OPTm
nr.crt.

Cel mai important e ca personajul să fie viu, credibil, să cuprindă cât mai mult din ceea ce ne face oameni. Am oroare de personaje-șablon, simple păpuși de paie menite să exprime o idee, să personifice o trăsătură dominantă de caracter. Cu cât intră mai multă viață într-un personaj, cu atât e mai reușit. De asta e atât de complicat să creezi personaje mari, pentru că în câteva zeci/sute de pagini trebuie să zidești o viață.

Cred că cel mai reușit personaj este Alexandru Gava, din ''Gava nebu ...

Regizor, director artistic al Companiei 28 & Cie des Ogres, Eugen Jebeleanu a pus în scenă un număr impresionat de spectacole, în țară și în străinătate.

Proiectul său, Căpcăuni, a fost recompensat de către Fédération d’Associations de Théâtre Populaire (FATP). A colaborat cu Opera din Lyon pentru I Was Looking at the Ceiling and Then I Saw the Sky, de John Adams. În 2020, și-a făcut debutul ca regizor de film cu lungmetrajul Câmp de maci, o poveste curajoasă, cu mesaj percutant, recompens ...

Personajele de ficțiune au evoluat și ele, odată cu literatura, atât în ceea ce privește construcția cât și mizele lor. Distanța de la un personaj clasic la unul postmodern este, de asemenea, considerabilă și din perspectiva relației sale cu narațiunea. Dacă, poate, în literatura tradițională, personajul ducea toată "armătura" ideatică și, uneori, simbolică, a narațiunii, odată cu ceea ce s-a numit postmodernism, structura pesoanjului s-a dizolvat în voci, a intrat în relație cu fragmente narati ...

Un subiect care este în centrul atenției presei de o bună perioadă de timp este chiar decizia de a urma studii universitare de doctorat a acelor oameni care au sau pretind că au capacitatea de a cerceta și, apoi, de a crea ei înșiși idei care să reflecte adevărul absolut. Vrând, nevrând, doctoratele fac și ele parte, la rândul lor, din literatura de specialitate. În mod normal, altădată, un om la o mie avea doctorat. Astăzi situația s-a schimbat radical, pentru că legea permite acest lucru. Core ...

Ai ori n-ai treabă, eu sunt miercuri, 13 septembrie, la ARCUB, pe Lipscani 84-90, de la 18.00, cu "poetic. interfața sonoră" în versiune de performance pentru momentul de poezie experimentală din FIPB ediția 13. Sunt flatat că povestea mea intră lângă prestațiile cu care vin Artur Cojocaru (Republica Moldova), Sorin Despot (România), Mircea Dan Duță (România), Dumitru Fanfarov (Republica Moldova), André Ferenc (România), Silvia Grădinaru (România), Mugur Grosu (România), Benji Horváth (România), ...

Povești

A fost odată ca niciodată o perioadă inocentă din viața umană, o perioadă care își lasă amprenta mai mult decât pare, o perioadă a cărei trăire reverberează necontenit înăuntrul oamenilor.

Copilăria

Copilăria, în care totul este posibil, în care ne simțim nemuritori și infiniți, în care totul este o poveste. Copilăria, în care niciun vis nu e imposibil.

Copilăria, primul filtru al vieții prin care cunoaștem lumea. Acest întâi contact dintre copil și viață este unul extrem de ...

În primul articol am încercat să teoretizez poziția Ghiocelului la nivel de literatură generală. Acum, ușor, ușor, voi reveni la literatura de specialitate și la literatura tinerească din facultăți sau literatura generaționist-universitară.

Privitor la literatura de specialitate, lucrurile sunt extrem de împărțite: o dată pentru că studiile făcute chiar relevă adevărul absolut și a doua oară studiile nu sunt decât niște nișe pentru obținerea diferitelor gradații din sistemul educațional. Oricât ...

Sunt în clasa a IX-a la liceu, câțiva dintre proștii clasei mă întreabă dacă pot să mi se adreseze cu apelativul "Țigane" în loc să îmi spună pe nume. Am un nume complicat, mi l-au dat bunicii, cred că vine de undeva din Rajahstan sau din Punjab, mă cheamă Adrian-Nicolae. Îi înțeleg că le era greu să îl pronunțe, s-ar fi murdărit la gură cu respect pentru mine. Se gândeau că voi accepta doar pentru a fi acceptat în grupul lor. În copilărie i-am bătut pe câțiva pentru că mă făcuseră "țigan", ma ...

Cu sărbătorirea lui Cantemir în 2023, ficțiunea întâlnește realitatea. Se cunoaște cu precizie data morții sale: 21 august 1723 ; comemorarea a 300 de ani de la acest moment nu comportă discuții. Cei care au lansat "Anul Cantemir" n-au vrut să țină seama însă de discuțiile controversate ale istoricilor privind data nașterii! Desigur, mulți acceptă, fie din comoditate, fie pe baza unor argumente anul 1673, motivul marilor ceremonii aniversative din 1973. Dar s-au exprimat și alte opinii, realitat ...

 Animalul fabulos care a întreținut imaginația Evului Mediu, venit din India, se zicea, era invocat mai ales pentru puterile miraculoase ale cornului său ‑ ceea ce constituie și principala particularitate. De aici și numele: monokeros (gr.), unicornis (lat.), alicorna (it.), licorna (gal.) și gednorozecz (ilirică).

Mitul cornului benefic are rădăcini adânci și deconspiră un cult al recipientului sacru, perpetuat în diverse epoci și culturi: potirul din corn de cerb al lui Orfeu, cu ...

Este o poziție la care aderă toți cei ce vor să-și facă o stare socială și conștientizează că numai prin corectitudine nu poți ajunge acolo unde îți dorești. Ceea ce este foarte trist. Această poziție, treptat, a căpătat diferite forme în diferite domenii. Fie că vorbim de știință, artă, ideologie sau puterea politică, toți vor să ne conformăm ușor unui trend, unui curent, unor directive, fără a ne gândi la ce consecințe ar putea avea pe termen lung. Poziția Ghiocelului atrage după sine o serie ...

Am citit undeva dureroasa poveste a unui câine care fusese castrat chiar la naștere. Nu știa, nu bănuia ce urmări are asta. Își dorea un singur lucru, să aibă pui, să creeze. Dar încercările sale eșuau una după alta. S-a angajat mai întâi să păzească porțile unui cofetar și avea grijă să nu scape nici o femelă. Am uitat să vă spun era un câine intelectual, citea rezemat de poartă și pe deasupra ochelarilor selecta potențiala pereche. Dar viața în cofetărie nu e ușoară, are multe ispite, între ca ...

Încălțămintea a reprezentat de-a lungul timpului un mod de exprimare și de afirmare pentru diferite societăți, clase sociale sau grupuri. Modul de trai, starea socială a individului, epoca din care face parte acesta are un impact hotărâtor asupra elementelor de vestimentație. Cuvintele referitoare la acestea sunt dovezi ale transformării elementelor de cultură și civilizație. Trebuie să se țină seama neapărat și de momentul istoric al apariției, dar și de împrejurarea în care este întrebuințat. ...

În rândurile de mai jos o să vă dezvălui o incredibilă conspirație mondială, una despre care nimeni nu îndrăznește să vorbească, deși este atât de reală încât o să vă întrebați, la final, de ce nu ați avut revelația asta până acum. Veți afla, așadar, cine conduce cu adevărat această lume.

Planul acestei conspirații a fost conceput cu aproape 40.000 de ani în urmă, când hominizii erau sălbatici și naivi. Cele mai inteligente animale din acea perioadă, adică lupii cenușii, strămoșii câinilor de a ...

Pe data de 23 Iulie, 2023, s-a încheiat la Craiova "Festivalul Internațional Adrian Păunescu, ediția a IX-a". Evenimentul a avut în cadrul său și un concurs de poezie. Care m-a lăsat complet dezgustat de situația sa pur românească, făcându-mă să-mi dau seama că aceste "concursuri" mai mult strică decât să îmbunătățească statutul literaturii.

Pentru început, trebuie să precizez faptul că am participat și eu. Regulile erau simple – maximum trei poezii, neîngrădite de criterii specifice, și o scur ...

Acum aproximativ patru ani de zile, am luat decizia de a realiza o teză de doctorat despre festivalurile de muzică de la noi din țară. Inițial, am crezut că va fi un subiect ușor, facil de realizat, mai ales că în România nu exista o asemenea lucrare. Considerând că experiența personală de festivalier mă va ajuta, m-am apucat de treabă. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea academică, mi-am dat seama că ce vreau eu să fac este destul de dificil de făcut. În primul rând, datorită u ...

Era miezul zilei când Ionescu se desinucise. Pe malul Dâmboviței, între Tribunal și Biblioteca Națională, chiar în mijlocul unui silogism în care își ținea cu greu echilibrul, și pe lângă care treceau mașinile în viteză.

Era înfășurat în gânduri și în haine gri și pardesiu deasemenea gri cu vergi, ghete negre și pălărie maron, ceea ce ar fi trebuit să îi mire pe puținii trecători de la ora aceea. Nu se mira nimeni, nici măcar cetitorul care de vreun secol își tot deparazita creierul. Oamenii în ...

În legătură cu receptarea scrierilor lui Urmuz s-a remarcat adesea paradoxul că unei opere de dimensiuni liliputane (însumând mai puțin de o sută de pagini) i s-au consacrat mii de pagini de exegeză, fără ca interpretările cele mai sofisticate să reușească să le epuizeze substanța misterioasă. Sau, ca să folosesc un cuvânt drag scriitorului, fără să le descifreze până la capăt "miezul" ascuns.

Un explorator atent al universului urmuzian va remarca, fără îndoială, însemnătatea numelor proprii ...

Peggy Jones, o doamnă de 64 de ani din Texas, tunde gazonul din spatele casei când îi cade în cap, din cer, un șarpe, care i se încolăcește de mână tot mai strâns, scuipându-i venin în față. Deodată, tot din cer, se năpustește asupra ei un șoim, care-i smucește brațul pentru a înhăța șarpele, zgâriind-o cu ghearele și bătând-o cu aripile. Se înțelege că șoimul își scăpase prada în timpul zborului și acum încerca să o recupereze, lăsând-o pe Peggy însângerată și panicată, înainte de a fi transpor ...

Altisidora îi povestește lui Don Quijote cum a ajuns la poarta iadului, unde câteva perechi de diavoli se jucau, în loc de mingi, cu diferite cărți, făcute din vânt și câlți. Erau îmbrăcați cu ciorapi lungi și pieptare, cu gulere mari cu "șpițuri de Brabant, lucrate în igliță", cu patru degete ieșindu-le din braț, în care Cervantes își imaginează că țineau bețe de foc, făceau jonglerii cu mingile și discutau despre destinul cărților. Jocul diavolilor, care îi dau cărții "cu piciorul", conține în ...

Odată cu avangarda se impune o nouă optică asupra scrisului, ceea ce va duce (inevitabil) la o democratizare, în sens general, a literaturii. Scriitorii nu își vor mai manifesta actul creației sub auspiciile unei organizări euclidiene a materialului literar, ci vor sparge barierele, ajungând, în cele din urmă, la ideea de ruptură, la toate nivelurile, intra și extra-textuale: negarea tradiției, reconfigurarea funcțiilor literaturii, raportul creator – lector fluidizat etc. În această atmosferă, ...

Grafemul trubadur (din fr. veche trobar, în langue d’oc, înseamnă "a găsi", "a crea", în sensul poetic și muzical, căci artei trubadurești cele două practici sunt indispensabile), indică, în imaginea și, implicit, în memoria oamenilor, portretul unui bărbat medieval care compune poeme de dragoste (amour courtois) iubitei și chiar metresei sale. Prin urmare, nu este de mirare că mulți nu au auzit niciodată de "femei trubadur", cunoscute ca trobairitz. Termenul "trobairitz", din punct de v ...

În anii interbelici se înregistrează o schimbare a paradigmei în ceea ce privește imaginea femeii. Vestimentația îi permite dinamismul, rolurile secundare nu-i mai sunt pe plac, iar tunderea părului scurt e un must. Femeia interbelică își permite să fie dizgrațioasă, își propune să fie independentă și să trăiască totul la intensitate maximă. Își dorește roluri principale. Și atunci, de ce este soția lui Stamate, soția lui Stamate? De ce nu i s-a atribuit un nume, o voce, o figură?

În cazul ...

Șoseaua celebră a Bucureștilor, pentru recreere și promenade, are și povești mai puțin cunoscute. Vă prezentăm una dintre ele. Într-o seară de toamnă târzie, când cerul plumburiu se pregătea să burnițeze, un bărbat elegant tocmai părăsea bufetul de la Șosea. Nu părea că ar aștepta pe cineva deși s-a oprit pentru câteva clipe în preajma bufetului Miorița. S-a plimbat preț de câteva ceasuri pe șoseaua pustie a Kiseleffului pentru ca apoi să se întoarcă pe Șoseaua Jianu, abia trasată și încă rurală ...

Titularizarea a devenit în ultima vreme punctul cheie în a lovi profesorii, dar și cel mai comentat eveniment înainte de începerea concediilor de care toată lumea se bucură, în afară de profesorii suplinitori.

S-au creat o grămadă de stereotipuri în jurul acestui (examen), și, de aceea, multora li se pare banal și oportun să comenteze capacitatea dascălilor, gândindu-se că este atât de ușor, încât un copil de clasele V-VIII poate rezolva un număr foarte mic de cerințe. În societatea de azi, fie ...

Premiul Ficțiunea pentru operă de popularitate - fotografie urbană

Categoria Ficțiune de popularitate a avut următoarele Nominalizări: Dana Ștefănescu pentru fotografie urbană, Iulia Șchiopu pentru portret de păpușă, Florin Spătaru pentru Greier de topaz, roman apărut la Litera în Biblioteca de Proză Contemporană, și Gabriela Boangiu pentru seria zodiacului, text și desen, din expoziția Călătorind prin lume cu zodiacul la rever, Craiova, 2022.

Ileana Marin, video

Decizia a fost foar ...

Premiul Ficțiunea pentru "Creație hibridă - cu valoare de manifest": Pescărușul (Cehov)

Spectacol excepțional, cu mijloace psihanalitice asimilate matur, natural și subtil folosite, Pescărușul de la TNB, în montarea lui Eugen Jebeleanu, a fost evenimentul artistic cel mai însemnat al anului trecut.

Treplev (interpretat de Niko Becker) e aici o proiecție a istoriei pe care o trăim, de megalomanie și disperare, în care ego este zeul suprem. Cehov însuși înzestrează personajul cu dorința ...

Cum ar fi dacă inteligența artificială ar căpăta conștiință de sine? Ar fi moral să îi refuzăm drepturile și să nu o recunoaștem ca pe o nouă formă de viață? Ar însemna sfârșitul a tot ceea ce cunoaștem până acum? Acestea sunt câteva dintre întrebările cărora jocul “Detroit: Become Human" încearcă să le răspundă.

“Detroit: Become Human" este un joc video de aventură din 2018, bazat pe alegerile jucătorului, dezvoltat de Quantic Dream. Tematica principală a jocului ...

Începem să citim textele primite la "Primul roman", concurs al editurii Litera, ajuns la a III-a ediție. Sperăm să găsim povești bine scrise, care să se țină până la capăt, cu personaje vii și stil convingător prin noutate.

Textele primite au ajuns deja la editură, unde un grup de oameni se ocupă în momentul de față de chestiuni practice: ștergerea numelui, conservarea lui într-un sistem sigur etc. Într-o săptămână-două, romanele ajung la comisie. Făcând parte de-a lungul timpului din numeroas ...

Pentru început, este necesar să spunem faptul că istoria reprezintă o preocupare a geniului uman la care științele umaniste nu vor renunța niciodată. Prin urmare, trebuie să înțelegem că istoria și, mai precis, reflecția istorică (reflecție asupra timpului istoric) se construiește pe surse, studii, cronici și documente (pentru epoca medievală), iar, în acest caz, cantitatea și calitatea surselor este atât de mare încât este imposibil ca știința și, implicit, istoricul să reflecte toate aspectele ...

Văzând un articol recent publicat în revista Ficțiunea OPTm, nu mi-am putut suprima imboldul, am știut că trebuie neapărat să-mi expun gândurile.

Ce am citit a fost senzațional. Mi-a plăcut enorm. A pus punctul pe i. Aș continua, dar deja se poate interpreta drept exagerare. Vocile tinere sunt de cele mai multe ori îngropate sub un cavou al frustrărilor construit de cine nu trebuie, iae aici era vorba, în sfârșit de vocea unui student.

Ideea e următoarea: este, într-adevăr, vina "scriitoril ...

Premiul Ficțiunea "Cel mai bun final de operă"

Categoria "Cel mai bun final de operă" i-a reunit, în această ediție, la Premiile Ficțiunea pe următorii nominalizați:

Paul Negoescu, pentru regia filmului Oameni de treabă, pe Alexandru Lamba – Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte (Litera, BPC), pe Dora Pavel – Crush (Polirom) și pe Cătălin Ceaușoglu – Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea (Nemira).

Când citești un roman sau când vizionezi un film, pe lâng ...

În Era Proiectoratului, nesiguranța e întărită printr-o tendință de rafinare a absurdului, adus din literatură în viața curentă. Un mod de supraviețuire, în societatea opresivă, de tip dictatorial, de exemplu, în comunism, printre altele, era și acela de a fi yes man, de a accepta orice absurditate. Circula chiar un banc despre omul bătut pentru că avea bască, apoi pentru că nu mai avea și așa mai departe. Autocritica începută în anii stalinismului ajunsese o fază elementară a vieții. Oamenii ...

Subteranul are propria ierarhie de valori, cenzurată stângaci de lumea diurnă, unde, de ochii lumii, ne prefacem a fi iubitori de curat, adevăr, cultură, civilizație. Aici, în adevăratele cruzimi ale lumii refuzate și marginalizate prin indiferență, ignoranță sau neputință, pornesc seismele sociale, prăbușirile culturale, pandemiile patologice ale inadaptării, neînțelegerii, necunoașterii, alături de primejdia despiritualizării.

Subteranul social scapă controlului instituțional deoarece el ...

Fiind primul articol pe care-l scriu pentru revista Ficțiunea, îi cumpănesc foarte atent titlul. Îmi doresc o intrare în armonie cu spiritul Ficțiunii, care à propos, mă duce cu gândul și la Ficciones a lui Borges. În același timp, calculez cu grijă impactul pe care îmi doresc să-l aibă cuvântul scris, față de vorba care zboară. Mintea mi-a fost efectiv asaltată de-o-ntreagă legiune de abordări, care-mi sugerau o sumedenie de titluri. Cel la care am rămas mi se pare acum cel mai potrivit pentru ...

Premiul Ficțiunea pentru Stil artistic rafinat și ingenios

Categoria "Stil artistic rafinat și ingenios" i-a reunit pe următorii nominalizați la Premiile Ficțiunea, ediția a II-a: Adi G. Secară – "Horodok" (Ed. Eikon, 2022); Răzvan Mazilu – "Opera de trei parale" (Teatrul Excelsior); Nicolae Vicol – rolul Dr. Wangel din "Femeia mării" de Henrik Ibsen, regia Andriy Zholdak, Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova; Ștefan Câlția – expoziția "Obiectele restaurării", Iași, 2022.

Nu a f ...

Premiul Revistei Ficțiunea și nominalizare la categoria Operă-manifest a Premiilor Ficțiunea

Meta Vers, volumul semnat de Dan Mircea Cipariu, poate fi considerat un spațiu al ficțiunii, un fel de laborator în care elementele imaginarului și ale realității se amestecă pe cât de ingenios pe atât de credibil. Căutarea tiparului care fundamentează universul unui poet este una dintre obsesiile vechi ale lui Cipariu, temă care a făcut și obiectul tezei sale de doctorat: *Tipare ale imaginii ...

Până nu demult îmi plăcea să citesc romane, să intru în fibra lor nevăzută și să mă transform în plăcintă, în vierme, în moluscă, ascunsă în buzunarele călduțe ale altei minți. Astăzi am pierdut această bucurie. Mi s-a tăiat, mi-a murit impulsul și am uitat nu doar mâinile cele frumoase ale lui Remedios, dar și saliva fierbinte a lui Leopold Bloom, pulpa caldă a vacii lui Isaac Snopes, ochii obloniți a lui Charles Bovary, gustul gurii lui Rastignac, șerbetul alexandrin al lui Balthazar, chiar și ...

După căderea presei scrise. Multe publicații și-au păstrat cititorii în online. Puține însă au reușit să-și păstreze valoarea și mai ales obiectivitatea. O publicație nu mai are de multă vreme rolul de a informa, ci este doar în cele mai multe cazuri doar o platformă pentru injurii și calomnie, pentru promovarea mediocrității. Cunoașteți cu toții cronicile fabricate, interviurile sau topurile de cărți din categoria fake-urilor, preluate exclusiv din câte un grup legat economic.

În acest haos ...

Ștefan-Cristian Grecu

Cărțile prezintă o lume cu adevărat deosebită care se clădește în mințile noastre pe măsură ce dăm paginile. Spre deosebire de un film, în care observăm interpretarea și punerea în scenă a unui regizor, când citim cărți, suntem regizorii noștri și ne creăm propriul fir narativ.

Filmele ne pot ajuta să descoperim cărți noi, iar acțiunea de la Boovie, realizarea unui trailer, are în prim-plan încurajarea elevilor de a citi mai mult și de a trăi experiențe noi, împletind ...

"Greva a început din cancelarie și se va încheia tot în cancelarie" a fost mesajul liderilor sindicali.

A fi profesor în România ultimilor 30 de ani este o cale pe care și-o asumă din ce în ce mai puțini absolvenți. A fi profesor în România înseamnă să nu dispui de resurse materiale în școli, să faci față unei întregi hârțogării care mănâncă din timpul alocat calității educației, să nu ai certitudinea că tu și elevii tăi sunteți în siguranță, să fii paznic în școală (când ești de serviciu pe ...

laudatio

Personajul lui Mircea Cărtărescu, cu identitate nominală întreită – Tudor, Theodoros, Tewodros – este un erou autentic, din stirpea celor capabili să pună lumile în mișcare, să creeze o întreagă istorie, să țeasă povești multiforme, la diferite vârste ale ființei. Biografia personajului și devenirea lui antrenează istorii dintre cele mai diverse, din lumi îndepărtate geografic și spiritual. Identitatea este, prin natura ei, dialogică, iar elementele din construcția protagonistu ...

Zilele trecute, revista "Ficțiunea OPTm" a acordat câteva premii, pretext pentru o întâlnire în grădina Casei Filipescu Cesianu din Calea Victoriei. Pentru cine nu știe, revista  este emisă de un grup important (în jur de 400 de oameni), artiști consacrați, din toate domeniile artei, sau  doar persoane implicate într-un fel sau altul în ideea de ficțiune: fotografi, furnizori de conținut artistic, ficționalizatori ai actului cotidian,  exegeți, susținători sau consumatori de ficțiune, conștienți ...

Vineri seara ne vedem la Filipescu-Cesianu, pentru gala de premiere. E al doilea an în care dăm premii. Ieri seară am ieșit la o terasă și am trăncănit despre preferințe și alegeri. În primul rând despre categorii: care dintre ele credeți că a adunat cele mai multe voci? De fapt au fost două: Cel mai bun final și Cel mai bun personaj. Sunt două premii cel puțin interesante. Când citești un roman ești atent la personaj, pe care îl și ții minte cel mai mult. Ce-ți amintești din romanul *Un vea ...

Mi-e greu să înțeleg dorința unora de a se numi, singuri, scriitori. Mulți publică sub egida unor edituri obscure texte care nu sunt nimic altceva decât un clișeu teribil de prost. Mai mult, închipuiții scriitori nu s-au atins în viața lor de vreo carte de gramatică a limbii, iar frazele lor par a fi căzute inconștient pe pagini. Nici nu aduc în discuție procesul editorial, care se dovedește de-a dreptul înspăimântător chiar și pentru un ochi neavizat.

Răbdarea, la rândul său, este o chestiune ...

Un fel de perpetuum poeticum fără început și fără sfârșit

Vasile Baghiu

Prinsă în inserții suprarealiste și referințe culturale (de nișă sau în planul vizibilității, însă puse în context relativizant) asociate cu o priză la realitate de tip mizerabilist, detașat și chiar sceptic, poezia lui Adi G. Secară, așa cum o găsim în volumul Horodok, este vie pentru că scanează nu realitatea, nefiind acesta rostul poeziei, ci haloul dintre lucrurile realității. Este ceața după care bănuim exis ...

Andrei Velea (născut pe 3 februarie 1980, la Galați) este cunoscut mai ales ca poet (a semnat șase cărți de poezie), deși a publicat până acum și trei cărți de proză, printre care și romanul #Agora. Democrația nu a fost niciodată mai sexy!, în 2018. a.normal, acest al doilea roman al său, este un roman scris în pandemie care îl continuă pe primul, deși ele pot fi citite complet separat pentru că tratează tematici diferite. Dacă în primul roman cele două personaje (Mădălina și Bogdan) se cun ...

E vremea robelor și-a tocilor aruncate în aer din nou...

Cândva elegantă ținută academică, roba și toca și-au pierdut, din păcate, semnificația originară de absolvire a unei instituții de învățământ superior, căzând astăzi într-un trist derizoriu.

Datând din secolul al XII-lea, odată cu formarea primelor universități europene, sobra pelerină și pălăria de inspirație papală confereau purtătorului gradul de maestru în arta sau știința studiată. Din secolul al XVIII-lea, s-a alăturat vestimentați ...

Am tot vrut să scriu despre greva profesorilor, enervându-mă progresiv, la gândul că toate grevele s-au sfârșit la fel.  Ne aflăm la finalul unei istorii și toate valorile se află în disoluție, mai ales școala, mai ales misiunea dascălului. Dar nicio trecere nu este ca o pagină de carte, pe care o întorci și la revedere! - te afli deja într-o altă lume. Trecerea asta cere timpul unei vieți ori a mai multor generații. În fiecare an se poate face câte ceva. Dar numai prin forța, energia și talentu ...

Pentru foarte mulți, Ploieștiul este un oraș prin care se trece. Un oraș ca o gară. Sau ca o poartă. Nu merg la Ploiești, ci trec prin Ploiești. Primele mele amintiri cu Ploieștiul sunt aproximativ din același registru. L-am descoperit fulgurant, tangențial din trenul București-Iași, în 2006. De atunci, acest oraș, nod feroviar, verigă și punte, mai mereu bornă, rareori destinație, a rămas în memoria mea ca o poartă spre Răsărit. Faptul că era, după București, prima stație din drumul spre ...

Cu toate că integrarea europeană presupune și o integrare culturală, cu valori pertinente, care transcend spațiul autohton, există totuși o încrâncenare în a rămâne în zona unor elemente de multe ori încărcate de formule propagandistice și ideologice, cu rezultat neconstructiv pentru imaginea noastră ca întreg. Sunt tratate insuficient personalități marcante ale istoriei și culturii autohtone precum Dimitrie Cantemir, Ioan Honterus, Ioan Căianu, Ioan Vodă cel Viteaz, Anton Pann și mulți alții, c ...

Pentru Editura Litera finalul lunii mai a adus revederea cititorilor la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2023. Editura și-a așteptat cititorii cu cele mai valoroase și premiate volume ale anului 2023 din literatura lumii, cărți și colecții de excepție, reduceri de până la 50%, cadouri la achiziții de carte Litera și un program de evenimente sonor.

Grație celor mai frumoase noutăți editoriale, reducerilor și cadourilor oferite la achiziții de carte Litera, dar și efortului editorial const ...

Epoca Evului Mediu este considerată, după mentalitatea contemporană, ciudată și cu un oarecare iz exotic. Cu siguranță, societatea patriarhală care a dat naștere la gândirea mitică, legende, cutume, moravuri etc. a dispărut și, în acest sens, uneori ne este greu să înțelegem obiceiurile și mentalitățile din acele vremuri îndepărtate. Cu toate acestea, fascinația pentru epoca medievală – aceste zece secole care despart lumea veche de cea nouă, Antichitatea de Renaștere, sfârșitul Imperiului Roman ...

Cel mai creativ artist vizual: Tudor Vladimir Panduru pentru semnarea imaginii filmelor R.M.N. (R: Cristian Mungiu) și Metronom (R: Alexandru Belc) – cu referință la filmele din 2022. Un director de imagine de înaltă clasă, care știe să realizeze filmări de atmosferă, să se joace cu încadraturile și să spună povești prin imagini, indiferent de natura filmului. Atenția la detalii și modalitățile de filmare a personajelor fac spectatorul să fie captivat de povestea peliculei.

Cel mai creativ ...

Proiect, proiectorat, proiecție. Sau, spus simplu și la obiect, chintesența delăsării. O trăsătură de caracter deloc străină de “fibra națională" a poporului român. Dar să nu generalizez, ci să vorbesc în nume propriu, așa cum se cuvine.

Recunosc, sunt un caz aparte. În sensul că, dacă un hacker mi-ar sparge parola la telefon, ar descoperi în folderul Notes povestiri și romane planificate uneori până în cele mai mici detalii (inclusiv propoziția de final). *Bine ai venit în șantierul minții m ...

Sală de spectacole, cu rânduri de scaune care coboară, ca într-o scoică, înspre scena luminată puternic. Acolo sunt așezate câteva scaune. E un soi de conferință în cadrul unui festival de film. Mai mulți directori de casting de la diferite producții internaționale au venit să-i învețe pe studenții români cum să înregistreze un clip de prezentare, o probă, cum să se pregătească pentru un casting. În sală, sub o cincime de locuri ocupate. Studenți la actorie și vreo două-trei fețe mai cunoscute. ...

Propunerea mea pentru Premiul Ficțiunea, secțiunea literatură, este cartea lui Ion Pleșa, "Geografia uitării" (CDPL, 2022). Am scris aici recent despre acest volum excelent, care grupează câteva povestiri ce relaționează romanesc în asamblajul cărții. Așadar, nu este un volum de proză scurtă, ci, mai degrabă, la limită, un roman-mozaic, polimorf, în care piesele interacționează prin reconstrucția unei memorii. Cam ca-n Maria Stepanova ("În amintirea memoriei").

Amintirile despre părinții noștri ...

Sunt poet. Nu știu să fac altceva decât să adun cuvinte de pe te miri unde, să le pun împreună și să fac o poezie. Poeziile sunt proiectele mele, unele mai scurte, altele puțin mai elaborate, întotdeauna parte dintr-un proiect mai mare, numit carte. Cărțile sunt proiecte pe termen mediu, după o vreme devin desuete, nu mai au consistența pe care o vreau atunci când le recitesc după multă vreme, dar ele sunt și vor fi istoria mea, scrisă de mine; așa cum am văzut eu lumea atunci, așa cum am simțit ...

Autorul, oricare ar fi acesta/aceasta, nu îngurgitează criticile/observațiile/sugestiile decât cu noduri; că e scriitor publicat deja în volum, că e un el sau o ea care se visează autor și trimite pdf-ul spre analiză, subliniind nevoia de observații și opinii critice reale, dacă i le faci, nu-i vor pica bine, cu siguranță, căci autorii au propria viziune, au orgoliul textului lor, întocmai cum l-au născut ei și nicidecum așa cum le-ai sugera tu să îl modifice. În cel mai bun caz, îți mulțumesc p ...

Lehamitea este la granița cu renunțarea și, în timp, poate cu pesimismul și depresia. La intersecția dintre bună intenție și nepăsare, entuziasm și atitudine rezervată. Nu poți ajunge lehămesit decât după repetate puneri pe banca de rezerve. Când lumea din capul tău, idealistă, altruistă, dă nas în nas și ochi în ochi cu lumea celor care știu ei mai bine cum stau lucrurile, care nu se lasă intimidați de chestii ușoare precum sentimentele, emoțiile, poezia, etica. Pragmatici, eficienți, de succes ...

Zilnic primesc texte pentru colecția Biblioteca de Proză Contemporană (BPC) de la Litera, însă puține dintre ele ajung la tipar. Celelalte compun masa din ce în ce mai largă a respinșilor, transformați peste noapte în insurgenți, cu umori, făcând caz de imaginare fapte eroice.  Aproape niciunul dintre respinși nu este dispus să aștepte. Nimeni nu admite că ar fi alții mai buni decât el. Procesul de selecție este compus din mai multe etape. Am mai spus, sunt doar un scriitor care recomand proză. ...

Proiect – adică plan, adică intenție, adică un soi de primă idee ce vrea să dea roade, să ducă spre ceva mare, eventual măreț. Poate nu sună rău. Poate unora le sună excelent. Este, totuși, pierdut din vedere un lucru: aceste "proiecte" nu au nimic de-a face cu febra creației, cu impulsul incontrolabil de a așterne ceva-ul ăla pe hârtie, cu obsesia de a scrie, mai pe scurt, cu acel NIMIC din care iese TOTUL. Proiectul înseamnă calcul, iar inspirația este, de fapt, ceva necuantificabil. Apoi, exi ...

De ce adaug Crush-ul Dorei Pavel celorlalte volume ale prozatoarelor pe care le-am inclus în lista proprie de nominalizări pentru secțiunea literară a premiilor Ficțiunea din acest an (pentru curioși: Fără poză de profil, de Anca Vieru, Dezrădăcinare de Sașa Zare și Gene dominante, de Ștefania Mihalache)?! Răspunsul mi se pare că ține de ordinul evidenței – deși se dovedește, bineînțeles, greu de justificat în doar trei-patru paragrafe.

Așadar, foarte pe scurt: ca mai toate ficțiunile ...

Am stat câteva clipe pe gânduri ca să-mi alcătuiesc un clasament, subiectiv și asumat, al celor mai bune cărți citite de mine până acum. Ideea este să încerc să găsesc ceva comun între aceste titluri și să văd dacă, nu cumva, am avea nevoie de variantele "2023" ale întrebărilor ridicate acolo, cu zeci sau sute de ani în urmă. Demers dificil, poate futil, însă mi s-a părut singura modalitate de a găsi subiectele despre care simt că trebuie scris mai mult. Iată deci cele trei titluri: *Crimă și ...

Sunt destul de puține scene cu care am rămas în minte după ce am citit literatură română contemporană. Iar asta, nu din cauză că nu ar fi puternice sau bine construite, ci pur și simplu pentru că există acolo o supraabundență de episoade vizuale, imagini după imagini alerte care se anulează reciproc de la un punct încolo. Simt nevoia unui moment de liniște ca să rețin o scenă, o implicare de alt tip prin lectură. În ultimul timp mi-am amintit destul de des de romanul Ioanei Baetica Morpurgo, *Im ...

Proiectoratul – teoretizat fin de Doina Ruști într-un articol anterior – vine să cârpească și o lipsă de infrastructură umană din viața unui scriitor, de pildă. În absența industriei agenților literari și pe fondul transformării rețelelor de socializare în temple ale imaginii publice, Scriitorul trebuie acum să dețină și calități de briceag elvețian. Nu mai este doar autor, ci și curator, MC, PR, content manager și tarabagiu al propriei opere, trăind la intersecția dintre spaima de vid și spaima ...

Dragă Cancel Culture,

Sau cum ți se mai spune astăzi, rebel fără o cauză. Îmi pare rău că te iau de la treburile tale obișnuite, dară dacă poți lăsa telefonul o clipă și m-ai asculta, nu ai avea atitudinea asta de adolescent încuiat în casa de părinți.

Poți fi rebelă în continuare, nu mă deranjează, însă aș aprecia un pic de decență față de generațiile care au avut grijă să ajungi aici. Știi, noi am crescut un pic altfel, mai libertini, mai slobozi la gură, inventivi și creativi. Am avut gri ...

Citeam mai deunăzi un articol al Doinei Ruști, în care ne propunea un termen nou, Proiectoratul și consecințele acestuia, Proiectocrația.

Recunosc că vederea mi-a jucat o festă și inițial citisem Protectoratul, cuvânt pe care, probabil, creierul l-a recunoscut și deja mintea îmi plecase către Monaco, San Marino sau Oliver Cromwell și mă gândeam sub aripa cui intrase încercata noastră țărișoară. Dar vezi bine că nu citisem corect.

"Istoria în care am intrat poate fi numită Proiectorat", îș ...

Mereu în aprilie îmi amintesc de el. În aprilie e ziua lui, doar că și-o serbează într-o bibliotecă celestă, într-un amfiteatru la înălțime. Îl privesc în fotografia aceasta, din vara lui 2007, de la susținerea tezei mele de doctorat, și mă gândesc ce mult m-aș fi bucurat să-mi mai fie alături, să-i pot cere sfatul, să-l întreb cum să merg mai departe.

Mă consolează însă Fericitul Augustin: "Cei pe care îi iubim și pe care i-am pierdut nu mai sunt unde erau, dar acum sunt oriunde suntem noi, pu ...

Gheorghe Tomozei (29 aprilie 1936 – 31 martie 1997) este un poet și scriitor român, opera sa poetică însumând peste 40 de volume de poezie, printre care și cărți de versuri pentru copii. A cunoscut mari prietenii literare, printre care le menționăm pe cele cu Nicolae Labiș și Nichita Stănescu. Scriitorul a încercat de-a lungul vieții să restituite opera lor, publicând, în calitate de editor, volume comemorative. Este laureatul mai multor premii literare importante, printre care Premiul Uniunii ...

Am avut de multe ori sentimentul că literatura poate salva o lume. Nu lumea – e prea patetic spus și prea idealist. Dar o lume – da. Un oraș, de pildă. O comunitate dornică să își cristalizeze, în acord cu tradiția și identitatea ei culturală, o voce, o prezență, devenind mai relevantă la nivel național. De câțiva ani, "calea regală" pentru mai multe orașe românești a fost reabilitarea monumentelor istorice și redescoperirea sistematică a reprezentărilor mai vechi și mai noi pe care geografia lo ...

Temă abordată mai întâi în romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda și bogat reprezentată în ultimul deceniu al mileniului nostru, închisorile comuniste fac obiectul mai multor scrieri, aproape toate autobiografice. Unele dintre mărturiile cărturarilor români, dincolo de interesul documentar, prezintă și valoare literară; Rugați-vă pentru fratele Alexandru de Constantin Noica, Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor de Alexandru Paleologu, Fenomenul Pitești de Vi ...

Sunt la birou, cred că e 2018 sau 2019, a venit Răzvan, este tipul de la întreținerea IT, știe despre teza mea de doctorat și e foarte impresionat de mine, atât pe partea care ține de profesionalismul, dar și de cea care ține de identitatea mea. Adică știe că vreau să fac lucrurile într-un mod corect – atât pentru romi, cât și pentru români, dar mai ales pentru istorie. Nu am simțit vreodată că m-ar privi ca pe un "țigan", ba din contră, mă simt liber în prezența lui și putem dialoga de la egal, ...

"Fiindcă nu cauți, ci te cauți" (Omul Gnom – La psiholog)

Introspecția, aici în sensul unei consultări retrospective, a unei răsfrângeri asupra elaborării propriu-zise, este extrem de interesantă în cultură; și poate sporește această fascinație prin ceea ce presupune o atare întoarcere către sine, o privire "din afară". Pe cât de importantă este aceasta ca atare – și ar fi de interesant de studiat nevoia unei astfel de abordări – , pe atât de fascinante sunt proiectele culturale realizate ...

Atenție! Acest articol conține urme de polemică ce pot afecta emoțional cititorii hipersensibili.

Sună a pamflet? Sau a buletin informativ menit să țină la distanță oprobiul public? De la disclaimerul alipit filmului clasic Pe aripile vântului, până la retușarea cărților Agathei Christie și ale lui Roald Dahl, nu trăim oare într-o eră a hipersensibilității?

Povestea Andrei Șerban, marele regizor de teatru, în podcastul Vorbitorincii că, pe vremea când preda la Columbia University Schoo ...

Deja au apărut multe articole pe subiectul ăsta și probabil mulți dintre voi nu aveți nevoie și nici chef de încă o părere, dar voi încerca să argumentez. Pentru mine apariția monstrulețului pe nume ChatGPT, împreună cu Ai-ul din spate, îmi sună a problemă pe care noi, oamenii, nu suntem pregătiți astăzi s-o rezolvăm.

După cum știți, nea ăsta le face cam pe toate, mai puțin mâncare. Vorba aia, românească, "de ce e, bă, atât de scump, știe să și gătească?". Ne dă răspunsuri căutând prin milioane ...

Petronela Buda, pentru rolul "Femeia" din spectacolul "Ușa e deschisă", autor Andrei Velea, scenografie Daniel Divrician, regie Vlad Ajder, producător Teatrul Dramatic Galați

Pe Petronius – așa îi spun, amical, Petronelei Buda – o cunosc din facultate. De când am cunoscut-o, am avut senzația că este un om care "rezistă la trântă", ca să spun așa. De-a lungul timpului, relația cu ea s-a transformat într-o încredere reciprocă. Povestea spectacolului "Ușa e deschisă" este una simplă: teatrul l ...

Istoria în care am intrat poate fi numită Proiectorat.

De multă vreme a încetat să mai fie tranziție. Cel puțin pentru mine. Facem proiecte, suntem băgați într-un proiect, trăim de pe urma proiectelor.

Proiectocrația a început prin anii 2000 când o sumă de absolvenți și-au dat seama că nu vor avea un angajament permanent, nu vor fi salariați la stat sau la patron. Nu doar că nu erau locuri de muncă, dar nici chef/ predispoziție de-a intra la stăpân nu mai era. Generațiile de-atunci încoac ...

Teatrul gălățean, care cunoaște o efervescență cum probabil nu s-a simțit de la înființarea sa, propune o serie de evenimente, experimente și personalități, proiecte cvasiinedite sau chiar unice, săli mai întotdeauna pline, invitații și premii la diverse festivaluri.

Ar fi câteva nume și evenimente de menționat, printre care și nominalizarea la Premiile UNITER a spectacolului "Vrabia" de Leta Popescu, dar în acest an ne oprim la actrița Petronela Buda, care joacă și în mai sus menționatul ...

Îți trebuie ceva sânge în instalație ca scriitor, pe lângă talent și cultură, să ai atâta încredere în forța hipnotică a scrisului tău, încât să fii convins că cititorul, pe care în clipa asta îl porți în înaltul cerurilor, iar în următoarea dai cu el de pământ și îl tăvălești prin noroi și zoaie, nu va abandona lectura, dimpotrivă, va rămâne agățat de ea până la punctul final. Dar Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS pentru apropiați) e un profesionist desăvârșit în tot ceea ce face: fie în calitate ...

Vreme frumoasă, relaxare și lucruri pe care avem în sfârșit timp să le facem într-un ritm mai așezat. Lucruri care ne plac și care capătă un farmec aparte în lumina caldă de aprilie, chiar și în zilele în care plouă: nici chiar ploaia nu mai e un motiv să stăm în casă, când putem să savurăm o ceașcă de cafea sau o limonadă la o terasă, în aerul călduț și aducător de mici bucurii anticipative ale verii care deja se apropie.

Este timpul în care îmi place să citesc în natură și chiar să ies cu la ...

De câte ori mă gândesc la Ucraina, și, mai bine de un an încoace, contextul politic internațional m-a determinat să fac asta tot mai des, îmi vine imediat în memorie numele lui Gogol, dar mai ales cel al lui M. A. Bulgakov. Sigur, mi se întâmplă să nu-l uit nici pe distinsul nostru cărturar iluminist Ion Budai-Deleanu, care, fiind printre altele și un jurist eminent, s-a trezit purtat de viață până la Liov. Dar cum nu prea pot să îmi imaginez cum arată un post de secretar juridic al tribunalului ...

Tehnologia a atins deja un nivel avansat în lume, însă nu în toate domeniile. Există câmpuri menite digitalizării, însă arta, de exemplu, nu va putea fi înlocuită sau alterată în mod real de către programe de inteligență artificială precum ChatGpt sau AI. Aici nu intervine arta digitală, creată pe o tableta grafică, deoarece tot omul este cel care creează. Problema reală este preluarea procesului creativ de către inteligența artificială de către un robot, un program.

Geogres Bataille spunea, î ...

Pentru actrița gălățeană Petronela Buda, 2022 a fost anul unei mari reușite. Concursul de monodrame "Bacău Fest Monodrame – 2022" i-a adus mai multe premii. Cel mai important este, desigur, "Marele Trofeu", la care s-au adăugat Premiul actorilor "Dinu Apetrei" și Premiul tinerilor "Ștefan Iordache", toate în cadrul aceluiași festival. Cred că sunt toate premiile din acel festival. Juriul a fost format din criticul Alina Epîngeac, actorul și profesorul Adrian Titieni și actorul și regizorul Alex ...

Pe când scriam despre homocus, răsfoiesc la întâmplare volumul de publicistică al lui Mihail Sebastian (VI, 1935) și dau peste un articol ("Un artist militant") care confirmă implicit observațiile din textul anterior, dar dintr-o altă direcție. Sebastian, cu o vervă intelectuală de invidiat, atent la toate fenomenele contemporane, dă exemplul a doi artiști, Frans Masereel și Hanns Heinz Ewers, care tocmai își declaraseră adeziunea la arta militantă, unul angajat în slujba maselor muncitoare, cel ...

Manifest

Când te gândeai la avangardă, imediat îți venea în minte numele lui Afrim. Asta până la Pescărușul lui Jebeleanu, care rupe istoria în mod natural, punând o barieră imposibil de ignorat între ce-a fost și ce urmează. Nu este un manifest furios, ci un salt venit dintr-un alt tip de talent, dintr-un alt mod de înțelegere. Când iei cunoștință de un act artistic înnoitor, spui, de regulă - uite o viziune inteligentă, ceva nou! După Pescărușul nu-ți vin astfel de texte. Aici e emoți ...

Popularitatea jocurilor video a crescut considerabil în ultimii ani, mai ales în contextul pandemiei care a dus la creșterea interesului pentru mediile virtuale ca forme de divertisment în timpul carantinei. Dintr-un raport al Romanian Game Developers Association aflăm că numai în anul 2020, 7.9 milioane de români au preferat jocurile video ca principală formă de divertisment. În plus, din ce în ce mai multe medii încearcă să integreze și să utilizeze jocurile video pentru a satisface noile pref ...

Acapararea puterii și replicarea conștiinței umane de către Inteligența Artificială reprezintă teme predilecte ale literaturii și cinematografiei science-fiction. Romanul lui Philp K. Dick la care am făcut trimitere în titlul articolului, cu încă și mai celebra sa ecranizare – Blade Runner – e doar un exemplu care îmi vine în minte. Nu știu cum va arăta viitorul, dacă e cazul sau nu să ne imaginăm scenarii distopice ori apocaliptice, însă anumite temeri în această privință sunt justificate.

Să ...

Primul nume la care m-am gândit, imediat, pentru Premiile "Ficțiunii" din 2023 este acela al lui Florin Chirculescu (a.k.a. Sebastian A. Corn ori, dacă vreți, Împricinatul de Corn).

Pentru că, indiferent cum semnează și indiferent ce formulă narativă alege, scriitorul cu pricina (sic!) dă efectiv clasă celor mai mulți – de fapt, să o recunosc cinstit, majorității zdrobitoare a prozatorilor debutați după 1990. Pentru că e puternic, credibil și ideativ atât în concentrate ficționale tip *goth ...

Programele AI nu sunt o noutate, însă în ultima perioadă, aria de răspândire a acestei forme de inteligență creată de om a ajuns până în domeniul literaturii. Cu acces instantaneu la o bază de date uriașă de opere de artă digitalizate, de creații, de modele lingvistice, de limbi moderne sau antice, aceste programe ne șochează prin "originalitatea" creațiilor bazate pe algoritmi bine definiți. Este înspăimântător și în același timp o mană cerească pentru debutanții în literatură, pentru cei care ...

Mă întreb și azi cum a fost posibil acest spectacol bizar al unor țări cu democrații de tradiție și care, în perioada de după martie 2020, au ajuns să nege, în diferite forme, aproape toate câștigurile acumulate în timp îndelungat în privința valorilor democratice, a drepturilor și libertăților civile. Cum a fost posibil ca, dincolo de scenariul suspect de unitar adoptat de sistemele de guvernare, acestea să nu poată fi sancționate la timp prin votul de blam al mulțimii intelectualilor, organelo ...

Plecând de la postulatul de pe frontispiciul templului din Delphi "cunoaște-te pe tine însuți" și continuând cu paradoxul lui Socrate "știu că nu știu nimic", umanitatea a căutat neîncetat să răspundă la întrebările esențiale în raportarea la univers și divinitate. Cunoașterea, ca demers inițiatic, plasează omul la intersecția între senzorial și rațional, între adevăr și falsitate, între știință și credință. Limitele cunoașterii omenești au fost îndelung analizate în filosofie, metafizică, gnose ...

Din când în când apare câte o noutate care captivează pe toată lumea, iar pe plaiurile noastre care mustesc de specialiști, toți au cel puțin o părere. Foarte puțini chiar înțeleg subiectul despre care se vorbește, dar nu asta e important, ci cum să-ți țipi mai tare părerea. ChatGPT, chatbot-ul bazat pe noul OpenAI, răspunde la întrebări și toată lumea l-a folosit ca să pocnească miștourile și să se chibițeze. Să facem o pauză și să citim un citat din răspunsul lui Steven Pinker la întrebarea le ...

Deoarece scrisul în sine este un lucru foarte personal și reprezintă o zonă sensibilă a personalității noastre, aș fi fost tentat să spun că literatura scrisă de AI nu va exista niciodată ca fenomen. În definitiv, de cele mai multe ori, personalitatea autorului e un factor-cheie în strategia de promovare a operelor literare, precum și un element de luat în considerare de critica literară. Astfel, a scoate în lume o carte scrisă de un program software pare un nonsens.

Totuși, realitatea faptică ...

L-am văzut zilele acestea. Îmi propusesem să-l văd înainte de a avea Clubul de Lectură iCarte, iParte, dar abia acum am reușit. Am dat doar 4/5 stele cărții – aș zice din cauza mea, nicidecum a lui Remarque, dar cum la clubul de carte au mai fost persoane de aceeași părere, m-am simțit mai ușurată – cred că din cauză că nu mai diger prea bine cărțile/filmele ce au ca subiect războiul sau holocaustul, pe când în urmă cu ceva ani le tot căutam.

Ecranizarea aceasta de pe Netflix, Doamne, e de Osc ...

Literatura își lasă amprenta în subconștientul și în sufletul omului, încă de la prima "atingere" a esenței sale. Sufletul umanistului, însă, este atins de către conceptul de literatură, nu invers. Pentru a se "revanșa" față de literatură, tânărul umanist își asumă rolul de mască – așa cum spune Roland Barthes în Camera Luminoasă – dezvăluind istoria literaturii, – însemnătatea ei la nivel metafizic, explicarea sa la nivel de simțuri, de filosofie – printr-un singur cuvânt sau un singur tablou ...

Așa cum spunea și Albert Camus, despre lucrurile simple este cel mai greu să vorbim, tocmai pentru că implicațiile lor sunt cele care ne trimit către esența vieții noastre, sau, cum bine spune Heidegger, la originea lucrurilor în sine. Să spunem ce este arta și ce funcție are este complicat doar pentru că nu alegem să ne ducem direct la esența problemei. Avem o lungă istorie întinsă pe secole care ne desparte de ea, mii de sensuri care s-au adăugat și care i-au ascuns adevăratul conținut. Desigu ...

Am citit "Abraxas" vara trecută! Îl cumpărasem la Bookfest, așa cum îți cumperi cărțile pe la târguri, luând aminte la recomandările de lecturi... obligaaatorii! Ceva lansări fuseseră din primăvară, citisem și câteva cronici, care aveau să îmi confirme apoi lectura mea subiectiv admirativă. Dar la Gaudeamus, în toamnă, deja altele erau vedetele. I-am mărturisit acest lucru, cu un soi de regret, autorului, într-un interviu pentru Radio România Actualități în care eu însămi îi puneam de fapt între ...

Cea mai recentă nebunie pe care am auzit-o la școală a fost "aici nu facem filosofie!". Nici pe vremea când eram elev filosofia nu avea mare trecere în rândul elevilor și totuși rezista o anumită aură pretențioasă în jurul unei discipline mai degrabă inutile, cu care se distrau ori își arătau mușchii cei deștepți. Întrebarea care ar urma acestui verdict ar fi desigur, "ce facem, dacă nu filosofie?". Un răspuns viclean poate fi "școală", adică altceva decât să întoarcem lucrurile pe toate părțile ...

Andrei Ungureanu, Nașterea eroului, Litera, BPC, 2022 - mi se pare un volum complex, cu o tematică dramatică, pe care îl propun pentru viziunea insolită, puternic ancorată în realitățile pe care le trăim:

Andrei Ungureanu debutează cu un roman despre anarhie și despre criza mondială, despre identitate și despre alteritate. Se observă, deci, la tânărul scriitor o ancorare lucidă în cotidianul imediat, în realitatea crudă a imigranților, în imaginarul periferic etc. O poveste puternică pr ...

"We read and write poetry because we are members of the human race. And the human race is filled with passion. And medicine, law, business, engineering, these are noble pursuits and necessary to sustain life. But poetry, beauty, romance, love, these are what we stay alive for.", spunea John Keating, personajul atât de convingător jucat de Robin Williams, din filmul "Dead Poets Society". Domnul Keating era profesor de limba engleză, umanist prin excelență. Puțini ar fi cei care nu ar fi de acord ...

Într-o anchetă despre literatura pe internet , desfășurată anul trecut în revista Ficțiunea OPTm, precizam că aceasta reprezintă una dintre cele mai generoase paradigme de cercetare ale studiilor literare actuale, sub multiple aspecte, relevându-i-se caracterul trans- și inter- (cultural, național, literar etc.) al literaturii pe internet, precum și caracterul ei hibrid, fluid. Acum, sub această "umbrelă" conceptuală, discutăm și despre digitalizarea industriei de carte și apariția prime ...

Ligia Pârvulescu, Intracranian, Casa de Editură Max Blecher, 2022 - mi se pare un volum remarcabil, pe cre îl proun pentru viziunea insolită:

Lumea Ligiei are nerv, e vie și ne poate salva de noi înșine. Spațiul, la limita distopiei, o zonă dragă ei și implicit și nouă, reușește să ne dea iluzia realității confortabile. Să ne arate că avem o scăpare, că acum, la limita puterilor noastre, după întreagă "moarte" spirituală și trupească într⁠-⁠o realitate bolnavă, merităm să credem. Acum, î ...

Roman al schimbării, înnoitor și profund, Ulise a fost piatra de încercare a generației 80, când James Joyce (1882-1941), scriitor irlandez de limbă engleză, a intrat în conștiința culturală româneasca, prin arhitectura labirintică în interiorul căreia atât de închistații optzeciști, puteau să-și trăiască exhibițiile. 

A fi citit Ulise în traducerea lui Mircea Ivănescu era un act de glorie.

După volumul de povestiri Oameni din Dublin și după romanul autobiografic *Portret al artist ...

Este sfârșit de ianuarie. Avem zăpadă, domn’e, avem și noi iarnă. Mulți or să zică meh, putea să stea sănătoasă la ea acasă, în munți, să nu mai vină. Că facturi mari, că frig, că fleșcăială. Da, așa este, însă (pauză de gândit).

Hai să vă mărturisesc ceva. Duminică am fost la Radu Vodă, la biserică. Îmi era dor să-mi regăsesc liniștea interioară după săptămâni de alergătură. Când se acumulează o suprasolicitare mentală, simt o nevoie ancestrală de a mă îndepărta de lume și a sta câteva minute ...

Cuvintele Ligiei Pârvulescu par fragile, abia când le privești în ansamblul construcției devin importante. Creativitatea ei e masivă în compoziție și în mesaj.

Romanul Translucid rămâne în continuare unul dintre cele mai novatoare cărți de ficțiune. E o poveste spusă neobișnuit, de o originalitate evidentă. Mi-a scris la un moment dat cineva, care voia să publice niște SF-uri cuminți, în genul filmelor, cu personajul care face și suportă, și pentru că am refuzat, a ținut să-mi spună că și Li ...

Voi propune deocamdată un pictor de unanimă recunoaștere, pe Ștefan Câlția. Mi se pare unul dintre cei mai expresivi artiști, iar anul trecut a fost omniprezent cu expoziții și online. Dintre acestea, expoziția “Însemnări dintr-un timp trăit", de la MNAC , mi se pare una de top. S-a deschis pe 8 decembrie 2022 și va ține până în aprilie 2023, coagulând în jurul ei tot felul de alte evenimente.

Curatori: Alexandra Manole și Cătălin Davidescu

Asistentă curator: Monica Dănilă

Arhitecți: Attila K ...

Zilele astea am fost invitată la un club de lectură compus din elevi de liceu, un grup de cititori, de oameni dispuși să schimbe idei. Fără profesor. Oameni tineri, de la mai multe licee, bucureșteni preocupați de literatură. M-au întrebat ce scriu, am vorbit despre cuvinte. Apoi am ajuns la acel ceva dintr-un roman care te convinge, care te face să crezi în poveste. Le-am spus că totul ține de monologul interior al celui care scrie, de felul în care pătrunde în cuvintele celuilalt.

Mereu m-a i ...

M-am cufundat în universul lui Ernaux și mi-a plăcut, mi-a plăcut mult. M-a cucerit prin sinceritatea ei, prin frustețea cu care spune adevăruri de nerostit, prin naturalețea cu care scrie. Am simțit-o aproape, de parcă eram singura ei confidentă. Probabil și pentru că este o scriitoare a intimității, dar și pentru că rezonez foarte mult cu stilul ei memorialistic, un stil direct, declarativ, pe care ea însăși îl numește l’écriture plate, stilul plat – o scriitură lipsită de metafore și jocuri ...

Am auzit că ar fi existat o bătrână care, fiind nevoită să plece în străinătate, ar fi luat cu ea o piatră. Oamenii care au întâlnit-o, uimiți de inutilitatea acestui gest, au întrebat-o care e scopul. "De dor, maică", a fost răspunsul bătrânei.

De ce nu o ie, sau o poză, ceva care să vorbească și celorlalți despre originea ei? Poate din teama că dorul ei ar pătrunde în alte dimensiuni, i-ar cere apa proaspătă a râului, fânul adunat an după an, pământul abia arat, fumul sobei în diminețile de i ...

Mă exasperează moda asta conform căreia nu există cărți proaste. Din păcate, există și sunt multe. Sunt de părere că obsesia asta de a relativiza totul nu duce la nimic bun și mă gândesc mai ales la cei fără ghidare sau mentori. Ei sunt motivul pentru care am avut îndrăzneala să comentez la o oarecare postare cu privire la ce aș vrea să văd mai mult pe bookstagram, că aș aprecia ca recenziile să fie însoțite de o etichetă în plus (pe lângă genul cărții, vârstă recomandată și ce se mai poartă) ...

La căderea cortinei, Scena se întinde cu dezinvoltură, stinge ochii luminoși ai reflectoarelor, se scutură de recuzita inutilă și pornește din loc, pe urmele marilor creativi. Singurătatea îi repugnă, iar apropierea Maiei Morgenstern o bucură întotdeauna, făcând-o să se simtă parte a unui univers profund autentic, în care se împletesc cu o eleganță desăvârșită pasiunea pentru actul artistic nefalsificat și libertatea gândirii și a expresiei.

Aleg pentru săptămâna aceasta textul marii actrițe ca ...

Între creatorii care mi-au atras atenția prin originalitatea expresiei l-aș trece pe Jebeleanu - despre al cărui Pescăruș am scris în nr-ul 116 al revistei Ficțiunea OPTm. E veridic, te impregnezi cu toate dramele societății prezente. Obsesia lui Jebeleanu e legata de forme noi. E obsesia lui Treplev. În numele formelor/adică al expresiei poți sacrifica orice. Acesta e rolul avangardei.

Zilele trecute cineva se întreba pueril (poate militant:)) ce înseamnă "cel mai expresiv". Există multe ...

Din motive diverse, și în 2022 am declinat, cu sau fără grație, orice invitație de a participa activ la retrospectivele obișnuite, de final de an cultural românesc. Și, să o recunosc direct, am mai puține remușcări ca oricând pentru că nu mi-am trimis nici de această dată bilanțul – în treacăt fie spus, termen folosit frecvent într-un mod nefericit sau cu totul eronat (orice novice în materie de economie știe că ideea de bilanț contabil presupune o sinteză corectă a situației economice și fina ...

Cotroceni

Liviu G. Stan

Cum își alegea "victimele"? Cotrobăindu-le prin gunoaie. De două ori pe săptămână ajungea mai târziu acasă decât de obicei. Chiar foarte târziu. Sub pretextul că ieșea la o băută cu colegii (Carina nu părea deranjată) sau că avea o tonă de muncă și un deadline care nu mai putea fi tărăgănat, pornea în incursiunea lui științifică în puterea nopții.

De când firmele de curierat au devenit un organ indispensabil al traiului metropolitan, își spunea el, sacii ...

Ne întîlnim sîmbătă, 11 februarie 2023, tema:" scriitorii lunii februarie": Victor Hugo, B.P.Hașdeu, Marin Sorescu, Grigore Alexandrescu, Titu Maiorescu, James Joyce, Charles Dickens, Jules Verne

Bertolt Brecht, Toni Morrison, John Grisham, Doina Ruști

Marin Sorescu: "Liniște, că ne uităm în ochi…"

La 19 februarie 1936 s-a născut la Bulzești, județul Dolj, poetul, dramaturgul, prozatorul, eseistul și traducătorul Marin Sorescu. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, ...

Cred că toată lumea a auzit măcar o dată întrebarea "Cine mai citește astăzi? Tinerii stau toată ziua cu nasul în calculator sau telefoane și se joacă". Este adevărat că jocurile video au devenit foarte populare în ultimele două decenii în detrimentul altor activități recreative, cum ar fi lectura. Dar dacă jocurile video sunt medii propice în care să îmbinăm utilul cu plăcutul? Medii în care să ne putem bucura atât de plăcerea lecturii, cât și de adrenalina aventurii?

Tehnologia a ajuns până ...

Domnule Profesor, Horea Poenar, în calitate de romancier, ce înseamnă pentru dumneavoastră ficțiunea? Dar ca naratolog?

În calitate de romancier, ficțiunea reprezintă posibilitatea unui acces la o percepție bazată pe nuanțe, ceea ce lipsește din păcate tot mai mult în lumea în care trăim și chiar într-o parte a literaturii care se scrie. Refuzul nuanțelor e teritoriul prin excelență al ideologiei, al violenței și al unei aparente clarități bazate în fapt pe o foarte restrictivă impunere a u ...

Ligia Pârvulescu

Cred că este bine și în același timp nu este bine să avem așteptări de orice fel. Subiectul așteptărilor poate să fie foarte bine corelat cu cel al standardelor. Vorbesc acum la modul general, desigur. Se spune că nu este bine să avem așteptări, pentru că în felul acesta nu vom fi dezamăgiți. La fel, se spune să dăruim fără să așteptăm nimic în schimb. În același timp, dacă nu avem niciun fel de așteptări, e posibil să nu depunem eforturi pentru a ajunge acolo unde ne dorim – o ...

Merită "Nora. O casă de păpuși" atenția lectorului secolului XXI? Da, pentru că surprinde conflictul interior al unei femei, soție și mamă, care nu se (mai) identifică cu propria sa viață, care are nu doar viziunea, ci și tăria necesară de a realiza că există ceva dincolo de status-rolurile care i-au fost atribuite, că ele nu o definesc întru totul, că ea este o persoană (și) în afara lor. "Asta este minunat! Dar în societatea actuală femeile pot cu ușurință să aleagă cine și ce vor să fie, pot ...

Mă feresc de zilele cu zgomot alb, în care Dumnezeu își pilește nepăsător unghiile, iar cerul e o cârpă murdară care lasă dâre pe cornee; ca un păianjen care-și țese dibaci capcanele, căldura te prinde într-o pânză lipicioasă de visare și pasivitate, pe când o simplă umbră a frigului îți frânge cuvintele și oasele. Acestea sunt zilele care te îmbătrânesc până la venirea prânzului și cu care n-ai mari șanse de izbândă decât fiind deasupra lor, departe, într-o cutie de metal, care, alături de paha ...

Există o anumită melancolie a lucidității care se așterne peste cuget pe măsură ce crești și constați că oamenilor le e din ce în ce mai greu să-și armonizeze gândurile, vorbele și faptele, în ciuda rezoluțiilor de Anul Nou și a tonelor de bune intenții. În condițiile date, mă întreb uneori dacă nu cumva e mai bine să-ți vezi liniștit de colțul tău de viață, să te retragi, cum ar veni, în dulcea voluptate a anonimatului.

Nu am folosit întâmplător această sintagmă. Când m-am întors acasă de sărb ...

Fiind pasionată de literatura (extrem) contemporană, articolele care răspund interogațiilor mele de cititor sunt cronicile de întâmpinare. Cred cu tărie că literatura și critica sunt interdependente, iar cea din urmă aruncă un fascicul de lumină asupra unor zone care rămân adesea neobservate de un cititor empatic. Gândindu-mă la ce spunea Radu Vancu despre critică, pe care o definea ca ,,o încercare de a privi lumea prin (inter)mediul literaturii", văd critica de întâmpinare ca un instrument fun ...

Sunt o cititoare pasionată și pasională. Iubesc și cărțile și mirosul lor, trăiesc în ele, cu ele și dacă le părăsesc, o fac pentru scurt timp, jinduind la clipa întoarcerii. Practic un soi de activism cultural, un misionarism literar, acolo unde îmi fac veacul, printre elevi. În general, îmi iese splendid și găsesc fascinant ceea ce creez în mintea copiilor, discutând despre literatură și despre puterea cuvântului. Am privilegiul să fac ceea ce-mi place. Și nu-mi iese întotdeauna la fel de bine ...

Noul tip de cultură la care mă voi referi în cele ce urmează admite un început abrupt, așa că voi păși sinuos în afara convenției.

Despre oamenii care ne calcă indiferenți la metrou, grăbiți să prindă loc în îmbulzeala dinăuntrul vagoanelor, tindem să spunem, cu glasul interior sau cu vocea audibilă, clar enervată, "Ce needucați", pe când noi înșine scăpăm mustrării atunci când comitem aceleași erori. Dar educația din acest context are o valabilitate contingentă, adevărul propoziției e suscepti ...

Efectele invaziei ruse în Ucraina s-au rostogolit și-n industria editorială. Prețul hârtiei a explodat în 2022, înregistrând și creșteri aiuritoare de până la 115%. Iar asta se vede și-n prețul cărților, care produce migrene bugetare scriitorului român. Unele edituri de la noi și-au redus ținta de titluri autohtone anuale, în vreme ce altele s-au ambiționat să înoate împotriva valului inflaționist; ca de obicei, greul a picat pe umerii editurilor mici, încă în convalescență după turbulențele eco ...

Un spectacol de dans conceptual, prezent anul trecut la Festivalului Național de Teatru,  "Înainte de sfârșitul ...(lumii)", a examinat colapsul lumii noastre într-o manieră revelatoare.

După pandemie, după crizele prezentului și pericolul climatic, sfârșitul pare mai aproape, iar Iva Sveshtarova și Willy Prager, folosind dramaturgia croatei Ivana Ivcovic, își proiectează corpurile performative în dioramele 3D ale unei apocalipse anunțate și identificabile. Ne recunoaștem fricile în acea ...

Relația dintre valoare și succes are, în literatura autohtonă, un specific al ei, inconfundabil, de neregăsit în alte literaturi. Avem în vedere, desigur, succesul de vânzări de carte al unor autori, în caz că-i posibil așa ceva pe piața de carte de la noi, dublat-potențat de așa-zisul succes de critică, cuantificat prin cronici elogioase în reviste prestigioase și premii literare naționale.

Ca să putem spune cum se justifică, prin valoare, acest gen de succes, trebuie, bineînțeles, să știm ce ...

Printre spectacolel invitate la Festivalului Național de Teatru s-a regăsit și o adaptare a  romanului lui Orhan Pamuk, Zăpada, în viziunea regizorului polonez Bartosz Szydłowski. Spectacolul a reprezentat o co-producție a teatrelor Łaźnia Nowa din Cracovia, Gdańsk Shakespeare Theatre și Studio Theatre Gallery din Varșovia și Stanisław Wyspiański Silesian Theatre din Katowice.

Narațiunea îl urmărește pe poetul Ka, revenit în orașul său natal, Kars, după mai mulți ani petrecuți în Germani ...

Îmi amintesc și acum, cu un mic surâs de această dată, o vorbă care a circulat și a terorizat generații întregi de liceeni, a unei stimabile profesoare – chimia și prostia ucid România. Într-un spirit ușor ludic, i-aș cere permisiunea de a împrumuta zicala ce a și consacrat-o de altfel, să o reprofilez și să aduc în discuție un subiect sensibil – egomania și nesimțirea ucid omenia. Și aș mai adăuga aici și vorba unui mare actor francez, Maurice Chevalier, Rar se *întâmplă ca oamenii răi să fie ...

E Crăciunul. La voi vine Moș Crăciun. La noi vin pocăiții. Doamne-ajută! Nu vreau să fiu înțeles greșit, poate par ironic, dar nu sunt. Așa m-am obișnuit, să zâmbesc amar la orice-aș zice de parcă totul e de căcat pe lumea asta. De fapt, culmea, noi aici suntem veseli când vin pocăiții. Suntem optimiști, sărim în sus de bucurie. Dacă avem ghinionul să fim aici de trei, patru, șapte, zece ani știm deja cum o să arate ziua. Pe la ora zece apar pocăiții, țin slujba, cântă, ne fac cadouri. Sunt de l ...

Una dintre interesantele dezbateri organizate de Ficțiunea OPTm în cadrul caldelor seri, indiferente la vreme și vremuri, de la Muzeul Vârstelor – Casa Filipescu-Cesianu, a avut ca subiect proza scurtă versus roman.

Ca în multe întâlniri precedente, a fost greu de atins stadiul de controversă, deoarece sunt mulți prozatori, mai ales în prezent, care merg pe toate sensurile autostrăzii epice, depășind, cu sau fără asigurări prealabile, curbele impuse de varii standarde literare sau de linia co ...

Pentru mine, poezia reprezintă un act intim, personal și individual. Așa am început să scriu, fără prea multă expunere, în afara comunității mele virtuale. Există cenacluri artistico-literare unde am simțit că e vorba de un spațiu în care îmi pot expune creațiile și atât, și comunități unde am cunoscut oameni de care m-am putut apropia, prin scriitura mea, prin scriiturile lor și prin experiențele comune. Pentru mine, comunitățile literare online înseamnă mai mult decât un colectiv de critică li ...

​

​ Copyright: rarumorganic.com

​

"Inima, dacă ar putea gândi, s-ar opri."

​ (Fernando Pessoa – Cartea Neliniștirii)

Deși n-am pus niciodată piciorul pe pământul Portugaliei, unul dintre visurile mele cele mai arzătoare este să vizitez măcar o dată în viață această țară.

Undeva, în regiunea Trás-os-Montes din nord-estul Portugaliei, fără să aibă habar de visul meu, Maria Fernandes inspectează cu atenție și grijă plantațiile de măslini din ...

Suferința e tolerabilă câtă vreme o ții ascunsă, o cunoști doar tu și, în cel mai rău caz, câteva persoane apropiate. Nimeni nu vrea să cunoască suferința celuilalt, nimeni nu vrea să se încarce cu ea, suferința e vulgară, e mai rea decât kitchul, decât arta modernă, decât comunismul pentru că suferința nu poate fi trăită decât de persoana care o poartă și nu poate fi înțeleasă de nimeni altcineva. Bolnavul, suferindul, rănitul e singurul căruia i se poate înga ...

Mama pune cartofii fierți peste ceapa călită cu boia. Cina noastră e gata. Tata e schimbul 2. La masă îi povestesc mamei că azi la școală s-a întâmplat ceva foarte ciudat cu bibliotecara. Eram pe coridor cu două colege în pauza mare. Purtam cordeluțele, altfel nu putem sta pe coridor. O întreb pe mama dacă are bani să îmi cumpăr o altă cordeluță. Cea pe care o am mă strânge foarte tare, urechile mi se înroșesc. Mama spune că o să vedem. Trebuie să strângem de bani ...

Sarcina de a alege doar trei romane românești valoroase din întreaga listă a aparițiilor romanești ale anului 2022 este una destul de dificilă, însă la adăpostul subiectivității, mă opresc la trei cărți excelente, care mi-au amintit de fiecare dată că ficțiunea reprezintă cea mai seducătoare și totodată cea mai cruntă oglindă a lumii. Primul roman care îmi vine în minte este cel al lui Liviu Ornea, Viața ca o glumă proastă (Nemira, București, 2022). Cunoscând proza matematicianului și, intriga ...

La final de an, am reținut câteva dintre cărțile foarte bine scrise care mi-au trecut prin mână anul acesta. Pe unele le-am citit pentru prima oară, pe altele le-am recitit.

Dintre romanele românești apărute în 2022, mi-a reținut atenția Nașterea eroului, de Andrei Ungureanu, câștigătorul premiului pentru debut în proză la cea de-a doua ediție a concursului "Primul roman" organizat de editura Litera, roman apărut în colecția Biblioteca de proză contemporană coordonată de Doina Ruști. Este un ...

De când m-am pensionat, viața mea a intrat într-o dulce amară monotonie. Este o viață care, de fapt, e lipsită de orice orizont. Desigur, puteți spune că doar în asemenea condiții privești mai senin sfârșitul. Adevărat, dar pe de altă parte simți că nu mai ești viu. Și uite așa ajung să pun degetul pe rană. Dacă am scris prea mult, aceasta se datorează faptului că nu vreau să mor. Vreau să fiu viu până la capăt. Am mai zis de sute și mii de ori lucrul acesta. Nu mă mai repet...

Așa că nu voi fa ...

Privind spre lecturile acestui an, desigur, pe primul loc se află proza, iar dintre cărțile apărute, pe unele le-am citit în tihnă, pe altele le-am răsfoit, iar la unele încă n-am ajuns, cum e Theodoros de Mircea Cărtărescu.

Dacă ar fi să numesc câteva romane, pe care le consider valoroase, m-aș gândi în primul rând la Abraxas de Bogdan Alexandru Stănescu (Polirom), o carte cu emoție autentică, în linia lui Herzog a lui Bellow, cu o poveste care te cucerește imediat, fără stângăcii, ridic ...

Fiind pasionată de literatura (extrem) contemporană, articolele care răspund interogațiilor mele de cititor sunt cronicile de întâmpinare. Cred cu tărie că literatura și critica sunt interdependente, iar cea din urmă aruncă un fascicul de lumină asupra unor zone care rămân adesea neobservate de un cititor empatic. Gândindu-mă la ce spunea Radu Vancu despre critică, pe care o definea ca ,,o încercare de a privi lumea prin (inter)mediul literaturii", văd critica de întâmpinare ca un instrument fun ...

Cu ceva ani în urmă, asistam la o discuție a unor colege din liceu, ajunsă la punctul de intensitate maximă în care era chestionată existența lui Dumnezeu. În urma unei aserțiuni vehemente, cu rol concluziv, în care existența era fundamental afirmată, a venit și replica menită a lăsa dezbaterea încă nefinalizată: "Și cum rămâne cu copiii înfometați din Africa?!" Cu alte cuvinte, urmând exemplul dostoievskian, întrebarea era menită a chestiona existența lui Dumnezeu, prin raționamentul simplu, co ...

În perioada 7-11 decembrie s-a desfășurat unul dintre cele mai așteptate târguri de carte al acestui final de an: Gaudeamus 2022, ediția 29, la Pavilionul B2 Romexpo.

Scurte considerații.

După Bookfest 2022, târgul de carte Gaudeamus a reprezentat  pentru mine un nou prilej de a întâlni "sub același acoperiș", în acest an, scriitori români contemporani, de a participa direct sau nu la discuții, de a cumpăra cărți etc. Și, desigur, de a aprecia și de a mă bucura de simpla prezență  (în carne ...

Alexandru Papadopol

În ultima vreme m-am gândit la un tip cam tern, din Balaurul (regia: Octav Chelaru), un preot, pe nume Dragoș. În ciuda construcției sale, de tip clasic, cu subiecte de conversație standard și idei cam fixiste, efectele pe care le generează asupra celorlalți fac din el un tip pe cât de obtuz, pe atât de interesant. Cât despre bere, glumești! Nici pe Pompiliu nu l-aș invita! Când ieși la o bere, fiecare încearcă să fie altcineva! Or eu vreau să-l observ, să-l văd interacțion ...

Nu știu dacă Saint-Exupéry, Micul prinț, a fost cea mai bună poveste pe care am citit-o vreodată, dar, în mod cert, a fost povestea care mi-a plăcut cel mai mult îndată ce am început să o înțeleg. Și pe măsură ce am recitit-o am găsit în ea adevăruri mari și grele, unele chiar dureroase, îmbrăcate într-un discurs de o candoare, de o finețe aparte. Esteticienii au văzut-o ca pe un manifest al vechii arte în fața noului, în fața constructivismului, a artei abstracte, căci ce s-ar asemăna mai bin ...

Lăudabil efortul lui Adrian Mureșan de a obține un peisaj publicistic al criticii de întâmpinare din ultimii ani, așa cum a reușit ea să supraviețuiască taifunului economic post-2008 și, per total, agoniei print-ului în fața tranziției digitale. Mă refer la eseul lui din nr. 1132 al "Observatorului Cultural", care a făcut ceva vâlvă în minuscula și hiperbolica noastră bulă literară. Totul s-ar fi sfârșit cu bine, după umilele mele standarde, dacă pledoaria pentru anumite reviste ar fi fost nițel ...

David Hall (1937-2014) este considerat unul dintre pionierii artei video din Regatul Unit, care începuse să se dezvolte din ce în ce mai mult în anii 70, în umbra artelor consacrate, precum pictura sau sculptura, față de care arta video se afla într-o poziție defensivă, de supraviețuire (Meigh-Andrews, 2014, p. 8). Caracterul militant al corpusului de lucrări neconvenționale construit de David Hall este dublat de textele critice scrise de acesta, insistând asupra recunoașterii și acceptării aces ...

Sunt o cititoare pasionată și pasională. Iubesc și cărțile și mirosul lor, trăiesc în ele, cu ele și dacă le părăsesc, o fac pentru scurt timp, jinduind la clipa întoarcerii. Practic un soi de activism cultural, un misionarism literar, acolo unde îmi fac veacul, printre elevi. În general, îmi iese splendid și găsesc fascinant ceea ce creez în mintea copiilor, discutând despre literatură și despre puterea cuvântului. Am privilegiul să fac ceea ce-mi place. Și nu-mi iese întotdeauna la fel de bine ...

Într-o lume care ne cere zeci de task-uri de îndeplinit zilnic, în care dacă nu ajungi să consumi informație din surse cât mai diverse și concise totodată, mă simt vinovată de alegerea articolelor scurte, comprimate, aflate în totală opoziție exegezelor kilometrice care, pentru a vorbi despre un roman proaspăt apărut, simt nevoia de a porni de la primul roman românesc apărut vreodată. Opțiunea se bazează și pe faptul că doresc să ajung la cât mai multe păreri diverse (și provocatoare) despre l ...

Am dat recent de un text semnat de Adrian Mureșan, profesor în preuniversitar, aflat în admirația mea. Asumat ludic în aparență, articolul, publicat în Observator cultural, devine în multe privințe părtinitor, având în vedere că e colaboratorul celor lăudați. Autorul descrie viața noastră literară cea de toate zilele prin raportare la fotbal și la relațiile de joc.

În mare parte, este întocmit un scurt istoric al criticii de întâmpinare din cele "mai vizibile publicații literare, în print sau ...

Dintre cărțile finalului de an, romanul Nașterea eroului de Andrei Ungureanu constituie un eveniment în mod cert. Roman despre anarhie și despre criza mondială, este totodată un manifest social și estetic. Printre mormanele de notații arogante și egolatre, apărute în ultimii ani, romanul lui Ungureanu aduce o viziune clară și o poveste care te cutremură. În esență, e povestea unui om, unui tânăr imigrant, dar dincolo de ea se ridică întrebările frecvente, care ne-au bân ...

Noul tip de cultură la care mă voi referi în cele ce urmează admite un început abrupt, așa că voi păși sinuos în afara convenției.

Despre oamenii care ne calcă indiferenți la metrou, grăbiți să prindă loc în îmbulzeala dinăuntrul vagoanelor, tindem să spunem, cu glasul interior sau cu vocea audibilă, clar enervată, "Ce needucați", pe când noi înșine scăpăm mustrării atunci când comitem aceleași erori. Dar educația din acest context are o valabilitate contingentă, adevărul propoziției e suscepti ...

Storytelling. Povești. Sau inovație, provocare, experiență, vulnerabilitate, empatie, influențare, comunicare, impact. estás perdiendo el tiempo pensando, pensando... îmi murmura în minte refrenul melodiei Quizás, quizás, în timp ce la fereastra de Teams se ivea o figură zâmbitoare, plină de entuziasm și certitudini.

Trainingul a început cu Irina care se prezenta – mamă, o femeie care muncește cu pasiune, care de câțiva ani a descoperit plăcerea de a ține traininguri și de a fi coach, aș ...

Printre rafturile lungi din lemn de stejar, despre care poveștile locului spun că ar fi fost luate din bătrânul Pod al Mogoșoaiei, am auzit de-a lungul timpului tot felul de voci, prelinse din cărți cu coperte uzate de vreme și de mâinile nerăbdătoare ale cititorilor, și-am întrezărit culorile estompate ale unor veșminte din felurite colțuri ale lumii, purtate de călătorii străini care au zăbovit, mai mult sau mai puțin, prin părțile noastre. În amurg, când ziua se-ngână cu noaptea și lumile com ...

Un filosof pesimist ar deplânge starea societății contemporane, arătând cu degetul, consternat, întoarcerea pe dos a ierarhiei valorilor morale și prefacerea în cioburi a standardelor culturale. E greu să nu-i dai dreptate când vechea dilemă hamletiană a fi sau a nu fi a fost înlocuită de: care dintre foștii soți Reghecamf lovește mai bine cu pumnul?

Însă a existat dintotdeauna o forță motrice care să împingă lumea mai departe, iar din această forță motrice fac parte și scriitorii cu scrisu ...

Acum 50 de ani, scriitorii se împărțeau în două categorii (apud Zaharia Stancu): culți și desculți. Adică unii instruiți pentru că au fost favorizați social (au făcut parte dintre îmbuibați, dintre dușmanii poporului etc.), iar alții mai fără educație, dar proletari și băieți buni, desigur, cu "inteligență naturală" etc. S-au schimbat lucrurile?

Acum 50 de ani, la 1970, Ceaușescu era la putere. Ca să înțelegem opinia lui Zaharia Stancu, trebuie să avem în vedere peisajul economic, politic, ...

Multă minte îmi trebuie toamna. Rămân mereu în urmă cu pregătirea conservelor – suc de roșii, zacuscă, murături. Degeaba îmi atrage atenția mama în fiecare dimineață: "Du-te și ia odată gogoșarii ăia. Nu uita, cumpără usturoi românesc!" Și repetă – "românesc...", slăbind tonul. Știe că nu se găsește.

Azi am evadat. Oarecum. Pentru o oră – două. La îndemnul ei, firește. Să completăm numărul legumelor necesare etc. Dar și mânată de o tristețe incomensurabilă. S-a stins – deși nu voi crede asta pâ ...

Provocarea unei dezbateri pe această temă este imensă și binevenită. Și consider că ar trebui să depășească granițele unui singur număr de revistă.

Cred că Arghezi este cel care a făcut categorisirea, apărându-l pe Goga, intrat în tăvălugul vituperant al scriitorilor noii epoci, al cărei exponent autoproclamat a fost Zaharia Stancu, un scriitor altminteri uriaș, deși "desculț". Și care până la sfârșitul vieții a reușit să se încalțe. Pentru că a vrut.

Cred, de asemenea, că se impune să se scri ...

Prima oară l-am întâlnit pe Daniel Vighi la Iași, în anul care pare acum atât de îndepărtat, 1978. Era o mega-chestie studențească, dedicată poeziei, lui Eminescu - nu mai știu exact. Grupul timișorenilor era expansiv, iar între ei, Daniel arăta ca un Sfinx, foarte zâmbitor și nemișcat în mijlocul agitației. Am schimbat câteva cuvinte, am rămas într-o legătură fragilă. Mulți ani după aceea, el a fost cel care m-a introdus în lumea literară a Timișoarei, după apariția Omulețului roșu. Prin el i ...

Gaston Bachelard reproșa psihanalizei că se îndepărtează de însuși obiectul creației artistice, pentru a se cantona într-un domeniu prea uman și, prin asta, deloc specific artistului. Arta în sine nu este terapeutică, dar este evident că se poate insera într-un proces terapeutic. Din punct de vedere critic sau al publicului, indiferent că este vorba despre căutarea frumosului, a talentului, a tehnicii de interpretare/creație, de expresie, de comunicare, sublimare sau de substituție, avem de lu ...

Multă vreme profesorul, criticul și academicianul Eugen Simion a fost pentru mine o instanță abstractă, o ,,ființă de hârtie“, vorba lui Roland Barthes. O referință bibliografică de neocolit începând din liceu, coordonator al manualului de limba și literatură română din clasa a douăsprezecea, autor al prefețelor și postfețelor volumelor din colecția ,,Biblioteca pentru toți“ din anii 2009-2010, autor, de asemenea, al Scriitorilor români de azi sau al Dimineții poeților, studiu recomandat, îmi am ...

Nu știu cum se întâmplă, însă, de ceva vreme, două sunt întrebările care mi se tot pun, în diferite contexte mai mult sau mai puțin formale: 1. de ce mă încăpățânez să scriu în reviste literare sau publicații culturale neindexate, din moment ce textele apărute în ele nu pot fi cuantificate într-un punctaj cât de cât decent, de care să mă pot folosi în cv-ul academic; 2. dacă tot continui să o fac, de ce nu public fie în reviste finanțate substanțial sau "cu adevărat vizibile", adică de o largă ...

În ultima vreme au tot apărut cărți în care primul cuvânt este “toate", nu "o parte din", ci la modul absolut, viziunea a căzut pe întreg - Toate bufnițele lui Florian ori All the Light We Cannot See de A. Doerr și multe altele, ca în ultima vreme să se producă inflația acestui univers absorbit în exces, prin romane ca "Toate păcatele noastre" de Mihail Victus, urmat de "…și toate zilele de azi" de George Dumitru ori de "Toate greșelile care se pot face" de Cătălin Pavel.

De unde vin ...

"Îmbătrânesc... îmbătrânesc... Am să port pantalonul suflecat, tineresc."

(TS. Eliot, în trad. lui Mircea Ivănescu)

Florin Spătaru

Îmbătrânirea nu ar trebui să fie o formă de tristețe, pentru că e, de fapt, o transformare din prima clipă a existenței unui om. Încovrigarea unui corp sub acțiunea arzătoare a timpului e perfect normală, la fel cum o viață eternă nu e un paradis, ci mai degrabă un infern. Ofilirea noastră ne face să gustăm cu adevărat fiecare rază de soare. Ia ...

În ultimul timp, recunosc, m-am obișnuit să scriu proză scurtă și când mă întreabă lumea, spun cu jumătate de gură că mă sperie angajamentul unui roman. Este și nu este adevărat. Mă sperie, dar mă și încântă. Mă îngrozește, dar mă și incită.

Poate că este și un defect profesional, lucrez în domeniul IT, dar îmi place să pun lucrurile în ordine înainte să mă apuc de o proză. Știu cine sunt personajele, știu ce ticuri au, le cunosc frustrările. Câteodată, când chipul lor e încă acoperit de un vă ...

Aș putea citi Dragostea când te doare (carte colectivă), la un vinars, băut undeva, la un foc de tabără, unde se face și gulaș la ceaun. Pentru că nu doar citești poveștile, ci te identifici cu ele, le (re)trăiești, le (re)dai viața. Poți căuta o figura care-ți poate spune și ție povestea, te poate reprezenta cineva, poți adăuga printre povestiri propria mărturisire, fie ea și în gând.

Pentru Translucid de Ligia Pârvulescu se potrivește un vin Rioja, pe o plajă stâcoasă, în locuri prec ...

Am ajuns să citesc rar ce e lăudat în online. Ceea ce este lăudat de apropiați, da, citesc, dar asta pentru că știu că avem gusturi comune. Nu mai știu cine spunea, cred că Flaubert, că e bine să citești cărți foarte proaste și cărți foarte bune, asta pentru a-ți face o idee despre cum să nu scrii. Există doi autori despre care n-am auzit prea multe în online. Geniali ambii! Baricco și Manuel Vilas. Această poveste, romanul lui Alessandro Baricco, este o carte foarte iubită de italieni, la n ...

Principele, de Eugen Barbu, mă transpune în luna noiembrie, pentru că l-am citit în noiembrie și pentru că am ajuns să asociez în mod involuntar schimbarea vremii dinspre toamnă târzie spre iarnă cu degradarea din ce în ce mai accentuată de la curtea misticului principe fascinat (mai mult decât mine) de științele oculte.

În noiembrie, aștept să mă duc la teatru și să descopăr un roman în care să mă transpun cu atâta intensitate, încât să nu mai fac diferența dintre fotoliul confortabil din bi ...

Citind numărul anterior al revistei, mi-am dat seama că pentru mine anarhia rimează cu manifestul lui Sade, Francezi, încă un efort dacă vreți să fiți republicani. Toată efervescența revoluției franceze, cea care a bântuit lumea întreagă, își regăsește aciditatea în acest opuscul. Libertatea supremă poate că există cu adevărat în haosul anarhiei, dar nu poate fi de lungă durată fără a distruge totul. Destrămarea Vechiului Regim nu a putut fi lină în Franța prenapoleoniană, dar în vremurile de ...

Când vine vorba de noiembrie, dintre toate lucrurile pe care le-aș putea face, aleg să stau în casă, cu obloanele lăsate, și să citesc. Adesea să recitesc. Iar dintre toate lecturile posibile, cea mai potrivită cu "vremea de lacrimi" de afară (chiar atunci când nu plouă), mi se pare o povestire a lui Truman Capote, Master Misery sau Domnul Durere, cum s-a tălmăcit pe românește.

E o scriere stranie, anevoie de uitat. Mulți v-o amintiți, cu siguranță. Acțiunea povestirii începe chiar într-o d ...

Rolul exercitat de grupul literar Sburătorul în conturarea posturii și scenografiei auctoriale (am în vedere terminologia lui Alain Viala și Jérôme Mezoiz – unii dintre cei mai apreciați cercetători ai domeniului) ale Monicăi Lovinescu a fost unul semnificativ în evoluția ulterioară a fiicei criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Elena Bălăcioiu. Un studiu semnificativ în acest sens a fost realizat de Ligia Tudurachi în *Grup sburător. Trăitul și scrisul împreună în cenaclul lui E ...

E adevărat că mi se întâmplă foarte des în ultima perioadă să citesc ce apare relativ nou (publicate anul în curs sau cel precedent), dar asta nu pentru că sunt lăudate cărțile respective, deși știm că fiind noi apariții mereu iscă o mai mare vâlvă în jurul lor. Eu le citesc doar pentru că sunt apariții ale autorilor români contemporani, e valabil doar în cazul lor să îi citesc imediat sau aproape imediat ce apar, nu mi se (mai) întâmplă să pun mâna la fel de repede pe contemporani străini, eu f ...

Când mă gândesc la anarhie, primele filme care-mi vin în minte sunt "Invasion" al lui Hugo Santiago, din 1969, și unul recent, din 2020, "New Order" al lui Michel Franco.

În ‘69, regizorul argentinian Hugo Santiago, convocându-i ca scenariști pe Borges și pe Adolfo Bioy Casares, lansa o ciudățenie absurd-noir: "Invasion", un mix turbo între un SF politic și un thriller avangardist. Un oraș imaginar, Aquilea, intră sub asediul unor forțe obscure, beckettiene, iar o droaie de bărbați în costume ...

Decernarea premiului Nobel pentru literatură este, și a fost dintotdeauna, un prilej de discuții aprinse pentru toți marii susținători ai "literaturii bune". An de an se remarcă personalități care își apără autorii preferați, dovedind cunoștințe inegalabile în ceea ce înseamnă literatură universală, stârnind pe rețelele de socializare, bineînțeles, un val puternic de reacții jignitoare, sub diferite pretexte ce par mai mult sau mai puțin obiective, la adresa câștigătorului. Anul 2022 nu face exc ...

Ori de câte ori sunt provocată să vorbesc despre relația dintre anarhie și literatură (las de data aceasta în seama altora posibilitatea de a reflecta scriptic pe marginea anarhismelor ce au agitat sau continuă să agite mai mult decât tulburatul câmp socio-politic și ideologic autohton, regional, european ș.a.m.d.), primele referințe care îmi vin imediat în minte sunt avangardiste – futuriste, mai exact.

În primul rând, pentru că am impresia că parte din retorica agresiv-fanatică a manifestelo ...

În primul rând, trebuie să lămurim puțin ce înțelegem prin anarhie, fără a recurge la teoretizări, deși există din plin. Trebuie neapărat făcută distincția între ceea ce se înțelege curent prin "anarhie", adică o stare haotică, în care domină lipsa oricărei organizări, a oricăror norme, și care duce inevitabil la o senzație nu atât de libertate, cât de incertitudine și angoasă. Celălalt sens este cel filosofic și politic, anarhismul gândind o societate nu fără reguli, ci fără ierarhii, în care l ...

Aprobarea Legii Memoriei Democratice (Ley de Memoria Democrática) în luna iulie a anului trecut reprezintă încununarea eforturilor de a dezgropa istoria tăinuită a regimului franchist și de a face dreptate victimelor Războiului Civil Spaniol și ale represaliilor care au urmat. "Memoria este un drept", afirmă Félix Bolaños, ministrul Președinției și al Memoriei Democratice din Spania, "dreptul cetățeanului și, mai ales, un drept al victimelor", iar restaurarea acesteia, prin condamnarea în mo ...

Primul lucru sau primul curent la care îmi zboară mintea când invoc expresia "cenaclu literar" este romantismul. În secolul XIX, romantismul a condus, în Franța, la trecerea de la renumitele saloane la gruparea de tip cenaclu. Poate cel mai renumit cenaclu care răzbește în memoria colectivă, raportându-ne la mediul francez, este cel al lui Victor Hugo, care a reprezentat rampa de lansare pentru mulți tineri parizieni sau veniți din provincie, care au avut privilegiul de a se consacra total și si ...

Am observat, pe bună dreptate, o epidemie nejustificată a absolutizării în romanele contemporane, extinsă la toate nivelurile. Și-am să dau doar un exemplu: titlurile repetitive. În ultimii ani, la mai multe edituri, au apărut romane în care titlul începe cu adjectivul "toate..." – Toate bufnițele de Filip Florian, Toate păcatele noastre de Mihail Victus, …și toate zilele de azi de George Dumitru, Toate greșelile care se pot face de Cătălin Pavel ș.a.m.d. Această febrilitate caracterizat ...

Cred că ceea ce trăim astăzi e o edulcorare a adevăratei anarhii, cea de dinainte de al Doilea Război Mondial, când comuniștii/naziștii/anarhiștii erau o prezență vizibilă și constantă în multe țări, inclusiv prin sângeroase atentate teroriste. Nu mai trăim, slavă Domnului, acele vremuri, anarhismul de astăzi nu mai are un fundament ideologic puternic. Anarhismul de astăzi izvorăște mai degrabă, cred eu, dintr-o lipsă de sens și dintr-o nemulțumire profundă față de mersul lumii, față de o nedrep ...

Am încheiat vara cu o șampanie pe malul mării la Tuzla, la jumătatea lunii septembrie, cu valurile liniștite și cu pescărușii râzători (Larus ridibundus) ce-și poartă trupurile plăpânde pe deasupra apei, călcând-o în zbor, vârându-și ciocul, ciupind apa, cât să spere la un prânz copios, ca apoi doar să se ridice rapid deasupra apei, zburând pe loc, stând la pândă, reluând ritualul iar și iar, strigându-și versul melodios ca un acord de jazz.

Din mare

mi-am făcut

sicriu

...

Pe Eugen Nuțescu eu îl știu de Oigăn. Târziu am aflat că are și un nume. Și zic târziu, că pe Oigăn l-am cunoscut pe plaja de nudiști din 2 Mai, undeva prin 1992. Nu cred că mă înșel. Și dacă mă înșel, puțin contează... Era o comunitate acolo cu un mod de trai ce aducea cu poveștile generației hippie din anii ’60.

Lui Oigăn îi plăcea să cânte la chitară și o făcea acolo, pe plajă, cu un deosebit talent, repertoriul lui fiind foarte divers. Astfel, ne adunam foarte mulți în jurul lui și particip ...

Oricât de urât ne-a fost, intervalul 2020-2022 intră deja în regimul retrospecției. Dacă nu simțim așa, gândiți-vă la cei care n-au apucat să-l depășească. Ei ar fi vrut să le fie și mai greu decât ne-a fost nouă; numai să-și adauge și ei vârstele pe care o să le-mplinim, de-acum încolo, și pentru dânșii. Și cu ce ne alegem, în planul culturii istorice, din experiența lock down-ului? Căci "trecutul poate veni când vrea să îți strice socotelile. Și nu știi niciodată unde te va duce. Tot ce poți ...

Oigăn e poet pe bune! Poate că unora, care n-au citit "piese de schimb pentru păsări călătoare" (ed. Curtea Veche Publishing, 2021), nu le e clar dacă e textier pentru vreo formație rock sau pentru propriile show-uri de muzică. Este și astea, da, este și chitarist, performer, dar e și un poet veritabil. Am citit cartea cu o deosebită încântare, recunoscând în ea toate trăsăturile unui poet pur-sânge. Oigăn – Eugen Nuțescu – scrie o poezie în care realitatea e perfect nudă, antipoetică, fără s ...

Participarea la un concurs presupune multe emoții, dar și curaj, iar când este vorba despre un concurs literar, aceste lucruri desigur că există – în cazul în care primești un premiu pentru ceea ce ai scris, bucuria este foarte mare. Vorbesc despre bucurie pentru că scriu acum prin prisma propriei experiențe legate de concursul de manuscrise pentru debut în proză Primul roman, organizat de editura Litera, concurs în urma căruia, anul trecut, la prima ediție, manuscrisul meu a fost premiat, iar ...

Scrisoare deschisă Dinu Flămând

Scrisoare deschisă

Domnului Sergiu Nistor, Consilier Prezidențial pentru Cultură Domnului Lucian Romașcanu, Ministrul Culturii Domnului Viorel Badea, Președintele Comisiei de Cultură a Senatului Domnului Titus Corlățean, Președintele Comisiei de Politică Externă a Senatului

BOICOTAREA CULTURII ROMÂNE LA ICR

                            București, 7 septembrie 2022 

Stimați Domni,

Cu câteva luni în urmă, suplimentu ...

Deseori m-am întrebat în ultimul an și jumătate cât de mulți scriitori talentați a pierdut umanitatea din cauză că erau prea timizi. Îmi amintesc, de pildă, o discuție pe care am avut-o cu unul dintre colegii de la întâlnirile virtuale, în care el și-a exprimat speranța ca următorul atelier să se desfășoare fizic. Reacția mea? "Hell, no", fix în cuvintele astea. Firește, primul lucru pe care l-am avut în minte în momentul acelei replici a fost glosofobia, sau teama mea de a vorbi în public, team ...

Se observă la Ioana Em. Petrescu o dorință de a teoretiza (sub o formă sau alta) literatura de călătorie, dar (și) un sentiment de (auto)justificare în raport cu modelul (de călător) de la care se revendică aceasta. Din păcate, din proiectul volumului de amintiri americane pe care și-l propusese să-l scrie, rămân doar câteva pagini introductive, reproduse în Addenda, întrucât moare prematur. Astfel, în Notă asupra ediției, Ioana Bot nota: "Volumul de față (Scrisori americane) conține scris ...

Cine nu a auzit de Arca lui Noe? Sau de Turnul Babel? Dar s-a gândit chiar toată lumea la legătura lui Cain cu aceste întâmplări? La posibilitatea ca el să fi fost prezent pe celebra arcă a salvării pe timpul potopului, ucigându-i pe toți moștenitorii lui Noe? Inducându-i chiar acestui ales ideea sinuciderii, unul dintre cele mai grave păcate.

Probabil sunt puțini care să nu fi auzit de Lilith, dar relația ei cu același frate criminal este explorată de Saramago dintr-o perspectivă binară, a iub ...

În vara aceasta am citit romanele unor debutanți. Ediția a doua a concursului de debut organizat de editura Litera a adus în jur de 50 de romane, iar 41 au ajuns la juriu, fiind eligibile. Multe texte nu mi-au spus mare lucru, în sensul că preiau vechiul șablon, scriitura de-acum 40 de ani. Au fost apoi romanele scrise fără chef, cu efort evident. Am citit și romane cu aceeași obosită poveste despre copilărie, despre experiențele unanim știute (moartea părinților, primul profesor sau prima d ...

Perioada imediat următoare prăbușirii regimului comunist din România este definită de un imbold aproape incontrolabil al justiției retroactive, care a șters adesea linia de demarcație între rolurile de victimă, călău, opresor sau colaborator la înfăptuirea atrocităților. Complexitatea fenomenului opresiv totalitar implică un set amplu de dileme morale, pe care societatea a căutat adesea să le soluționeze tranșant, apelând la un discurs public cu aer de diatribă mediatică. Cazul singular al unui ...

Închei investigația mea cu alte 3 întrebări:

1. Putem discuta despre o istorie a literaturii române (în) online?

2. Literatura pe internet – o nouă paradigmă literară?

3. Care sunt funcțiile și raporturile dintre cititor și scriitor în mediul virtual?

Ciprian Handru

Alexandra Olteanu

1. Proiectul unei istorii literare este un demers ideologizat, aglutinat în jurul unor obiective extraestetice. Putem scrie o istorie literară protocronistă, una marxistă, una feminis ...

Un oraș medieval, pe o culme de colină, pierdut în peisajul inconfundabil al Toscanei. Vii în pantă, chiparoși, pâlcuri de copaci, drumuri șerpuitoare. Când am ajuns acolo, într-un noiembrie târziu, în spate se profilau, măreți și înzăpeziți, munții, în timp ce la poale era toamnă însorită, veselă și colorată. Un contrast splendid, ca un peisaj dintr-o vedutta migălos compusă. Aceasta e însă o priveliște mai degrabă rară, pentru că nu prea des aerul Toscanei e așa clar, iar orizontul rămâne ce ...

În continuarea anchetei mele, despre transformarea/adaptarea limbajului literar în raport cu noile media, considerând că literatura pe internet reprezintă unul dintre cele mai generoase obiecte de cercetare ale studiilor actuale. Înainte de toate, se relevă caracterul trans și inter (cultural, național, literar etc.) al literaturii pe internet, precum și caracterul ei hibrid, fluid – ceea ce o va face greu de clasificat..., determinând niște funcții și raporturi (și mai) greu de urmărit: f ...

Gusturile în materie de literatură sunt evident, subiective. Totuși, în cercul meu de apropiați, am observat o preferință pentru poezie contemporană sau pentru non-ficțiune: cărți de “dezvoltare personală" , axate pe subiecte precum psihologie, neuroștiință, psihologia relațiilor sau productivitate.

 Cărțile au devenit mai accesibile odată cu era internetului. Vorbim despre edituri care au pus la dispoziție variante digitale (ebook-uri) sau servicii care oferă audiobook-uri. Ba mai mult, exi ...

Pasiunea pentru literatură, vocația, eventual, se trage, mai ales, din lecturi și autori pe cale de a deveni modele și idoli. Ceva de felul ăsta sunt, pentru mine, Gabriel García Márquez și Mario Vargas Llosa, pe care i-am descoperit recent într-un dialog-conferință, organizat la Lima în 5 și 7 septembrie 1967, făcând subiectul unei cărți de 150 de pagini, apărută în 2017 la o editură din Spania și tradusă, anul acesta, la Humanitas.

În ultimii patruzeci de ani, i-am citit și recitit pe cei doi ...

În 2015 era lansată una dintre cele mai populare pagini de Facebook din România, The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României. O comunitate eterogenă care a crescut la 170.000 de voluntari, coagulați în jurul dorinței de a ajuta, de a recupera, a regăsi, a cârpi povești de iubire între copiii dați spre adopție și familiile biologice. Creatoarea ei, Ileana Cunniffe Băiescu, nu și-a imaginat niciodată amploarea pe care avea să o capete propria aventură de a-și re ...

Am așteptat cu nerăbdare la Paris sfârșitul lunii martie, când a avut loc vernisajul expoziției "Boldini – les plaisirs et les jours", organizată în mijlocul orașului unde celebrul pictor italian a știut să strălucească. Prima expoziție retrospectivă dedicată artistului în ultimii 60 ani, unul dintre marile evenimente culturale ale anului a fost prilejul de a descoperi peste 150 de lucrări, desene, picturi inedite ale pictorului, dar și costume și accesorii de modă așezate în spațiile muzeului P ...

 Distribuie pe Facebook  Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Anul viitor nu vom mai fi prezenți pe la târgurile de carte nici ca marțieni, nici ca bieți scriitori veniți dintr-o țară necunoscută. Fiindcă noua echipă de la ICR a redus drastic finanțările de carte, deja insuficiente, fără nicio explicație. Dacă anul trecut au fost finanțate peste 100 de titluri, anul acesta numai 24 (din 108 dosare acceptate). Unii dintre editorii străini care deja ne editaseră voiau să continue să ne pu ...

În 1949, anul în care Simone de Beauvoir publica, la Gallimard, Al doilea sex, cea mai cunoscută carte a sa, considerată azi manifestul feminismului din lumea întreagă, Cléo de Mérode, simbolul frumuseții feminine Belle Époque, împlinea șaptezeci și patru de ani. Nu mai era de mult o celebritate mondială, dar era în continuare o distinsă pariziană, acum de vârsta a treia, amatoare de plimbări solitare între apartamentul său situat în apropierea parcului Monceau și grădina Bagatelle. Parizien ...

Editura Cartier devine din ce în ce mai vizibilă în ochii cititorilor, prin (re)editarea unor volume care contribuie, neîndoielnic, la alcătuirea unui canon literar românesc actualizat. Prin "CARTIER de colecție" observăm o reafirmare a poeziei românești, valorificând nume precum Nichita Stănescu, Mariana Marin, Adela Greceanu, Mariana Codruț, Nora Iuga ș.a.m.d. Ne atrage atenția în special antologia îngrijită de Alina Purcaru și Paula Erizanu, *Un secol de poezie română scrisă de femei. (1945-1 ...

Boccaccio (1313-1375)! În fiecare vară îmi aduc aminte de el, poate pentru c-am citit Decameronul într-o vară, chiar într-o lună ca aceasta, de august opărit. A scris poeme, studii pe diverse teme (istorie, mitologie, geografie), o monografie închinată lui Dante (în care povestește și istoria Francescăi din Rimini, așa cum circula în epocă), dar Boccaccio rămâne în istoria literaturii mai ales prin Decameronul, un pseudoroman, în care sunt adunate multe dintre povestirile lumii mediteraneene ...

Cred că apetența pentru tipul de proză, de scriitură, de acțiune, ține de tipul de cititor. Nu de timp, nu de timpuri. De felul în care suntem formați ca cititori. Eu prefer proza elaborată, sofisticată în mod natural, nu "căutată", acesta fiind păcatul multor autori. Mai ales contemporani. "Căutată" și în simplitate și în complexitate. Am citit câteva poeme de Louise Elisabeth Gluck, imediat ce i s-a decernat Nobelul și, nu știu de ce, mi-au amintit de proza psihotică a lui Andrew Solomon. Pent ...

Dialoguri în scris

Zilele trecute vorbeam cu un prieten despre Cenaclurile literare, întrebându-mă ce mai presupune & (re)prezintă actualmente cenaclul literar, având în vedere social media; așa că i-am scris Cristinei Pașcanu, propunându-i câteva teme de discuție, pe care vi le propun și vouă:

1. Cenaclul literar și/sau cenaclul virtual. Delimitări, ipoteze, funcții etc.

2. De la mentor la administrator de grup (virtual).

3. Comunități literare on-line. Exemple, roluri ...

Aparent, fără legătură, astăzi m-am gândit la Hermes, dar în esență, luna august îmi aduce întotdeauna vești de la zeul mesager și patron al hermeneuticii.

Printre intelectuali, cred că Hermes a fost cel mai răsfățat zeu al patrimoniului grec. Chiar și în perioada clasică a avut rol însemnat, după ce Platon l-a psihanalizat pornind de la rolul lui de însoțitor al morților, ajungând apoi la atributele de zeu al negustorimii ori de ființă amăgitoare și labirintică și chiar mai mult (Cratylos). ...

Ce s-a-ntâmplat?!

Să vă spun eu ce s-a întâmplat cu domnul. A trecut la veganism, asta a făcut. Ce sânge, mai bine o duci cu suc de roșii. Oricum voi, dragilor, de când stați cât e ziulica de lungă pe Facebook și alte locuri de numaidecâtă pierzanie a timpului, vi s-a subțiat sângele mai ceva ca apa de ploaie. Nu mai face efortul să vă vâneze. Hai, apropiați-vă și priviți-l mai bine, și-a retezat caninii, și-a lăsat în amintire un cioc de forma lor, a cărui aparență pe chipul său fantomatic ...

Am mai multe artere, dintre care una mă preocupă în mod special.

Am o arteră care s-a apropiat excesiv, îngrozitor de mult de nervul auditiv.

Acea arteră infidelă, care și-a părăsit conglomeratul de baștină, s-a decis să asfixieze un spațiu altădată larg dintre ea și nerv. De fapt, nu știu care, Nervul sau Artera, nu și-a mai putut stăpâni pulsațiile și s-a lăsat condus periculos de aproape de celălalt.

Rezultatul, pe lângă o tensiune transmisă din cap în vine (și-mi vine să las cu totul actu ...

Lucrând ca librar, am avut nenumărate ocazii de a observa cu atenție tendințele tinerilor cititori în ceea ce privește proza de azi, dar și de a purta discuții privitoare la romanele preferate. Grila de evaluare are la bază, de cele mai multe ori, capacitatea unui roman de a menține lectorul captivat pe întreaga desfășurare narativă ori de a fi citit printr-o cheie a lecturii identificatorii, și mai puțin contează aspecte precum stilul, mesajul. Este un fapt confirmat și prin popularitatea și ap ...

La un vin cu prietena mea genială

Un cuvânt puternic, urât, agresiv – zghihară – o lovitură a cărei urmă devine una cu pielea, încă îi simți usturimea zvâcnind în dermă. Un soi autohton îndrăzneț, tupeist, care are multe de spus. Zghihara de Averești - Nativus este un vin echilibrat, cu aciditate ridicată, cu note de măcriș care îți lovesc cerul gurii și îți aspresc limba. Un vin proaspăt, ca o gură de aer rece într-o dimineață de iarnă, un vin care miroase a frig. Corpolent, structurat, cu o ...

Semiotica amenințării cuprinde o zonă largă de manifestare, fixată într-un timp al probabilității, un viitor pervers și imprecis, căci amestecă valențele unei promisiuni cu funcțiile pedepsei, având în același timp percutanța unei predicții malefice.

Cel mai adesea, teama este alimentată de ceea ce ar putea să se întâmple și nu de prezentul întâmplării, așa cum o ilustrează povestea lui Creangă despre drobul de sare. Amenințarea dezvoltă o serie de evenimente posibile, întreținute în primul rân ...

Literatura fantasy pare a fi ușor discreditată, în special dacă ne raportăm la perioada imediată de după căderea regimului comunist. Odată cu apariția pe piața românească a traducerilor reprezentative pentru acest gen, precum Harry Potter ori Stăpânul inelelor, literatura fantasy autohtonă se dovedește a fi subdezvoltată. Fondator al specificului local și al genului, Vladimir Colin, aduce în prim-plan, încă din anii regimului comunist, literatura fantasy în România, prin operele *Legen ...

Ce-ai citit ultima oară?

Sunt în perioada Hemingway, un scriitor de care nu m-am putut apropia multă vreme și față de literatura căruia aveam sentimente amestecate. De data asta, am luat-o metodic: mai întâi Fiesta, apoi Adio, arme (le-am dus la bun sfârșit cu râvnă benedictină) și, chiar când eram pe punctul de a spune pas, Câștigătorul nu ia nimic. Iar aici s-a produs un declic pe care nu-l mai așteptam. Am citit câteva povestiri cu creionul în mână și pe unele le-am mai citit o dat ...

În eseul său, Ființa și neantul, Jean-Paul Sartre scria că, în structura ei primară, rușinea este o rușine față de cineva. "Mi-e rușine de ceea ce sunt. Rușinea realizează deci o relație intimă a mea cu mine: am descoperit prin rușine un aspect al ființei mele... Tocmai am făcut un gest stângaci sau vulgar: acest gest se lipește de mine, eu nu îl judec, nici nu îl blamez, îl vizez pur și simplu, îl realizez sub chipul pentru-sinelui. Dar iată că ridic, dintr-o dată, capul: cineva era acolo și ...

Fiecare text care a ajuns la mine a avut importanță în consolidarea colecției, chiar și cele care n-au fost publicate. Fără context nu poți să construiești, iar fiecare text de literatură distilează backgroundul. Pe unele le-am primit de la prieteni, între care Cosmin Perța, cu flerul său literar. Altele au venit direct, prin poșta electronică. Apoi a mai fost și concursul Primul roman (a cărui ediție a II-a tocmai a început), iar dintre cele 100 de romane înscrise în concurs, patru au fost pu ...

Tema sexualității a acaparat, într-adevăr, scena compozită a romanului contemporan, dar, cu toate că are în spate mai mult de un secol, reușește să se mențină actuală, fresh. Cred că succesul temei sexualității constă în diferitele "rețete" estetice pe care le mixează și în combinațiile tematice în care este plasată. Această temă, care încă apare drept controversată pentru mulți cititori "inocenți", a făcut deliciul publicului românesc din secolul al XIX-lea, acaparând toate subgenurile romane ...

"Cărțile urmează moravurile și nu moravurile cărțile" le arunca în față contemporanilor pudibonzi Theophile Gautier în prefața unei cărți ce azi ne-ar părea mult prea cuminte, "Domnișoara de Maupin". Așa că, da, poți admite că sexualitatea descrisă nu în nuanțe, ci în culori crude și violente e nu neapărat un exces, cât un reflex, o oglindire. Mai mult, simplul fapt de a vorbi despre o adevărată temă a sexualității în romanul contemporan dovedește, dacă nu un exces, măcar o preocupare constan ...

Am fost, în perioada imediat următoare încheierii anului școlar, prinsă în tumultul examenelor și al evaluării. Ca de fiecare dată, subiectele date au suscitat vaste discuții în spațiul public, pentru că, firește, la așa ceva suntem imbatabili. Potrivit tradiției, profesorii au evaluat, unii dintre ei onest și responsabil, alții ca o oaste de strânsură, contestațiile au curs gârlă și au adus finalmente, lumină și dreptate bieților elevi supuși furcilor caudine ale examenelor de tot soiul. S ...

În principiu, nu cred că senzaționalul face casă bună cu literatura care își merită numele. Sigur, sunt la fel de convins că literatură se poate face pornind de la orice – chiar și de la senzațional.

Odată cu emergența romanului și consolidarea lui, în secolul al XIX-lea, scriitorii au luat distanță de faptul senzațional, relegându-l paraliteraturii. O astfel de paraliteratură era în vogă în perioada victoriană în Anglia: crime, răpiri, sinucideri, adultere, bigamie etc. Marii scriitori ai vrem ...

"Când temeri d-astea n-ai, rabzi viața mai ușor" îi spune Iocasta lui Oedip (în tragedia lui Sofocle). Grija, justa măsură, viața în afara angoasei, inutilitatea și câte și mai câte sunt stări, teme și deprinderi de care nu sunt străină. Poate, de aici, o constantă nepotrivire în peisaj, începuturi și renunțări, așteptări și blazări care de care mai neavenite și mai curioase. Mereu cu ochii pe mine, mereu atentă să nu (mă) mint. De când mă știu, parcă tot timpul am avut de dat socoteală.

Să nu ...

Filolog subtil, format la școala bucureșteană, aducându-mi aminte de rafinamentul cultural al lui Romulus Vulpescu, de care însă se detașează net ca prozator, Florin Spătaru este un povestitor care prețuiește emoția, respingând proza cerebrală și exhibițiile postmoderne. Te cucerește din capul locului prin frază, prin imaginar, prin demersul poveștii.

Doina Ruști, prefață la volumul Greier de topaz, Litera, 2022.

Fragment

"Olga stă pe scaun și fumează. Îi place să-și bâțâie picior ...

Recenta carte a profesorului Laurențiu Vlad reconstituie câteva episoade din îndelungata istorie a ideii de Europa și a conștiinței apartenenței sau non apartenenței la cultura ori civilizația bătrânului continent.

Lucrarea conține capitole de sinteză, precum cel istoriografic sau acela care se referă la felul în care s-au raportat cărturarii români de prin secolele XVII-XIX la "Occident". Volumul include și studii de caz, în care autorul a căutat să reînvie modele europenității, pe care unii ...

Bârfă, zvon, secret, conspirație, flirt: tot atâtea fenomene care incită, suscită și excită. O categorie eterogenă de fenomene subterane, informale și periculoase, între care există certe asemănări de familie. Fiecare dintre acestea se înfiripă în intersectările sociabilității umane, speculează informalitatea comunicării interpersonale și îi angajează pe protagoniștii care le practică în relații încâlcite de complicitate. Toate derivă din intersectarea unor nevoi fundamental umane: cea de cunoaș ...

"esti?" a transmis Maria’s Iphone.

"mamaa, cand o sa incepi si tu sa traiesti in prezent??" a transmis android-27d9d07.

Cele ce urmează sunt gânduri care n-au existat vreodată în memoria mea Flash, iar sistemul meu de operare nu are niciun program pentru astfel de scrieri. Vă rog să nu mă confundați cu vreo chiuvetă sau să credeți că sunt vreo răsuflare de teorie post-x. Nu poate fi găsită empatie pentru existența mea decât dacă te încăpățânezi să vezi ceea ce nu există. Eu sunt un router î ...

Între multele componente ale jocului actoricesc se află o zonă hibridă, în care exuberanța și isteria se întâlnesc adeseori. Acțiunea dramatică cere acel tip de energie molipsitoare despre care se spune că electrizează sălile de spectacol, atrăgând spectatorul, determinându-l să participe, căci un spectacol la care receptorul nu este parte a jocului rămâne o simplă manifestare artificială. Arta actorului înseamnă împărtășire și entuziasm pur.

Or, bucuria contagioasă, ilaritatea sau nefericirea ...

Se întâmpla în urmă cu niște ani, la un târg de carte. Peste o oră, urma să primesc un exemplar al noului meu roman, din mâna noului meu editor – o colaborare începută sub cele mai bune auspicii. Eram, deocamdată, la masă, în fața Circului foamei expoziționale Romexpo, cu marele meu prieten și mare editor Valentin Ajder, de la care auzisem, cândva, o spusă-confesiune extrem de pilduitoare: am încercat să rămân un om în mjlocul lupilor, cu referire explicită la editori. Fără doar și poate, Valen ...

Nu știu cum, întortocheate sunt gândurile noastre, dar când cineva pronunță în jurul meu cuvântul "vacanță", deja mă văd transportat pe malul mării, cu picioarele goale prin nisip, uitându-mă cu ochii mici către punctul din larg unde cerul și apa își dau mâna și devin de nedespărțit. Și imaginea mării aduce cu ea mirosul de sare și alge, lumini în noapte și tânguirile pescărușilor, o alunecare în melancolie din care mă scoate sunetul unei sirene (de vapor ☺). Nisip rece sub picioare, umbrelă, șe ...

Când m-am hotărât să-mi leg numele de colecția Biblioteca de Proză Contemporană (BPC), de la Litera, aveam în minte ideea unui grup funcțional, ceea ce s-a dovedit până la urmă un proiect realist. Când un scriitor aflat la început de drum coordonează o colecție, îl poți suspecta că vrea să se promoveze prin poziția respectivă. Dar când un scriitor deja confirmat face același lucru, are în minte o direcție. Acesta este cazul meu.

Când am luat în grijă colecția, nu mai aveam nevoie de o poziție î ...

Mi-am luat două zile de vacanță și cum înainte de asta am trecut pe la LITERA să înregistrez un audiobook, după Ciudățenii amoroase, am dat de un roman pe a cărui copertă, pe lângă paharul de vin, fotografiat cu artă, se afla și-o bulină, pe care scria "Carte publicată în peste 25 de țări". Uimitor, nu? Mereu m-au lăsat lampă cărțile de succes, pe care le-am privit cu suspiciune, dar și cu invidie. Iar de data asta, pentru că tot îmi luasem vacanță, am citit acest roman, care și-a făcut loc în ...

Nu știu cum, întortocheate sunt gândurile noastre, dar când cineva pronunță în jurul meu cuvântul "vacanță", deja mă văd transportat pe malul mării, cu picioarele goale prin nisip, uitându-mă cu ochii mici către punctul din larg unde cerul și apa își dau mâna și devin de nedespărțit. Și imaginea mării aduce cu ea mirosul de sare și alge, lumini în noapte și tânguirile pescărușilor, o alunecare în melancolie din care mă scoate sunetul unei sirene (de vapor ☺). Nisip rece sub picioare, umbrelă, șe ...

Să mă gândesc la mare, la vacanță atunci când mă așteaptă încă două luni pline de muncă, în care mintea mea se va tura ca un motor obosit, pare cel mult un act de cruzime, de tortură. Eliberare. Explozie. Atunci când ne reîntâlnim, eu și ea, când corpul meu ia contact cu ea. Marele carusel al valurilor își face mereu treaba și ies din apă, curățată, purificată. Apa îmi intră prin toate colțurile, prin toate ungherele, îmi dezvelește toate alveolele, toate miliardele de celule, iar eu sunt strălu ...

Și evit glumele legate de întârzierile de pe tabela cu plecări/sosiri, pentru că nu ăsta e scopul. Mersul cu trenul reprezintă o evadare din realitate și o opțiune pentru a ne regăsi cu literatura. Este singurul mijloc de transport care îți oferă iluzia libertății. Pe scaunul din compartimentul x ești tu, cu o pereche de căști înfipte-n urechi, cu un roman în mâini, citind. În jurul tău, tinerii cu telefoanele pornite, scrollează diferite aplicații social media. Puțin mai în față, un laptop ru ...

Niciodată n-am fost atras de mare. O fi gena danubiană de vină, trebuie neapărat să văd o întindere de apă tivită cu maluri și meandre? De fapt, omit o nuanță importantă: ceea ce-mi jenează relația cu marea este cultura litorală – desantul populației pe plaje, turismul-amfibiu ce face adesea din prima linie a apelor teritoriale o veritabilă cocină hormonală. Și când scriu asta, nu mă refer doar la România, ci la un soi de "litoralism" universal.

Așadar, sunt trei lucruri care îmi vin în minte c ...

Doina RUȘTI

Radu Aldulescu s-a născut de Sfinții Petru și Pavel, adică de ziua fructelor, mai ales a celor din care se scot alcooluri tari. Prin urmare, la sfârșit de iunie, mai precis în seara de 29 iunie, ne strângem să vorbim despre literatură.

Firesc, năvalnic și rudă bună cu "poeții viscerali" ai lui Roberto Bolaño, Aldulescu este prozatorul care a deschis poarta la finalul comunismului, aducând cu el "floarea albă" de pe câmp, despre care cântă mai sus. Mulți ani, Radule, cu proză și ...

Criza hârtiei, care se ivea anul trecut prin noiembrie (se pare că tensiunea încolțește în toate crizele pe final de an și se acumulează treptat pentru a exploda la sfârșitul iernii sau primăvara) m-a făcut să îmi amintesc un moment destul de îndepărtat. La sfârșitul clasei a patra veneau la rând, în manualele de matematică de la începutul anilor 2000, așa-numitele ,,probleme de perspicacitate", cu aerul lor lejer, de vacanță. Una dintre ele, pe care, iată, n-am uitat-o până azi, suna astfel (ap ...

Personal nu am avut vreo interacțiune directă sau în câmpul visului cu Sânzienele (Ielele noastre din popor) sau poate nu-mi amintesc eu. Cert e că am o povestioară despre ele, transmisă din generație în generație.

În Moldova, zona Pancu-Movilița, există o întindere de câmp pe care Zăbrăuțul trece cum îl taie capul. Uneori se ambalează când plouă mai mult și face ravagii, alteori curge ca un firicel în pragul secării.

Și în zona asta e un loc unde pământul e moale, sub care se aud țipete. Loca ...

În ceea ce mă privește, Sânzienele m-au blagoslovit nu cu un vis, ci cu o amintire, care treptat a ajuns să se amestece cu frânturi de vise și de povești.

S-a întâmplat în urmă cu câțiva ani, la Veseud-Chirpăr, un sat săsesc din județul Sibiu, cu o impunătoare biserică fortificată (evanghelică) și cu multe tufe de soc presărate prin grădini și pe dealurile din apropiere. Am ajuns acolo pe 21 iunie, când dealurile erau împodobite cu flori de tot felul, iar foșnetele, miresmele și culorile ch ...

Am plecat la mare cu gândul de a schimba ceva în ideea de gală. Când se dau niște premii, urmează în mod sigur o festivitate cu scenă, cu viori, cu momente artistice. Aș fi vrut ca premiile FICȚIUNEA să se țină pe Plaja Neversea, seara, stând pe perne sau direct pe nisip, vorbind firesc între noi despre ideea de premii, despre nominalizați. Dar n-a fost să fie. Pe 8 iunie, când erau programate premiile, s-au rupt norii. Totuși am coborât pe plajă, m-am bucurat de nisipul ud și am încercat apa mă ...

De-a lungul vieții mele s-au produs câteva schimbări, deloc neglijabile, una dintre acestea fiind atitudinea față de străini. Într-un studiu dedicat simbolismului străinului Derrida îl fixează în ipostaza de oaspete și de dușman. Străinul este cel obligat să se identifice, dar și cel care poate să pătrundă în universul sinelui - în mod abuziv (ca dușman) sau prin seducție (ca oaspete). Șansa ființei de a stabili o legătură benefică este de a-l primi pe Altul în numele unei ospitalități desăv ...

Bookfest-ul de anul acesta a fost un prilej bun pentru poze și îmbrățișări.

Nimic nu redă mai bine o atmosferă de târg, ca instantaneele. Tocmai de aceea, am hotărât să public aici un reportaj din imagini, rugându-i pe colaboratorii revistei să trimită și alte fotografii. Iată ce-a ieșit:

O discuție aprinsă între Doina Ruști și Ioana Drăgan, pe tema creioanelor de roșcov. În planul doi, de la dreapta: Florin Spătaru, Ligia Pârvulescu, Liviu G. Stan, Alexandru Lamba.

Lansarea romanului Gr ...

Liviu G. Stan a fost recompensat recent cu Premiul FICȚIUNEA pentru cel mai creativ scriitor al anului trecut, premiu acordat de Revista OPT motive și Asociația Creatorilor de Ficțiune.

Sunt fragmentarist. Cred că da. În cele patru romane scrise până acum am cochetat în grade diferite cu fragmentarismul. Însă cel mai mult în "Salamandre". Nici nu cred că pot nara altfel decât cu tracțiune eliptică pe fragment. De⁠-⁠asta îmi plac atât de mult Don DeLillo, Herta Muller, Mati Unt (tătuca post ...

Cred cu tărie în arta hibridă, într-o nouă formă de expresie care a început timid de trei decenii încoace. Între literatură, artele plastice, film sau muzică au crescut treptat teritorii de graniță, din ce în ce mai întinse, pregătite să-și declare autonomia. Filmul de artă, clipurile artistice, pictura tematică, muzica bazată pe text sau pe o temă literară, poezia ca manifestare vizuală, numeroasele forme ale artelor spectacolului, micro-ficțiunile, flash-ul literar, "instalațiile" simbolice, a ...

Odată cu noul coronavirus (Sars-CoV-2), apărut la finalul anului 2019, istoria recentă a luat o întorsătură cu totul și cu totul diferită față de cea pe care am trăit-o și experimentat-o până acum, mai ales, generațiile mai tinere, care nu au mai trecut prin fenomene de o asemenea anvergură. Era de la sine înțeles că în urma unui așa tragic, aș spune, fenomen să urmeze numeroase repercusiuni resimțite în toate domeniile – economic, politic, social, cultural etc. Nici că oamenii "s-au obișnuit" c ...

În folclorul românesc nu se face diferența clară dintre șaman și magician, dar există alte distincții, făcute între vrăjitorul bun și rău, între vraci, doftor, bărbier și fermecător. Se vorbește adeseori despre magia bună și cea "neagră". Există de asemenea o magie domestică și una derulată sub protecția Bisericii (așa cum ar fi mult folosita carte a Blestemelor lui Vasile cel Mare).

În mod curent este acceptată teoria freudistă conform căreia în timp ce șamanul acționează căutând fluxul viu ...

Războiul este una dintre experiențele fundamentale ale umanității, dar una dintre cele la care n-ai vrea să iei parte, care n-ai vrea să te implice sau să te afecteze. Pentru că este totodată și poate cea mai traumatică experiență umană colectivă. Chiar mult după ce glasul armelor nu se mai aude, rănile interioare se simt și au consecințe și după câteva generații.

Că pacea e fragilă, o stare, de fapt, artificială, menținută cu eforturi și compromisuri, se știa de multă vreme, dar când încă răzb ...

Iubitorii artelor plastice sărbătoresc zilele acestea împlinirea unui interval îndelung de la nașterea uneia dintre cele mai importante scriitoare și pictorițe române, artista Margareta Sterian.

Dictaturile care au dominat secolul al XX-lea au marcat o perioadă cruntă din viața Margaretei, dar asta nu a împiedicat-o să traducă poezie engleză și franceză, să scrie volume de proză și poezie sau să picteze, situându-se incontestabil în avangarda literară și plastică. Cenzura și antisemitismu ...

All my friends are half – something, zise Cath și toți priveau către castelul din orașul vechi de pe cealaltă parte a Vltavei. Frigul praghez de octombrie e tăios și nu are nicio legătură cu răcoarea tomnatecă din București. Aici soarele se arată puțin, iar aburii care ies din cafeaua proaspătă se risipesc pe nesimțite.

Aceasta se întâmpla înainte de pandemie, dimineața, în pauza scurtă de la jumătatea cursului Immigrant Literature of Modernism, pauză în care s-a vorbit mai mult și mai inte ...

În general, practica de notare a cărților cu steluțe și recenzarea la grămadă pe modelul hotelurilor sau restaurantelor mi se pare cel puțin bizară și nu o urmăresc niciodată. Am intrat de curiozitate la un moment dat pe un astfel de site – celebru, de altfel – și ce am putut citi în comentariile de acolo nu era cu nimic diferit de nivelul comentariilor pe care le găsești la diverse articole din ziare sau în postările de pe rețelele de socializare. Respect prea mult o carte și autorul său – care ...

Allex Trușcă

Când mă gândesc la sărbatori, indiferent că vorbim despre cele de Crăciun sau de Paște, leg automat aceste evenimente de copilăria petrecută la țară, în Oltenia. Cred că cel mai așteptat moment era chiar starea de așteptare care se instala imediat ce treceau Floriile. Părinții mei erau foarte religioși în acea vreme și eram obligat să țin postul împreună cu ei, tare greu pentru un copil de vreo zece-doisprezece ani, deși nu exitau tentațiile de acum. Așa că așteptam să treac ...

Doina Ruști

Nu demult am auzit un scriitor spunând că a se urina pe un confrate premiat e datoria lui față de cititori. Urmărind platformele cu note, steluțe și alte evaluări, am văzut o sumă de oameni, în proporție copleșitoare necititori, gustând cu exuberanță plăcerea de a-i insulta pe scriitori, mai ales pe cei notorii, ca să vadă și ei cum e să fii strivit de istorie. Pe multe dintre aceste platforme, delațiunea e încurajată în numele dreptății universale, exact cum era încurajată î ...

Sincer să fiu, m-am gândit și mă tot gândesc la situația aceasta. Cum îl privesc eu pe colegul meu de breaslă? Sunt în stare să fiu sincer față de el? Să-i spun exact ce cred despre cărțile lui? Dacă sunt foarte amabil nu cumva mă prefac? Îl laud, dar nu cumva laudele sunt un fel de mască pentru a nu se vedea cât mă roade invidia? Am mai avut prilejul să spun că este mai bine să fii invidios decât indiferent. Dacă romanul confratelui mă lasă rece, atunci nu am câștigat nimic. Mai bine să mă obse ...

Fie că vorbim despre un fond ideatic sau estetic, despre fluiditate/rigiditate a corpului tematic, contestarea nevoii de expunere a anumitor subiecte (literare sau nu) aduce în discuție o poziționare concis-radicală în raport cu întreaga problematică artistică. Trăim în era toleranței, a acceptării (in)voluntare, adesea impusă de partizani ai filosofiilor de tip egalitarianist-flower-power. Într-un asemenea context, lăsând de-o parte lista alergenilor morali, să denunți, practic, supralicitare ...

O catastrofă până de curând uitată, depozitată rezidual în documente ale timpului sau trăită mai degrabă cu suportul de energie a imaginației, ficțiunii sau jocului, războiul a devenit recent o realitate din imediata apropiere. Evenimentele în desfășurare au transformat improbabilul în probabil, cu atrocități și tragedii de neconceput într-o civilizație, chiar și una a valorilor relative. Pornind de la știri, tematica războiului s-a actualizat, discursul general a fost obligat să regăsească în g ...

Trăim în mod evident o perioadă de anomalii și descompunere. Totul a accelerat în ultimul deceniu, când egomania a ajuns la exacerbare, potențată în bună măsură de social media. A fost mai întâi vorba despre apariția unor facilități de afirmare a personalității. Prin 2009, lumea privea încă reticent spre Facebook, considerându-l un mod vulgar de manifestare. Mulți se jenau să-și dea numele, să emită opinii. Ca, în scurtă vreme, să înceapă furia scrisului, a mărturisirilor și a fantazărilor, resi ...

Războiul pornit de Rusia în Ucraina pare o "ciocnire a civilizațiilor" între distopiile LSD ale lui Vladimir Sorokin și realismul conspiraționist din romanele lui Victor Pelevin, totul încapsulat în mintea paranoică a unui gnom sângeros care se visa cândva sosia lui Petru I. Haos strategic, debandadă militară, criză pe lanțul comenzii, aventurism terorist – acestea sunt ingredientele care i-au determinat pe experții în istoria războaielor să considere raptul teritorial ordonat de Kremlin ca fiin ...

Bastian trase ușor de genele casei ca într-o dezmierdare pentru a urmări reacția geamului ce se deschise iute de tot. Deși înălțimea ușii îi ajunse un pic mai jos de frunte, bărbatul a reușit să se uite înăuntru prin antreu, spre bucătărie și în cele două camere alăturate. Cu a treia și a patra cameră se va familiariza în momentul în care va locui acolo și reședința va ajunge la vârsta maturității. Pentru acest lucru, o porție de încă patru ani vor trece. Cu gândul la viitor, inima îi jubila, și ...

O să încep prin ceea ce nu este... Nu este o bijuterie, nu este o operă de artă și, culmea, nu este o carte. Nu este un obiect mare, nu este un produs colorat, dacă nu scoatem la iveală nuanța de grâu dospit a plasticului de pe spatele obiectului meu. Da, plastic. Nu, nu este combinat cu vreun material mai prețios. Plastic și atât. Transparent pe față și galben pe spate. Transparența este elementul-cheie, cel care ne conduce spre ceea ce ne interesează cu adevărat.

De ce transparent în față? De ...

În urmă cu aproape doisprezece ani primeam în dar un stilou de la bunica mea. Nu eram (și nu sunt nici azi) un fin cunoscător în materie de stilouri și nu-mi dau seama cât de iscusit puteam fi atunci în a recunoaște modelele de lux, dar aveam față de acest instrument rafinat nu doar un sentiment de considerație, ci și unul de familiaritate. Folosisem de la început în școală, "pe curat", exclusiv stiloul, ceea ce crease o continuitate om-obiect dintre cele mai durabile, ca o țesătură de fire auri ...

Dintre romanele care au ca tematică războiul îmi este greu să aleg unul. Și nu pentru că mi-e teamă să le departajez în funcție de autori sau scriitură, ci pentru că subiectul în sine este greu de digerat, mai ales în contextul actual.

Zilele trecute mă gândeam ce să aleg dintre o distopie Fahrenheit 451, două cărți de dragoste: Suflete Zbuciumate și Dragoste în vremea holerei sau Eseu despre orbire? În ultima clipă m-am orientat către romanul lui Jose Saramago în detrimentul celui al ...

Putem contempla o fabrică? Rodrigo Fonseca ne arată că da, în Elegie unei fabrici (Elegía a una fábrica). Nu numai că îi putem contempla măreția arhitectonică, ci și profunzimea interioară. Căci da, pentru Fonseca, și fabrica are profunzime, are trăiri și respiră prin plămânii fiecărui muncitor, plânge prin ochii fiecărei victime a unei explozii și suspină în liniștea de dintre schimburi...

Se poate vorbi despre singurătate în cazul unei fabrici? Cu siguranță: "Sirena a rămas deja fără voc ...

Muzeul Național al Literaturii Române și Facultatea de Litere a Universității din București, în parteneriat cu Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" și Biblioteca Centrală Universitară "Carol I", organizează, în perioada 10-11 iunie 2022, Colocviul Național I.L. Caragiale astăzi.

Se împlinesc 110 ani de la moartea lui I.L. Caragiale, un bun prilej pentru o reinterpretare la zi a operei sale. În mediul academic și cultural se resimte nevoia unei redis ...

Scriu aceste rânduri sub torentul din mass media și de pe rețelele sociale generat de ziua de 24 februarie (ca o bizară, crudă ironie, de Dragobete), când am asistat la invadarea Ucrainei de către Rusia, eveniment care a șters cu buretele, într-o clipă, cei doi ani de pandemie și restricții, ca și cum nu ar fi existat, ca și cum ne-am fi trezit dintr-un tip de scenariu (biopolitic, distopic) în altul, apocaliptic (cel nuclear), scos parcă de la naftalină, din imaginarul Războiului Rece, de care ...

Frăția surorilor simbolice fără de origine își găsește în poemul Memoria goală (La memoría vacía), al lui Carmen Boullosa, contextul perfect pentru a se configura:

"Încerc să întunec cu umbra mea pământul exilului,/ pământul meu, găsind refugiu în memoria goală./ Nu am origine./ Alcătuiesc cu surorile mele un perete impenetrabil./ Orbim în fața pământului care prelungește ziua jubilării luminoase."

Făcându-ne să pătrundem ex abrupto în imaginarul acestei amazoane contemporane, poeta ...

În vremea copilăriei, de cum auzeam de Grecia sau de greci, mă gândeam la o țară cu oameni dezbrăcați și contemplativi, căci crescusem cu Miturile lui Kun, o ediție comunistă, dar ilustrată bogat, cu fotografii de statui antice. Spre deosebire de basmele uzuale, silueta lui Laocoon, ucis de șerpi, te trimitea direct în miezul misterelor. Iar mai târziu, povestea Troiei, muncile lui Herakles sau biografia complexă a lui Artemis m-au dus la un liceu de limbi clasice, cu multe ore de greacă vec ...

Frumusețea este cel mai subtil viciu.

Subtil, fiindcă nu realizăm că între noi și frumusețe se creează o relație de dependență. Avem nevoie de frumusețe pentru ca viețile noastre să capete sens, să nu fie doar o înșiruire de fapte și întâmplări fără noimă. Și viciu, întrucât în dependența noastră de frumusețe, dorim s-o consumăm în doze cât mai mari, în orice formă de cunoaștere empirică am experimenta-o; fie că vorbim de trupul gol al unei femei sau al unui bărbat, de o compoziție muzicală, de ...

Dintre romanele care au ca tematică războiul îmi este greu să aleg unul. Și nu pentru că mi-e teamă să le departajez în funcție de autori sau scriitură, ci pentru că subiectul în sine este greu de digerat, mai ales în contextul actual.

Zilele trecute mă gândeam ce să aleg dintre o distopie Fahrenheit 451, două cărți de dragoste: Suflete Zbuciumate și Dragoste în vremea holerei sau Eseu despre orbire? În ultima clipă m-am orientat către romanul lui Jose Saramago în detrimentul celui al l ...

Când un conflict pornește de la antagoniști inegali, finalul este previzibil. Arta unui romancier stă în a crea un final surprinzător, care contrazice premiza, ceea ce devine posibil printr-o răsturnare de situație, pregătită subtil de-a lungul întregii povești. Uneori chiar din intrigă. Un război început între forțe inegale e ca o poveste previzibilă, iar elementele care pot răsturna o situație existentă și aflată în plină desfășurare, nu pot veni dintr-o singură direcție. Acestea sunt reguli c ...

Crima nu mai este un subiect senzațional. Dar relatarea postumă a victimei unui asasinat este: "Azi m-am trezit/ ca de obicei, dar/ cu un cuțit/ în piept. Nu știu/ cine a fost/ și posibilele/ motive ale delictului./ Stau aici/ întins/ și frigul apasă vertical./ Vestea se răspândește/ cu relativă precauție".

Cel puțin șocantă, această relatare a stărilor experimentate după moarte din poemul Crima (El crimen) al poetului spaniol José Ángel Valente ne surprinde, mai întâi de toate, prin aparen ...

TragicComicMascatAbsurdFrustrantIraționalPenibilPăgubosPoliticVaccinat!

Recent am participat, alături de alți scriitori, la o întâlnire organizată de Muzeul Literaturii Române cu cititorii și cu întrebările lor. Una dintre ele, la care nu a mai ajuns nimeni să răspundă din lipsa timpului, m-a pus pe gânduri. Era legată de autocenzură... Dacă ea mai există astăzi și sub ce formă.

Există o listă lungă de autocenzuri pe care cei mai mulți și le aplică uneori chiar involuntar. De exemplu, dec ...

Am început anul 2021 citind eseul lui Bernard-Henry Lévy (Acest virus care ne smintește, Editura Act și Politon), scris în prima jumătate a anului 2020 și am sfârșit același 2021 cu Franța împotriva roboților (Tracus Arte), de Georges Bernanos, apărut în traducere românească (Mădălina Ghiu) tot în 2021. Uimitor este că eseul-manifest al lui Bernanos pare mai actual decât al lui Lévy, deși e scris la finalul unui an de mare turnură din secolul trecut, 1944 (apare în 1947). Acest paradox se po ...

Am ezitat multă vreme înainte de a mă hotărî să aleg o singură pagină, din sutele ce mi se perindau prin minte, aproape toate părându-mi la fel de îndreptățite să intre în competiție pentru titlul de "pagina lunii februarie". În cele din urmă decisive s-au dovedit, ca- ntotdeauna în ceea ce mă privește, detaliile: personajul din pagina despre care am ales să scriu poartă, la începutul povestirii, o haină din blană tunsă de enot și nu se poate despărți de o carte de culoare verde praz, legată în ...

Într-o epocă desacralizată, bazată pe consumerism și social media, individul ajunge să-și piardă identitatea reală, prezentându-se ca un avatar într-o societate virtuală. Retragerea din realitate în online duce inevitabil și la discrepanțe, cum ar fi cele dintre omul real și avatar, cel din urmă căpătând dacă nu o individualitate scăpată de sub control, măcar o putere mai mare. Astfel, persoana din fața ecranului devine copia sa. Vorbim despre scindarea eului și crearea unei forme fără fond.

Pr ...

Momentele în care viața ta pare un șervețel de unică folosință nu sunt puține. Te uimește frecvența lor anemică, dar când importanța erupe ca un tremur necontrolat, nu te mai gândești la nimic. Toate întrebările puse devin nisip, te aștepți să mori. Plăcerea intervine după, când sufli din greu, de parcă ai alergat la un maraton. Ai scăpat doar cu o cicatrice sau așa crezi.

Dacă momentul s-a petrecut în doi, acel altcineva deține cheița cutiei tale negre. Chiar și un detaliu te poate destabiliza ...

În copilărie, vedeam îngeri, spuse Sabina cu simplitate și sinceritate.

Sabina lucrează ca infirmieră într-un spital de cardiologie-pediatrie, în perioada epidemiei de covid. Atunci când se dăruiește, dintr-un prea-plin de iubire, în așternut, face sex în mod exuberant, incandescent.

Cum arătau îngerii?, întreb, rațional, profan, neîncrezător.

Aveau forma ființelor omenești, la scară naturală, cu aripi, cu aripi policrome, roz-aurii-argintii-albastre-violet, strălucitoare.

Puteai să vorbești ...

Vă mai amintiți de "reclama cu marinarul"? Așa ajunsese să fie cunoscută reclama pentru Crăciun a unui mare magazin de jucării, difuzată intens în urmă cu doi ani. În absența unei calamități de proporții globale, suferințele omenirii erau mai degrabă ca relele Pandorei, o diversitate de drame, o mulțime de povești de viață. E drept că fiecare experiență putea fi redusă la un tipar, subsumată unei probleme de rezonanță universală. Printre aceste rele generale se regăsea – și atunci – distanța: pă ...

În ciuda pandemiei sau poate tocmai datorită acestei situații stranii de recluziune și diminuare a activității sociale, anul editorial 2021 a fost unul foarte bogat și cu multe apariții remarcabile. Foarte multe traduceri, reeditări sau opere românești originale care au văzut lumina tiparului anul acesta merită menționate și cu siguranță voi omite unele dintre ele, deși mă voi rezuma doar la ceea ce am reușit să citesc sau măcar acolo unde am certitudinea excelenței.

În privința romanului, cu s ...

Trebuie să mărturisesc din capul locului că acesta nu este tocmai un "bilanț". Sunt doar gânduri răzlețe despre câteva dintre cărțile publicate în 2021 cu care am avut șansa să mă întâlnesc și pe care nu le-am uitat. Există, cu siguranță, multe altele cel puțin tot atât de interesante cu care nu m-am intersectat și, în consecință, lipsesc din lista mea. Tot întâmplarea e de vină.

Dintre cărțile prozatorilor străini traduși în română anul acesta, printre cele memorabile se numără – după părerea ...

În ciuda pandemiei sau poate tocmai datorită acestei situații stranii de recluziune și diminuare a activității sociale, anul editorial 2021 a fost unul foarte bogat și cu multe apariții remarcabile. Foarte multe traduceri, reeditări sau opere românești originale care au văzut lumina tiparului anul acesta merită menționate și cu siguranță voi omite unele dintre ele, deși mă voi rezuma doar la ceea ce am reușit să citesc sau măcar acolo unde am certitudinea excelenței.

În privința romanului, cu s ...

În anul care tocmai se încheie aș zice că nu am reușit să citesc cât aș fi vrut. Relația mea cu piața de carte a fost una precară. Am vizitat mai puțin decât de obicei librăriile, am cumpărat mai puțin acele cărți de ultimă oră, cu filele lor de un alb pur, electric, emanând mirosul proaspăt al tiparului și mai multe cărți vechi, ponosite, îmbibate de mucegaiul umed al anticariatelor. Mai mult, am cumparat puține cărți pentru adulți și infinit mai multe cărți pentru copii. Însă dintre volumele p ...

În ceea ce privește volumele de proză apărute anul acesta în România, poate că cea mai mare reușită a pieței de carte românească este colecția Biblioteca de proză contemporană, de la editura Litera. Din această serie, începută cu reeditarea romanului Doinei Ruști, Omulețul roșu, trebuie obligatoriu menționate și alte două volume, ambele aparținându-i scriitorului Radu Aldulescu. Primul la care ne referim este și el o reeditare, Sonata pentru acordeon, volum care marchează începutul unui no ...

Vom începe prin a menționa romanul câștigător al concursului organizat de Ed. Litera: Translucid de Ligia Pârvulescu, roman de debut. Noutatea mesajului cărții vine din capacitatea rară de a sintetiza mai multe voci, căci prozatoarea face dintr-o galerie mare de personaje unul singur, subtil și modulabil. "Translucid are toate atuurile pentru a fi un roman de succes" ne informează Claudiu Komartin pe coperta a patra. Romanul complex este cu siguranță o referință a anului.

Acest al doilea an p ...

2021 a fost anul extremelor, cu cele mai mari închideri, restricții și discriminări, dar și cu perioade în care actele obișnuite de altădată au părut acum gesturi de mare libertate (de exemplu a merge într-o vacanță în țară cu familia, a merge la un restaurant, a intra într-o librărie, teatru, cinematograf etc..). Cuvântul anului (vaccin) a fost unul hiperîncărcat cu energii negative, capabil să dividă societatea, familiile, prietenii de altădată. Până în 2021 nu am știut că lumea s-ar putea div ...

Lista mea de lecturi în acest an s-a concentrat preponderent pe recitiri, revizitarea unor scriitori pentru care fascinația mi-a rămas neștirbită, cum ar fi Cormac McCarthy. Deci, relația mea cu aparițiile editoriale ale anului a fost una nițel sporadică.

La capitolul literatură română contemporană, moderând diverse evenimente ale Ed. Litera, am dat prioritate colegilor mei de colecție (Biblioteca de Proză Contemporană). Ligia Pârvulescu a debutat impresionant în proză cu "Translucid", o distop ...

Ce s-a întâmplat în acest an al ușilor închise? Ce-am citit, ce mi-a rămas în minte? Uitându-ne la recomandările revistei noastre, putem constata că cea mai des invocată carte a fost Treisprezece, un eveniment al genului fantastic, în linia scrierilor tradiționale, cu viziuni noi, gustate de public divers. Putem vorbi, de asemenea despre romanele lui Javier Marías, adeseori recomandate sau recenzate în paginile revistei, toate apărute la Litera, ca și menționata carte colectivă, *Treisprezece. ...

Revista OPT motive găzduiește din această săptămână întâlnirile organizate de Asociația Creatorilor de Ficțiune. Periodic, pe pagina noastră se vor întâlni oameni preocupați de ficțiune, în toate formele ei, de la scriitori, la muzicieni, fotografi sau exegeți de ficțiune.

Cuvântul de ordine al acestor întâlniri va fi diversitatea. Nu vrem să vorbim despre aceleași evenimente, despre aceleași cărți cu loc plătit pe prima pagină, ci credem în editurile mici, în artiștii care fotografiază străz ...

Uite, ăsta da privilegiu: să devii biograful lui Cormac McCarthy. Este o distopie numai gândul în sine. Om-umbră, McCarthy cred că a dat maxim două interviuri până acum. Am revăzut recent un interviu jucăuș oferit lui Oprah, care a avut menirea de-a încâlci și mai abitir miturile care circulă pe seama lui. Scriitorul ăsta magnific și-a însușit zvonistica drept biografie. Bravo lui. Prin anii 1990, niște puști pasionați de literatura sa au pus mâna pe o cameră de 16mm și-au pornit într-o epopee t ...

În ceea ce privește volumele de proză apărute anul acesta în România, poate că cea mai mare reușită a pieței de carte românească este colecția Biblioteca de proză contemporană, de la editura Litera. Din această serie, începută cu reeditarea romanului Doinei Ruști, Omulețul roșu, trebuie obligatoriu menționate și alte două volume, ambele aparținându-i scriitorului Radu Aldulescu. Primul la care ne referim este și el o reeditare, Sonata pentru acordeon, volum care marchează începutul unui no ...

Vom începe prin a menționa romanul câștigător al concursului organizat de Ed. Litera: Translucid de Ligia Pârvulescu, roman de debut. Noutatea mesajului cărții vine din capacitatea rară de a sintetiza mai multe voci, căci prozatoarea face dintr-o galerie mare de personaje unul singur, subtil și modulabil. "Translucid are toate atuurile pentru a fi un roman de succes" ne informează Claudiu Komartin pe coperta a patra. Romanul complex este cu siguranță o referință a anului.

Acest al doilea an p ...

Viteză. Acesta este cuvântul care îmi vine prima dată în minte când mă gândesc la trăsătura care caracterizează cel mai bine timpul, timpurile în care trăim. Totul se desfășoară cu mare viteză, comunicarea este practic instantanee, printr-un clic al mouse-ului poți ajunge oriunde în lume și poți vorbi cu oricine, capacitatea de interconectare a crescut fantastic – și toate prin acest mouse, un "animal" mic, șoarecele, care a înlocuit caii și poștalionul și care are o viteză incomparabil mai ...

Era odată un împărat chinez nu foarte bun la inimă. Își dușmănea copilăria. Și, odată cu ea, persoanele care o patronaseră. Chiar și artiștii. Bunăoară, era îndrăgostit peste poate de tablourile unui mare mânuitor al penelului, Wang-Fo. Dar mergând să vadă locurile care inspiraseră acele capodopere, împăratul era decepționat. Arta umilea natura. Iar monarhul se simțea înșelat: în comparație cu originalul (natura), copia (pictura) era mult mai bogată în adevăr. Invidios pe magia umilului său supu ...

Trebuie să mărturisesc din capul locului că acesta nu este tocmai un "bilanț". Sunt doar gânduri răzlețe despre câteva dintre cărțile publicate în 2021 cu care am avut șansa să mă întâlnesc și pe care nu le-am uitat. Există, cu siguranță, multe altele cel puțin tot atât de interesante cu care nu m-am intersectat și, în consecință, lipsesc din lista mea. Tot întâmplarea e de vină.

Dintre cărțile prozatorilor străini traduși în română anul acesta, printre cele memorabile se numără – după părerea ...

Privite din spațiu, insulele Atlanticului de Nord seamănă cu niște borne marcând ruta spre țărmul Americii: Arhipelagul Faerøer, Islanda și Groenlanda. Primele corăbii vikinge au debarcat în Faerøer prin anul 800, găsind doar călugări irlandezi, ajunși aici în pelerinaje de penitență – peregrinatio pro Christo – și care se adăposteau în schiturile ridicate de predecesorii lor. Geograful irlandez Dicuil scria în 825, reproducând relatările unuia dintre călugării-pelerini: "În aceste locuri trăi ...

Astăzi, poate mai mult decât oricând, mi-am dat seama că drumul vieții mele are o singură țintă clară, certă în proporție de 100%. Moartea. Am realizat asta în timp ce conduceam pe un anumit bulevard care se intersecta cu multe alte străzi, străduțe și alei, iar mintea mea îi căuta bezmetică denumirea uitată într-un cotlon rămas fără lumină.

*Aaaa! Am exclamat cu voce tare și ton de revelație, orientându-mă în spațiu. Ultimul "a" a ieșit, însă, sugrumat, pentru că, aceeași secundă mi-a revela ...

Înainte, în acea lume, citeam doar în format real, tactil până la a fi uneori tăios la margini, iar alteori îmbâcsit de cerneala tipografică deficitar imprimată sau de praful indiferent la orice sistematică a ștergerii lui periodice. Experiența degetelor care dau pagină după pagină, încercând să pună stăpânire pe conținut, se derula pe suport de hârtie mai mult sau mai puțin nouă, mai mult sau mai puțin poroasă, mai mult sau mai puțin îngălbenită în timp.

Când nu citeam, ascultam. La pick-up, ...

În anul care tocmai se încheie aș zice că nu am reușit să citesc cât aș fi vrut. Relația mea cu piața de carte a fost una precară. Am vizitat mai puțin decât de obicei librăriile, am cumpărat mai puțin acele cărți de ultimă oră, cu filele lor de un alb pur, electric, emanând mirosul proaspăt al tiparului și mai multe cărți vechi, ponosite, îmbibate de mucegaiul umed al anticariatelor. Mai mult, am cumparat puține cărți pentru adulți și infinit mai multe cărți pentru copii. Însă dintre volumele p ...

Înainte să-mi bulversez atenția cu diferite tipuri de ecrane, încă din vremurile când cartea însemna un mister pentru mine, am fost o mare ascultătoare de povești. De cele mai multe ori ale bunicii, care îmi povestea în fiecare seară câte o întâmplare din viața ei de copil de la sat sau câte-o poveste interesantă din timpurile ei de croitoreasă a Brașovului interbelic. Primele prințese cu care am făcut cunoștință au fost cele cu mănuși lungi, din dantelă, pe care un material le "îmbrăca" cu totu ...

Când mă întreabă cineva, în vreun interviu sau după mai multe beri, ce părere am despre piața de carte din România, dacă se citește sau nu prea, mă abțin cu greu să nu dau un răspuns inspirat din Schroedinger și, în timp ce încerc să găsesc o replică mai echilibrată, îmi amintesc de mine, acum vreo șase ani, când, aflat pe meleagurile Olteniei, îmi imaginam cât de idilic ar fi să mă relaxez în drum spre serviciu cu o carte în mână, într-un metrou semi-pustiu, cum numai în filmele americane găseș ...

Biografia scriitorilor a constituit mereu o sursă de inspirație pentru operă. Printre alte contexte ale scrierii unui text literar – evoluția ideilor estetice, mediul de proveniență, dar și cel frecventat de scriitor, profilul socio-politic al epocii sale, ideile filosofice, morale, ideologice la care aderă etc. – propria biografie, marcată de diverse evenimente, acțiuni și interacțiuni, poziționări și atitudini, poate veni în sprijinul înțelegerii unor elemente textuale. Scriitorii înșiși, conș ...

Am cu textul citit o relație specială care presupune un complex de trăiri susținut de ceea ce, cu o sintagmă comună, aș numi organ pentru literatură. Te naști cu acest organ și, totodată, ți-l formezi prin lectură. Ești cel care ești și, deopotrivă, cel care te strădui să devii, în cazul de față, prin lecturi. Două componente distincte, suprapunându-se, într-un timp răsturnat, sau inversat, ce poate dovedi inexistența timpului. Eu cred că, încă de la naștere, omul poartă în sine toate experiențe ...

"Uno, nessuno e centomilla", di Luigi Pirandello. Asta ascult uneori. E un exercițiu pentru a mă obișnui cu italiana vorbită. Înțeleg vreo 60-70%, așa că tot mai iau câte un capitol de la capăt sau mă ajut cu varianta scrisă de pe Kindle. Nu ascult podcast, cu toate că unele teme mă interesează. Culmea, toți își pun la căști podcasturi sau cărți audio când aleargă, când merg la cumpărături, când stau la masă. Societatea de azi ne tot repetă că nu trebuie să lăsăm niciun colț de timp nefolosit ...

Lista mea de lecturi în acest an s-a concentrat preponderent pe recitiri, revizitarea unor scriitori pentru care fascinația mi-a rămas neștirbită, cum ar fi Cormac McCarthy. Deci, relația mea cu aparițiile editoriale ale anului a fost una nițel sporadică.

La capitolul literatură română contemporană, moderând diverse evenimente ale Ed. Litera, am dat prioritate colegilor mei de colecție (Biblioteca de Proză Contemporană). Ligia Pârvulescu a debutat impresionant în proză cu "Translucid", o distop ...

În ultima vreme au apărut și la noi audiobookurile, iar cererea este în creștere. Există platforme specializate, forma cărții s-a diversificat. De la pdf-urile care circulau mai mult între noi, s-a ajuns repede la e-pub-uri, iar mai nou la audiobookuri și la video bookuri. Platforme specializate pun la dispoziție mii de cărți, pentru un abonament mic. În general, cu 10 euro poți să te abonezi o lună și să descarci tot ceea ce-ți trece prin minte. Ai vizitat vreodată un asfel de site? Recent, ...

Ce s-a întâmplat în acest an al ușilor închise? Ce-am citit, ce mi-a rămas în minte? Uitându-ne la recomandările revistei noastre, putem constata că cea mai des invocată carte a fost Treisprezece, un eveniment al genului fantastic, în linia scrierilor tradiționale, cu viziuni noi, gustate de public divers. Putem vorbi, de asemenea despre romanele lui Javier Marías, adeseori recomandate sau recenzate în paginile revistei, toate apărute la Litera, ca și menționata carte colectivă, *Treisprezece. ...

Ce simțim atunci când vedem două mâini împreunate în rugăciune? Ce gânduri ne trec prin minte atunci când urmărim conturul fin, abia schițat al degetelor care ne dau impresia că se prelungesc până la cer? Ce ecouri aduce cu sine conceptul de rugăciune, înfățișat într-o atât de obișnuită schiță? Smerenie? Poate. Remușcare? E posibil. Umilință? Cu siguranță.

Dar mai este ceva, mai presus de imaginea redusă la esență a credinciosului cucernic care se roagă. Mai este ceva, pe lângă atmosfera ușor m ...

Cineva m-a întrebat zilele trecute ce secvență dantescă mi se pare că ilustrează timpurile pe care le trăim. Întrebarea pleacă de la două presupuneri care merită discutate înainte de a răspunde. Una este aceea că Dante ar ilustra cumva toate timpurile umanității, deci și pe al nostru. Cea de a doua, că timpul nostru ar arăta oarecum la fel și aici, la București, și în Afganistan, și în Pădurea Tropicală. Că timpul nostru nu arată la fel în locurile amintite nu cred că mai trebuie explicat, de ac ...

2021 a fost anul extremelor, cu cele mai mari închideri, restricții și discriminări, dar și cu perioade în care actele obișnuite de altădată au părut acum gesturi de mare libertate (de exemplu a merge într-o vacanță în țară cu familia, a merge la un restaurant, a intra într-o librărie, teatru, cinematograf etc..). Cuvântul anului (vaccin) a fost unul hiperîncărcat cu energii negative, capabil să dividă societatea, familiile, prietenii de altădată. Până în 2021 nu am știut că lumea s-ar putea div ...

În ultima vreme au apărut și la noi audiobookurile, iar cererea este în creștere. Există platforme specializate, forma cărții s-a diversificat. De la pdf-urile care circulau mai mult între noi, s-a ajuns repede la e-pub-uri, iar mai nou la audiobookuri și la video bookuri. Platforme specializate pun la dispoziție mii de cărți, pentru un abonament mic. În general, cu 10 euro poți să te abonezi o lună și să descarci tot ceea ce-ți trece prin minte. Ai vizitat vreodată un asfel de site? Recent, V ...

Invenția tiparului a reprezentat, după cum bine se știe, o adevărată revoluție culturală, generând, cu timpul, o producere și reproducere de texte uluitoare în comparație cu tot ceea ce existase în prealabil. De asemenea, datorită creșterii nivelului de educație al unor părți semnificative din populație, iar apoi, sub impulsul ideologiei Epocii Luminilor, al democratizării din ce în ce mai accentuate a accesului la resurse, s-a produs o valorificare și o extindere inimaginabile cu câteva secole ...

Cei mai mulți oameni te îndeamnă să fii curajos și să-ți urmezi visul până la capăt. Dar acest vis uneori nu duce nicăieri, este doar un vehicul defect. În plus de asta, idealurile, mai ales cele clădite cu pasiune și cu ambiție, dau dependență. Ți-ai dat seama că dorințele tale sunt doar utopii, dar nu te înduri să le părăsești. Ai muncit pentru ele, ai investit energie, timp, bani. Cum să renunți?! Și totuși abandonarea unui drum, de multe ori are beneficii nebănuite.

Renunțarea este la fel d ...

​ De fiecare dată când aflu că se lansează un nou tv show pe platforma Netflix, orizontul meu de așteptare se configurează pe baza a două idei: în primul rând, serialul va fi accesibil unui public foarte larg (de multe ori, indiferent de vârstă, educație sau interese, ceea ce ne apropie este întocmai impetuozitatea cu care vrem să ne detașăm temporar de toate aceste forme identitare de suprafață, pentru a ne "goli" mințile și pentru a deveni spectatori pasivi) și, în al doilea rând, respecti ...

Rețelele de socializare au scos la iveală un simptom al lumii contemporane, foarte elocvent pentru modul în care a evoluat societatea în ultimele decenii: specialistul de internet. Internetul, ca orice unealtă, este una ce poate fi folosită în mai multe sensuri: este foarte utilă atunci când știi ce să așteptări să ai de la ea și cum să o folosești, dar poate deveni și o armă fatală îndreptată chiar împotriva ta însuți, atunci când o utilizezi defectuos. Iar pentru că informația este pretutinden ...

Vom găsi la popoarele lumii nenumărate mituri care explică diversitatea limbilor, dar nici măcar o poveste convingătoare despre apariția vorbirii. În vechime, oamenii își dădeau prea puțin seama, poate, că limbajul le este caracteristic. Ciripiturile păsărilor erau pentru cei de demult tot o limbă; una pe care nu o înțelegeau, dar, chiar și așa, tot o limbă.

Biblia nu face excepție în acest sens; Scripturile ne spun că Dumenezeu a dus la Adam toate animalele, pentru ca acesta să le dea nume, d ...

Lumea digitală are propriile reguli de funcționare, comportamente așteptate, tolerate sau interzise, precum și sentimente, nostalgii sau proiecții mentale aferente. Adeseori, lumea virtuală, cea modelată prin activitatea noastră în rețelele sociale, forumuri, grupuri de discuții, bloguri, vloguri și altele asemenea este opusă conceptual lumii reale. "Ați vorbit online sau față în față?", "Este un mare influencer, dar în lumea reală este timid", "Suntem prieteni doar pe Facebook" sunt câteva di ...

Dacă mâine aș fi aleasă președinte, i-aș chema la o vorbă pe parlamentari, orice culoare politică ar avea, și le-aș spune cam așa: stimați domni parlamentari, aleși prin voința națiunii române, de bună voie și nesilită de nimeni, lăsați gâlceava înțeleptului cu lumea, că sunteți orice numai înțelepți nu, și hai să trecem la treabă! Adică să facem o strategie de țară. Putem avea independență energetică? Putem deveni un hub regional? Putem da lumii artiști de valoare? Putem da lumii tehnologie? Pu ...

Cătălin Ghiță

Nu știu, sincer, care ar fi cea mai bună poveste pe care o cunosc (aleg să interpretez substantivul în contururile generoase ale unui "scenariu ficțional", nu ale unei narațiuni strict fabuloase). În mare măsură, aceasta se datorează faptului că farmecul unei povești depinde de ceea ce germanii numesc Stimmung, adică de dispoziția afectivă în care cititorul se găsește la un moment dat. Există, astfel, povești atrăgătoare pentru îndrăgostiți, cum sunt idilele lui Richardson sau ...

"Suntem mulți – așezați într-un cerc, pe două rânduri, în beznă. La fiecare două minute, unul dintre noi moare. Aș putea fi chiar eu următoarea. Trebuie să încerc să găsesc un sens, o conexiune, un set de reguli, orice care să mă scoată la suprafață."

Sunt lucruri pe care mi le tot repet, încercând să-mi dau seama ce aș face dacă m-aș trezi brusc într-o presupusă navă extraterestră și ar trebui să-mi salvez pielea. Sau, cu alte cuvinte, dacă m-aș afla în scenariul filmului Circle (r. Aaro ...

În ultimii doi ani n-am călătorit în străinătate. Festivalurile la care am fost invitată - s-au ținut online, cum se zice. Adică am stat acasă, cu un laptop în fața ochilor, încercând să ghicesc ce tip de papuci poartă interlocutorul, ce gânduri se ascund în colțul ochilor. Până săptâmâna trecută, când am plecat la Roma, la un eveniment european important. Urma să mă întâlnesc cu lume cunoscută, în primul rând cu editorul meu din Roma, dar și cu prietenii de la Accademia di Romania, de la Biblio ...

În ultimele luni, o campanie organizată în 2014 de Agenția de Dezvoltare Comunitară "Împreună" a ieșit iarăși la suprafața platformelor de socializare (Facebook), lucru care a condiționat, în mod tipic, constituirea unui spațiu virtual fertil pentru manifestarea unor fenomene precum racist hate speech sau, dimpotrivă, racial fetishization.

​ Postarea de pe Facebook constă într-o serie de 13 fotografii cu studenți care țin o serie de pancarte cu mesaje personalizate, "cu scopul de a combat ...

Ca mulți dintre tinerii de atunci, din perioada societății "socialiste, multilateral dezvoltate", când eram întrebată ce îmi doresc să fac în viață, răspundeam: să călătoresc. Visul meu era să ajung să văd... Parisul! Nu America, nu Maldive, nu Zanzibar... Știu, era aproape un șablon în acel timp dorința de a vedea Orașul luminilor, al modei, al parfumurilor, orașul boemei începutului de secol XX și, de ce nu, orașul în care se strigase prima dată "liberté, egalité, fraternité!". Idealism copilă ...

Încerc, de mai bine de o săptămână, să scriu un eseu despre manuscrise găsite/ dispărute, despre falsuri, farse și alte asemenea "travestiuri" literare, menite să-l inducă în eroare pe prea-cinstitul cititor. De aceea m-am apucat să răsfoiesc, din nou, zilele trecute, romanul Chatterton al lui Peter Ackroyd. Ediția mea datează din 2007, a apărut la Editura Univers, în traducerea Magdei Vișan (colecția de proză Cotidianul, vă mai amintiți poate, cărțile acelea cu coperți viu colorate și prețu ...

Fenomenul memelor este ubicuu în mediul online, atingând subiectele cele mai diverse, de la arte la gramatică generativă sau arheologie. Literatura nu a putut scăpa din jocul intertextual propus de meme: cine nu ar vrea, având la dispoziție tehnologia cât se poate de user-friendly, să transforme vechile conflicte ale romanului realist sau narațiunile Decameronului în ilustrații care să stârnească râsul?

Pentru cei aflați la prima vizită în viitorul (și virtualul) muzeu al memelor, acestea s ...

Calomnia lui Sandro Botticelli este transpunerea picturală a unui fragment din Dialogul lui Lucian. Se pare că Apelles, pictorul a cărui operă l-a inspirat pe Lucian, a fost victima unei calomnii lansate de doi confrați care l-au acuzat că ar fi instigat revolta din Tyre. Ca urmare Ptolemeu ar fi decis să-l vândă ca sclav pe Apelles. Ca să scurtez povestea, Apelles a reușit să-și dovedească inocența, dar l-a pedepsit pe "naivul" Ptolemeu portretizându-l nu chiar convenabil într-un tablou.

...

Florin Spătaru

Morella

Cel mai bizar personaj fictiv a rămas pentru mine Morella din nuvela cu același nume de Edgar Allan Poe. Femeia de care se îndrăgostește naratorul, Morella, devine soția lui, iar după un timp cei doi nu se mai iubesc. Morella se îmbolnăvește și, înainte să moară, dă naștere unei fetițe care va crește și va semăna perfect cu ea. La botezul ei întârziat, naratorul nu se poate abține și îi pune același nume ca al soției lui moarte.

Ideea că nu contribuim cu nimic la șle ...

Atunci când spunem Anna Karenina, spunem triunghi amoros, iubire versus stabilitate, fericire versus căsnicie. Spunem cu siguranță familie, colaps psihic, eventual reputație, dar știu cu certitudine ceea ce nu spunem: Alexei Alexandrovici Karenin.

Acel fatidic Karenin – soțul conservator, care a uitat ce înseamnă iubirea pasională (în cazul în care chiar a cunoscut-o vreodată), acel Karenin – politicianul abil, acel Karenin – diplomatul care întruchipează lumea tăcută, dar extrem de influ ...

În încercarea de a dezvălui caracterul ceremonial intrinsec vieții cotidiene, precum și particularitatea convențiilor sociale (abstracte, prejudicioase și adesea funcționând tacit), de a institui realități de sine stătătoare, sociologul american Erving Goffman nota, succint, dar evocator, că lumea noastră nu este decât o nuntă. A citi un roman în timpul petrecerii de Anul Nou, a refuza să participi la un joc de Kemps atunci când echipele sunt incomplete, a recunoaște că nu îți place înghețata sa ...

Am avut plăcerea de a discuta cu trei poeți contemporani pe marginea relației dintre muzica rap și poezie, un subiect mai puțin dezbătut în lumea literară de la noi. Așadar, am formulat trei întrebări esențiale, pe care le-am adresat fiecăruia dintre ei cu scopul de a le descoperi poziția față de acest fenomen artistic:

Ce artiști din muzica rap ți-au atras atenția din perspectivă poetică (prozodie, caracter liric, estetică ș.a.m.d.)?

Consideri că "fratele mai mic" al poeziei ar merita stud ...

Ileana Marin

Acum câțiva ani, pe când încă făceam comentarii marginale de mână pe lucrările studenților americani, cărora le predam literatură comparată, am fost surprinsă când un student m-a rugat să-i citesc observațiile făcute. M-am uitat întrebător la el, dar el a continuat netulburat: "Nu înțeleg scrisul cursiv". Mi-am dat seama că, probabil, mai erau și alți studenți care nu-mi înțelegeau comentariile, dar care, dintr-un motiv sau altul, nu-și făcuseră curaj să-mi spună. Am decis să nu ma ...

Audacter calumniare, semper aliquid haeret

Francis Bacon

Stau strâmb (nu doar pentru că mă doare spatele), ca să încerc să gândesc drept: da, sigur că am fost și eu calomniator. Când m-am simțit atacat, când am ajuns la capătul răbdării, când m-am înfuriat, când m-am simțit nedreptățit, am răspuns cu metoda calomniei, exagerând defectele, micimile și păcatele adversarului, învecinând adevărul cu minciuna, presupunând, fără prea multe dovezi, comploturi și cabale. Sora bună a calomniei este o ...

Omul care poartă un semn fatal ajunge un fel de avertisment pentru ceilalți. El este excepția care dă semnalul dezordinii, strică armonia. Chiar și când este vorba despre prinți cu stea în frunte, tot spre harababură se merge, căci de cele mai multe ori personajul e vânat, ucis, căutat etc. Ca să nu mai vorbim despre excepția care coboară regnul, prin particularități animaliere, de exemplu, ori prin accidente genetice, ca în cazul lui Platanos:), văzute de cele mai multe ori ca urmări ale unui ...

Timpurile înspăimântătoare, fie ele istorice – și deci, reale – ori imaginare și imaginabile, cele care țin de realitatea narațiunilor fantastice, legendare, ale filmelor științifico-fantastice, adesea premonitorii pentru viitor, stau astăzi, la nivel planetar, sub semnul unei maladii generalizate, un fel de aripă neagră virală care, prea adesea și în mod nefast, aduce moartea neașteptată. Pe paturi de spital sau în spații domestice, moartea devine prezentă în forme concrete, al căror semn se în ...

Cu mai puțin de 20 de ani în urmă ne era destul de clar cine suntem. Mamei, tatălui, vecinei de alături, încărunțite înainte de vreme după împlinirea a 38 de primăveri (despre bunica nici nu mai încape vorbă!) – tuturor le era clar cine sunt. Aveau o identitate evidentă, mai mult decât atât, chiar prestabilită. Era de la sine înțeles că X, damă născută, de exemplu, în familia Y, se va numi XY, va fi educată în spiritul valorilor familiei din care face parte, va mai primi una, două infuzii de val ...

Există roșcovi în Cluj? Habar n-am. Este o întrebare pe care mi-am pus-o pentru prima dată după lectura cărții Doinei Ruști, Paturi oculte. Apărută în 2020, ea deschide colecția Biblioteca de proză contemporană a editurii Litera. Stilul autoarei este ușor de recunoscut din romanele anterioare, iar înclinația ei către timpurile puternic parfumate și condimentate se manifestă la fel ca în trilogia fanariotă.

Titlul însuși anunță legăturile dintre somn, transă, planuri alternative și calita ...

Tibor Dery, romancier apreciat al Ungariei, poate chiar printre cei mai vizibili dintre scriitorii maghiari, se naște în Budapesta în 1894, într-o familie de evrei oarecum înstărită. Până la vârsta de 10 ani a suferit de tuberculoză osoasă, aflat constant sub tratament în sanatoriile din Elveția și Austria. A absolvit Academia de Comerț și a lucrat împreună cu unchiul său ce deținea o afacere. La începutul lui 1918 aderă la Partidul Comunist din Ungaria și tot în această perioadă debutează ca pr ...

Gotic american s-ar traduce titlul unui tablou care poate fi caracterizat drept neobișnuit, sinistru, dar mai ales prozaic, în mod paradoxal. Controversa provine din contrastul dintre titlu și imagine. Citind American Gothic, ne gândim imediat la un peisaj negru sau în orice caz întunecat, ascunzând prin cotloanele înrămate obiecte sau ființe nedeslușite, caracteristice de obicei unui spațiu în care lumina nu are ce căuta. Având această stereotipie în minte, avem un adevărat șoc atunci când ...

Relația mea cu fantasticul este una complexă, încă de când eram copil auzeam povești despre diverse creaturi care ar putea să mă captureze dacă nu eram suficient de atent - Baba Cloanța din fântână este doar un exemplu. Crescând, am înțeles și de unde provin toate aceste resurse folclorice pe care adesea le trecem cu vederea sub pretextul că sunt copilării, și tocmai datorită acestui fapt am gravitat natural în jurul prozei Povestea contesei Haremburga, a lui Octavian Soviany din volumul *Trei ...

O întrebare legitimă a lumii contemporane – nu doar a literaturii – este: "Ce citim?" Și asta pentru că, evident, cantitatea de cultură scrisă (literatură, filosofie, istorie etc.) este imensă, de neacoperit într-o viață de om - care ar fi dedicată exclusiv lecturii. Dar cea care trebuie să o secondeze imediat este: "Cum citim?" Deoarece – și aici nu mai pare așa de evident sau așa de ușor de acceptat – nu toate lecturile sunt identice. De fapt, avem atâtea lecturi câți cititori avem, e deja o i ...

Cum își aleg intelectualii lecturile? Dar filologii? Ce citim? Cum găsim cărțile? Cât contează educația în alegerea cărților? Cât contează ce spun alții? Credem în gusturile omului fără școli înalte? Categoric, există și cititori fără studii universitare: avem încredere în opinia lor? Avem încredere în calomniatorii cărților?

Ileana MARIN

Petrec ore întregi în librării. Îmi place să răsfoiesc cărți, să citesc pasaje din ele, să mă uit la coperțile lor, să citesc prezentările de pe coperta p ...

Etimologic, φιλολογία înseamnă "prieten" sau "iubitor" al cuvântului, al vorbei și spun asta într-un semantism restrâns al termenului logos. De fapt, spectrul definițiilor acestui cuvânt variază de la "opinie", "argument", "rațiune", până la "cuvânt", "vorbă"/"vorbire" și "discurs". Filologul nu e, deci, într-un sens particularizant, doar un detectivist al literaturii, care excavează sensuri, istorii și geografii, pentru a compune o anumită sistemă a gândirii omenești via scris. El ar trebu ...

S-a vorbit mult despre simbolismul cifrei 13. Când a apărut volumul de proză fantastică, intitulat Treisprezece, Ioana Pârvulescu mi-a scris că și ea a publicat poeme într-un volum intitulat tot așa. Dacă ne uităm prin biblioteci, chiar suntem uimiți câte cărți au optat pentru un titlu care e un fel de portal. Îl vezi deschizându-se dincolo de un teritoriu ferm, de un abraxas, de un an cu 12 luni, de un univers cu 12 stele. Ai închis cea de-a douăsprezecea ușă și - gata! Începe lumea lui tre ...

Postura de membru într-un juriu de literatură presupune mereu aproape același scenariu: mai întâi, conturarea unui orizont de așteptare în privința manuscriselor, nerăbdare și curiozitate în creștere cu cât momentul primirii textelor este mai aproape, apoi travaliul asiduu, citirea unui număr mare de manuscrise într-un timp relativ scurt, perioadă care poate fi și obositoare și frustrantă uneori, dar și entuziasmantă atunci când descoperi scriitori veritabili sau care promit să devină, în fine, ...

Râsul este un fenomen universal. Dintre toate reacțiile nonverbale, râsul și plânsul au beneficiat de cele mai timpurii reprezentări grafice în comunicarea online: bine-cunoscutele :)) și :((. Inițial, primele redări ale expresiilor faciale cuprindeau, pe lângă ochi și linia gurii, nasul, în formele de tipul :-)). Citirea acestor emoticoane-prototip presupune reconfigurarea semiotică a semnelor de punctuație într-un mod universal acceptat, instituindu-se una dintre primele convenții ale mediului ...

E-o coală albă? Albă. Refuză ancora memoriei, supliciul selecției, datoria de-a pune un punct pe i.

Și-atunci?! S-aprind un bețișor parfumat – că năvălesc țânțarii în valuri, peste căldura asta umedă, leneșă...

De prin vecini, un fir de fum tot mai gros – de unde foc de crengi uscate, acum, în toiul verii? – sare într-ajutor, și roiul agresiv începe să se-astâmpere. Fumul persistă, s-a iscat în mod sigur dintr-un foc de cârpe...

Tușesc. Beau puțină apă. Schimb pixul cu creionul. Desenez un bă ...

Ne apropiem de finalul lui august, când oamenii răscolesc bibliotecile. De-a lungul timpului am aranjat în multe feluri cărțile, cel mai adesea cronologic și pe specii, acordând prioritate genului epic, desigur, adică familiei:) Aruncând un ochi peste volume, înainte de a le șterge de praf, mi-a trecut prin minte ideea că cele mai multe romane sunt pline de eroi negativi. De rechini. Adeseori când vorbim despre cruzime avem în minte colții rechinilor. De câte ori n-am auzit vorbindu-se despre r* ...

Până nu demult, etimologia cuvântului condom (prezervativ, în limba engleză) a fost o chestiune extrem de dezbătută. Consens exista doar în privința primei apariții scrise a cuvântului, cândva în anul 1666, într-un raport ce constata scăderea fertilității în Anglia.

La început, numele romanticului obiect a fost legat de inventatorul său prezumtiv, un anume doctor Condom, care ar fi trăit pe vremea monarhului britanic Carol al II-lea (1630-1685). Adevărul e însă nu doar că această persoană ...

Literatura de călătorie (adică, "literatura despre călătorii reale") reprezintă unul dintre cele mai generoase obiecte de cercetare ale studiilor literare actuale, sub multiple aspecte. Din păcate, această "fertilitate" nu se prea exploatează (și) în câmpul literar românesc, întrucât majoritatea studiilor teoretice (de amploare) dedicate literaturii de călătorie (travel writing / travel literature) sunt realizate în mediul anglo-saxon. Sesizând puținătatea intervențiilor din acest spațiu, vo ...

Să începi să vorbești despre non-spații/non-places în mijlocul unei săli pline de studenți din toată lumea, o încăpere în care găsești doar două-trei persoane de aceeași naționalitate, poate fi un captatio benevolentiae destul de reușit. Ai putea să numeri una, două, trei, … chiar zece priviri întoarse rapid către tine de parcă ai fi anunțat că nu mai există examen pentru cursul respectiv. 

La Marc Augé, antropologul francez care a introdus termenul de non-places, am ajuns prin lectura că ...

Festivalul Gellu Naum a ajuns la ediția a VI-a. Când, la sfârșitul anului 2015 (se împlineau 100 de ani de la nașterea lui Gellu Naum), am chemat poete și poeți la Cafeneaua Cărturești Verona pentru o seară de lecturi, nu mă gândeam că va urma un festival. Mi-am dorit atunci ca numele lui să fie legat de poezie, nu doar de mese rotunde, evocări etc. Toți cei chemați au răspuns fără ezitare. Fiecare a venit de-acasă și cu un text de Gellu Naum. Am jucat rol de gazdă cu bucurie. Cafeneaua era tics ...

Într-o perioadă care ne solicită din ce în ce mai mult atenția la detalii, dar și priceperea în a deduce ceea ce nu spune emițătorul, sau mai degrabă ceea ce transmite fără să se folosească de cuvinte, este substanțial mai dificil să decodăm adecvat ceea ce se întâmplă în jurul nostru. O analiză obiectivă a percepțiilor, impactului sau efectului pe care îl creează unele produse de larg consum mediatic este și mai greu de construit, deoarece totul se întâmplă aici și acum. Cu siguranță poate fi n ...

Deconectarea de seară este, pentru mulți dintre noi, conectarea la Internet. Fie că preferăm serviciile de televiziune on demand (de tipul Netflix, HBO Go) sau scroll-ăm la întâmplare pe Facebook, Internetul face parte din rutina noastră de dinainte de culcare. De altfel, din ce în ce mai multe recomandări ale medicilor și psihologilor vizează conceptul de digital detox. În general, din ce am observat, este recomandată "exilarea" telefonului din spațiul vital și din preocupările noastre, dim ...

Ce-mi vine-n minte? În primul rând Albutius. Vi-l imaginați? Un tip albinos rău, cu gene ninse. Mă văd încă bâjbâind pe text, simțind pe umăr atingerea acestui Albutius, în timp ce traduc de zor, căutând cu fervoare cuvintele în Nădejde. Citesc și-l văd în fața ochilor pe tipul ăsta, pentru că e noapte și nu prea-mi mai merge mintea; illudere Albutium - un infinitiv, o chestie retorică, vreun joc cicerionan. Mă holbez, trec peste toate formele - illudo, illudere, illusi, illusum - întrebându ...

Ultimul, însă nu cel din urmă, al patrulea exponent care întregește "careul de ași" al rapului românesc, Norzeatic aka Vexxatu’ Vexx, reprezintă cu mândrie, alături de Rimaru, zona Gării de Nord. Deloc surprinzător, această zonă rău famată, renumită în anii ’90 pentru rata ridicată de infracționalitate, sărăcie și mizerie, a dat lumii și poeți. Iar dacă raku este artistul, Rimaru este cerebralul, iar Deceneu este sarcasticul, Norzeatic este, fără discuție, poetul.

Rapperul participa în ...

Reacționează la acest text: iubește-l, îndrăgește-l, pune-l la favorite, dă-l unui prieten... Nu îți place în mod deosebit? Atunci dă-i dislike sau sad face, fă un screenshot și scrie un comentariu pe Facebook, dă repede scroll și treci peste. Orice, numai nu fi indiferent! Internetul vrea o reacție de la tine. Nu există plictiseală, apatie sau calm în mediul online. Reacția, pozitivă sau negativă, la orice stimul (text, imagine, video, voce, colaj, reviste, bloguri, filme, reclame...) trebu ...

Fără să-mi fi propus, odată cu trecerea anilor, mi-am dat seama că s-au format câteva deprinderi, poate chiar reguli, acele mici fixisme care țin teritoriul scrisului meu. Ziceam adeseori că nu trebuie să ai canoane și obișnuințe domestice. Te așezi la masă, pe canapea, în fotoliu, stai la o terasă, pe plajă ori lângă o sobă și scrii nebunește, te lași în voia poveștii șamd. Totuși, cu timpul mi-am dat seama că există niște legi, mai degrabă semne, exact ca denumirile de străzi pe harta unui ora ...

În intervenția sa, cea care închide culegerea de opinii, Bogdan Crețu poveștește cum a fost expus unor exerciții de admirație din partea unei adolescente. Ce faci în astfel de situații? Încerci să confirmi impresia pe care nu știai că ai lăsat-o, inviți solemn la continuarea universitară a pasiunii pentru literatură și critică literară și cazi în irezistibila capcană: "Care dintre cărțile mele ți-a plăcut?". O autosubminare egal irezistibilă, pentru că răspunsul am spune după o istorie deja de 1 ...

Primul MC de rap din provincie (n.a. – Tecuci) care s-a afirmat pe scena hip-hop din România, Deceneu aka Răspopitu’ este unul dintre cei patru exponenți ai "careului de ași" ai rapului românesc, alături de Rimaru, raku și Vexxatu’ Vexx aka Norzeatic. Dacă raku este artistul, iar Rimaru’ este cerebralul, Deceneu este, fără îndoială, sarcasticul.

A fost membru al formației Getto Daci (n.a. – citit Gheto Daci) și a avut numeroase colaborări cu colegi de breaslă importanți. În ciuda faptul ...

Iar s-au deschis porțile, căci 21 iunie este nu doar ziua cea mai lungă din an, ci și ziua porții spre lumea zânelor. În jurul solstițiului de vară sunt mai multe sărbători, toate legate de venirea anotimpului cald. Rusaliile pun capăt ultimelor boli ale iernii și crapă ușa, regele vegetației urcă pe tron, însoțit de alaiul dansatorilor nebuni, iar în porți apar cranii de cal, albite de ploi. Se deschid ușile, moment pe care lumea îl așteaptă purtând cununi de drăgaică (sânziană), în ziua de 2 ...

Inițial, Dumnezeu avea un fel aparte de a nu spune ceva; astfel încât, la plămădirea sa, Adam simțea că tăcerea Creatorului îl atinsese pe toată suprafața corpului. Era croit, deocamdată, din toate cuvintele nepronunțate. Cel de Sus punea, în mica făptură, o versatilă umbră: o elastică surdină a conștiinței, pe cât de greu exprimabilă în plan vocal, pe atât de autoritară în plan memorial; un spectru ce nu intră cu totul în noi înșine, ținând, mai degrabă, să ne cuprindă. Cam așa e arhetipul. ...

Sintagma "războiul rece", care a dat, inclusiv la propriu, fiori de groază generațiilor ajunse la maturitate în perioada postbelică, se încheia, oficial, în decembrie 1991. Atunci, ultimul secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, demisiona, prerogativele puterii supreme în proaspăt defuncta Uniune fiind preluate de președintele în exercițiu al Rusiei, Boris Elțân. Sovietul Suprem, organul de conducere (să-i spunem, faute de mieux, parlamentară) al U.R. ...

Îmi scrie un prieten român încântat sau scandalizat  de informația că păsările flamingos ar fi ajuns în Delta Dunării!

La mine este iarnă, o iarnă cu apă puțină până acum. Așteptăm ploile, dar de zece ani nu prea vin, nici pe jumătate. Să dăm vina pe încălzirea globală?  E timpul ficușilor tropicali, care aici cresc pe stradă fără să înghețe, iar fructele de Shefflera ajung acum  la maturitate. La mine, în sud, e timpul vinului de struguri, căci în ultima vreme a ajuns aici clima mediteranean ...

Într-un articol anterior scriam despre raku, un MC cu importante valențe poetice. În acest număr îmi propun să dau cezarului ce-i al cezarului și să vorbesc despre Rimaru, unul dintre primii MC de rap din România, care are, în opinia mea și a multora, un loc asigurat în "careul de ași" al rapului românesc, alături de raku, Deceneu și Vexxatu’ Vexx aka Norzeatic. Membru al uneia din trupele rap care au pus bazele mișcării hip-hop din România, imediat după Revoluție, R.A.C.L.A., Rimaru pare "să le ...

Un veteran al hip-hop-ului autohton, raku (insistă să îi fie scris numele fără majusculă) a marcat mai multe generații de ascultători, mai întâi ca membru al formației Morometzii, apoi cu formația Zale, iar de vreo două decenii încoace se bucură de o bogată carieră solo. Unul dintre cei mai importanți MC de rap din România, el completează, în opinia mea, "careul de ași" al acestui gen muzical, alături de Rimaru, Deceneu și Vexxatu’ Vexx a.k.a. Norzeatic. Pe cel mai recent material discografic al ...

Puțini sunt cei care trebuie convinși de faptul că un oraș cosmopolit, cu sute de locuri faimoase și de priveliști grozave, aglomerat, forfotind și pustiit dintr-odată, devine (și mai) poetic sau romanesc. În aceste vremuri ale spectacolelor online, plimbarea pe podul Carol la umbra felinarelor și a ecourilor rămâne desfătarea de zi cu zi, înlocuind peisajul format din teatru, miile de turiști, studenți și performeri, precum și cafeaua caldă de la Slavia, unde cu jumătate de secol în urmă actori ...

Unitatea de măsură a "valorii" unui autor o reprezintă intrarea sa în manualele școlare și priza la exegeza literară. Vreme de aproape un secol, Joc secund (1930) supraviețuiește timpului și suscită, în continuare, interesul învățământului superior și nu numai. Locul său în manualele școlare cu poeme precum Riga Crypto și Lapona Enigel ori [Din ceas, dedus...] (între noi fie vorba, accesibilă doar unei tagme "inițiate" sau "elitiste" de profesori) pare a fi insurmontabil.

Succesul pe care ...

Undeva, la un moment dat, Roman Polanski vorbea, cu ocazia lansării filmului Venus in Fur, despre dificultatea de a construi un film cu două personaje. În lumina unei astfel de păreri, am putea spune că pentru mulți regizori un film cu un singur personaj ar fi, din start, un pariu pierdut. Ei bine, nu ne-am înșela prea tare, din moment ce categoria "one-character movie" este departe de a fi una dintre cele mai populare. Dar asta nu exclude faptul că anumite astfel de filme sunt, cu adevărat, r ...

Ce sunt canoanele și cine este creatorul lor? Sunt reguli academice, credințe tradiționale, sunt plasele rutinei, platoșele impostorilor, convenții, vehicule prioritare. Canoanele sunt și furiile nevăzute ale unei mode sau ale unei istorii. Iar ele sunt impuse de oameni carismatici, de lideri, vânzători buni, profesori longevivi și încăpățânați etc. Și, bineînțeles, canoanele funcționează prin complicitatea unor intelectuali temători, onești și extrem de activi.

Dar în privința regulilor se ș ...

La 23 de ani, Ion N. Theodorescu a început o corespondență cu domnișoara Arétie Panaitescu, profesoară de limba română în învățământul secundar, desfășurată pe durata a nu mai puțin de trei ani, între 1903 și 1906. Perioada a coincis cu sfârșitul experimentului monahal de la Cernica și cu tentativele lui Arghezi de a-și completa studiile în străinătate. Lipsa unei calificări academice îl va bântui pe poet, însă mai ales în tinerețe. De asemenea, în acest interval de corespondență (să-i spunem, * ...

Din balcon în balcon, vorbele grăbite, cu sonorități familiare, țâșnesc pe deasupra capetelor noastre, prin aerul care miroase a mămăligă prăjită. Vântul umflă rufele spânzurate pe frânghiile ce unesc casele, iar pe la porți, bătrâne înveșmântate în negru usucă pastele pregătite în zorii zilei. Din vitrinele brutăriilor ne ademenesc felii pufoase de focaccia, pe care lenevesc, zdrențuite, bucăți de roșii zemoase. 

Împing ușa uneia dintre ele și privirea mi se lipește instinctiv de sticla verde, ...

Am crescut în Statele Unite, iar întrebarea "De unde ești?" se strecura adesea în conversații, iar răspunsul genera de cele mai multe ori confuzie. Puțini oameni știau unde e România sau că exista o astfel de țară, iar cei care auziseră de ea o localizau în raport cu Rusia și mai știau câte ceva despre revoluție. Uneori îmi spuneau că au auzit cât de frumoasă este Budapesta. După un timp am obosit să-i mai corectez; zâmbeam și spuneam "mulțumesc." Eram considerată exotică, dar nu din motive cu t ...

O anecdotă apocrifă legată de vegetale o are în centru pe Margaret Thatcher (din păcate, spre deosebire de conservatorii din descendența "Doamnei de Fier", politicienii progresiști arareori furnizează replici spumoase, fiindcă aproape toți par a suferi de o formă stranie de anxietate a influenței, indusă de corectitudinea politică). Astfel, ea se afla la un restaurant de marcă din Regat, însoțită de câțiva consilieri. Fără a se obosi să consulte prea mult meniul, premierul britanic a adoptat ton ...

Zilele nu sunt niciodată egale, sunt făpturi fluide și schimbătoare, precum ielele. Chiar dacă revin an de an, înscriindu-se aparent în același calendar, ele țin mereu de o altă durată interioară. Sărbătorim la date fixe anumite evenimente și, totuși, culorile sentimentelor noastre față de ele sunt altele.

M-a fascinat dintotdeauna ziua începutului, cea care se deschide din perfecțiunea cifrei unu.

1 din luna lui Gerar – ziua lui Ianus Bifrons, zeul pragului, care privește cu aceeași tandreț ...

Parafrazându-l pe Saul Bellow, ar fi foarte bine să ne gândim la lucrurile esențiale chiar și atunci când ne distrăm cu detalii cum ar fi criticii de bonton, acești soldați efemeri ai inutilului, ce se visează mereu alcătuind un pluton de execuție, plini de exaltarea de a pune la index câte un scriitor. S-ar putea eleva la rangul de artiști-spadasini, folosind vârful jucăuș pentru a broda, chiar și pe marginea unei opere ratate, un labirint fascinant.

Dar criticul de pluton rezistă mereu ispite ...

Evgheni Zamiatin definea într-un eseu profilul artistului autentic: "Adevărata literatură nu poate exista decât acolo unde o creează nu funcționarii conștiincioși și loiali, ci smintiții, sihaștrii, ereticii, visătorii, rebelii, scepticii" (Mă tem, 1926). Un astfel de spirit a fost și Velimir Hlebnikov (1885-1922), al cărui portret l-am realizat în numărul 52/ 2021 al revistei "Opt motive". La sfârșitul medalionului intitulat Velimir Hlebnikov, avangardă și matematică superioară, promiteam o ...

Am crezut tot timpul, mânat, fără îndoială, de acel amestec de autosuficiență balcanică și de expunere prelungită la dinamismul oltenesc, că sunt un om politicos. Răsfoind însă zilele trecute cartea mea, aflată sub tipar la Editura Litera, Secolul al XX-lea între roșu și negru (un eseu de sinteză care examinează relațiile dintre istorie și societate, respectiv istorie și cultură), mi-au venit în minte, printr-o lege a asociațiilor libere pe care numai bătrânul domn Freud ar putea-o explica sat ...

În regia lui Norbert Boda, spectacolul de teatru Unde mi-e sufletul! a fost desemnat câștigătorul celei de-a X-a ediții a Concursului de proiecte pentru tineri regizori și scenografi români organizat de Teatrul Național "Marin Sorescu" în anul 2019 și este scris după o serie de poezii ale lui Marin Sorescu.

Întreaga poveste se învârte în jurul anchetei și a încercării de a găsi un vinovat pentru un fapt bizar: o femeie și-a pierdut sufletul. Victima (interpretată de Alina Mangra) nu-și mai ...

Dandy decadent în căutarea unui ideal hiperrafinat, poet "blestemat" (maudit) și iconoclast chinuit de spleen, desfășurând o revoltă programatică și radicală, care sfidează ordinea naturală și instituie primatul artificialului, Charles Baudelaire este scriitorul căruia modernitatea – nu doar cea literară, ci și cea artistică – îi datorează cel mai mult. El inventează, aproape de unul singur, o lume stranie și inedită, care se desprinde din romantism și se întoarce împotriva sa: elogiul rouss ...

Rivala din perioada Heian a doamnei de curte Murasaki Shikibu se numea Sei Shonagon. La începutul secolului al XI-lea, pe când europenii abia silabiseau manuscrise greoaie la două secole după impulsul lui Alcuin (eruditul de la curtea lui Carol cel Mare), ambele scriau narațiuni suple, care aveau să fie salutate drept protoromane (anticipând, prin fracturile tramei și prin subiectivismul asumat, prozele unui Marcel Proust). Diferența specifică dintre ele rezida însă în detaliul de caracter: dacă ...

Cu câteva săptămâni în urmă, cineva a decis să deschidă cutia Pandorei și m-a întrebat, candid, de ce iubesc literatura. Zâmbind larg, am răspuns atunci că aș putea identifica numeroase motive s-o îndrăgesc și cam tot atâtea s-o detest (întâmplarea a făcut să găsesc vreo patru pentru ambele categorii, spre groaza numerologilor de pretutindeni și spre satisfacția revistei Opt motive). Având la dispoziție o jumătate de ceas matinal, am comis imprudența suplimentară de a intra în detalii, fără în ...

Bogdan spune: Coordonez un număr pentru Opt motive. Vrei să scrii ceva? Tema e literatura contemporană și traducerea ei. Ai vrea? Poți să scrii despre traducere… Eu nu spun nimica. "Poți să scrii". Hm.

De ani buni, aproape tot ce scriu "din capul meu" e cu abstract și cuvinte-cheie. Cu număr fix de semne. Cu termene-limită pe care deseori le depășesc dincolo de limita pardonabilului. Cu puncte adunate la fișa de evaluare, cu raportări sârguincioase. Cu un inhibant zero-virgulă-ceva la indicel ...

Încă din primul semestru al primului an de studenție filologică și închipuită îmi făcusem așa, un soi de job din a tot provoca limite, a testa posibilități și libertăți. Îmi părea un joc destul de lucid. Nu știam, bag de seamă, diferența dintre luciditate și starea de conștiență, de veghe. O sălbăticuță eliberată, care căuta să vadă ce se pierde și ce se câștigă atunci când treci de la potențial la real. M-am încărcat cu multe nuclee de experiență, la care revin și acum și care încă îmi alimente ...

Am vorbit, în mai multe rânduri, despre miza curentului punk în cadrul general al rock-ului. Atunci când a apărut, pe la mijlocul anilor ’70, punk-ul era mai puțin o subcultură bine articulată filosofic și mai mult expresia unei revolte sociale difuze. Reprezentanții clasei muncitoare din America și din Marea Britanie nu se regăseau în vălurile alambicate întinse de universul psihedelic al rock-ului devenit "clasic", al anilor ’60, așa că aceștia și-au inventat propria iconografie, în răspăr cu ...

Ca teoretician, am fost atras irezistibil de ceea ce a făcut obiectul muncii mele de cercetare: fragilitatea. Fie că vorbim despre un sentiment estetizat, fie că ne referim la condiția materială a unei opere de artă, fragilitatea a fost prezentă constant în fundal. Aceasta a fost dublată, aproape invariabil, de un alt fenomen al vieții artistice: efemeritatea. Tocmai de aceea criticii de artă au recurs la canon și la canonizare: gesturile respective sunt menite să compenseze caracterul vulnerabi ...

Coborârea în infern (catabasis) reprezintă o temă de largă circulație în ritualurile mistice, în mitologie, artă. Eliade îi atribuie valoare inițiatică, iar în scrierile lui artistice este legată de povestea nefericitului Orfeu. În Odiseea homerică, Ulise coboară în Hades ca să-și cunoască viitorul de la profetul orb, Tiresias; Orfeu, considerat strămoș al lui Homer, se confruntă cu zeii și cu lumea cealaltă, căci el vrea s-o readucă la viață pe Euridice, așadar vrea să anuleze însăși moa ...

Pentru mulți, secolul trecut a fost unul atroce pentru umanitate: războaie mondiale, conflicte regionale, dictaturi sângeroase, totalitarisme insuportabile, asezonate cu șomaj, sărăcie, foamete, în diverse grade și perioade de timp, în funcție de regiune și de țară. Cu toate acestea, este și unul dintre cele mai dinamice, mai active, mai spectaculoase secole din istorie. Nu cred că există un secol în care să se desfășoare atât de multe evenimente importante pentru istoria lumii, de la o pleiadă ...

M-a agasat constant un fenomen cultural pernicios, dificil de circumscris și încă mai dificil de combătut: cel al popularității. Popularitatea (chiar și cea modestă, a unui simplu eseist) aduce cu sine iluzia înțelegerii. Concret, receptorul admirativ își supune obiectul unei tiranii a conformității: acesta din urmă începe să fie apăsat de dorința de a plăcea și, mai ales, de dorința de a menține viu acest sentiment, de a-l hrăni constant, cu speranța tacită a augmentării treptate. Cel admirat e ...

Anul trecut, alături de grupul Readings from the Heart of Europe din Seattle, am făcut o cură de romane est europene în traducere engleză. Deși anul 2020 a început timid, cu câțiva participanți într-una din bibliotecile Universității Washington din Seattle, pandemia ne-a obligat să ne "mutăm" online și așa am ajuns la 40 de participanți: iubitori de literatură, îndrăgostiți de Europa Centrală și de Est, specialiști în literatură comparată (disciplină, mai nou, renumită *Global Literary Studies ...

Odată cu "cazul Sorin Lavric", s-a adus în discuție tot mai des, în spațiul public românesc, problema misoginismului. Mulți dintre intelectualii autohtoni au fost misogini: de la Camil Petrescu la G. Călinescu. Nu este oportun să deschid aici cutia Pandorei critice: scopul meu este unul modest. Aș dori să vi-l aduc în atenție pe bunicul literar al misoginilor europeni și anume pe poetul grec Simonides din Amorgos (o insulă din Arhipelagul Cicladelor de care cinefilii își aduc aminte grație filmu ...

Am cunoscut, de-a lungul vieții, mai multe persoane singure și cele mai multe dintre ele erau și triste. Ca individ eminamente solitar, dar solar, aș dori să împărtășesc câteva gânduri modeste, legate de scăderile și, mai ales, de virtuțile singurătății.

Nu am înțeles și continuu să nu înțeleg nevoia obstinată a multor cunoscuți de a petrece cât mai mult timp în compania celorlalți, de a le cerși acestora atenția, de a-i linguși pentru a dobândi de la ei un gest în plus. Viața ne-a pus și ne va ...

Da, ați citit bine titlul. Conform unui raport al Agenției de Cooperare în Securitate și Apărare (DSCA) din S.U.A. (preluat de site-ul Umbrela Strategică), România a cumpărat arme și echipamente militare în valoare de peste trei miliarde de dolari în ultimii cinci ani, iar peste 768 de milioane s-au plătit numai în 2020. Altfel spus, în anul crunt al pandemiei de Covid-19, țara noastră nu a considerat prioritare nici sănătatea cetățenilor, nici rezervele de hrană pentru populație. Sub amenințar ...

Munca. Probabil cel mai pervers și manipulator concept al societății burgheze. Cât efort a trebuit depus ca oamenii să creadă că cel mai important lucru pe care-l pot face în viața lor este să muncească! Și să nu uităm că, între drepturile omului, se află și acela la muncă. Așadar, a munci este nu o îndatorire, nu o corvoadă, ci un drept, ba mai mult, un privilegiu… Iar societatea contemporană a dus până la extreme fetișizarea activității productive, etica corporatistă (sic!) presupunând nu d ...

Începând din toamna anului 2020, telespectatorii români au descoperit în grila de programe o propunere nouă: "Zi de zi", avându-l în centru pe preotul Constantin Necula. Problemele acestei microemisiuni aparent inocente sunt numeroase și deloc neglijabile. Pentru că am fost și rămân o persoană a investigației lucide și detașate, le voi enumera pe cele mai importante dintre acestea:

1. Emisiunea în cauză, extrem de scurtă, dar elocventă, reprezintă un exemplu tipic de propagandă asumată de cler ...

Când cineva se evidențiază în mod deosebit sau excelează fără un efort special într-un anumit domeniu, vorbim de obicei despre talent. Artist talentat, scriitor talentat, muzician, ba chiar și fotbalist talentat sunt aprecieri care nu miră pe nimeni. Este o recunoaștere simplă a unor abilități înnăscute, manifestate într-un anumit domeniu, mai ales unul care presupune și o componentă artistică, de creație... Nimeni nu vorbește despre un agricultor talentat, deși poate fi extrem de abil, dar se ...

Într-o carte de referinţă, Freud povestește o experienţă personală despre mecanismele uitării temporale și parţiale. Vrând să pomenească numele pictorului Luca Signorelli (1441-1523), își dă seama că nu-l mai știa. I se ștersese așa cum se șterg unele nume, pe care le credeai înrădăcinate în memoria ta.

Circumstanțele sunt desigur interesante: călătorea împreună cu cineva prin Bosnia și Herţegovina și, vrând să-și întrebe însoţitorul dacă a fost la Orvieto și *dacă a văzut celebrel ...

În ochii publicului larg și puțin dispus la analiză critică obiectivă, monarhiile rămân seducătoare din două motive principale: asigură stabilitate politică la vârf (chiar dacă monarhii sunt, aproape invariabil astăzi, pur constituționali, nu absoluți) și furnizează acele elemente de mitologie fastuoasă menite să injecteze metafore ale grandiosului în trupul hâd și sărac al democrațiilor parlamentare. (Între paranteze fie spus, o critică asemănătoare s-ar putea articula împotriva aristocrației d ...

Vineri, 29 ianuarie, în jurul orei 5 dimineața, un incendiu a izbucnit la Institutul "Matei Balș" din București. Hrănit de atmosfera bogată în oxigen, focul a mistuit nu mai puțin de patru saloane de la parter, iar catastrofa a făcut, în total, șase victime. Desigur, cei peste o sută de pacienți rămași în viață și traumatizați de flăcări au fost evacuați la alte spitale din București. Sâmbătă, 30 ianuarie, președintele Klaus Iohannis a fost interpelat de reporteri pe când se relaxa la schi, în s ...

Ieri și astăzi, când pandemia a îngrămădit între oameni distanțe insurmontabile, librăriile respiră intermitent, se prefac că există în ciuda sufletelor inexistente care să le anime. Târgurile de carte, izgonite și ele din concret și obișnuință, rămân amintiri cu marginile franjuri. Moda lansărilor cu public (la multe dintre ele riscai să faci infarct în încercarea de a-ți oxigena creierul cât mai discret) s-a rostogolit și ea în neant. Ducă-se!

Viața-viață, cu toate ale ei, și-a legat punțile ...

Sentimentul de jenă este abia la pubertate. Istoricii care analizează societatea spun că până la începutul secolului al XIX-lea, sau, mai exact, până la Erasmus de Rotterdam și bine-cunoscutul lui manual de conduită, cuvântul "rușine" nu avea înțelesul pe care îl cunoaștem astăzi.

Rușinea îi era atribuită, de exemplu, unei fete care își pierdea virginitatea înainte de căsătorie sau, și mai grav, avea relații cu un domn care se limita la o noapte de amor. Dar această rușine nu avea întocmai co ...

Ca persoană rațională și laică, mi-a venit greu să înțeleg de ce cred oamenii în bazaconii, deși, în tinerețe, nu am fost nici eu scutit de morbul idealismului, insuflat de lecturi filosofice prost asimilate. Imun la expunerea îndelungată la formele agresive ale ridicolului, jurnalistul britanic Francis Wheen a avut răbdarea de a scrie o întreagă carte pe această temă, pe care a intitulat-o, sugestiv, How Mumbo-Jumbo Conquered the World: A Short History of Modern Delusions (London: Quercus, 20 ...

În pripa toamnei, când mi-am smuls din piept promisiunea, prizam tăriile albicioase ale Dealului Mare. Strângeam în târne de răchită ciorchinii încărcați de promisiuni amețitoare, migdalele răsucite din calcarul sarmațian al Istriței și nucile rostogolite dinspre cer. Damigene pântecoase din sticlă verde luceau discret, în așteptare. Eram fericit.

Poate tocmai aceasta să fie explicația limpezimii cu care văd astăzi totul. Până la urmă orice pariu (chiar și unul literar) se naște din orgoliul ...

La emisiunea Beyond 100 Days de pe BBC, am asistat la un dialog care m-a pus pe gânduri. Rachel Syme de la New Yorker, vorbind despre ghidul ei de cadouri de Crăciun pentru anul 2020, s-a arătat extrem de încântată de cănile termice (sau inteligente), capabile să-ți țină băutura fierbinte mai multe ore (în timp ce scriu aceste rânduri, un reportaj de la TV ne arată cum "goana după cadouri" continuă și după Crăciun). 

Jurnalistul britanic a contrazis-o vehement: este în natura lucrurilor ca ...

În 1921, B. Fundoianu republica în Rampa articolul La cimitirul evreiesc din Iași, apărut prima dată în 1920, în revista Lumea evree. Textul, scris pe un ton nostalgic, la persoana I, evoca figura tatălui, veritabil cunoscător al tradiției ale cărei sensuri nu ajunseseră până la fiu:

"Cuvintele ebraice nu-mi spun nimic. Nu cunosc cheie pentru sensul lor, dar spun lucruri cari ocolesc mintea, care alunecă altundeva. De Paști (țin bine minte), seara, la masă, se deschide ușa. Po ...

De îndată ce a apărut, la finele lunii octombrie 2020, trailer-ul noului film produs de Michael Bay și regizat de Adam Mason, Songbird, producția a primit eticheta de "exploitation cinema". Trama peliculei este simplă, dar familiară: America este surprinsă în cea de 214-a săptămână de carantină, după ce o variantă mutantă a virusului Covid-23 s-a dovedit a fi capabilă de a ataca direct țesutul cerebral. Cifra deceselor la nivel mondial a depășit cu mult cifra de 100 de milioane, iar autorită ...

GUSTAVE FLAUBERT (1821-1880), deși a creat mai multe romane de certă valoare literară (Salambô, Educația sentimentală), este cunoscut mai cu seamă prin romanul Doamna Bovary, care suscită interes în special prin faptul că a definit o stare de spirit numită bovarism. 

Subiectul romanului tratează destinul Emmei, pe care educația o aruncă între două lumi. Fiică a unui țăran înstărit, ea are posibilitatea de a fi educată la călugărițe, unde citește literatură romantică, învață *cântece ga ...

Piețele orașelor sunt un rezumat al istoriei lor. Chiar și atunci când înfățișarea lor datează dintr-o anumită epocă, ele păstrează, ca un palimpsest, resturi, fragmente din trecutul lor mai vechi. La Roma, una dintre cele mai frumoase piețe e piața Navona. Un ansamblu baroc absolut spectaculos a cărui înfățișare datează în principiu din secolul al XV-lea : către finalul secolului piața capătă actuala ei înfățișare, inclusiv fântâna care se vede în spatele meu, ope ...

După ce am atacat, în ultimele editoriale, teme profunde și sobre, cu miză socială acută, iată că a venit momentul unei schimbări de ton substanțiale. Fiind iarnă și final de vacanță nu există moment mai potrivit decât să povestim despre mâncărurile favorite.

*Când am mâncat cele mai bune mese de care îmi amintesc? *

Două ocazii își dispută titlul. Prima s-a consumat la Lyon, într-un restaurant distins, dar discret strecurat pe o străduță de lângă Place Bellecour: o supă de ceapă proaspătă a ...

Anul acesta, piețele europene au traversat o perioadă ciudată, fără precedent. Rostul piețelor, ca al tuturor spațiilor publice, e să fie pline de lume. În mod paradoxal, exact aceste spații au fost goale, au fost lipsite de lume, au fost lipsite de viață. Doar în mod accidental, oamenii au petrecut aici ceva mai mult timp. Cu poliție, cu armată, spațiile acestea și-au schimbat destinația, și-au pierdut rostul. Rostul piețelor e acela ca oamenii să stea, să stațion ...

Urmăresc OPT motive încă de la începuturile sale. Eram și încă sunt fascinat de interviurile extravagante ale misteriosului Zenob, mă întrebam cine este acest personaj ieșit din comun, cum de le știe el pe toate. Îmi plac Opiniile, Poveștile, Textele și oamenii minunați din spatele lor și pentru asta, mi-am dorit să fiu și eu o părticică din această istorie, iar cineva de sus, sau ascuns în lumea virtuală a internetului mi-a ascultat această dorință tainică: așa mi-au apărut povestirile [Cad o ...

Iată-ne ajunși la finalul unui an dificil, care ar fi trebuit să fie plin de activități, bucurii, bună-dispoziție și realizări. Din păcate, nu a fost să fie așa, pandemia de coronavirus dând peste cap proiecte, planuri, și, din nefericire, chiar familii, unii pierzându-și oamenii dragi din pricina acestui năprasnic virus. Să vezi teatre, cinematografe, școli și facultăți goale, să nu ai posibilitatea acum, de Crăciun, să petreci cu familia sau să te bucuri de un pahar de vin fiert la un târg sp ...

Dacă nu mă înșel, revista "Opt motive" a fost lansată cu puțin timp înaintea răspândirii pandemiei Covid-19 la noi în țară. A fost un succes imediat și a virusat mulți cititori. Revista, nu virusul. Am și răspuns la un chestionar legat de viața mea scriitoricească din timpul carantinei. Aceasta a fost prima mea contribuție pentru revistă. 

Apoi, am continuat să public recenzii de carte, traduceri și proză. Ceea ce m-a surprins cel mai plăcut în l ...

Geamul meu de la bucătărie e din sticlă de Nevada. Are 12 pătrate glazurate prin care cerul se vede de parcă ar fi mereu ceață afară. Numai că anul ăsta a fost ceață și înăuntru. Am o mulțime de îmbrățișări pe care nu am apucat să le dăruiesc. O strângere de mână, un croissant împărțit în mijlocul drumului, o atingere pe obraz... Mărunțișuri duioase și palpabile, care înainte erau la fel de firești ca un răsărit de soare, s-au transformat acum în mărunțișuri duioase și atât. Dicționarul Collins ...

Bon Anniversaire revistei OPTm, din patru motive:

1. Pentru că m-a făcut să cred un timp că a fost înființată din vreo opt motive, când ea era doar anagrama a trei elemente ce-i vor umple paginile: Opinii- Povești-Texte;

2. Pentru că percepând corect contemporaneitatea, solicită autori de calitate care semnează texte pline de savoare și vivacitate, într-un cuvânt: reușește să cultive modernitatea prin tradiție;

3. Pentru că interesul ei este generos extins la publicații a ...