Pe măsură ce primăvara câștigă teren, zilele însorite și călduțe îndeamnă la descinderi tot mai frecvente pe aleile parcurilor decorate spectaculos de la o săptămână la alta. Coregrafia strategică dintre iarnă și primăvară începe să își desfășoare energic tablourile. Mai întâi, natura profită de influența luminoasă a soarelui tot mai puternic, reușind să înfigă primele raze oțelite în zăpada încremenită de spaimă. Scena de bătălie lasă loc apoi carnavalului de pasteluri care defilează spre a înv ...

Cristina Balinte intră săptămânal pe ușa Academiei cu față preocupată și cu mintea plină de personaje de ficțiune. Are un birou pe care tronează o fructieră, una dintre acele piese de cristal, în formă de cupă, întodeauna cu mere albastre. Sunt vopsite? a întrebat-o cineva. Oh, nu, a zâmbit cu discreție, sunt mere din grădinile lui Zenob.

Uneori, odată cu merele îi mai trimit și câteva întrebări, la care răspunde în scris, ca acum.

1. Care a fost cea mai ciudată întâmplare de vară din ...

Doina Ruști

Nu demult am auzit un scriitor spunând că a se urina pe un confrate premiat e datoria lui față de cititori. Urmărind platformele cu note, steluțe și alte evaluări, am văzut o sumă de oameni, în proporție copleșitoare necititori, gustând cu exuberanță plăcerea de a-i insulta pe scriitori, mai ales pe cei notorii, ca să vadă și ei cum e să fii strivit de istorie. Pe multe dintre aceste platforme, delațiunea e încurajată în numele dreptății universale, exact cum era încurajată î ...

O catastrofă până de curând uitată, depozitată rezidual în documente ale timpului sau trăită mai degrabă cu suportul de energie a imaginației, ficțiunii sau jocului, războiul a devenit recent o realitate din imediata apropiere. Evenimentele în desfășurare au transformat improbabilul în probabil, cu atrocități și tragedii de neconceput într-o civilizație, chiar și una a valorilor relative. Pornind de la știri, tematica războiului s-a actualizat, discursul general a fost obligat să regăsească în g ...

Colum McCann, Transatlantic, trad. Bogdan Perdivară, Litera, 2021

Cartea a fost scrisă în 2013, deci cu destul timp înainte de Apeirogon (2020). Povestea a doi aviatori în 1919, Alcock și Brown, care vor să traverseze oceanul pentru prima dată, cu un bombardier modificat, aparatul Vimy, se continuă cu povestea lui Douglass, sclavul fugit din America, ce ajunge scriitor și ține conferințe în Irlanda, și cu povestea senatorului George Mitchell care mediază acordul de pace dintre Anglia si I ...

Înainte, în acea lume, citeam doar în format real, tactil până la a fi uneori tăios la margini, iar alteori îmbâcsit de cerneala tipografică deficitar imprimată sau de praful indiferent la orice sistematică a ștergerii lui periodice. Experiența degetelor care dau pagină după pagină, încercând să pună stăpânire pe conținut, se derula pe suport de hârtie mai mult sau mai puțin nouă, mai mult sau mai puțin poroasă, mai mult sau mai puțin îngălbenită în timp.

Când nu citeam, ascultam. La pick-up, ...

2015. Parcă mai ieri. În orice caz, nu aici și nu acum. Și totuși, exceptând cazul special survenit odată cu închiderea pandemică din ultimul an, durata se comasează mai degrabă într-un sens prezent decât se îndepărtează irecuperabil. Asta se simte, se vede, iar perpetua arhivare datorată tehnologiei la purtător nu face decât să o confirme. Gestul-reflex este de a recurge la o căutare spre a aduce în prezent, spre a culege imagini; trecutul este la o glisare pe ecran în jos. Doar atât? Cam puți ...

David Foenkinos este autorul pe care mizează, din 2002, editura Gallimard, odată cu romanul Inversion de l'idiotie. De l'influence de deux Polonais, ca să îi arate, colegial, lui Michel Houellebecq, ce înseamnă tehnica scrierii romanelor. Deși ambii dispun de forță în condei spre a străpunge zidul tot mai gros al reticențelor contemporane internaționale față de piața de carte franceză de ficțiune, Houellebecq atrage mai ales publicul, iar Foenkinos atrage mai ales critica, bucuroasă că lecțiil ...

 În arcul temporal, întins de la 1 octombrie 1968 până la 31 decembrie 1969, care îi încadrează notațiile dintr-un jurnal scris în intimitate, dar destinat spre folosul unor viitori ochi-cititori ai lecțiilor sale morale, intelectualul interbelic Alexandru Mironescu se afla deja abandonat consecințelor unei categorisiri cu miros neplăcut ideologic: reminiscență a "lumii vechi", trebuia să își accepte fără crâcnire condiția de tolerat al regimului politic la putere, emitent de pretenții din ce în ...