mi se pare una de top. S-a deschis pe 8 decembrie 2022 și va ține până în aprilie 2023, coagulând în jurul ei tot felul de alte evenimente.

Curatori: Alexandra Manole și Cătălin Davidescu

Asistentă curator: Monica Dănilă

Arhitecți: Attila K ...

Zilele astea am fost invitată la un club de lectură compus din elevi de liceu, un grup de cititori, de oameni dispuși să schimbe idei. Fără profesor. Oameni tineri, de la mai multe licee, bucureșteni preocupați de literatură. M-au întrebat ce scriu, am vorbit despre cuvinte. Apoi am ajuns la acel ceva dintr-un roman care te convinge, care te face să crezi în poveste. Le-am spus că totul ține de monologul interior al celui care scrie, de felul în care pătrunde în cuvintele celuilalt.

Mereu m-a i ...

M-am cufundat în universul lui Ernaux și mi-a plăcut, mi-a plăcut mult. M-a cucerit prin sinceritatea ei, prin frustețea cu care spune adevăruri de nerostit, prin naturalețea cu care scrie. Am simțit-o aproape, de parcă eram singura ei confidentă. Probabil și pentru că este o scriitoare a intimității, dar și pentru că rezonez foarte mult cu stilul ei memorialistic, un stil direct, declarativ, pe care ea însăși îl numește l’écriture plate, stilul plat – o scriitură lipsită de metafore și jocuri ...

Am auzit că ar fi existat o bătrână care, fiind nevoită să plece în străinătate, ar fi luat cu ea o piatră. Oamenii care au întâlnit-o, uimiți de inutilitatea acestui gest, au întrebat-o care e scopul. "De dor, maică", a fost răspunsul bătrânei.

De ce nu o ie, sau o poză, ceva care să vorbească și celorlalți despre originea ei? Poate din teama că dorul ei ar pătrunde în alte dimensiuni, i-ar cere apa proaspătă a râului, fânul adunat an după an, pământul abia arat, fumul sobei în diminețile de i ...

Mă exasperează moda asta conform căreia nu există cărți proaste. Din păcate, există și sunt multe. Sunt de părere că obsesia asta de a relativiza totul nu duce la nimic bun și mă gândesc mai ales la cei fără ghidare sau mentori. Ei sunt motivul pentru care am avut îndrăzneala să comentez la o oarecare postare cu privire la ce aș vrea să văd mai mult pe bookstagram, că aș aprecia ca recenziile să fie însoțite de o etichetă în plus (pe lângă genul cărții, vârstă recomandată și ce se mai poartă) ...

La căderea cortinei, Scena se întinde cu dezinvoltură, stinge ochii luminoși ai reflectoarelor, se scutură de recuzita inutilă și pornește din loc, pe urmele marilor creativi. Singurătatea îi repugnă, iar apropierea Maiei Morgenstern o bucură întotdeauna, făcând-o să se simtă parte a unui univers profund autentic, în care se împletesc cu o eleganță desăvârșită pasiunea pentru actul artistic nefalsificat și libertatea gândirii și a expresiei.

Aleg pentru săptămâna aceasta textul marii actrițe ca ...

Între creatorii care mi-au atras atenția prin originalitatea expresiei l-aș trece pe Jebeleanu - despre al cărui Pescăruș am scris în nr-ul 116 al revistei Ficțiunea. E veridic, te impregnezi cu toate dramele societății prezente. Obsesia lui Jebeleanu e legata de forme noi. E obsesia lui Treplev. În numele formelor/adică al expresiei poți sacrifica orice. Acesta e rolul avangardei.

Zilele trecute cineva se întreba pueril (poate militant:)) ce înseamnă "cel mai expresiv". Există multe mesaj ...

Din motive diverse, și în 2022 am declinat, cu sau fără grație, orice invitație de a participa activ la retrospectivele obișnuite, de final de an cultural românesc. Și, să o recunosc direct, am mai puține remușcări ca oricând pentru că nu mi-am trimis nici de această dată bilanțul – în treacăt fie spus, termen folosit frecvent într-un mod nefericit sau cu totul eronat (orice novice în materie de economie știe că ideea de bilanț contabil presupune o sinteză corectă a situației economice și fina ...

Ne întîlnim sîmbătă, 11 februarie 2023, tema:" scriitorii lunii februarie": Victor Hugo, B.P.Hașdeu, Marin Sorescu, Grigore Alexandrescu, Titu Maiorescu, James Joyce, Charles Dickens, Jules Verne

Bertolt Brecht, Toni Morrison, John Grisham, Doina Ruști

Marin Sorescu: "Liniște, că ne uităm în ochi…"

La 19 februarie 1936 s-a născut la Bulzești, județul Dolj, poetul, dramaturgul, prozatorul, eseistul și traducătorul Marin Sorescu. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, ...

Cotroceni

Liviu G. Stan

Cum își alegea "victimele"? Cotrobăindu-le prin gunoaie. De două ori pe săptămână ajungea mai târziu acasă decât de obicei. Chiar foarte târziu. Sub pretextul că ieșea la o băută cu colegii (Carina nu părea deranjată) sau că avea o tonă de muncă și un deadline care nu mai putea fi tărăgănat, pornea în incursiunea lui științifică în puterea nopții.

De când firmele de curierat au devenit un organ indispensabil al traiului metropolitan, își spunea el, sacii ...

Cred că toată lumea a auzit măcar o dată întrebarea "Cine mai citește astăzi? Tinerii stau toată ziua cu nasul în calculator sau telefoane și se joacă". Este adevărat că jocurile video au devenit foarte populare în ultimele două decenii în detrimentul altor activități recreative, cum ar fi lectura. Dar dacă jocurile video sunt medii propice în care să îmbinăm utilul cu plăcutul? Medii în care să ne putem bucura atât de plăcerea lecturii, cât și de adrenalina aventurii?

Tehnologia a ajuns până ...

Ligia Pârvulescu

Cred că este bine și în același timp nu este bine să avem așteptări de orice fel. Subiectul așteptărilor poate să fie foarte bine corelat cu cel al standardelor. Vorbesc acum la modul general, desigur. Se spune că nu este bine să avem așteptări, pentru că în felul acesta nu vom fi dezamăgiți. La fel, se spune să dăruim fără să așteptăm nimic în schimb. În același timp, dacă nu avem niciun fel de așteptări, e posibil să nu depunem eforturi pentru a ajunge acolo unde ne dorim – o ...

Merită "Nora. O casă de păpuși" atenția lectorului secolului XXI? Da, pentru că surprinde conflictul interior al unei femei, soție și mamă, care nu se (mai) identifică cu propria sa viață, care are nu doar viziunea, ci și tăria necesară de a realiza că există ceva dincolo de status-rolurile care i-au fost atribuite, că ele nu o definesc întru totul, că ea este o persoană (și) în afara lor. "Asta este minunat! Dar în societatea actuală femeile pot cu ușurință să aleagă cine și ce vor să fie, pot ...

Mă feresc de zilele cu zgomot alb, în care Dumnezeu își pilește nepăsător unghiile, iar cerul e o cârpă murdară care lasă dâre pe cornee; ca un păianjen care-și țese dibaci capcanele, căldura te prinde într-o pânză lipicioasă de visare și pasivitate, pe când o simplă umbră a frigului îți frânge cuvintele și oasele. Acestea sunt zilele care te îmbătrânesc până la venirea prânzului și cu care n-ai mari șanse de izbândă decât fiind deasupra lor, departe, într-o cutie de metal, care, alături de paha ...

VĂDUVĂ

Arhetip al dualității, femeia văduvă poate fi asociată cu poarta ori cu pragul prin condiția ei de ființă care a pierdut perechea, precum și statutul existențial de întemeietoare a unei noi  vieți, dar care așteaptă, de asemenea, o nouă nuntă. Văduva este femeia matură, cu experiența cuplului și totodată femeia singură, vulnerabilă și pregătită pentru o altă legătură. De aceea poate fi considerată un punct nodal între viață și moarte, între trecut și viitor. Totodată, ea este prin ex ...

Fiind pasionată de literatura (extrem) contemporană, articolele care răspund interogațiilor mele de cititor sunt cronicile de întâmpinare. Cred cu tărie că literatura și critica sunt interdependente, iar cea din urmă aruncă un fascicul de lumină asupra unor zone care rămân adesea neobservate de un cititor empatic. Gândindu-mă la ce spunea Radu Vancu despre critică, pe care o definea ca ,,o încercare de a privi lumea prin (inter)mediul literaturii", văd critica de întâmpinare ca un instrument fun ...

Sunt o cititoare pasionată și pasională. Iubesc și cărțile și mirosul lor, trăiesc în ele, cu ele și dacă le părăsesc, o fac pentru scurt timp, jinduind la clipa întoarcerii. Practic un soi de activism cultural, un misionarism literar, acolo unde îmi fac veacul, printre elevi. În general, îmi iese splendid și găsesc fascinant ceea ce creez în mintea copiilor, discutând despre literatură și despre puterea cuvântului. Am privilegiul să fac ceea ce-mi place. Și nu-mi iese întotdeauna la fel de bine ...

Noul tip de cultură la care mă voi referi în cele ce urmează admite un început abrupt, așa că voi păși sinuos în afara convenției.

Despre oamenii care ne calcă indiferenți la metrou, grăbiți să prindă loc în îmbulzeala dinăuntrul vagoanelor, tindem să spunem, cu glasul interior sau cu vocea audibilă, clar enervată, "Ce needucați", pe când noi înșine scăpăm mustrării atunci când comitem aceleași erori. Dar educația din acest context are o valabilitate contingentă, adevărul propoziției e suscepti ...

Efectele invaziei ruse în Ucraina s-au rostogolit și-n industria editorială. Prețul hârtiei a explodat în 2022, înregistrând și creșteri aiuritoare de până la 115%. Iar asta se vede și-n prețul cărților, care produce migrene bugetare scriitorului român. Unele edituri de la noi și-au redus ținta de titluri autohtone anuale, în vreme ce altele s-au ambiționat să înoate împotriva valului inflaționist; ca de obicei, greul a picat pe umerii editurilor mici, încă în convalescență după turbulențele eco ...

Un spectacol de dans conceptual, prezent anul trecut la Festivalului Național de Teatru,  "Înainte de sfârșitul ...(lumii)", a examinat colapsul lumii noastre într-o manieră revelatoare.

După pandemie, după crizele prezentului și pericolul climatic, sfârșitul pare mai aproape, iar Iva Sveshtarova și Willy Prager, folosind dramaturgia croatei Ivana Ivcovic, își proiectează corpurile performative în dioramele 3D ale unei apocalipse anunțate și identificabile. Ne recunoaștem fricile în acea ...

Relația dintre valoare și succes are, în literatura autohtonă, un specific al ei, inconfundabil, de neregăsit în alte literaturi. Avem în vedere, desigur, succesul de vânzări de carte al unor autori, în caz că-i posibil așa ceva pe piața de carte de la noi, dublat-potențat de așa-zisul succes de critică, cuantificat prin cronici elogioase în reviste prestigioase și premii literare naționale.

Ca să putem spune cum se justifică, prin valoare, acest gen de succes, trebuie, bineînțeles, să știm ce ...

Printre spectacolel invitate la Festivalului Național de Teatru s-a regăsit și o adaptare a  romanului lui Orhan Pamuk, Zăpada, în viziunea regizorului polonez Bartosz Szydłowski. Spectacolul a reprezentat o co-producție a teatrelor Łaźnia Nowa din Cracovia, Gdańsk Shakespeare Theatre și Studio Theatre Gallery din Varșovia și Stanisław Wyspiański Silesian Theatre din Katowice.

Narațiunea îl urmărește pe poetul Ka, revenit în orașul său natal, Kars, după mai mulți ani petrecuți în Germani ...

Îmi amintesc și acum, cu un mic surâs de această dată, o vorbă care a circulat și a terorizat generații întregi de liceeni, a unei stimabile profesoare – chimia și prostia ucid România. Într-un spirit ușor ludic, i-aș cere permisiunea de a împrumuta zicala ce a și consacrat-o de altfel, să o reprofilez și să aduc în discuție un subiect sensibil – egomania și nesimțirea ucid omenia. Și aș mai adăuga aici și vorba unui mare actor francez, Maurice Chevalier, Rar se *întâmplă ca oamenii răi să fie ...

E Crăciunul. La voi vine Moș Crăciun. La noi vin pocăiții. Doamne-ajută! Nu vreau să fiu înțeles greșit, poate par ironic, dar nu sunt. Așa m-am obișnuit, să zâmbesc amar la orice-aș zice de parcă totul e de căcat pe lumea asta. De fapt, culmea, noi aici suntem veseli când vin pocăiții. Suntem optimiști, sărim în sus de bucurie. Dacă avem ghinionul să fim aici de trei, patru, șapte, zece ani știm deja cum o să arate ziua. Pe la ora zece apar pocăiții, țin slujba, cântă, ne fac cadouri. Sunt de l ...

Una dintre interesantele dezbateri organizate de Ficțiunea în cadrul caldelor seri, indiferente la vreme și vremuri, de la Muzeul Vârstelor – Casa Filipescu-Cesianu, a avut ca subiect proza scurtă versus roman.

Ca în multe întâlniri precedente, a fost greu de atins stadiul de controversă, deoarece sunt mulți prozatori, mai ales în prezent, care merg pe toate sensurile autostrăzii epice, depășind, cu sau fără asigurări prealabile, curbele impuse de varii standarde literare sau de linia continu ...

Pentru mine, poezia reprezintă un act intim, personal și individual. Așa am început să scriu, fără prea multă expunere, în afara comunității mele virtuale. Există cenacluri artistico-literare unde am simțit că e vorba de un spațiu în care îmi pot expune creațiile și atât, și comunități unde am cunoscut oameni de care m-am putut apropia, prin scriitura mea, prin scriiturile lor și prin experiențele comune. Pentru mine, comunitățile literare online înseamnă mai mult decât un colectiv de critică li ...

​

​ Copyright: rarumorganic.com

​

"Inima, dacă ar putea gândi, s-ar opri."

​ (Fernando Pessoa – Cartea Neliniștirii)

Deși n-am pus niciodată piciorul pe pământul Portugaliei, unul dintre visurile mele cele mai arzătoare este să vizitez măcar o dată în viață această țară.

Undeva, în regiunea Trás-os-Montes din nord-estul Portugaliei, fără să aibă habar de visul meu, Maria Fernandes inspectează cu atenție și grijă plantațiile de măslini din ...

Suferința e tolerabilă câtă vreme o ții ascunsă, o cunoști doar tu și, în cel mai rău caz, câteva persoane apropiate. Nimeni nu vrea să cunoască suferința celuilalt, nimeni nu vrea să se încarce cu ea, suferința e vulgară, e mai rea decât kitchul, decât arta modernă, decât comunismul pentru că suferința nu poate fi trăită decât de persoana care o poartă și nu poate fi înțeleasă de nimeni altcineva. Bolnavul, suferindul, rănitul e singurul căruia i se poate înga ...

Mama pune cartofii fierți peste ceapa călită cu boia. Cina noastră e gata. Tata e schimbul 2. La masă îi povestesc mamei că azi la școală s-a întâmplat ceva foarte ciudat cu bibliotecara. Eram pe coridor cu două colege în pauza mare. Purtam cordeluțele, altfel nu putem sta pe coridor. O întreb pe mama dacă are bani să îmi cumpăr o altă cordeluță. Cea pe care o am mă strânge foarte tare, urechile mi se înroșesc. Mama spune că o să vedem. Trebuie să strângem de bani ...

Sarcina de a alege doar trei romane românești valoroase din întreaga listă a aparițiilor romanești ale anului 2022 este una destul de dificilă, însă la adăpostul subiectivității, mă opresc la trei cărți excelente, care mi-au amintit de fiecare dată că ficțiunea reprezintă cea mai seducătoare și totodată cea mai cruntă oglindă a lumii. Primul roman care îmi vine în minte este cel al lui Liviu Ornea, Viața ca o glumă proastă (Nemira, București, 2022). Cunoscând proza matematicianului și, intriga ...

La final de an, am reținut câteva dintre cărțile foarte bine scrise care mi-au trecut prin mână anul acesta. Pe unele le-am citit pentru prima oară, pe altele le-am recitit.

Dintre romanele românești apărute în 2022, mi-a reținut atenția Nașterea eroului, de Andrei Ungureanu, câștigătorul premiului pentru debut în proză la cea de-a doua ediție a concursului "Primul roman" organizat de editura Litera, roman apărut în colecția Biblioteca de proză contemporană coordonată de Doina Ruști. Este un ...

De când m-am pensionat, viața mea a intrat într-o dulce amară monotonie. Este o viață care, de fapt, e lipsită de orice orizont. Desigur, puteți spune că doar în asemenea condiții privești mai senin sfârșitul. Adevărat, dar pe de altă parte simți că nu mai ești viu. Și uite așa ajung să pun degetul pe rană. Dacă am scris prea mult, aceasta se datorează faptului că nu vreau să mor. Vreau să fiu viu până la capăt. Am mai zis de sute și mii de ori lucrul acesta. Nu mă mai repet...

Așa că nu voi fa ...

Privind spre lecturile acestui an, desigur, pe primul loc se află proza, iar dintre cărțile apărute, pe unele le-am citit în tihnă, pe altele le-am răsfoit, iar la unele încă n-am ajuns, cum e Theodoros de Mircea Cărtărescu.

Dacă ar fi să numesc câteva romane, pe care le consider valoroase, m-aș gândi în primul rând la Abraxas de Bogdan Alexandru Stănescu (Polirom), o carte cu emoție autentică, în linia lui Herzog a lui Bellow, cu o poveste care te cucerește imediat, fără stângăcii, ridic ...

Fiind pasionată de literatura (extrem) contemporană, articolele care răspund interogațiilor mele de cititor sunt cronicile de întâmpinare. Cred cu tărie că literatura și critica sunt interdependente, iar cea din urmă aruncă un fascicul de lumină asupra unor zone care rămân adesea neobservate de un cititor empatic. Gândindu-mă la ce spunea Radu Vancu despre critică, pe care o definea ca ,,o încercare de a privi lumea prin (inter)mediul literaturii", văd critica de întâmpinare ca un instrument fun ...

Cu ceva ani în urmă, asistam la o discuție a unor colege din liceu, ajunsă la punctul de intensitate maximă în care era chestionată existența lui Dumnezeu. În urma unei aserțiuni vehemente, cu rol concluziv, în care existența era fundamental afirmată, a venit și replica menită a lăsa dezbaterea încă nefinalizată: "Și cum rămâne cu copiii înfometați din Africa?!" Cu alte cuvinte, urmând exemplul dostoievskian, întrebarea era menită a chestiona existența lui Dumnezeu, prin raționamentul simplu, co ...

În perioada 7-11 decembrie s-a desfășurat unul dintre cele mai așteptate târguri de carte al acestui final de an: Gaudeamus 2022, ediția 29, la Pavilionul B2 Romexpo.

Scurte considerații.

După Bookfest 2022, târgul de carte Gaudeamus a reprezentat  pentru mine un nou prilej de a întâlni "sub același acoperiș", în acest an, scriitori români contemporani, de a participa direct sau nu la discuții, de a cumpăra cărți etc. Și, desigur, de a aprecia și de a mă bucura de simpla prezență  (în carne ...

Alexandru Papadopol

În ultima vreme m-am gândit la un tip cam tern, din Balaurul (regia: Octav Chelaru), un preot, pe nume Dragoș. În ciuda construcției sale, de tip clasic, cu subiecte de conversație standard și idei cam fixiste, efectele pe care le generează asupra celorlalți fac din el un tip pe cât de obtuz, pe atât de interesant. Cât despre bere, glumești! Nici pe Pompiliu nu l-aș invita! Când ieși la o bere, fiecare încearcă să fie altcineva! Or eu vreau să-l observ, să-l văd interacțion ...

Nu știu dacă Saint-Exupéry, Micul prinț, a fost cea mai bună poveste pe care am citit-o vreodată, dar, în mod cert, a fost povestea care mi-a plăcut cel mai mult îndată ce am început să o înțeleg. Și pe măsură ce am recitit-o am găsit în ea adevăruri mari și grele, unele chiar dureroase, îmbrăcate într-un discurs de o candoare, de o finețe aparte. Esteticienii au văzut-o ca pe un manifest al vechii arte în fața noului, în fața constructivismului, a artei abstracte, căci ce s-ar asemăna mai bin ...

Lăudabil efortul lui Adrian Mureșan de a obține un peisaj publicistic al criticii de întâmpinare din ultimii ani, așa cum a reușit ea să supraviețuiască taifunului economic post-2008 și, per total, agoniei print-ului în fața tranziției digitale. Mă refer la eseul lui din nr. 1132 al "Observatorului Cultural", care a făcut ceva vâlvă în minuscula și hiperbolica noastră bulă literară. Totul s-ar fi sfârșit cu bine, după umilele mele standarde, dacă pledoaria pentru anumite reviste ar fi fost nițel ...

David Hall (1937-2014) este considerat unul dintre pionierii artei video din Regatul Unit, care începuse să se dezvolte din ce în ce mai mult în anii 70, în umbra artelor consacrate, precum pictura sau sculptura, față de care arta video se afla într-o poziție defensivă, de supraviețuire (Meigh-Andrews, 2014, p. 8). Caracterul militant al corpusului de lucrări neconvenționale construit de David Hall este dublat de textele critice scrise de acesta, insistând asupra recunoașterii și acceptării aces ...

Sunt o cititoare pasionată și pasională. Iubesc și cărțile și mirosul lor, trăiesc în ele, cu ele și dacă le părăsesc, o fac pentru scurt timp, jinduind la clipa întoarcerii. Practic un soi de activism cultural, un misionarism literar, acolo unde îmi fac veacul, printre elevi. În general, îmi iese splendid și găsesc fascinant ceea ce creez în mintea copiilor, discutând despre literatură și despre puterea cuvântului. Am privilegiul să fac ceea ce-mi place. Și nu-mi iese întotdeauna la fel de bine ...

Într-o lume care ne cere zeci de task-uri de îndeplinit zilnic, în care dacă nu ajungi să consumi informație din surse cât mai diverse și concise totodată, mă simt vinovată de alegerea articolelor scurte, comprimate, aflate în totală opoziție exegezelor kilometrice care, pentru a vorbi despre un roman proaspăt apărut, simt nevoia de a porni de la primul roman românesc apărut vreodată. Opțiunea se bazează și pe faptul că doresc să ajung la cât mai multe păreri diverse (și provocatoare) despre l ...

Am dat recent de un text semnat de Adrian Mureșan, profesor în preuniversitar, aflat în admirația mea. Asumat ludic în aparență, articolul, publicat în Observator cultural, devine în multe privințe părtinitor, având în vedere că e colaboratorul celor lăudați. Autorul descrie viața noastră literară cea de toate zilele prin raportare la fotbal și la relațiile de joc.

În mare parte, este întocmit un scurt istoric al criticii de întâmpinare din cele "mai vizibile publicații literare, în print sau ...

Dintre cărțile finalului de an, romanul Nașterea eroului de Andrei Ungureanu constituie un eveniment în mod cert. Roman despre anarhie și despre criza mondială, este totodată un manifest social și estetic. Printre mormanele de notații arogante și egolatre, apărute în ultimii ani, romanul lui Ungureanu aduce o viziune clară și o poveste care te cutremură. În esență, e povestea unui om, unui tânăr imigrant, dar dincolo de ea se ridică întrebările frecvente, care ne-au bân ...

Noul tip de cultură la care mă voi referi în cele ce urmează admite un început abrupt, așa că voi păși sinuos în afara convenției.

Despre oamenii care ne calcă indiferenți la metrou, grăbiți să prindă loc în îmbulzeala dinăuntrul vagoanelor, tindem să spunem, cu glasul interior sau cu vocea audibilă, clar enervată, "Ce needucați", pe când noi înșine scăpăm mustrării atunci când comitem aceleași erori. Dar educația din acest context are o valabilitate contingentă, adevărul propoziției e suscepti ...

Storytelling. Povești. Sau inovație, provocare, experiență, vulnerabilitate, empatie, influențare, comunicare, impact. estás perdiendo el tiempo pensando, pensando... îmi murmura în minte refrenul melodiei Quizás, quizás, în timp ce la fereastra de Teams se ivea o figură zâmbitoare, plină de entuziasm și certitudini.

Trainingul a început cu Irina care se prezenta – mamă, o femeie care muncește cu pasiune, care de câțiva ani a descoperit plăcerea de a ține traininguri și de a fi coach, aș ...

Printre rafturile lungi din lemn de stejar, despre care poveștile locului spun că ar fi fost luate din bătrânul Pod al Mogoșoaiei, am auzit de-a lungul timpului tot felul de voci, prelinse din cărți cu coperte uzate de vreme și de mâinile nerăbdătoare ale cititorilor, și-am întrezărit culorile estompate ale unor veșminte din felurite colțuri ale lumii, purtate de călătorii străini care au zăbovit, mai mult sau mai puțin, prin părțile noastre. În amurg, când ziua se-ngână cu noaptea și lumile com ...

Un filosof pesimist ar deplânge starea societății contemporane, arătând cu degetul, consternat, întoarcerea pe dos a ierarhiei valorilor morale și prefacerea în cioburi a standardelor culturale. E greu să nu-i dai dreptate când vechea dilemă hamletiană a fi sau a nu fi a fost înlocuită de: care dintre foștii soți Reghecamf lovește mai bine cu pumnul?

Însă a existat dintotdeauna o forță motrice care să împingă lumea mai departe, iar din această forță motrice fac parte și scriitorii cu scrisu ...

Multă minte îmi trebuie toamna. Rămân mereu în urmă cu pregătirea conservelor – suc de roșii, zacuscă, murături. Degeaba îmi atrage atenția mama în fiecare dimineață: "Du-te și ia odată gogoșarii ăia. Nu uita, cumpără usturoi românesc!" Și repetă – "românesc...", slăbind tonul. Știe că nu se găsește.

Azi am evadat. Oarecum. Pentru o oră – două. La îndemnul ei, firește. Să completăm numărul legumelor necesare etc. Dar și mânată de o tristețe incomensurabilă. S-a stins – deși nu voi crede asta pâ ...

Provocarea unei dezbateri pe această temă este imensă și binevenită. Și consider că ar trebui să depășească granițele unui singur număr de revistă.

Cred că Arghezi este cel care a făcut categorisirea, apărându-l pe Goga, intrat în tăvălugul vituperant al scriitorilor noii epoci, al cărei exponent autoproclamat a fost Zaharia Stancu, un scriitor altminteri uriaș, deși "desculț". Și care până la sfârșitul vieții a reușit să se încalțe. Pentru că a vrut.

Cred, de asemenea, că se impune să se scri ...

Prima oară l-am întâlnit pe Daniel Vighi la Iași, în anul care pare acum atât de îndepărtat, 1978. Era o mega-chestie studențească, dedicată poeziei, lui Eminescu - nu mai știu exact. Grupul timișorenilor era expansiv, iar între ei, Daniel arăta ca un Sfinx, foarte zâmbitor și nemișcat în mijlocul agitației. Am schimbat câteva cuvinte, am rămas într-o legătură fragilă. Mulți ani după aceea, el a fost cel care m-a introdus în lumea literară a Timișoarei, după apariția Omulețului roșu. Prin el i ...

Gaston Bachelard reproșa psihanalizei că se îndepărtează de însuși obiectul creației artistice, pentru a se cantona într-un domeniu prea uman și, prin asta, deloc specific artistului. Arta în sine nu este terapeutică, dar este evident că se poate insera într-un proces terapeutic. Din punct de vedere critic sau al publicului, indiferent că este vorba despre căutarea frumosului, a talentului, a tehnicii de interpretare/creație, de expresie, de comunicare, sublimare sau de substituție, avem de lu ...

Multă vreme profesorul, criticul și academicianul Eugen Simion a fost pentru mine o instanță abstractă, o ,,ființă de hârtie“, vorba lui Roland Barthes. O referință bibliografică de neocolit începând din liceu, coordonator al manualului de limba și literatură română din clasa a douăsprezecea, autor al prefețelor și postfețelor volumelor din colecția ,,Biblioteca pentru toți“ din anii 2009-2010, autor, de asemenea, al Scriitorilor români de azi sau al Dimineții poeților, studiu recomandat, îmi am ...

Nu știu cum se întâmplă, însă, de ceva vreme, două sunt întrebările care mi se tot pun, în diferite contexte mai mult sau mai puțin formale: 1. de ce mă încăpățânez să scriu în reviste literare sau publicații culturale neindexate, din moment ce textele apărute în ele nu pot fi cuantificate într-un punctaj cât de cât decent, de care să mă pot folosi în cv-ul academic; 2. dacă tot continui să o fac, de ce nu public fie în reviste finanțate substanțial sau "cu adevărat vizibile", adică de o largă ...

În ultima vreme au tot apărut cărți în care primul cuvânt este “toate", nu "o parte din", ci la modul absolut, viziunea a căzut pe întreg - Toate bufnițele lui Florian ori All the Light We Cannot See de A. Doerr și multe altele, ca în ultima vreme să se producă inflația acestui univers absorbit în exces, prin romane ca "Toate păcatele noastre" de Mihail Victus, urmat de "…și toate zilele de azi" de George Dumitru ori de "Toate greșelile care se pot face" de Cătălin Pavel.

De unde vin ...

"Îmbătrânesc... îmbătrânesc... Am să port pantalonul suflecat, tineresc."

(TS. Eliot, în trad. lui Mircea Ivănescu)

Florin Spătaru

Îmbătrânirea nu ar trebui să fie o formă de tristețe, pentru că e, de fapt, o transformare din prima clipă a existenței unui om. Încovrigarea unui corp sub acțiunea arzătoare a timpului e perfect normală, la fel cum o viață eternă nu e un paradis, ci mai degrabă un infern. Ofilirea noastră ne face să gustăm cu adevărat fiecare rază de soare. Ia ...

Aș putea citi Dragostea când te doare (carte colectivă), la un vinars, băut undeva, la un foc de tabără, unde se face și gulaș la ceaun. Pentru că nu doar citești poveștile, ci te identifici cu ele, le (re)trăiești, le (re)dai viața. Poți căuta o figura care-ți poate spune și ție povestea, te poate reprezenta cineva, poți adăuga printre povestiri propria mărturisire, fie ea și în gând.

Pentru Translucid de Ligia Pârvulescu se potrivește un vin Rioja, pe o plajă stâcoasă, în locuri prec ...

Am ajuns să citesc rar ce e lăudat în online. Ceea ce este lăudat de apropiați, da, citesc, dar asta pentru că știu că avem gusturi comune. Nu mai știu cine spunea, cred că Flaubert, că e bine să citești cărți foarte proaste și cărți foarte bune, asta pentru a-ți face o idee despre cum să nu scrii. Există doi autori despre care n-am auzit prea multe în online. Geniali ambii! Baricco și Manuel Vilas. Această poveste, romanul lui Alessandro Baricco, este o carte foarte iubită de italieni, la n ...

Principele, de Eugen Barbu, mă transpune în luna noiembrie, pentru că l-am citit în noiembrie și pentru că am ajuns să asociez în mod involuntar schimbarea vremii dinspre toamnă târzie spre iarnă cu degradarea din ce în ce mai accentuată de la curtea misticului principe fascinat (mai mult decât mine) de științele oculte.

În noiembrie, aștept să mă duc la teatru și să descopăr un roman în care să mă transpun cu atâta intensitate, încât să nu mai fac diferența dintre fotoliul confortabil din bi ...

Citind numărul anterior al revistei, mi-am dat seama că pentru mine anarhia rimează cu manifestul lui Sade, Francezi, încă un efort dacă vreți să fiți republicani. Toată efervescența revoluției franceze, cea care a bântuit lumea întreagă, își regăsește aciditatea în acest opuscul. Libertatea supremă poate că există cu adevărat în haosul anarhiei, dar nu poate fi de lungă durată fără a distruge totul. Destrămarea Vechiului Regim nu a putut fi lină în Franța prenapoleoniană, dar în vremurile de ...

Când vine vorba de noiembrie, dintre toate lucrurile pe care le-aș putea face, aleg să stau în casă, cu obloanele lăsate, și să citesc. Adesea să recitesc. Iar dintre toate lecturile posibile, cea mai potrivită cu "vremea de lacrimi" de afară (chiar atunci când nu plouă), mi se pare o povestire a lui Truman Capote, Master Misery sau Domnul Durere, cum s-a tălmăcit pe românește.

E o scriere stranie, anevoie de uitat. Mulți v-o amintiți, cu siguranță. Acțiunea povestirii începe chiar într-o d ...

E adevărat că mi se întâmplă foarte des în ultima perioadă să citesc ce apare relativ nou (publicate anul în curs sau cel precedent), dar asta nu pentru că sunt lăudate cărțile respective, deși știm că fiind noi apariții mereu iscă o mai mare vâlvă în jurul lor. Eu le citesc doar pentru că sunt apariții ale autorilor români contemporani, e valabil doar în cazul lor să îi citesc imediat sau aproape imediat ce apar, nu mi se (mai) întâmplă să pun mâna la fel de repede pe contemporani străini, eu f ...

Când mă gândesc la anarhie, primele filme care-mi vin în minte sunt "Invasion" al lui Hugo Santiago, din 1969, și unul recent, din 2020, "New Order" al lui Michel Franco.

În ‘69, regizorul argentinian Hugo Santiago, convocându-i ca scenariști pe Borges și pe Adolfo Bioy Casares, lansa o ciudățenie absurd-noir: "Invasion", un mix turbo între un SF politic și un thriller avangardist. Un oraș imaginar, Aquilea, intră sub asediul unor forțe obscure, beckettiene, iar o droaie de bărbați în costume ...

Rolul exercitat de grupul literar Sburătorul în conturarea posturii și scenografiei auctoriale (am în vedere terminologia lui Alain Viala și Jérôme Mezoiz – unii dintre cei mai apreciați cercetători ai domeniului) ale Monicăi Lovinescu a fost unul semnificativ în evoluția ulterioară a fiicei criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Elena Bălăcioiu. Un studiu semnificativ în acest sens a fost realizat de Ligia Tudurachi în *Grup sburător. Trăitul și scrisul împreună în cenaclul lui E ...

Decernarea premiului Nobel pentru literatură este, și a fost dintotdeauna, un prilej de discuții aprinse pentru toți marii susținători ai "literaturii bune". An de an se remarcă personalități care își apără autorii preferați, dovedind cunoștințe inegalabile în ceea ce înseamnă literatură universală, stârnind pe rețelele de socializare, bineînțeles, un val puternic de reacții jignitoare, sub diferite pretexte ce par mai mult sau mai puțin obiective, la adresa câștigătorului. Anul 2022 nu face exc ...

Ori de câte ori sunt provocată să vorbesc despre relația dintre anarhie și literatură (las de data aceasta în seama altora posibilitatea de a reflecta scriptic pe marginea anarhismelor ce au agitat sau continuă să agite mai mult decât tulburatul câmp socio-politic și ideologic autohton, regional, european ș.a.m.d.), primele referințe care îmi vin imediat în minte sunt avangardiste – futuriste, mai exact.

În primul rând, pentru că am impresia că parte din retorica agresiv-fanatică a manifestelo ...

În primul rând, trebuie să lămurim puțin ce înțelegem prin anarhie, fără a recurge la teoretizări, deși există din plin. Trebuie neapărat făcută distincția între ceea ce se înțelege curent prin "anarhie", adică o stare haotică, în care domină lipsa oricărei organizări, a oricăror norme, și care duce inevitabil la o senzație nu atât de libertate, cât de incertitudine și angoasă. Celălalt sens este cel filosofic și politic, anarhismul gândind o societate nu fără reguli, ci fără ierarhii, în care l ...

Aprobarea Legii Memoriei Democratice (Ley de Memoria Democrática) în luna iulie a anului trecut reprezintă încununarea eforturilor de a dezgropa istoria tăinuită a regimului franchist și de a face dreptate victimelor Războiului Civil Spaniol și ale represaliilor care au urmat. "Memoria este un drept", afirmă Félix Bolaños, ministrul Președinției și al Memoriei Democratice din Spania, "dreptul cetățeanului și, mai ales, un drept al victimelor", iar restaurarea acesteia, prin condamnarea în mo ...

Primul lucru sau primul curent la care îmi zboară mintea când invoc expresia "cenaclu literar" este romantismul. În secolul XIX, romantismul a condus, în Franța, la trecerea de la renumitele saloane la gruparea de tip cenaclu. Poate cel mai renumit cenaclu care răzbește în memoria colectivă, raportându-ne la mediul francez, este cel al lui Victor Hugo, care a reprezentat rampa de lansare pentru mulți tineri parizieni sau veniți din provincie, care au avut privilegiul de a se consacra total și si ...

Am observat, pe bună dreptate, o epidemie nejustificată a absolutizării în romanele contemporane, extinsă la toate nivelurile. Și-am să dau doar un exemplu: titlurile repetitive. În ultimii ani, la mai multe edituri, au apărut romane în care titlul începe cu adjectivul "toate..." – Toate bufnițele de Filip Florian, Toate păcatele noastre de Mihail Victus, …și toate zilele de azi de George Dumitru, Toate greșelile care se pot face de Cătălin Pavel ș.a.m.d. Această febrilitate caracterizat ...

Cred că ceea ce trăim astăzi e o edulcorare a adevăratei anarhii, cea de dinainte de al Doilea Război Mondial, când comuniștii/naziștii/anarhiștii erau o prezență vizibilă și constantă în multe țări, inclusiv prin sângeroase atentate teroriste. Nu mai trăim, slavă Domnului, acele vremuri, anarhismul de astăzi nu mai are un fundament ideologic puternic. Anarhismul de astăzi izvorăște mai degrabă, cred eu, dintr-o lipsă de sens și dintr-o nemulțumire profundă față de mersul lumii, față de o nedrep ...

Am încheiat vara cu o șampanie pe malul mării la Tuzla, la jumătatea lunii septembrie, cu valurile liniștite și cu pescărușii râzători (Larus ridibundus) ce-și poartă trupurile plăpânde pe deasupra apei, călcând-o în zbor, vârându-și ciocul, ciupind apa, cât să spere la un prânz copios, ca apoi doar să se ridice rapid deasupra apei, zburând pe loc, stând la pândă, reluând ritualul iar și iar, strigându-și versul melodios ca un acord de jazz.

Din mare

mi-am făcut

sicriu

...

Pe Eugen Nuțescu eu îl știu de Oigăn. Târziu am aflat că are și un nume. Și zic târziu, că pe Oigăn l-am cunoscut pe plaja de nudiști din 2 Mai, undeva prin 1992. Nu cred că mă înșel. Și dacă mă înșel, puțin contează... Era o comunitate acolo cu un mod de trai ce aducea cu poveștile generației hippie din anii ’60.

Lui Oigăn îi plăcea să cânte la chitară și o făcea acolo, pe plajă, cu un deosebit talent, repertoriul lui fiind foarte divers. Astfel, ne adunam foarte mulți în jurul lui și particip ...

Oricât de urât ne-a fost, intervalul 2020-2022 intră deja în regimul retrospecției. Dacă nu simțim așa, gândiți-vă la cei care n-au apucat să-l depășească. Ei ar fi vrut să le fie și mai greu decât ne-a fost nouă; numai să-și adauge și ei vârstele pe care o să le-mplinim, de-acum încolo, și pentru dânșii. Și cu ce ne alegem, în planul culturii istorice, din experiența lock down-ului? Căci "trecutul poate veni când vrea să îți strice socotelile. Și nu știi niciodată unde te va duce. Tot ce poți ...

Oigăn e poet pe bune! Poate că unora, care n-au citit "piese de schimb pentru păsări călătoare" (ed. Curtea Veche Publishing, 2021), nu le e clar dacă e textier pentru vreo formație rock sau pentru propriile show-uri de muzică. Este și astea, da, este și chitarist, performer, dar e și un poet veritabil. Am citit cartea cu o deosebită încântare, recunoscând în ea toate trăsăturile unui poet pur-sânge. Oigăn – Eugen Nuțescu – scrie o poezie în care realitatea e perfect nudă, antipoetică, fără s ...

Participarea la un concurs presupune multe emoții, dar și curaj, iar când este vorba despre un concurs literar, aceste lucruri desigur că există – în cazul în care primești un premiu pentru ceea ce ai scris, bucuria este foarte mare. Vorbesc despre bucurie pentru că scriu acum prin prisma propriei experiențe legate de concursul de manuscrise pentru debut în proză Primul roman, organizat de editura Litera, concurs în urma căruia, anul trecut, la prima ediție, manuscrisul meu a fost premiat, iar ...

Scrisoare deschisă Dinu Flămând

Scrisoare deschisă

Domnului Sergiu Nistor, Consilier Prezidențial pentru Cultură Domnului Lucian Romașcanu, Ministrul Culturii Domnului Viorel Badea, Președintele Comisiei de Cultură a Senatului Domnului Titus Corlățean, Președintele Comisiei de Politică Externă a Senatului

BOICOTAREA CULTURII ROMÂNE LA ICR

                            București, 7 septembrie 2022 

Stimați Domni,

Cu câteva luni în urmă, suplimentu ...

Deseori m-am întrebat în ultimul an și jumătate cât de mulți scriitori talentați a pierdut umanitatea din cauză că erau prea timizi. Îmi amintesc, de pildă, o discuție pe care am avut-o cu unul dintre colegii de la întâlnirile virtuale, în care el și-a exprimat speranța ca următorul atelier să se desfășoare fizic. Reacția mea? "Hell, no", fix în cuvintele astea. Firește, primul lucru pe care l-am avut în minte în momentul acelei replici a fost glosofobia, sau teama mea de a vorbi în public, team ...

Se observă la Ioana Em. Petrescu o dorință de a teoretiza (sub o formă sau alta) literatura de călătorie, dar (și) un sentiment de (auto)justificare în raport cu modelul (de călător) de la care se revendică aceasta. Din păcate, din proiectul volumului de amintiri americane pe care și-l propusese să-l scrie, rămân doar câteva pagini introductive, reproduse în Addenda, întrucât moare prematur. Astfel, în Notă asupra ediției, Ioana Bot nota: "Volumul de față (Scrisori americane) conține scris ...

Cine nu a auzit de Arca lui Noe? Sau de Turnul Babel? Dar s-a gândit chiar toată lumea la legătura lui Cain cu aceste întâmplări? La posibilitatea ca el să fi fost prezent pe celebra arcă a salvării pe timpul potopului, ucigându-i pe toți moștenitorii lui Noe? Inducându-i chiar acestui ales ideea sinuciderii, unul dintre cele mai grave păcate.

Probabil sunt puțini care să nu fi auzit de Lilith, dar relația ei cu același frate criminal este explorată de Saramago dintr-o perspectivă binară, a iub ...

În vara aceasta am citit romanele unor debutanți. Ediția a doua a concursului de debut organizat de editura Litera a adus în jur de 50 de romane, iar 41 au ajuns la juriu, fiind eligibile. Multe texte nu mi-au spus mare lucru, în sensul că preiau vechiul șablon, scriitura de-acum 40 de ani. Au fost apoi romanele scrise fără chef, cu efort evident. Am citit și romane cu aceeași obosită poveste despre copilărie, despre experiențele unanim știute (moartea părinților, primul profesor sau prima d ...

Perioada imediat următoare prăbușirii regimului comunist din România este definită de un imbold aproape incontrolabil al justiției retroactive, care a șters adesea linia de demarcație între rolurile de victimă, călău, opresor sau colaborator la înfăptuirea atrocităților. Complexitatea fenomenului opresiv totalitar implică un set amplu de dileme morale, pe care societatea a căutat adesea să le soluționeze tranșant, apelând la un discurs public cu aer de diatribă mediatică. Cazul singular al unui ...

Închei investigația mea cu alte 3 întrebări:

1. Putem discuta despre o istorie a literaturii române (în) online?

2. Literatura pe internet – o nouă paradigmă literară?

3. Care sunt funcțiile și raporturile dintre cititor și scriitor în mediul virtual?

Ciprian Handru

Alexandra Olteanu

1. Proiectul unei istorii literare este un demers ideologizat, aglutinat în jurul unor obiective extraestetice. Putem scrie o istorie literară protocronistă, una marxistă, una feminis ...

Un oraș medieval, pe o culme de colină, pierdut în peisajul inconfundabil al Toscanei. Vii în pantă, chiparoși, pâlcuri de copaci, drumuri șerpuitoare. Când am ajuns acolo, într-un noiembrie târziu, în spate se profilau, măreți și înzăpeziți, munții, în timp ce la poale era toamnă însorită, veselă și colorată. Un contrast splendid, ca un peisaj dintr-o vedutta migălos compusă. Aceasta e însă o priveliște mai degrabă rară, pentru că nu prea des aerul Toscanei e așa clar, iar orizontul rămâne ce ...

În continuarea anchetei mele, despre transformarea/adaptarea limbajului literar în raport cu noile media, considerând că literatura pe internet reprezintă unul dintre cele mai generoase obiecte de cercetare ale studiilor actuale. Înainte de toate, se relevă caracterul trans și inter (cultural, național, literar etc.) al literaturii pe internet, precum și caracterul ei hibrid, fluid – ceea ce o va face greu de clasificat..., determinând niște funcții și raporturi (și mai) greu de urmărit: f ...

Gusturile în materie de literatură sunt evident, subiective. Totuși, în cercul meu de apropiați, am observat o preferință pentru poezie contemporană sau pentru non-ficțiune: cărți de “dezvoltare personală" , axate pe subiecte precum psihologie, neuroștiință, psihologia relațiilor sau productivitate.

 Cărțile au devenit mai accesibile odată cu era internetului. Vorbim despre edituri care au pus la dispoziție variante digitale (ebook-uri) sau servicii care oferă audiobook-uri. Ba mai mult, exi ...

Pasiunea pentru literatură, vocația, eventual, se trage, mai ales, din lecturi și autori pe cale de a deveni modele și idoli. Ceva de felul ăsta sunt, pentru mine, Gabriel García Márquez și Mario Vargas Llosa, pe care i-am descoperit recent într-un dialog-conferință, organizat la Lima în 5 și 7 septembrie 1967, făcând subiectul unei cărți de 150 de pagini, apărută în 2017 la o editură din Spania și tradusă, anul acesta, la Humanitas.

În ultimii patruzeci de ani, i-am citit și recitit pe cei doi ...

În 2015 era lansată una dintre cele mai populare pagini de Facebook din România, The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României. O comunitate eterogenă care a crescut la 170.000 de voluntari, coagulați în jurul dorinței de a ajuta, de a recupera, a regăsi, a cârpi povești de iubire între copiii dați spre adopție și familiile biologice. Creatoarea ei, Ileana Cunniffe Băiescu, nu și-a imaginat niciodată amploarea pe care avea să o capete propria aventură de a-și re ...

Am așteptat cu nerăbdare la Paris sfârșitul lunii martie, când a avut loc vernisajul expoziției "Boldini – les plaisirs et les jours", organizată în mijlocul orașului unde celebrul pictor italian a știut să strălucească. Prima expoziție retrospectivă dedicată artistului în ultimii 60 ani, unul dintre marile evenimente culturale ale anului a fost prilejul de a descoperi peste 150 de lucrări, desene, picturi inedite ale pictorului, dar și costume și accesorii de modă așezate în spațiile muzeului P ...

 Distribuie pe Facebook  Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Anul viitor nu vom mai fi prezenți pe la târgurile de carte nici ca marțieni, nici ca bieți scriitori veniți dintr-o țară necunoscută. Fiindcă noua echipă de la ICR a redus drastic finanțările de carte, deja insuficiente, fără nicio explicație. Dacă anul trecut au fost finanțate peste 100 de titluri, anul acesta numai 24 (din 108 dosare acceptate). Unii dintre editorii străini care deja ne editaseră voiau să continue să ne pu ...

În 1949, anul în care Simone de Beauvoir publica, la Gallimard, Al doilea sex, cea mai cunoscută carte a sa, considerată azi manifestul feminismului din lumea întreagă, Cléo de Mérode, simbolul frumuseții feminine Belle Époque, împlinea șaptezeci și patru de ani. Nu mai era de mult o celebritate mondială, dar era în continuare o distinsă pariziană, acum de vârsta a treia, amatoare de plimbări solitare între apartamentul său situat în apropierea parcului Monceau și grădina Bagatelle. Parizien ...

Editura Cartier devine din ce în ce mai vizibilă în ochii cititorilor, prin (re)editarea unor volume care contribuie, neîndoielnic, la alcătuirea unui canon literar românesc actualizat. Prin "CARTIER de colecție" observăm o reafirmare a poeziei românești, valorificând nume precum Nichita Stănescu, Mariana Marin, Adela Greceanu, Mariana Codruț, Nora Iuga ș.a.m.d. Ne atrage atenția în special antologia îngrijită de Alina Purcaru și Paula Erizanu, *Un secol de poezie română scrisă de femei. (1945-1 ...

Boccaccio (1313-1375)! În fiecare vară îmi aduc aminte de el, poate pentru c-am citit Decameronul într-o vară, chiar într-o lună ca aceasta, de august opărit. A scris poeme, studii pe diverse teme (istorie, mitologie, geografie), o monografie închinată lui Dante (în care povestește și istoria Francescăi din Rimini, așa cum circula în epocă), dar Boccaccio rămâne în istoria literaturii mai ales prin Decameronul, un pseudoroman, în care sunt adunate multe dintre povestirile lumii mediteraneene ...

Cred că apetența pentru tipul de proză, de scriitură, de acțiune, ține de tipul de cititor. Nu de timp, nu de timpuri. De felul în care suntem formați ca cititori. Eu prefer proza elaborată, sofisticată în mod natural, nu "căutată", acesta fiind păcatul multor autori. Mai ales contemporani. "Căutată" și în simplitate și în complexitate. Am citit câteva poeme de Louise Elisabeth Gluck, imediat ce i s-a decernat Nobelul și, nu știu de ce, mi-au amintit de proza psihotică a lui Andrew Solomon. Pent ...

Dialoguri în scris

Zilele trecute vorbeam cu un prieten despre Cenaclurile literare, întrebându-mă ce mai presupune & (re)prezintă actualmente cenaclul literar, având în vedere social media; așa că i-am scris Cristinei Pașcanu, propunându-i câteva teme de discuție, pe care vi le propun și vouă:

1. Cenaclul literar și/sau cenaclul virtual. Delimitări, ipoteze, funcții etc.

2. De la mentor la administrator de grup (virtual).

3. Comunități literare on-line. Exemple, roluri ...

Aparent, fără legătură, astăzi m-am gândit la Hermes, dar în esență, luna august îmi aduce întotdeauna vești de la zeul mesager și patron al hermeneuticii.

Printre intelectuali, cred că Hermes a fost cel mai răsfățat zeu al patrimoniului grec. Chiar și în perioada clasică a avut rol însemnat, după ce Platon l-a psihanalizat pornind de la rolul lui de însoțitor al morților, ajungând apoi la atributele de zeu al negustorimii ori de ființă amăgitoare și labirintică și chiar mai mult (Cratylos). ...

Ce s-a-ntâmplat?!

Să vă spun eu ce s-a întâmplat cu domnul. A trecut la veganism, asta a făcut. Ce sânge, mai bine o duci cu suc de roșii. Oricum voi, dragilor, de când stați cât e ziulica de lungă pe Facebook și alte locuri de numaidecâtă pierzanie a timpului, vi s-a subțiat sângele mai ceva ca apa de ploaie. Nu mai face efortul să vă vâneze. Hai, apropiați-vă și priviți-l mai bine, și-a retezat caninii, și-a lăsat în amintire un cioc de forma lor, a cărui aparență pe chipul său fantomatic ...

Am mai multe artere, dintre care una mă preocupă în mod special.

Am o arteră care s-a apropiat excesiv, îngrozitor de mult de nervul auditiv.

Acea arteră infidelă, care și-a părăsit conglomeratul de baștină, s-a decis să asfixieze un spațiu altădată larg dintre ea și nerv. De fapt, nu știu care, Nervul sau Artera, nu și-a mai putut stăpâni pulsațiile și s-a lăsat condus periculos de aproape de celălalt.

Rezultatul, pe lângă o tensiune transmisă din cap în vine (și-mi vine să las cu totul actu ...

Lucrând ca librar, am avut nenumărate ocazii de a observa cu atenție tendințele tinerilor cititori în ceea ce privește proza de azi, dar și de a purta discuții privitoare la romanele preferate. Grila de evaluare are la bază, de cele mai multe ori, capacitatea unui roman de a menține lectorul captivat pe întreaga desfășurare narativă ori de a fi citit printr-o cheie a lecturii identificatorii, și mai puțin contează aspecte precum stilul, mesajul. Este un fapt confirmat și prin popularitatea și ap ...

La un vin cu prietena mea genială

Un cuvânt puternic, urât, agresiv – zghihară – o lovitură a cărei urmă devine una cu pielea, încă îi simți usturimea zvâcnind în dermă. Un soi autohton îndrăzneț, tupeist, care are multe de spus. Zghihara de Averești - Nativus este un vin echilibrat, cu aciditate ridicată, cu note de măcriș care îți lovesc cerul gurii și îți aspresc limba. Un vin proaspăt, ca o gură de aer rece într-o dimineață de iarnă, un vin care miroase a frig. Corpolent, structurat, cu o ...

Semiotica amenințării cuprinde o zonă largă de manifestare, fixată într-un timp al probabilității, un viitor pervers și imprecis, căci amestecă valențele unei promisiuni cu funcțiile pedepsei, având în același timp percutanța unei predicții malefice.

Cel mai adesea, teama este alimentată de ceea ce ar putea să se întâmple și nu de prezentul întâmplării, așa cum o ilustrează povestea lui Creangă despre drobul de sare. Amenințarea dezvoltă o serie de evenimente posibile, întreținute în primul rân ...

Literatura fantasy pare a fi ușor discreditată, în special dacă ne raportăm la perioada imediată de după căderea regimului comunist. Odată cu apariția pe piața românească a traducerilor reprezentative pentru acest gen, precum Harry Potter ori Stăpânul inelelor, literatura fantasy autohtonă se dovedește a fi subdezvoltată. Fondator al specificului local și al genului, Vladimir Colin, aduce în prim-plan, încă din anii regimului comunist, literatura fantasy în România, prin operele *Legen ...

Ce-ai citit ultima oară?

Sunt în perioada Hemingway, un scriitor de care nu m-am putut apropia multă vreme și față de literatura căruia aveam sentimente amestecate. De data asta, am luat-o metodic: mai întâi Fiesta, apoi Adio, arme (le-am dus la bun sfârșit cu râvnă benedictină) și, chiar când eram pe punctul de a spune pas, Câștigătorul nu ia nimic. Iar aici s-a produs un declic pe care nu-l mai așteptam. Am citit câteva povestiri cu creionul în mână și pe unele le-am mai citit o dat ...

În eseul său, Ființa și neantul, Jean-Paul Sartre scria că, în structura ei primară, rușinea este o rușine față de cineva. "Mi-e rușine de ceea ce sunt. Rușinea realizează deci o relație intimă a mea cu mine: am descoperit prin rușine un aspect al ființei mele... Tocmai am făcut un gest stângaci sau vulgar: acest gest se lipește de mine, eu nu îl judec, nici nu îl blamez, îl vizez pur și simplu, îl realizez sub chipul pentru-sinelui. Dar iată că ridic, dintr-o dată, capul: cineva era acolo și ...

Fiecare text care a ajuns la mine a avut importanță în consolidarea colecției, chiar și cele care n-au fost publicate. Fără context nu poți să construiești, iar fiecare text de literatură distilează backgroundul. Pe unele le-am primit de la prieteni, între care Cosmin Perța, cu flerul său literar. Altele au venit direct, prin poșta electronică. Apoi a mai fost și concursul Primul roman (a cărui ediție a II-a tocmai a început), iar dintre cele 100 de romane înscrise în concurs, patru au fost pu ...

Tema sexualității a acaparat, într-adevăr, scena compozită a romanului contemporan, dar, cu toate că are în spate mai mult de un secol, reușește să se mențină actuală, fresh. Cred că succesul temei sexualității constă în diferitele "rețete" estetice pe care le mixează și în combinațiile tematice în care este plasată. Această temă, care încă apare drept controversată pentru mulți cititori "inocenți", a făcut deliciul publicului românesc din secolul al XIX-lea, acaparând toate subgenurile romane ...

"Cărțile urmează moravurile și nu moravurile cărțile" le arunca în față contemporanilor pudibonzi Theophile Gautier în prefața unei cărți ce azi ne-ar părea mult prea cuminte, "Domnișoara de Maupin". Așa că, da, poți admite că sexualitatea descrisă nu în nuanțe, ci în culori crude și violente e nu neapărat un exces, cât un reflex, o oglindire. Mai mult, simplul fapt de a vorbi despre o adevărată temă a sexualității în romanul contemporan dovedește, dacă nu un exces, măcar o preocupare constan ...

Am fost, în perioada imediat următoare încheierii anului școlar, prinsă în tumultul examenelor și al evaluării. Ca de fiecare dată, subiectele date au suscitat vaste discuții în spațiul public, pentru că, firește, la așa ceva suntem imbatabili. Potrivit tradiției, profesorii au evaluat, unii dintre ei onest și responsabil, alții ca o oaste de strânsură, contestațiile au curs gârlă și au adus finalmente, lumină și dreptate bieților elevi supuși furcilor caudine ale examenelor de tot soiul. S ...

În principiu, nu cred că senzaționalul face casă bună cu literatura care își merită numele. Sigur, sunt la fel de convins că literatură se poate face pornind de la orice – chiar și de la senzațional.

Odată cu emergența romanului și consolidarea lui, în secolul al XIX-lea, scriitorii au luat distanță de faptul senzațional, relegându-l paraliteraturii. O astfel de paraliteratură era în vogă în perioada victoriană în Anglia: crime, răpiri, sinucideri, adultere, bigamie etc. Marii scriitori ai vrem ...

"Când temeri d-astea n-ai, rabzi viața mai ușor" îi spune Iocasta lui Oedip (în tragedia lui Sofocle). Grija, justa măsură, viața în afara angoasei, inutilitatea și câte și mai câte sunt stări, teme și deprinderi de care nu sunt străină. Poate, de aici, o constantă nepotrivire în peisaj, începuturi și renunțări, așteptări și blazări care de care mai neavenite și mai curioase. Mereu cu ochii pe mine, mereu atentă să nu (mă) mint. De când mă știu, parcă tot timpul am avut de dat socoteală.

Să nu ...

Filolog subtil, format la școala bucureșteană, aducându-mi aminte de rafinamentul cultural al lui Romulus Vulpescu, de care însă se detașează net ca prozator, Florin Spătaru este un povestitor care prețuiește emoția, respingând proza cerebrală și exhibițiile postmoderne. Te cucerește din capul locului prin frază, prin imaginar, prin demersul poveștii.

Doina Ruști, prefață la volumul Greier de topaz, Litera, 2022.

Fragment

"Olga stă pe scaun și fumează. Îi place să-și bâțâie picior ...

Recenta carte a profesorului Laurențiu Vlad reconstituie câteva episoade din îndelungata istorie a ideii de Europa și a conștiinței apartenenței sau non apartenenței la cultura ori civilizația bătrânului continent.

Lucrarea conține capitole de sinteză, precum cel istoriografic sau acela care se referă la felul în care s-au raportat cărturarii români de prin secolele XVII-XIX la "Occident". Volumul include și studii de caz, în care autorul a căutat să reînvie modele europenității, pe care unii ...

Bârfă, zvon, secret, conspirație, flirt: tot atâtea fenomene care incită, suscită și excită. O categorie eterogenă de fenomene subterane, informale și periculoase, între care există certe asemănări de familie. Fiecare dintre acestea se înfiripă în intersectările sociabilității umane, speculează informalitatea comunicării interpersonale și îi angajează pe protagoniștii care le practică în relații încâlcite de complicitate. Toate derivă din intersectarea unor nevoi fundamental umane: cea de cunoaș ...

"esti?" a transmis Maria’s Iphone.

"mamaa, cand o sa incepi si tu sa traiesti in prezent??" a transmis android-27d9d07.

Cele ce urmează sunt gânduri care n-au existat vreodată în memoria mea Flash, iar sistemul meu de operare nu are niciun program pentru astfel de scrieri. Vă rog să nu mă confundați cu vreo chiuvetă sau să credeți că sunt vreo răsuflare de teorie post-x. Nu poate fi găsită empatie pentru existența mea decât dacă te încăpățânezi să vezi ceea ce nu există. Eu sunt un router î ...

Între multele componente ale jocului actoricesc se află o zonă hibridă, în care exuberanța și isteria se întâlnesc adeseori. Acțiunea dramatică cere acel tip de energie molipsitoare despre care se spune că electrizează sălile de spectacol, atrăgând spectatorul, determinându-l să participe, căci un spectacol la care receptorul nu este parte a jocului rămâne o simplă manifestare artificială. Arta actorului înseamnă împărtășire și entuziasm pur.

Or, bucuria contagioasă, ilaritatea sau nefericirea ...

Se întâmpla în urmă cu niște ani, la un târg de carte. Peste o oră, urma să primesc un exemplar al noului meu roman, din mâna noului meu editor – o colaborare începută sub cele mai bune auspicii. Eram, deocamdată, la masă, în fața Circului foamei expoziționale Romexpo, cu marele meu prieten și mare editor Valentin Ajder, de la care auzisem, cândva, o spusă-confesiune extrem de pilduitoare: am încercat să rămân un om în mjlocul lupilor, cu referire explicită la editori. Fără doar și poate, Valen ...

Când m-am hotărât să-mi leg numele de colecția Biblioteca de Proză Contemporană (BPC), de la Litera, aveam în minte ideea unui grup funcțional, ceea ce s-a dovedit până la urmă un proiect realist. Când un scriitor aflat la început de drum coordonează o colecție, îl poți suspecta că vrea să se promoveze prin poziția respectivă. Dar când un scriitor deja confirmat face același lucru, are în minte o direcție. Acesta este cazul meu.

Când am luat în grijă colecția, nu mai aveam nevoie de o poziție î ...

Mi-am luat două zile de vacanță și cum înainte de asta am trecut pe la LITERA să înregistrez un audiobook, după Ciudățenii amoroase, am dat de un roman pe a cărui copertă, pe lângă paharul de vin, fotografiat cu artă, se afla și-o bulină, pe care scria "Carte publicată în peste 25 de țări". Uimitor, nu? Mereu m-au lăsat lampă cărțile de succes, pe care le-am privit cu suspiciune, dar și cu invidie. Iar de data asta, pentru că tot îmi luasem vacanță, am citit acest roman, care și-a făcut loc în ...

Să mă gândesc la mare, la vacanță atunci când mă așteaptă încă două luni pline de muncă, în care mintea mea se va tura ca un motor obosit, pare cel mult un act de cruzime, de tortură. Eliberare. Explozie. Atunci când ne reîntâlnim, eu și ea, când corpul meu ia contact cu ea. Marele carusel al valurilor își face mereu treaba și ies din apă, curățată, purificată. Apa îmi intră prin toate colțurile, prin toate ungherele, îmi dezvelește toate alveolele, toate miliardele de celule, iar eu sunt strălu ...

Și evit glumele legate de întârzierile de pe tabela cu plecări/sosiri, pentru că nu ăsta e scopul. Mersul cu trenul reprezintă o evadare din realitate și o opțiune pentru a ne regăsi cu literatura. Este singurul mijloc de transport care îți oferă iluzia libertății. Pe scaunul din compartimentul x ești tu, cu o pereche de căști înfipte-n urechi, cu un roman în mâini, citind. În jurul tău, tinerii cu telefoanele pornite, scrollează diferite aplicații social media. Puțin mai în față, un laptop ru ...

Niciodată n-am fost atras de mare. O fi gena danubiană de vină, trebuie neapărat să văd o întindere de apă tivită cu maluri și meandre? De fapt, omit o nuanță importantă: ceea ce-mi jenează relația cu marea este cultura litorală – desantul populației pe plaje, turismul-amfibiu ce face adesea din prima linie a apelor teritoriale o veritabilă cocină hormonală. Și când scriu asta, nu mă refer doar la România, ci la un soi de "litoralism" universal.

Așadar, sunt trei lucruri care îmi vin în minte c ...

Doina RUȘTI

Radu Aldulescu s-a născut de Sfinții Petru și Pavel, adică de ziua fructelor, mai ales a celor din care se scot alcooluri tari. Prin urmare, la sfârșit de iunie, mai precis în seara de 29 iunie, ne strângem să vorbim despre literatură.

Firesc, năvalnic și rudă bună cu "poeții viscerali" ai lui Roberto Bolaño, Aldulescu este prozatorul care a deschis poarta la finalul comunismului, aducând cu el "floarea albă" de pe câmp, despre care cântă mai sus. Mulți ani, Radule, cu proză și ...

Criza hârtiei, care se ivea anul trecut prin noiembrie (se pare că tensiunea încolțește în toate crizele pe final de an și se acumulează treptat pentru a exploda la sfârșitul iernii sau primăvara) m-a făcut să îmi amintesc un moment destul de îndepărtat. La sfârșitul clasei a patra veneau la rând, în manualele de matematică de la începutul anilor 2000, așa-numitele ,,probleme de perspicacitate", cu aerul lor lejer, de vacanță. Una dintre ele, pe care, iată, n-am uitat-o până azi, suna astfel (ap ...

Personal nu am avut vreo interacțiune directă sau în câmpul visului cu Sânzienele (Ielele noastre din popor) sau poate nu-mi amintesc eu. Cert e că am o povestioară despre ele, transmisă din generație în generație.

În Moldova, zona Pancu-Movilița, există o întindere de câmp pe care Zăbrăuțul trece cum îl taie capul. Uneori se ambalează când plouă mai mult și face ravagii, alteori curge ca un firicel în pragul secării.

Și în zona asta e un loc unde pământul e moale, sub care se aud țipete. Loca ...

În ceea ce mă privește, Sânzienele m-au blagoslovit nu cu un vis, ci cu o amintire, care treptat a ajuns să se amestece cu frânturi de vise și de povești.

S-a întâmplat în urmă cu câțiva ani, la Veseud-Chirpăr, un sat săsesc din județul Sibiu, cu o impunătoare biserică fortificată (evanghelică) și cu multe tufe de soc presărate prin grădini și pe dealurile din apropiere. Am ajuns acolo pe 21 iunie, când dealurile erau împodobite cu flori de tot felul, iar foșnetele, miresmele și culorile ch ...

Am plecat la mare cu gândul de a schimba ceva în ideea de gală. Când se dau niște premii, urmează în mod sigur o festivitate cu scenă, cu viori, cu momente artistice. Aș fi vrut ca premiile FICȚIUNEA să se țină pe Plaja Neversea, seara, stând pe perne sau direct pe nisip, vorbind firesc între noi despre ideea de premii, despre nominalizați. Dar n-a fost să fie. Pe 8 iunie, când erau programate premiile, s-au rupt norii. Totuși am coborât pe plajă, m-am bucurat de nisipul ud și am încercat apa mă ...

De-a lungul vieții mele s-au produs câteva schimbări, deloc neglijabile, una dintre acestea fiind atitudinea față de străini. Într-un studiu dedicat simbolismului străinului Derrida îl fixează în ipostaza de oaspete și de dușman. Străinul este cel obligat să se identifice, dar și cel care poate să pătrundă în universul sinelui - în mod abuziv (ca dușman) sau prin seducție (ca oaspete). Șansa ființei de a stabili o legătură benefică este de a-l primi pe Altul în numele unei ospitalități desăv ...

Bookfest-ul de anul acesta a fost un prilej bun pentru poze și îmbrățișări.

Nimic nu redă mai bine o atmosferă de târg, ca instantaneele. Tocmai de aceea, am hotărât să public aici un reportaj din imagini, rugându-i pe colaboratorii revistei să trimită și alte fotografii. Iată ce-a ieșit:

O discuție aprinsă între Doina Ruști și Ioana Drăgan, pe tema creioanelor de roșcov. În planul doi, de la dreapta: Florin Spătaru, Ligia Pârvulescu, Liviu G. Stan, Alexandru Lamba.

Lansarea romanului Gr ...

Liviu G. Stan a fost recompensat recent cu Premiul FICȚIUNEA pentru cel mai creativ scriitor al anului trecut, premiu acordat de Revista OPT motive și Asociația Creatorilor de Ficțiune.

Sunt fragmentarist. Cred că da. În cele patru romane scrise până acum am cochetat în grade diferite cu fragmentarismul. Însă cel mai mult în "Salamandre". Nici nu cred că pot nara altfel decât cu tracțiune eliptică pe fragment. De⁠-⁠asta îmi plac atât de mult Don DeLillo, Herta Muller, Mati Unt (tătuca post ...

Cred cu tărie în arta hibridă, într-o nouă formă de expresie care a început timid de trei decenii încoace. Între literatură, artele plastice, film sau muzică au crescut treptat teritorii de graniță, din ce în ce mai întinse, pregătite să-și declare autonomia. Filmul de artă, clipurile artistice, pictura tematică, muzica bazată pe text sau pe o temă literară, poezia ca manifestare vizuală, numeroasele forme ale artelor spectacolului, micro-ficțiunile, flash-ul literar, "instalațiile" simbolice, a ...

Odată cu noul coronavirus (Sars-CoV-2), apărut la finalul anului 2019, istoria recentă a luat o întorsătură cu totul și cu totul diferită față de cea pe care am trăit-o și experimentat-o până acum, mai ales, generațiile mai tinere, care nu au mai trecut prin fenomene de o asemenea anvergură. Era de la sine înțeles că în urma unui așa tragic, aș spune, fenomen să urmeze numeroase repercusiuni resimțite în toate domeniile – economic, politic, social, cultural etc. Nici că oamenii "s-au obișnuit" c ...

În folclorul românesc nu se face diferența clară dintre șaman și magician, dar există alte distincții, făcute între vrăjitorul bun și rău, între vraci, doftor, bărbier și fermecător. Se vorbește adeseori despre magia bună și cea "neagră". Există de asemenea o magie domestică și una derulată sub protecția Bisericii (așa cum ar fi mult folosita carte a Blestemelor lui Vasile cel Mare).

În mod curent este acceptată teoria freudistă conform căreia în timp ce șamanul acționează căutând fluxul viu ...

Războiul este una dintre experiențele fundamentale ale umanității, dar una dintre cele la care n-ai vrea să iei parte, care n-ai vrea să te implice sau să te afecteze. Pentru că este totodată și poate cea mai traumatică experiență umană colectivă. Chiar mult după ce glasul armelor nu se mai aude, rănile interioare se simt și au consecințe și după câteva generații.

Că pacea e fragilă, o stare, de fapt, artificială, menținută cu eforturi și compromisuri, se știa de multă vreme, dar când încă răzb ...

Iubitorii artelor plastice sărbătoresc zilele acestea împlinirea unui interval îndelung de la nașterea uneia dintre cele mai importante scriitoare și pictorițe române, artista Margareta Sterian.

Dictaturile care au dominat secolul al XX-lea au marcat o perioadă cruntă din viața Margaretei, dar asta nu a împiedicat-o să traducă poezie engleză și franceză, să scrie volume de proză și poezie sau să picteze, situându-se incontestabil în avangarda literară și plastică. Cenzura și antisemitismu ...

All my friends are half – something, zise Cath și toți priveau către castelul din orașul vechi de pe cealaltă parte a Vltavei. Frigul praghez de octombrie e tăios și nu are nicio legătură cu răcoarea tomnatecă din București. Aici soarele se arată puțin, iar aburii care ies din cafeaua proaspătă se risipesc pe nesimțite.

Aceasta se întâmpla înainte de pandemie, dimineața, în pauza scurtă de la jumătatea cursului Immigrant Literature of Modernism, pauză în care s-a vorbit mai mult și mai inte ...

În general, practica de notare a cărților cu steluțe și recenzarea la grămadă pe modelul hotelurilor sau restaurantelor mi se pare cel puțin bizară și nu o urmăresc niciodată. Am intrat de curiozitate la un moment dat pe un astfel de site – celebru, de altfel – și ce am putut citi în comentariile de acolo nu era cu nimic diferit de nivelul comentariilor pe care le găsești la diverse articole din ziare sau în postările de pe rețelele de socializare. Respect prea mult o carte și autorul său – care ...

Alexandru Lamba

Când mă gândesc la perioada Paștelui, din copilărie îmi revin mai întâi imaginile mai multor pahare pline cu lichid colorat. Vopsitul ouălor era activitatea mea preferată, deși luam parte destul de puțin la ea, pentru că nu aveam prea multă răbdare. Mă fascina să văd cum prafurile acelea din plicul cu iepuraș se dizolvă și colorează apa fierbinte, îmi plăcea să scufund și eu câte un ou în fiecare culoare și să-l scot apoi cu lingura, vopsit. Nu înțelegeam totuși cum de nu ...

Doina Ruști

Nu demult am auzit un scriitor spunând că a se urina pe un confrate premiat e datoria lui față de cititori. Urmărind platformele cu note, steluțe și alte evaluări, am văzut o sumă de oameni, în proporție copleșitoare necititori, gustând cu exuberanță plăcerea de a-i insulta pe scriitori, mai ales pe cei notorii, ca să vadă și ei cum e să fii strivit de istorie. Pe multe dintre aceste platforme, delațiunea e încurajată în numele dreptății universale, exact cum era încurajată î ...

Sincer să fiu, m-am gândit și mă tot gândesc la situația aceasta. Cum îl privesc eu pe colegul meu de breaslă? Sunt în stare să fiu sincer față de el? Să-i spun exact ce cred despre cărțile lui? Dacă sunt foarte amabil nu cumva mă prefac? Îl laud, dar nu cumva laudele sunt un fel de mască pentru a nu se vedea cât mă roade invidia? Am mai avut prilejul să spun că este mai bine să fii invidios decât indiferent. Dacă romanul confratelui mă lasă rece, atunci nu am câștigat nimic. Mai bine să mă obse ...

Fie că vorbim despre un fond ideatic sau estetic, despre fluiditate/rigiditate a corpului tematic, contestarea nevoii de expunere a anumitor subiecte (literare sau nu) aduce în discuție o poziționare concis-radicală în raport cu întreaga problematică artistică. Trăim în era toleranței, a acceptării (in)voluntare, adesea impusă de partizani ai filosofiilor de tip egalitarianist-flower-power. Într-un asemenea context, lăsând de-o parte lista alergenilor morali, să denunți, practic, supralicitare ...

O catastrofă până de curând uitată, depozitată rezidual în documente ale timpului sau trăită mai degrabă cu suportul de energie a imaginației, ficțiunii sau jocului, războiul a devenit recent o realitate din imediata apropiere. Evenimentele în desfășurare au transformat improbabilul în probabil, cu atrocități și tragedii de neconceput într-o civilizație, chiar și una a valorilor relative. Pornind de la știri, tematica războiului s-a actualizat, discursul general a fost obligat să regăsească în g ...

Trăim în mod evident o perioadă de anomalii și descompunere. Totul a accelerat în ultimul deceniu, când egomania a ajuns la exacerbare, potențată în bună măsură de social media. A fost mai întâi vorba despre apariția unor facilități de afirmare a personalității. Prin 2009, lumea privea încă reticent spre Facebook, considerându-l un mod vulgar de manifestare. Mulți se jenau să-și dea numele, să emită opinii. Ca, în scurtă vreme, să înceapă furia scrisului, a mărturisirilor și a fantazărilor, resi ...

Războiul pornit de Rusia în Ucraina pare o "ciocnire a civilizațiilor" între distopiile LSD ale lui Vladimir Sorokin și realismul conspiraționist din romanele lui Victor Pelevin, totul încapsulat în mintea paranoică a unui gnom sângeros care se visa cândva sosia lui Petru I. Haos strategic, debandadă militară, criză pe lanțul comenzii, aventurism terorist – acestea sunt ingredientele care i-au determinat pe experții în istoria războaielor să considere raptul teritorial ordonat de Kremlin ca fiin ...

Bastian trase ușor de genele casei ca într-o dezmierdare pentru a urmări reacția geamului ce se deschise iute de tot. Deși înălțimea ușii îi ajunse un pic mai jos de frunte, bărbatul a reușit să se uite înăuntru prin antreu, spre bucătărie și în cele două camere alăturate. Cu a treia și a patra cameră se va familiariza în momentul în care va locui acolo și reședința va ajunge la vârsta maturității. Pentru acest lucru, o porție de încă patru ani vor trece. Cu gândul la viitor, inima îi jubila, și ...

O să încep prin ceea ce nu este... Nu este o bijuterie, nu este o operă de artă și, culmea, nu este o carte. Nu este un obiect mare, nu este un produs colorat, dacă nu scoatem la iveală nuanța de grâu dospit a plasticului de pe spatele obiectului meu. Da, plastic. Nu, nu este combinat cu vreun material mai prețios. Plastic și atât. Transparent pe față și galben pe spate. Transparența este elementul-cheie, cel care ne conduce spre ceea ce ne interesează cu adevărat.

De ce transparent în față? De ...

În urmă cu aproape doisprezece ani primeam în dar un stilou de la bunica mea. Nu eram (și nu sunt nici azi) un fin cunoscător în materie de stilouri și nu-mi dau seama cât de iscusit puteam fi atunci în a recunoaște modelele de lux, dar aveam față de acest instrument rafinat nu doar un sentiment de considerație, ci și unul de familiaritate. Folosisem de la început în școală, "pe curat", exclusiv stiloul, ceea ce crease o continuitate om-obiect dintre cele mai durabile, ca o țesătură de fire auri ...

Dintre romanele care au ca tematică războiul îmi este greu să aleg unul. Și nu pentru că mi-e teamă să le departajez în funcție de autori sau scriitură, ci pentru că subiectul în sine este greu de digerat, mai ales în contextul actual.

Zilele trecute mă gândeam ce să aleg dintre o distopie Fahrenheit 451, două cărți de dragoste: Suflete Zbuciumate și Dragoste în vremea holerei sau Eseu despre orbire? În ultima clipă m-am orientat către romanul lui Jose Saramago în detrimentul celui al ...

Putem contempla o fabrică? Rodrigo Fonseca ne arată că da, în Elegie unei fabrici (Elegía a una fábrica). Nu numai că îi putem contempla măreția arhitectonică, ci și profunzimea interioară. Căci da, pentru Fonseca, și fabrica are profunzime, are trăiri și respiră prin plămânii fiecărui muncitor, plânge prin ochii fiecărei victime a unei explozii și suspină în liniștea de dintre schimburi...

Se poate vorbi despre singurătate în cazul unei fabrici? Cu siguranță: "Sirena a rămas deja fără voc ...

Scriu aceste rânduri sub torentul din mass media și de pe rețelele sociale generat de ziua de 24 februarie (ca o bizară, crudă ironie, de Dragobete), când am asistat la invadarea Ucrainei de către Rusia, eveniment care a șters cu buretele, într-o clipă, cei doi ani de pandemie și restricții, ca și cum nu ar fi existat, ca și cum ne-am fi trezit dintr-un tip de scenariu (biopolitic, distopic) în altul, apocaliptic (cel nuclear), scos parcă de la naftalină, din imaginarul Războiului Rece, de care ...

Frăția surorilor simbolice fără de origine își găsește în poemul Memoria goală (La memoría vacía), al lui Carmen Boullosa, contextul perfect pentru a se configura:

"Încerc să întunec cu umbra mea pământul exilului,/ pământul meu, găsind refugiu în memoria goală./ Nu am origine./ Alcătuiesc cu surorile mele un perete impenetrabil./ Orbim în fața pământului care prelungește ziua jubilării luminoase."

Făcându-ne să pătrundem ex abrupto în imaginarul acestei amazoane contemporane, poeta ...

În vremea copilăriei, de cum auzeam de Grecia sau de greci, mă gândeam la o țară cu oameni dezbrăcați și contemplativi, căci crescusem cu Miturile lui Kun, o ediție comunistă, dar ilustrată bogat, cu fotografii de statui antice. Spre deosebire de basmele uzuale, silueta lui Laocoon, ucis de șerpi, te trimitea direct în miezul misterelor. Iar mai târziu, povestea Troiei, muncile lui Herakles sau biografia complexă a lui Artemis m-au dus la un liceu de limbi clasice, cu multe ore de greacă vec ...

Frumusețea este cel mai subtil viciu.

Subtil, fiindcă nu realizăm că între noi și frumusețe se creează o relație de dependență. Avem nevoie de frumusețe pentru ca viețile noastre să capete sens, să nu fie doar o înșiruire de fapte și întâmplări fără noimă. Și viciu, întrucât în dependența noastră de frumusețe, dorim s-o consumăm în doze cât mai mari, în orice formă de cunoaștere empirică am experimenta-o; fie că vorbim de trupul gol al unei femei sau al unui bărbat, de o compoziție muzicală, de ...

Dintre romanele care au ca tematică războiul îmi este greu să aleg unul. Și nu pentru că mi-e teamă să le departajez în funcție de autori sau scriitură, ci pentru că subiectul în sine este greu de digerat, mai ales în contextul actual.

Zilele trecute mă gândeam ce să aleg dintre o distopie Fahrenheit 451, două cărți de dragoste: Suflete Zbuciumate și Dragoste în vremea holerei sau Eseu despre orbire? În ultima clipă m-am orientat către romanul lui Jose Saramago în detrimentul celui al l ...

Când un conflict pornește de la antagoniști inegali, finalul este previzibil. Arta unui romancier stă în a crea un final surprinzător, care contrazice premiza, ceea ce devine posibil printr-o răsturnare de situație, pregătită subtil de-a lungul întregii povești. Uneori chiar din intrigă. Un război început între forțe inegale e ca o poveste previzibilă, iar elementele care pot răsturna o situație existentă și aflată în plină desfășurare, nu pot veni dintr-o singură direcție. Acestea sunt reguli c ...

Crima nu mai este un subiect senzațional. Dar relatarea postumă a victimei unui asasinat este: "Azi m-am trezit/ ca de obicei, dar/ cu un cuțit/ în piept. Nu știu/ cine a fost/ și posibilele/ motive ale delictului./ Stau aici/ întins/ și frigul apasă vertical./ Vestea se răspândește/ cu relativă precauție".

Cel puțin șocantă, această relatare a stărilor experimentate după moarte din poemul Crima (El crimen) al poetului spaniol José Ángel Valente ne surprinde, mai întâi de toate, prin aparen ...

Am început anul 2021 citind eseul lui Bernard-Henry Lévy (Acest virus care ne smintește, Editura Act și Politon), scris în prima jumătate a anului 2020 și am sfârșit același 2021 cu Franța împotriva roboților (Tracus Arte), de Georges Bernanos, apărut în traducere românească (Mădălina Ghiu) tot în 2021. Uimitor este că eseul-manifest al lui Bernanos pare mai actual decât al lui Lévy, deși e scris la finalul unui an de mare turnură din secolul trecut, 1944 (apare în 1947). Acest paradox se po ...

Am ezitat multă vreme înainte de a mă hotărî să aleg o singură pagină, din sutele ce mi se perindau prin minte, aproape toate părându-mi la fel de îndreptățite să intre în competiție pentru titlul de "pagina lunii februarie". În cele din urmă decisive s-au dovedit, ca- ntotdeauna în ceea ce mă privește, detaliile: personajul din pagina despre care am ales să scriu poartă, la începutul povestirii, o haină din blană tunsă de enot și nu se poate despărți de o carte de culoare verde praz, legată în ...

Într-o epocă desacralizată, bazată pe consumerism și social media, individul ajunge să-și piardă identitatea reală, prezentându-se ca un avatar într-o societate virtuală. Retragerea din realitate în online duce inevitabil și la discrepanțe, cum ar fi cele dintre omul real și avatar, cel din urmă căpătând dacă nu o individualitate scăpată de sub control, măcar o putere mai mare. Astfel, persoana din fața ecranului devine copia sa. Vorbim despre scindarea eului și crearea unei forme fără fond.

Pr ...

Momentele în care viața ta pare un șervețel de unică folosință nu sunt puține. Te uimește frecvența lor anemică, dar când importanța erupe ca un tremur necontrolat, nu te mai gândești la nimic. Toate întrebările puse devin nisip, te aștepți să mori. Plăcerea intervine după, când sufli din greu, de parcă ai alergat la un maraton. Ai scăpat doar cu o cicatrice sau așa crezi.

Dacă momentul s-a petrecut în doi, acel altcineva deține cheița cutiei tale negre. Chiar și un detaliu te poate destabiliza ...

În copilărie, vedeam îngeri, spuse Sabina cu simplitate și sinceritate.

Sabina lucrează ca infirmieră într-un spital de cardiologie-pediatrie, în perioada epidemiei de covid. Atunci când se dăruiește, dintr-un prea-plin de iubire, în așternut, face sex în mod exuberant, incandescent.

Cum arătau îngerii?, întreb, rațional, profan, neîncrezător.

Aveau forma ființelor omenești, la scară naturală, cu aripi, cu aripi policrome, roz-aurii-argintii-albastre-violet, strălucitoare.

Puteai să vorbești ...

Vă mai amintiți de "reclama cu marinarul"? Așa ajunsese să fie cunoscută reclama pentru Crăciun a unui mare magazin de jucării, difuzată intens în urmă cu doi ani. În absența unei calamități de proporții globale, suferințele omenirii erau mai degrabă ca relele Pandorei, o diversitate de drame, o mulțime de povești de viață. E drept că fiecare experiență putea fi redusă la un tipar, subsumată unei probleme de rezonanță universală. Printre aceste rele generale se regăsea – și atunci – distanța: pă ...

În ciuda pandemiei sau poate tocmai datorită acestei situații stranii de recluziune și diminuare a activității sociale, anul editorial 2021 a fost unul foarte bogat și cu multe apariții remarcabile. Foarte multe traduceri, reeditări sau opere românești originale care au văzut lumina tiparului anul acesta merită menționate și cu siguranță voi omite unele dintre ele, deși mă voi rezuma doar la ceea ce am reușit să citesc sau măcar acolo unde am certitudinea excelenței.

În privința romanului, cu s ...

Trebuie să mărturisesc din capul locului că acesta nu este tocmai un "bilanț". Sunt doar gânduri răzlețe despre câteva dintre cărțile publicate în 2021 cu care am avut șansa să mă întâlnesc și pe care nu le-am uitat. Există, cu siguranță, multe altele cel puțin tot atât de interesante cu care nu m-am intersectat și, în consecință, lipsesc din lista mea. Tot întâmplarea e de vină.

Dintre cărțile prozatorilor străini traduși în română anul acesta, printre cele memorabile se numără – după părerea ...

În ciuda pandemiei sau poate tocmai datorită acestei situații stranii de recluziune și diminuare a activității sociale, anul editorial 2021 a fost unul foarte bogat și cu multe apariții remarcabile. Foarte multe traduceri, reeditări sau opere românești originale care au văzut lumina tiparului anul acesta merită menționate și cu siguranță voi omite unele dintre ele, deși mă voi rezuma doar la ceea ce am reușit să citesc sau măcar acolo unde am certitudinea excelenței.

În privința romanului, cu s ...

În anul care tocmai se încheie aș zice că nu am reușit să citesc cât aș fi vrut. Relația mea cu piața de carte a fost una precară. Am vizitat mai puțin decât de obicei librăriile, am cumpărat mai puțin acele cărți de ultimă oră, cu filele lor de un alb pur, electric, emanând mirosul proaspăt al tiparului și mai multe cărți vechi, ponosite, îmbibate de mucegaiul umed al anticariatelor. Mai mult, am cumparat puține cărți pentru adulți și infinit mai multe cărți pentru copii. Însă dintre volumele p ...

În ceea ce privește volumele de proză apărute anul acesta în România, poate că cea mai mare reușită a pieței de carte românească este colecția Biblioteca de proză contemporană, de la editura Litera. Din această serie, începută cu reeditarea romanului Doinei Ruști, Omulețul roșu, trebuie obligatoriu menționate și alte două volume, ambele aparținându-i scriitorului Radu Aldulescu. Primul la care ne referim este și el o reeditare, Sonata pentru acordeon, volum care marchează începutul unui no ...

Vom începe prin a menționa romanul câștigător al concursului organizat de Ed. Litera: Translucid de Ligia Pârvulescu, roman de debut. Noutatea mesajului cărții vine din capacitatea rară de a sintetiza mai multe voci, căci prozatoarea face dintr-o galerie mare de personaje unul singur, subtil și modulabil. "Translucid are toate atuurile pentru a fi un roman de succes" ne informează Claudiu Komartin pe coperta a patra. Romanul complex este cu siguranță o referință a anului.

Acest al doilea an p ...

2021 a fost anul extremelor, cu cele mai mari închideri, restricții și discriminări, dar și cu perioade în care actele obișnuite de altădată au părut acum gesturi de mare libertate (de exemplu a merge într-o vacanță în țară cu familia, a merge la un restaurant, a intra într-o librărie, teatru, cinematograf etc..). Cuvântul anului (vaccin) a fost unul hiperîncărcat cu energii negative, capabil să dividă societatea, familiile, prietenii de altădată. Până în 2021 nu am știut că lumea s-ar putea div ...

Lista mea de lecturi în acest an s-a concentrat preponderent pe recitiri, revizitarea unor scriitori pentru care fascinația mi-a rămas neștirbită, cum ar fi Cormac McCarthy. Deci, relația mea cu aparițiile editoriale ale anului a fost una nițel sporadică.

La capitolul literatură română contemporană, moderând diverse evenimente ale Ed. Litera, am dat prioritate colegilor mei de colecție (Biblioteca de Proză Contemporană). Ligia Pârvulescu a debutat impresionant în proză cu "Translucid", o distop ...

Ce s-a întâmplat în acest an al ușilor închise? Ce-am citit, ce mi-a rămas în minte? Uitându-ne la recomandările revistei noastre, putem constata că cea mai des invocată carte a fost Treisprezece, un eveniment al genului fantastic, în linia scrierilor tradiționale, cu viziuni noi, gustate de public divers. Putem vorbi, de asemenea despre romanele lui Javier Marías, adeseori recomandate sau recenzate în paginile revistei, toate apărute la Litera, ca și menționata carte colectivă, *Treisprezece. ...

Revista OPT motive găzduiește din această săptămână întâlnirile organizate de Asociația Creatorilor de Ficțiune. Periodic, pe pagina noastră se vor întâlni oameni preocupați de ficțiune, în toate formele ei, de la scriitori, la muzicieni, fotografi sau exegeți de ficțiune.

Cuvântul de ordine al acestor întâlniri va fi diversitatea. Nu vrem să vorbim despre aceleași evenimente, despre aceleași cărți cu loc plătit pe prima pagină, ci credem în editurile mici, în artiștii care fotografiază străz ...

Uite, ăsta da privilegiu: să devii biograful lui Cormac McCarthy. Este o distopie numai gândul în sine. Om-umbră, McCarthy cred că a dat maxim două interviuri până acum. Am revăzut recent un interviu jucăuș oferit lui Oprah, care a avut menirea de-a încâlci și mai abitir miturile care circulă pe seama lui. Scriitorul ăsta magnific și-a însușit zvonistica drept biografie. Bravo lui. Prin anii 1990, niște puști pasionați de literatura sa au pus mâna pe o cameră de 16mm și-au pornit într-o epopee t ...

În ceea ce privește volumele de proză apărute anul acesta în România, poate că cea mai mare reușită a pieței de carte românească este colecția Biblioteca de proză contemporană, de la editura Litera. Din această serie, începută cu reeditarea romanului Doinei Ruști, Omulețul roșu, trebuie obligatoriu menționate și alte două volume, ambele aparținându-i scriitorului Radu Aldulescu. Primul la care ne referim este și el o reeditare, Sonata pentru acordeon, volum care marchează începutul unui no ...

Vom începe prin a menționa romanul câștigător al concursului organizat de Ed. Litera: Translucid de Ligia Pârvulescu, roman de debut. Noutatea mesajului cărții vine din capacitatea rară de a sintetiza mai multe voci, căci prozatoarea face dintr-o galerie mare de personaje unul singur, subtil și modulabil. "Translucid are toate atuurile pentru a fi un roman de succes" ne informează Claudiu Komartin pe coperta a patra. Romanul complex este cu siguranță o referință a anului.

Acest al doilea an p ...

Viteză. Acesta este cuvântul care îmi vine prima dată în minte când mă gândesc la trăsătura care caracterizează cel mai bine timpul, timpurile în care trăim. Totul se desfășoară cu mare viteză, comunicarea este practic instantanee, printr-un clic al mouse-ului poți ajunge oriunde în lume și poți vorbi cu oricine, capacitatea de interconectare a crescut fantastic – și toate prin acest mouse, un "animal" mic, șoarecele, care a înlocuit caii și poștalionul și care are o viteză incomparabil mai ...

Era odată un împărat chinez nu foarte bun la inimă. Își dușmănea copilăria. Și, odată cu ea, persoanele care o patronaseră. Chiar și artiștii. Bunăoară, era îndrăgostit peste poate de tablourile unui mare mânuitor al penelului, Wang-Fo. Dar mergând să vadă locurile care inspiraseră acele capodopere, împăratul era decepționat. Arta umilea natura. Iar monarhul se simțea înșelat: în comparație cu originalul (natura), copia (pictura) era mult mai bogată în adevăr. Invidios pe magia umilului său supu ...

Trebuie să mărturisesc din capul locului că acesta nu este tocmai un "bilanț". Sunt doar gânduri răzlețe despre câteva dintre cărțile publicate în 2021 cu care am avut șansa să mă întâlnesc și pe care nu le-am uitat. Există, cu siguranță, multe altele cel puțin tot atât de interesante cu care nu m-am intersectat și, în consecință, lipsesc din lista mea. Tot întâmplarea e de vină.

Dintre cărțile prozatorilor străini traduși în română anul acesta, printre cele memorabile se numără – după părerea ...

Privite din spațiu, insulele Atlanticului de Nord seamănă cu niște borne marcând ruta spre țărmul Americii: Arhipelagul Faerøer, Islanda și Groenlanda. Primele corăbii vikinge au debarcat în Faerøer prin anul 800, găsind doar călugări irlandezi, ajunși aici în pelerinaje de penitență – peregrinatio pro Christo – și care se adăposteau în schiturile ridicate de predecesorii lor. Geograful irlandez Dicuil scria în 825, reproducând relatările unuia dintre călugării-pelerini: "În aceste locuri trăi ...

Astăzi, poate mai mult decât oricând, mi-am dat seama că drumul vieții mele are o singură țintă clară, certă în proporție de 100%. Moartea. Am realizat asta în timp ce conduceam pe un anumit bulevard care se intersecta cu multe alte străzi, străduțe și alei, iar mintea mea îi căuta bezmetică denumirea uitată într-un cotlon rămas fără lumină.

*Aaaa! Am exclamat cu voce tare și ton de revelație, orientându-mă în spațiu. Ultimul "a" a ieșit, însă, sugrumat, pentru că, aceeași secundă mi-a revela ...

Înainte, în acea lume, citeam doar în format real, tactil până la a fi uneori tăios la margini, iar alteori îmbâcsit de cerneala tipografică deficitar imprimată sau de praful indiferent la orice sistematică a ștergerii lui periodice. Experiența degetelor care dau pagină după pagină, încercând să pună stăpânire pe conținut, se derula pe suport de hârtie mai mult sau mai puțin nouă, mai mult sau mai puțin poroasă, mai mult sau mai puțin îngălbenită în timp.

Când nu citeam, ascultam. La pick-up, ...

În anul care tocmai se încheie aș zice că nu am reușit să citesc cât aș fi vrut. Relația mea cu piața de carte a fost una precară. Am vizitat mai puțin decât de obicei librăriile, am cumpărat mai puțin acele cărți de ultimă oră, cu filele lor de un alb pur, electric, emanând mirosul proaspăt al tiparului și mai multe cărți vechi, ponosite, îmbibate de mucegaiul umed al anticariatelor. Mai mult, am cumparat puține cărți pentru adulți și infinit mai multe cărți pentru copii. Însă dintre volumele p ...

Înainte să-mi bulversez atenția cu diferite tipuri de ecrane, încă din vremurile când cartea însemna un mister pentru mine, am fost o mare ascultătoare de povești. De cele mai multe ori ale bunicii, care îmi povestea în fiecare seară câte o întâmplare din viața ei de copil de la sat sau câte-o poveste interesantă din timpurile ei de croitoreasă a Brașovului interbelic. Primele prințese cu care am făcut cunoștință au fost cele cu mănuși lungi, din dantelă, pe care un material le "îmbrăca" cu totu ...

Biografia scriitorilor a constituit mereu o sursă de inspirație pentru operă. Printre alte contexte ale scrierii unui text literar – evoluția ideilor estetice, mediul de proveniență, dar și cel frecventat de scriitor, profilul socio-politic al epocii sale, ideile filosofice, morale, ideologice la care aderă etc. – propria biografie, marcată de diverse evenimente, acțiuni și interacțiuni, poziționări și atitudini, poate veni în sprijinul înțelegerii unor elemente textuale. Scriitorii înșiși, conș ...

Am cu textul citit o relație specială care presupune un complex de trăiri susținut de ceea ce, cu o sintagmă comună, aș numi organ pentru literatură. Te naști cu acest organ și, totodată, ți-l formezi prin lectură. Ești cel care ești și, deopotrivă, cel care te strădui să devii, în cazul de față, prin lecturi. Două componente distincte, suprapunându-se, într-un timp răsturnat, sau inversat, ce poate dovedi inexistența timpului. Eu cred că, încă de la naștere, omul poartă în sine toate experiențe ...

"Uno, nessuno e centomilla", di Luigi Pirandello. Asta ascult uneori. E un exercițiu pentru a mă obișnui cu italiana vorbită. Înțeleg vreo 60-70%, așa că tot mai iau câte un capitol de la capăt sau mă ajut cu varianta scrisă de pe Kindle. Nu ascult podcast, cu toate că unele teme mă interesează. Culmea, toți își pun la căști podcasturi sau cărți audio când aleargă, când merg la cumpărături, când stau la masă. Societatea de azi ne tot repetă că nu trebuie să lăsăm niciun colț de timp nefolosit ...

Lista mea de lecturi în acest an s-a concentrat preponderent pe recitiri, revizitarea unor scriitori pentru care fascinația mi-a rămas neștirbită, cum ar fi Cormac McCarthy. Deci, relația mea cu aparițiile editoriale ale anului a fost una nițel sporadică.

La capitolul literatură română contemporană, moderând diverse evenimente ale Ed. Litera, am dat prioritate colegilor mei de colecție (Biblioteca de Proză Contemporană). Ligia Pârvulescu a debutat impresionant în proză cu "Translucid", o distop ...

În ultima vreme au apărut și la noi audiobookurile, iar cererea este în creștere. Există platforme specializate, forma cărții s-a diversificat. De la pdf-urile care circulau mai mult între noi, s-a ajuns repede la e-pub-uri, iar mai nou la audiobookuri și la video bookuri. Platforme specializate pun la dispoziție mii de cărți, pentru un abonament mic. În general, cu 10 euro poți să te abonezi o lună și să descarci tot ceea ce-ți trece prin minte. Ai vizitat vreodată un asfel de site? Recent, ...

Ce s-a întâmplat în acest an al ușilor închise? Ce-am citit, ce mi-a rămas în minte? Uitându-ne la recomandările revistei noastre, putem constata că cea mai des invocată carte a fost Treisprezece, un eveniment al genului fantastic, în linia scrierilor tradiționale, cu viziuni noi, gustate de public divers. Putem vorbi, de asemenea despre romanele lui Javier Marías, adeseori recomandate sau recenzate în paginile revistei, toate apărute la Litera, ca și menționata carte colectivă, *Treisprezece. ...

Ce simțim atunci când vedem două mâini împreunate în rugăciune? Ce gânduri ne trec prin minte atunci când urmărim conturul fin, abia schițat al degetelor care ne dau impresia că se prelungesc până la cer? Ce ecouri aduce cu sine conceptul de rugăciune, înfățișat într-o atât de obișnuită schiță? Smerenie? Poate. Remușcare? E posibil. Umilință? Cu siguranță.

Dar mai este ceva, mai presus de imaginea redusă la esență a credinciosului cucernic care se roagă. Mai este ceva, pe lângă atmosfera ușor m ...

Cineva m-a întrebat zilele trecute ce secvență dantescă mi se pare că ilustrează timpurile pe care le trăim. Întrebarea pleacă de la două presupuneri care merită discutate înainte de a răspunde. Una este aceea că Dante ar ilustra cumva toate timpurile umanității, deci și pe al nostru. Cea de a doua, că timpul nostru ar arăta oarecum la fel și aici, la București, și în Afganistan, și în Pădurea Tropicală. Că timpul nostru nu arată la fel în locurile amintite nu cred că mai trebuie explicat, de ac ...

2021 a fost anul extremelor, cu cele mai mari închideri, restricții și discriminări, dar și cu perioade în care actele obișnuite de altădată au părut acum gesturi de mare libertate (de exemplu a merge într-o vacanță în țară cu familia, a merge la un restaurant, a intra într-o librărie, teatru, cinematograf etc..). Cuvântul anului (vaccin) a fost unul hiperîncărcat cu energii negative, capabil să dividă societatea, familiile, prietenii de altădată. Până în 2021 nu am știut că lumea s-ar putea div ...

În ultima vreme au apărut și la noi audiobookurile, iar cererea este în creștere. Există platforme specializate, forma cărții s-a diversificat. De la pdf-urile care circulau mai mult între noi, s-a ajuns repede la e-pub-uri, iar mai nou la audiobookuri și la video bookuri. Platforme specializate pun la dispoziție mii de cărți, pentru un abonament mic. În general, cu 10 euro poți să te abonezi o lună și să descarci tot ceea ce-ți trece prin minte. Ai vizitat vreodată un asfel de site? Recent, V ...

Invenția tiparului a reprezentat, după cum bine se știe, o adevărată revoluție culturală, generând, cu timpul, o producere și reproducere de texte uluitoare în comparație cu tot ceea ce existase în prealabil. De asemenea, datorită creșterii nivelului de educație al unor părți semnificative din populație, iar apoi, sub impulsul ideologiei Epocii Luminilor, al democratizării din ce în ce mai accentuate a accesului la resurse, s-a produs o valorificare și o extindere inimaginabile cu câteva secole ...

Cei mai mulți oameni te îndeamnă să fii curajos și să-ți urmezi visul până la capăt. Dar acest vis uneori nu duce nicăieri, este doar un vehicul defect. În plus de asta, idealurile, mai ales cele clădite cu pasiune și cu ambiție, dau dependență. Ți-ai dat seama că dorințele tale sunt doar utopii, dar nu te înduri să le părăsești. Ai muncit pentru ele, ai investit energie, timp, bani. Cum să renunți?! Și totuși abandonarea unui drum, de multe ori are beneficii nebănuite.

Renunțarea este la fel d ...

​ De fiecare dată când aflu că se lansează un nou tv show pe platforma Netflix, orizontul meu de așteptare se configurează pe baza a două idei: în primul rând, serialul va fi accesibil unui public foarte larg (de multe ori, indiferent de vârstă, educație sau interese, ceea ce ne apropie este întocmai impetuozitatea cu care vrem să ne detașăm temporar de toate aceste forme identitare de suprafață, pentru a ne "goli" mințile și pentru a deveni spectatori pasivi) și, în al doilea rând, respecti ...