Prima oară m-am întâlnit cu Toma la UNATC, avea o baghetă de îmblânzit zenobi și un volum de Caragiale sub braț.

Dragă Toma, ești aromân, deja știe toată lumea, ți⁠-⁠ai făcut un titlu de glorie din asta. Unde se află rădăcinile tale?

În Balcani, în Macedonia Veche, în Bulgaria și mai ales în Grecia, la Katerini.

Cum ai ajuns tu, de la spațiu⁠-⁠balcanic, la George Enescu?

E scandalos, dar este al treilea film, așa că am avut timp. Am început cu armânii - *,,Nu sunt faimos, dar s ...

Florina Năstase trece prin Copou de două ori pe zi, însoțită de studenții de la Engleză, încât îi poți detecta de la distanță, după sunetele ondulate, care mai păstrează în ele fandoseala vechilor goți. Când ajung în dreptul străzii Pușkin pur și simplu dispar, înghițiți de cine știe de gură de monstru. Dar un prieten zenob mi-a spus că acolo ar fi intrarea în Școala Literelor de spumă, unde studenții învață despre cele 50 de cuvinte misterioase. (Zenob)

*Dragă Florina, cum este vremea la I ...

Ecaterina Lupu joacă la Teatrul din Constanța, unde eu obișnuiesc să trec pe la un prieten, zenob, ca și mine. Iar prietenul ăsta mi-a arătat-o într-o zi: o vezi pe tipa asta, a zis el, locuiește cu niște prieteni de-ai noștri, undeva, într-un cartier de pe fundul mării. Cum cobori treptele spre Plaja Modern, mergi drept, vreo sută de metri prin apă și dai de un delfin argintiu care te întreabă telepatic dacă ai venit în vizită la Kate. Faci pe prostul, dai din cap și te abții de la amănunte ...

Ștefan deschide fereastra și lasă vocea să alunece pe bulevard. Locuiește vizavi de mine – e un fel de a spune locuiește, mai curând poposește din când în când în cartierul zenobilor, ca să încerce rezistența ferestrelor și a oglinzilor din vitrine, care se fac țăndări de la primele triluri. Se spune că are o voce care alunecă pe Dâmbovița până la Dunăre și de-acolo mai departe, încât cine ajunge la Mangalia poate să-l asculte uneori, mai ales seara, pe la apus. (*Carmen Târnoveanu alias Z ...

Irén Arsene Máté iese adeseori pe la Grădina Icoanei, se oprește pe la cafenelele de la Teatrul Bulandra, întotdeauna purtând o eșarfă spumoasă, care fâlfâie în urma ei, iar la un moment dat se transformă în ninsoare de vară. Dacă vedeți că ninge și e luna mai, să știți că Iren scrie, învăluită în fulgi de zăpadă. Și sunt și eu pe-acolo, tolănit lângă ceașcă ori holbându-mă la cine trece pe-acolo. (Zenob)

*Dragă Irén Arsene Máté, ce secvență de literatură îți vine în minte când te gândești ...

Adriana Irimescu are un motan care o însoțește la filmări. Cu acest motan obișnuiesc să-mi beau ceaiul uneori și așa mai aflu și despre Adriana câte ceva. De exemplu, știu când pleacă la mare, când zboară la Berlin și mai ales când petrece weekendul la Atena. Dar să știți că motanul ăsta mai și minte. De multe ori am impresia că Adriana nici nu iese din București. Dar nu-mi place să-l contrazic. E plăcut să-ți bei ceaiul cu motani mincinoși.

Zenob

*Dragă Adriana Irimescu, ai început o ...

Dragă Raoul Alexis Ipate, ce personaj de teatru/film/literatură ar fi pe măsura visurilor tale? Pe cine ai vrea să interpretezi? În film? În teatru?

În primul rând, visul meu ăl mai mare este să joc. Punct. Cred că este normal ca proaspăt absolvent să îmi doresc, mai înainte de toate, să îmi practic meseria. La vârsta mea și atât de devreme în ceea ce eu numesc cu un optimism copilăresc "carieră", cred că oportunitatea de a juca surmontează preferințele dramaturgice personale. Într-o țară în ...

Dragă Claudia Ene, cum este să fii actriță la Teatrul Elisabeta? Cum te simți într-o clădire interbelică? Nu cumva te întâlnești cu fosta clientelă a restaurantului Palais de Glace?

Destinul clădirii în care Teatrul Elisabeta își desfășoară activitatea a fost și este strâns legat de arta și cultura Bucureștiului. Cu excepția câtorva ani în care a găzduit un oficiu poștal și o sală de festivități a sindicatelor, palatul interbelic a fost locul unui teatru de revistă, a unor restaurante cu ștai ...

Maniela Sota are un elicopter personal, făcut din aripi de libelulă, pe care îl folosește pentru vizitele ei săptămânale la București. Așa ne-am și întâlnit, într-o după-amiază de august, eu hălăduind cu alți zenobi, ca și mine, ea coborând din elicopter, după ce aterizase pe malul Dâmboviței. Ce faci, Zenob, m-a luat ea pe albaneză, nu te-am mai văzut de o mie de ani! Și nu glumea, ultima oară ne-am întâlnit pe vremea fraților Asan, într-o tavernă de prin Balcani. Așa trec anii, și tot așa și s ...

Andrei Novac are încredere în poezie și în oameni. Într-o zi a ieșit din casă și pe la Cișmigiu a dat de mine. Mă așteptam să tresară, cum face lumea de obicei, dar el a spus: ochii sunt singurul câmp de luptă,/ ca un oraș abandonat/ în care războaiele nu se termină niciodată.

Zenob

Să începem cu ceva simplu: Crezi în premii? Care e cel mai important premiu pe care l-ai luat până acum?

Cred în lucrurile pe care le facem raportându-ne la esența vieții fiecăruia dintre noi. Mai cu ...

Liviu Stan s-a trezit într-o dimineață la Budapesta: ce dracului caut eu aici? - s-a întrebat și a început să sune lume, prieteni deținători de avioane și baloane zburătoare, amici specializați în teleportări și așa mai departe. Dar cum toți erau ocupați și-și vedeau de-ale lor, până la urmă s-a calmat și-a decis să viziteze orașul. Numai că de la primii pași și-a dat seama că se afla în plin stalinism, așa că imediat a scos camera de filmat și uite ce povestește acum.

Zenob

*Pe unde te-ai ...

Laura Vasiliu e actriță la Teatrul Nottara, iar noaptea, după spectacol, obișnuiește să facă o plimbare până la Piața Romană, unde eu o aștept cu o floare de crin. Dar nu știu cum se face că, de fiecare dată, trece pe lângă mine fără să mă observe, pierdută în visele ei, shakespeariene. Totuși, continui să stau acolo, lângă ASE, pierdut în narcoza unei flori care mi se pare înrudită cu ea.

Dragă Laura Vasiliu, ai jucat recent într-un film de top: povestește-ne despre film!

*Este vorba d ...

Dragă Nadine Vlădescu, ce personaj de ficțiune (teatru, film, literatură etc.) te bântuie? Care te inspiră?

Bun-găsit tuturor! Nu aș spune că mă bântuie vreun personaj literar sau cinematografic, dar sunt personaje care îmi plac și care sunt mai vii și mai puternice decât oamenii reali. La unele mă gândesc uneori cu tandrețe, alteori cu recunoașterea faptului că și eu am fost în situația lor (sau ei în a mea) și cu înțelegerea plină de simpatie că le-a fost greu și s-au descurcat bine (sau nu ...

Dragă Nadine Vlădescu, ce personaj de ficțiune (teatru, film, literatură etc.) te bântuie? Care te inspiră?

Bun-găsit tuturor! Nu aș spune că mă bântuie vreun personaj literar sau cinematografic, dar sunt personaje care îmi plac și care sunt mai vii și mai puternice decât oamenii reali. La unele mă gândesc uneori cu tandrețe, alteori cu recunoașterea faptului că și eu am fost în situația lor (sau ei în a mea) și cu înțelegerea plină de simpatie că le-a fost greu și s-au descurcat bine (sau nu ...

Alice Cora Mihalache (rolul "MAGDEI"): Să nu-ți pierzi credința

Dragă Alice, felicitări pentru parcursul festivalier frumos pe care l-ați avut cu lungmetrajul Unde merg elefanții. Iată că a venit și momentul lansării în cinematografele din țară.

Cum te-a îmbogățit această întreagă experiență a filmului?

În primul rând, vă mulțumesc pentru interesul pe care-l aveți luându-mi acest interviu. Orice experiență pe care o trăim este o bogăție care ne este dată. Din experiențe, alegem și ...

Carina Lăpușneanu (rolul lui LENI): În acest rol, am învățat răbdarea

Dragă Carina, ești o adevărată revelație pentru lumea cinematografică. Ți-ai jucat rolul exemplar, iar, datorită ție, Leni, din "Unde merg elefanții", ajunge la inimile celor mai mulți spectatori. Felicitări pentru un debut atât de impresionat la doar 10 ani!

Bună ziua, mulțumesc pentru invitația voastră și sunt super fericită să vă răspund la întrebări!

*Spune-ne pe scurt despre ce este vorba în filmul “Unde merg elefa ...

Nadine, Fata cu cartea, stai puțin, avem câteva întrebări pentru tine! Ce accesoriu vestimentar ți se pare cu potențial narativ? De ce? Care e povestea?

Sigur că da, cu plăcere! Mă bucur, oricând să stau de vorbă cu Zenob!

Orice detaliu și orice accesoriu poate deveni subiect de narațiune sau trigger pentru arcul dramatic. Pușca lui Cehov nu stă degeaba pe perete. Îmi plac mult obiectele, și în viață și în realitate. Pe lângă faptul că nu putem trăi fără ele, poveștile pe care le spun și nua ...

Pe Sebastian Teillier l-am întâlnit pe cheiul Dâmboviței. El m-a strigat: ia te uită, Zenob, încă mai trăiești! Nu ne-am mai văzut de mulți ani! Cum să nu, i-am răspuns eu, mă hrănesc cu poeme, foarte bune pentru sănătate, după cum știi. Nu cumva printre ele se află și ale lui Jorge Teillier? Bineînțeles, am confirmat eu, cele mai multe au rămas aici, într-o cafenea de pe chei. Cine intră, ia o gură bună  din cuvintele lui  și întinerește pe loc.

*Dragă Sebastian,  nu de mult ai trecut pe la ...

Pe Șerban Pavlu l-am întâlnit pe Banu Manta. Ce faci tu, aici Zenob, m-a luat el la întrebări, nu cumva ai venit la furat? Am ignorat remarca, știam deja că e în rol. Încă de pe vremea aia juca, n-avea pe buze texte normale, ci replici, cu toate că nu era decât elev de liceu. Prin urmare venea de la școală, cu mintea plină de baloanele colorate pe care ți le bagă, de obicei pe la orele de istorie, îmbrăcat, ca de obicei, cu trenciul de pene. Ce-ar fi, i-am propus eu, dacă tot ești pregătit ...

Andrei Velea este un poet cu vână. Scrie proză. Scrie piese de teatru, jucate cu succes. Face parte din grupul Ficțiunea. Și pe lângă toate astea, a înființat un partid, alături de alți intelectuali din Galați. Un lucru uimitor, venit din credința că mai bine încerci, decât să te plângi.

**Dragă Andrei Velea, cum a fost în campania electorală? Știm că de câțiva ani ai inițiat alături de D. Căstăian, o adevărată mișcare civică în Galați, înființând un partid, ca să zic așa, personal: ...

Un scriitor de top: Adrian Lesenciuc

Dragă Adrian, ai fost recent nominalizat la premiile Salonului de Carte de la Chaumont, alături de cărți importante ale momentului. Cum a fost tradus în franceză?

Raymond Clarinard, redactorul-șef adjunct al publicației Courrier international, a descoperit romanul meu la Brașov. Toate drumurile duc într-un fel la Brașov. Sau pleacă de la Brașov. Lui Raymond Clarinard îi apăruse aici, în limba română, la editura în care publicasem și eu romanul ( ...

Dragă Roxana, ce întâmplare plăcută să ne întâlnim prin Londra! Ce faci aici? Povestește-mi pe larg despre proiectul tău!

M-am întors la Londra, de data aceasta ca fiica rătăcitoare a mediului academic. E mai mult o trecere, o escală spre Cambridge unde particip la una dintre cele mai prestigioase și relevante conferințe academice din lume. E un al an al devenirilor mele academice și nu exclusiv academice, universitatea fiind locul pe care nu l-am părăsit niciodată intelectual și emoțional, ...

Mi se întâmpla, pe timpul studenției, să-mi imaginez în minte o librărie a mea la care să am acces oricând, un loc de refugiu în care să mă simt bine. Așa după cum un loc imaginar reprezintă, după principiul aristotelic, un loc ideal, acesta apărea din nevoia de a-mi compensa cumva realitatea. Realitatea era cam așa: nu-mi permiteam cărțile pe care mi le doream sau aveam nevoie de ele. Intram după ore în librării și răsfoiam câte o oră-două cărțile aranjate cu grijă pe raft. Treceam peste o mulț ...

Dragă Nicolae Vicol, care este cel mai recent personaj al tău?

Recent, am jucat în Unde mi-e sufletul?, evident la TN Craiova, o adaptare după Sorescu. Am fost Cel rău sau, ca să-l parafrazez pe maestru - "ăl rău". Nu acțiunea a fost pe primul plan, ci emoția și reconectarea mea cu Sorescu. Trebuie să spun că am avut șansa de a-l avea profesor în anul I, la istoria teatrului. Ne întâlneam la Aman (Biblioteca Județeană Alexandru & Aristia Aman, Craiova) și ne povestea lucruri care contas ...

A consemnat Zenob alias Ciprian Handru

Ion Vianu afirma că la originea interesului său pentru psihiatrie stătea fascinația libertății. Dragă Augustin Cupșa, la baza interesului tău pentru psihiatrie ce stă? Dar la baza interesului pentru literatură?

Într-adevăr, pentru Ion Vianu studiul psihiatric pornește sub semnul fascinației libertății, pe parcurs însă, fascinația devine o întrebare, iar întrebarea o dilemă apăsătoare – este boala psihică o poartă către libertatea absolută, ieșirea ...

Care a fost pentru tine cel mai important eveniment din 2023?

Dincolo de lansarea romanului meu Neuroleptic, orice eveniment marca Ficțiunea a fost unul deosebit, încărcat de o emoție familiară și de o gașcă de prieteni apropiați. În plus, un eveniment fain la care am luat parte a fost concertul ­"Zaz" de la Sala Palatului, plus aproape fiecare concert rock la care merg 😉

Dar pentru literatură?

Pentru literatură au fost multe evenimente cu însemnătate, incluzând aici lansările ...

Dragă Victoria Baltag, pentru început, aș vrea să te întreb dacă ai amintiri din copilărie sau din adolescență revelatoare pentru pasiunea ta pentru film, pentru regie?

În copilărie eram, să spunem, o mare consumatoare de film și carte. Ce îmi amintesc este că mă uitam până noaptea târziu la filme rusești cu tata când eram mică și citeam foarte, foarte mult, poate că de acolo se trage pasiunea. În liceu îmi cheltuiam toți banii pe biletele la cinema (sic😊), dar îmi era imposibil să visez că ...

Săptămâna aceasta va fi plină.

La TNB

 22 februarie - premiera de Presă a noului spectacol  E VINA TA!   de Tomi Cristin. Sala Atelier, = ora 19.00.

Durata aproximativă a spectacolului: 1 h 30 min.

Distribuția:

Silviu Mircescu

Monica Davidescu

Andrei Duban

Eduard Adam

Teodora Calagiu

Cristiana Ioniță

Tomi Cristin

Marius Bodochi

Tania Popa

21 februarie, ora 10, Elvire Popesco

Un spectacol așteptat, semnat de Ioana Mischie

27 februarie

Personalitatea ...

Cum privești astăzi romanul Procesul de Kafka?

Ca o detenție a minții, ca o claustrare totală, atât fizică, cât și mentală, o carceră a propriilor zbateri, trăiri, perspective de viitor, în care orice încercare sau luptă de a-ți dovedi nevinovăția și a te sustrage capcanei devine automat o condamnare tacită și categorică.

Ce cărți similare îti vin în minte în continuarea Procesului?

Brave New World de Aldous Huxley, Ferdydurke de Witold Gombrowicz, Ești un animal, *Viskov ...

𝗠𝗶𝗸𝗲 𝗚𝗼𝗱𝗼𝗿𝗼𝗷𝗮 și 𝗠𝗮𝗿𝗶𝘂𝘀 𝗠𝗶𝗵𝗮𝗹𝗮𝗰𝗵𝗲 au reușit  o 𝐍𝐎𝐔Ă 𝐏𝐈𝐄𝐒Ă care nu mai respectă nicio regulă din trecutele lor colaborări.  

𝙀𝙨𝙩𝙚 𝙪𝙣 𝙘â𝙣𝙩𝙚𝙘 𝙥𝙧𝙤𝙩𝙚𝙨𝙩
𝙏𝙚 𝙥𝙧𝙤𝙫𝙤𝙖𝙘ă, 𝙩𝙚 𝙞𝙢𝙥𝙡𝙞𝙘ă ș𝙞 𝙩𝙚 𝙛𝙖𝙘𝙚 𝙘𝙤𝙢𝙥𝙡𝙞𝙘𝙚
𝙀𝙨𝙩𝙚 𝙤 𝙙𝙤𝙞𝙣ă 𝙙𝙚 𝙥𝙪ș𝙘ă𝙧𝙞𝙚
𝙀𝙨𝙩𝙚 𝙪𝙣 𝙗𝙡𝙪𝙚𝙨 î𝙣 𝙖𝙘𝙚𝙡𝙖ș𝙞 𝙩𝙞𝙢𝙥
𝙀𝙨𝙩𝙚 𝙤 𝙧𝙚𝙖𝙡𝙞𝙯𝙖𝙧𝙚 𝙖 𝙡𝙤𝙧 𝙛ă𝙧ă 𝙥𝙧𝙚𝙘𝙚𝙙𝙚𝙣𝙩

După trei ani de căutări estetice și de experiențe de sunet, de lucru fără odihnă în studio,  au reușit o variantă neașteptată la această doină de pușcărie: 𝗟𝗮 𝗖𝗵𝗶𝗹𝗶𝗮-𝗻 𝗽𝗼𝗿𝘁

Cum ați găsit melodia?
* ...

Un dialog cu Roxana Ruscior, inițiat de Ciprian Handru

Care a fost pentru tine cel mai important eveniment din 2023?

Pentru mine, cel mai important eveniment din 2023 a fost lansarea romanului "Diavolul din Freisetzburg", în colecția Biblioteca de Proză Contemporană a editurii Litera. Prin urmare, pot spune că au fost, de fapt, două evenimente care au contat foarte mult pentru mine – prima lansare, la Bookfest, unde romanul a fost cea mai bine vândută carte din colecția BPC a editurii Lite ...

În dialog cu Florin Spătaru

Florin Spătaru: volumul tău de debut s-a numit Zero-Unu, iar peste șapte ani, următorul a primit numele de Un viitor care se potrivește trecutului. Ce a influențat cel mai mult acest hiat?

Ioana Iuna Șerban: debutul a fost în pripă, stau să mă gândesc dacă la 20 de ani simți că a publica e o urgență sau pur și simplu toată viața simți această urgență și presiune. Nu-mi propusesem ca următorul volum să fie după 7 ani (pentru c-ar fi vreo cifră magică) dar nici ...

"Păturica roz" de Marius Balo e o mostră de literatură carcerală cu o vădită notă intimistă și care mizează pe noutatea subiectului. Literatura recentă a falsat de multe ori supralicitând teme destul de uzate, doar că în cazul de față, mărturisirea unei orori reale, nu inventate, conferă un efect tonifiant. Cum am rezista izolați într-o închisoare atât de impermeabilă la tot ceea ce știm ? Cum am trece lama de cuțit a timpului peste brațe și cum am trăi chinuitor de încet cu rana despre care nu  ...

Dragă Iulian Boldea, cum ai intrat în 2024? Cum este viața academică la Tg. Mureș? Și… mai ales, ce face un profesor în timpul sesiunii?

- Am avut, cum e și firesc, la început de 2024, un program mai relaxat, dar m-am străduit să reiau unele proiecte, să reflectez la unele cărți pe care le-am citit, în vederea rubricilor de critică literară pe care mi le-am asumat la trei-patru reviste românești importante. Și viața universitară e acum mai relaxată, să zicem, deși am reintrat în atmosf ...

"Timpul trece ca lama unui cuțit care-ți fusese înfipt în pântece și acum atacatorul ți-l scoate încetul cu încetul din rană. Încerc să îmi găsesc totuși, pe fundul sacului, o ultimă fărâmă de răbdare. Simt că de acum înainte totul va fi așa cum vreau eu. Ziarista va fi o bănățeancă focoasă de care mă voi îndrăgosti instantaneu. Eu de ea și ea de mine. După ce își va publica articolul vom rămâne împreună și vom vâsli fericiți în amurg. Cuplat pe filmul ăsta simt că avionul începe să piardă din a ...

Eugen Jebeleanu are obiceiul să treacă pe str. Matei Voievod o dată pe săptămână. Îl puteți recunoaște după felul în care salută, întotdeauna în limba franceză, acompaniat de o mică trupă de dansatori. Pe la ora prânzului, ajunge la cafeneaua zenobilor, unde bea un ceai, apoi declamă un monolog și ne pune să ghicim autorul. Câștigătorul primește un buchet de maci roșii, purtați până atunci la butoniera sacoului. În fine, seara și-o petrece prin teatre, întotdeauna cu brațele lungite pe balustr ...

Marius Balo în dialog cu Liviu G. Stan

Cum privești astăzi romanul "Procesul" lui Kafka?

După decenii bune în care cuvântul "libertate" și-a trăit gloria pe scena principală a politicii cvasi-mondiale, pare că acum se împotmolește (din nou) într-un marasm multilateral: avem o disponibilitate încrâncenată pentru război; avem o disponibilitate încrâncenată pentru cenzură; avem o disponibilitate încrâncenată pentru genetică socială; avem o disponibilitate încrâncenată pentru ostracizare ide ...

Andrei Velea

Anul acesta, colegii de la Ficțiunea au făcut un adevărat desant în Diverta Lipscani și în Librăria Academiei. O atmosferă energică și cosmopolită a marcat discuțiile și lansările de carte în care am fost implicat la Diverta. S-a discutat despre literatura scriitorului australian Luke Carman, despre canguri, West Sidney și fenomenul (post)grunge, s-a discutat despre legătura dintre textul literar și actorie, întâlnire între actrița Adriana Irimescu și scriitorul Petre Nechita ...

Marius Balo în dialog cu Dorian Dron

Cum privești astăzi romanul Procesul de Kafka?

La fel de puternic și cu aceeași aplicabilitate și astăzi. Este un roman esențial pentru definiția: cât de odios poate fi omul și sistemul pe care tot el l-a creat. Când semeni de-ai lui sunt judecați în baze fictive și toată durerea acumulată de individ reușește să-l scindeze de mintea sa, să-l reducă la un mecanism de funcționare controlată. Veșnica ideologie pe care sistemele opresive au implementa ...

În săptămâna 22-25 noiembrie scriitorii din jurul revistei "Ficțiunea" au hotărât să omagieze cărțile și scrisul printr-o aventură în librării, dar și la târgul de carte. La toate marile evenimente internaționale de gen, evenimentele se desfășoară atât în incinta târgului, cât și librării, în univerisități, în teatre etc. Noi am am ales două librării: Librăria de pe strada Academiei 7, care nu de multă vreme se numește chiar Librăria Academiei, dar și Diverta din Lipscani, librărie mare, elegant ...

Când ai auzit prima oară un banc?

În mod sigur, primele bancuri le-am auzit în copilărie. Seara, după ce ne jucam în curtea școlii sau în șantierele din apropiere ne strângeam în spatele blocurilor și începeam să spunem tot felul de povești. Se amestecau întâmplări reale sau imaginare, cu filme și cărți povestite și, de la un anumit moment, cu bancuri. Atunci a fost prima mea întâlnire cu universul bancurilor, și, evident, cele mai multe erau politice. Era modul nostru de a ne simți adulți ...

Pe Lena Chilari o știm de când apare pe scenă. O prezență timidă și puternică, fragilă dar capabilă să ne atragă atenția de la primele cuvinte. Nu știm dacă așa sunt plămădite femeile ori e ficțiune, însă poezia Lenei ne readuce cu picioarele pe pământ și ne arată Cerurile.

Întrebările către ea sunt inocente și la granița fină dintre ascultător și performer.

Cum s-ar defini Lena Chilari în foarte puține substantive și multe adjective? Cine e omul de dincolo de nume? Omul își merită nume ...

Nicolae Milescu Spătarul este primul român care scrie despre călătoria lui în China și când te gândești la însemnările lui, îți vine repede în minte c-a primit o sumă de cadouri fabuloase. Ție ce-ți vine în minte după anii petrecuți în China?

Că facem parte din două ramuri ale civilizației, Vestul și Estul, care nu au avut contact aproape deloc una cu cealaltă timp de două milenii. Coloniștii britanici au fost primii care au ajuns aici, la sfârșitul secolului XIX, însă doar în ultimii patru ...

Ea e prezența vaporoasă a performance-ului, o voce puternică și distinctă. Întotdeauna are un zâmbet și un aer senin, cât să dispară norii și să vedem mai bine dincolo de cuvinte. În jobenul ei se ascund lucruri magice, cuvinte înșirate pe năframe multicolore, pe care doar un iepure le-ar putea încurca. Ce mai găsim înăuntru? Încercăm să aflăm de la ea.

Silvia, dincolo de prezența de spirit afișată de fiecare dată, ți-a fost vreodată teamă să te exprimi în public?

Acasă la Câmpina exis ...

Dragă Andrei Boncea, care a fost implicarea ta și a studioului Frame Film în realizarea filmului Cravata galbenă? Cum te-ai cunoscut cu Christopher Milburn ?

Buna mea colegă și prietenă Cristina Dobrițoiu m-a căutat acum mai bine de un an să mă alătur ei și Adelei Vrînceanu Celibidache în producția acestui ambițios proiect. Evident că am fost extrem de onorat să particip la acest film în calitate de producător. Firește, am contribuit cu resursele companiei noastre, Frame Film, și am parti ...

Care este cel mai important lucru în construcția unui personaj de ficțiune?

Cred că punctul de la care pleci, inspirația inițială. Poate să fie un om pe care îl cunoști, îl întâlnești, citești despre el sau îl visezi. E posibil orice, dar oricum ar fi, este o întâlnire pe care cred că e important să o ai cât mai prezentă tot timpul în care lucrezi. Să o refaci când se pierde, să o menții interesantă tot timpul.

**Biografia? Portretul? Acțiunile? Replicile ? Desigur, toate sunt importan ...

Între corectitudine (a)politică și incorectitudine la fel de (a)politică, ar fi bine să ne suflecăm mânecile, să luăm din cuie secerile și ciocanele, pardon, tastaturile, să le ridicăm și să le aruncăm (dacă ne simțim fără de păcate, puri-ficați), adică să rescriem Totul (dacă suntem în stare), că oricum mai toate se tot rescriu (sau se traduc, tot o formă de re-scriere!), numai de-am avea talentul unui Michel Tournier, să-l repovestim pe Robinson Crusoe!

Să începem cu "Țiganiada" sau chiar cu ...

Cum scapi de un nume rău?

Nu cred că există "nume rău". Răutatea stă în cel care denumește, nu în nume.

Cuvântul "țigan" e condamnat la dispariție? Care sunt valorile lui? Care sunt defectele lui

semantice? Merită reabilitat sau distrus? Cum?

Termenul nu cred că va dispărea.  E o discuție amplă aici, dar dacă privim în sens cultural sau artistic, nu cred că ar trebui nici interzise, nici rebotezate "Țiganiada" sau "Voievodul Țiganilor" ori "Vremea țiganilor".

Un om trebuie strigat ...

Cuvântul "țigan" e condamnat la dispariție? Care sunt valorile lui? Care sunt defectele lui semantice? Merită reabilitat sau distrus? Cum?

Am copilărit în Centrul Civic, o zonă a Bucureștiului considerată acum de lux, pe-atunci înconjurată de case vechi, în ruină, multe locuite de țigani. Unii dintre copiii lor mi-au fost colegi de școală și chiar prieteni, pe-atunci nimeni nu se temea să folosească acest cuvânt, eu nu mă tem nici acum. Nu avea pe atunci o conotație negativă și nu pricep de ...

Goodbye, dear friend, you might be gone, but merely on a trip. We shall eagerly await the moment when your talent will delight us once again. Until then, bon voyage across the seas of time, may you have a journey as full of poetry as yourself!

Bianca Zbarcea: Dear Andrew, how do you see the coronavirus from the perspective of a poet?

Andrew Singer: As a poet, I can answer with a poem: “Mother’s Day / Pandemic". This was written for US Mother’s Day, which was last Sunday 10 May.

BZ ...

Zenob

Cinci bani și pantofii

Turnavitu poartă pantofi cu toc, de culoarea impertinenței, și-i place să bată trotuarul cu ei, pe străzile din zona Lipscaniului. Într-o zi m-a oprit, întinzând bastonul până la mine, știți, bastonul lui alb, făcut din aberații și halvițe, un baston de doi metri pătrați în care dorm muștele băcanului Dragomir și refugiații din Orient, plus alte ființe iubitoare de ciucuri. Zenob, a spus el, scoțând pe nas un oboi de fag tânăr, nu cumva ai găsit ieri un cinci ...

Ce părere ai despre premierea unor povestiri în cadrul premiilor Ficțiunea?

Orice premiu, dacă nu ești Cioran sau Cine-a-mai-refuzat-premiile-celebru-la-propriu-fiind, poate fi bine primit… este o modalitate de a recunoaște cuiva meritele, truda, nebunia (frumoasă, sănătoasă), este un mod de a-l promova, vinde, crucifica, iubi, adora, după caz… pe cel premiat! Multe povestiri sunt/ au fost super când le-am citit, poate vor mai fi și recitite, cert este că se vor găsi și în Paradisul lui B ...

1. Ce părere ai despre omagierea unor povestiri în cadrul premiilor Ficțiunea? Cum a fost să afli că povestirea ta se află printre cele mai bune 10 povestiri publicate în revista Ficțiunea, unde apar săptămânal câte 2-3 texte de proză?

Povestirile sunt pe nedrept marginalizate, din punctul meu de vedere, multe edituri ezitând să publice volume de proză scurtă. Totuși, este foarte greu să scrii o nuvelă sau o povestire bună, pentru că este nevoie de o structură foarte clară a textului și de ...

Ce părere ai despre papioane? Îți plac? De care? Imprimat, simplu?

Eu am fost și rămân fidel cravatelor. De orice model, textură, culoare. Desigur completate de un accesoriu pe care-l mai găsești numai prin antichități de pripas: acul de cravată. Dar legat de papion, pot aminti aici o curiozitate istorică deja. Eu nu prea am prins această realitate foarte prezentă pentru anii 1950-1960, când era stridentă chiar. În vechile restaurante și hoteluri redenumite de noul regim, erau aceiași cheln ...

La decernarea Premiului Ficțiunea pentru Cel mai bun personaj (Theodoros, din romanul omonim, Humanitas, 2022)

Mă bucur foarte mult că suntem împreună. Sunt cam confuz acum: m-am trezit la 4 dimineața, am urcat în avion, am coborât din avion, am ajuns acasă frânt de oboseală și totuși am ținut foarte tare să fiu aici cu dumneavoastră din mai multe motive, pe lângă care o să trec foarte repede.

Primul este că mi-e foarte simpatică ideea acestei asociații pentru ficțiune, acestei ...

Premiul Ficțiunea "Cel mai bun final de operă"

Cum ai primit vestea Premiului pentru Cel mai bun final? Te așteptai? Pe cine mizai? Ce semne/semnale ai avut?

Evident că am primit-o cu emoție. Gala a fost un eveniment deosebit, atât prin importanța evenimentului în sine, cât și prin calitatea auditoriului. Au fost prezente nume mari ale literaturii, teatrului și cinematografiei române. Să vorbești în fața unui asemenea public este, după cum sunt convins că ai simțit și tu, copleșitor ...

Premiul Revistei Ficțiunea și nominalizare la categoria Operă-manifest a Premiilor Ficțiunea

Cum a fost să afli că ești nominalizat pentru poezie de o revistă care se ocupă de Ficțiune? Respingi cu totul legătura dintre poezie și Ficțiune? Ori crezi în valoarea ficțională a poeziei? Are poezia o imagologie de tip/cu potențial epic?

Pleșa și Andrei Novac m-au sunat de mai multe ori într-o bună zi. Cum sunt prins mai tot timpul cu Gloria Maria Sultana, fiica mea care va împlini 2 ani ...

Unde îți place să citești și de ce? În casă sau afară…?

De câte ori am ocazia, citesc afară. Îmi place să stau în natură sau măcar într-un mediu urban, dar înverzit, cum ar fi un parc. Dar, din păcate, nu am în permanență câte o carte la mine, pe oriunde-aș merge, așa cum ar fi frumos. Deci, citesc destul de rar pe-afară.

Ce părere ai despre cărțile de pe rețele sociale, fotografiate sub o creangă, pe o stradă etc.?

Nu pot avea decât o părere foarte bună despre orice formă de promovare a ...

Asociația Creatorilor de Ficțiune (ACF) & revista Ficțiunea promovează forme hibride ale artei, considerând că limbajele creatorilor se află în armonie, iar granițele tradiționale au intrat de multă vreme într-un proces de dizolvare. Tocmai de aceea, Premiile FICȚIUNEA, ajunse la a II-a ediție, își propun să recompenseze artiști valoroși din varii domenii, pentru detalii, pentru noutăți excepționale, pentru realizări care fac parte din marea schimbare pe care o parcurgem.

Propunerile vin de ...

Asociația Creatorilor de Ficțiune (ACF) & revista Ficțiunea promovează forme hibride ale artei, considerând că limbajele creatorilor se află în armonie, iar granițele tradiționale au intrat de multă vreme într-un proces de dizolvare. Tocmai de aceea, Premiile FICȚIUNEA, ajunse la a II-a ediție, își propun să recompenseze artiști valoroși din varii domenii, pentru detalii, pentru noutăți excepționale, pentru realizări care fac parte din marea schimbare pe care o parcurgem.

Propunerile vin de ...

Unde îmi place să citesc și de ce? În casă sau afară?

Nu am citit niciodată afară. Sau oi fi uitat? În fine, nu îmi amintesc. De când mă știu, citesc în cele mai inconfortabile poziții. Citesc ghemuit, pe canapeaua din sufragerie. Îmi schimb poziția, lumina nu e bună, mă ridic în șezut, cu spatele sprijinit de perne. Vine pisica. Își caută loc, mi se urcă pe carte. O dau la o parte. Mă gândesc dacă pozele alea de pe Facebook cu încăperi destinate cititului, cu un balansoar așezat lângă șemi ...

Despre ce ți-ar plăcea să citești? Numește o temă care ți se pare ocolită sau insuficient tratată în literatura de azi sau în teatru.

E o întrebare foarte grea. Este ca și cum ar trebui să desenezi bărbatul pe care l-ai putea iubi. Cred că tema majoră este adevărul autorului. În toate formele ideale și în banalitatea lui. Temele importante ajung în momentele importante la scriitorii potriviți și la cititorii potriviți.

Despre ce scrii/citești tu în momentul de față?

Scriu despre un ...

Unde îți place să citești si de ce? În casă sau afară…?

Îmi place să citesc oriunde, deși, cel mai des, cititul mă găsește în casă. Oricum, profit de orice ocazie pentru a citi afară, în cafenea, pe terasă, iar dacă mediul e optim (fără raze prea insistente de soare sau adieri de vânt care să interfereze cu ritmul lecturii atunci când îmi dau paginile cărții fără să mă întrebe), afară câștigă în detrimentul interioarelor de orice fel.

**Ce părere ai despre cărțile de pe rețele sociale, f ...

Asociația Creatorilor de Ficțiune (ACF) & revista Ficțiunea promovează forme hibride ale artei, considerând că limbajele creatorilor se află în armonie, iar granițele tradiționale au intrat de multă vreme într-un proces de dizolvare. Tocmai de aceea, Premiile FICȚIUNEA, ajunse la a II-a ediție, își propun să recompenseze artiști valoroși din varii domenii, pentru detalii, pentru noutăți excepționale, pentru realizări care fac parte din marea schimbare pe care o parcurgem.

Propunerile vin de ...

Asociația Creatorilor de Ficțiune (ACF) & revista Ficțiunea promovează forme hibride ale artei, considerând că limbajele creatorilor se află în armonie, iar granițele tradiționale au intrat de multă vreme într-un proces de dizolvare. Tocmai de aceea, Premiile FICȚIUNEA, ajunse la a II-a ediție, își propun să recompenseze artiști valoroși din varii domenii, pentru detalii, pentru noutăți excepționale, pentru realizări care fac parte din marea schimbare pe care o parcurgem.

Propunerile vin de ...

Care este pentru tine cel mai important motiv de lehamite? Ce-ți taie cheful de scris, de acționat, de vorbit?

Lehamite e sinonim cu "mi-e silă de" sau e o formă de dezamăgire / depresie? O emoție negativă și cleioasă? Nu prea știu cum să apuc întrebarea asta, așa că o iau pe încercate. Posibile motive:

Un text care nu se lasă scris, în care plonjezi și înoți și tot înoți, aiurea, în derivă. Toate împotmolirile, re-reluările, re-rescrierile. Pe urmă, rutina, repetițiile, o sumă de gesturi ...

Zenob strânge material pentru o carte despre lehamite și a invitat mai mulți prieteni să răspundă la câteva întrebări pe această temă.

Care este pentru tine cel mai important motiv de lehamite? Ce-ți taie cheful de scris, de acționat, de vorbit?

Motive de lehamite ar fi multe. Uneori mi se pare că nu mai pot să spun nimic nou, că am băgat în romanele mele toate ideile importante care mi-au trecut prin cap. Cum să mai scrii în această situație? De fapt, cea mai mare lehamite, care fri ...

Ai avut vreodată depresie? Cum s-a manifestat, cum ai scăpat? Dar tristețe?

Să o luăm progresiv. Da, am fost trist. Fiecare dintre noi a fost la un moment dat trist, ba după ce s-a despărțit de cineva, ba după ce a părăsit un loc sau a renunțat la un job, o prietenie etc. De-a lungul timpului, pentru mine, s-a acumulat un soi de tristețe în urma anumitor situații din viața mea care au fost gestionate mai mult sau mai puțin bine. Dar ele au trecut și astăzi sunt aici, vorbind despre mine și ...

Dragă Mihai Firică, ai scris un volum de poeme minunat, Dragostea cu parfum de migdale amare, apărut anul trecut la Vinea: care a fost poemul în jurul căruia s-a închegat volumul?

Mihai Firică: Nu un poem, ci o emoție. De regulă, se spune că poemul care dă și titlul cărții este cel care indică filonul liric. Dar nu este așa aici. Dragostea sublimă, cu teama de a o pierde într-o clipă și durerea celui care vede spulberată iluzia “nemuririi" prin iubire sunt perspectivele din care a ...

Cum începe pentru tine un roman?

Începe mereu cu o stare și un ritm. Înainte să mă apuc să creionez personaje sau chiar să știu povestea până la capăt am nevoie de o atmosferă-cadru. Trebuie să fie suficient de puternică încât să mă absoarbă cu totul în ea. Pot scrie povestea care trebuie doar din interiorul acelei atmosfere. Fără ea, ar fi foarte greu să dozez tensiunea cărții și să păstrez o unitate tematică și stilistică.

**Dar un personaj? Povestește circumstanțele în care a apărut ...

Dragă Gabi Suciu esti unul dintre producătorii lui Crai Nou, film nominalizat la GOPO, pentru mai multe categorii: cum a început totul? Cum ai întâlnit-o pe Alina Grigore?

Crai Nou are 7 nominalizări, https://fictiunea.ro/la 6 categorii. Ne-am bucurat să vedem aprecierea breslei. Am cunoscut-o pe Alina Grigore în facultate. Ea tocmai se întorsese din Statele Unite unde a studiat și lucrat timp de doi ani reprezentată de Lily’s Talent Agencie din Chicago, iar eu pregăteam producția filmul ...

Astăzi mi-a venit rândul să fiu Zenob, fără să știu prea multe despre el. De aceea, în calitate de Zenob, am hotărât să-i iau un interviu Doinei Ruști, mai mult ca s-o întreb cine e individul.

E o ființă de spumă, înrudită cu altele la fel, cu Zogru ori cu Năltărogu, umbră a fanteziei, dar una de împrumut: oricine poate fi zenob la un moment dat – observi că scriu cu literă mică! – pentru că acest personaj denumește și o categorie de alții ca el, niște holbați, niște eterici, selenari și ...

Ce faci într-o zi de martie? Nu cumva ai întâlnire cu o fată în tricou galben?

Așa aș spune și eu. Abia aștept s-o întâlnesc în print și s-o prezint lumii pe fata în tricou galben. Cred că s-ar bucura și ea și ar reuși să-și prezinte tabloul cu întreaga lui însemnătate. Luna Martie chiar este o lună perfectă pentru Neuroleptic, este luna începutului de primăvară, fix acolo, cu vânt și soare, cu zile mohorâte, dar și ghiocei înfloriți. Iar ploaia are și ea rolul ei. Astfel, Fata cu tricoul g ...

Ramona Mihăilă intră la cursuri însoțită de personaje literare, întotdeauna de gen feminin, mai ales din secolul XX, emancipate, tipe sensibile, care nu-și lasă pe-afară emoțiile. Odată am întrebat-o ce scrie, iar ea mi-a fâlfâit prin fața ochilor un manuscris, un roman scris de o femeie și uitat într-un sertar, spunându-mi că pe moment o preocupă numai literatura scrisă de femei. Ești feministă, am întrebat-o eu. Cam sunt. Și-atunci m-am simțit îmboldit s-o întreb ce e feminismul? O mișcare bel ...

Pe Doina RUȘTI am întâlnit-o prima oară la UNATC. Îi apăruse un roman și se vorbea despre el. Zenob, mi-a spus ea, știi că voi scrie cândva despre tine?

Draga Doina Ruști, cum de te-ai născut de Ziua Lecturii?

Cred că ziua asta a apărut după mine. Pe 15 februarie s-au născut Spiru Haret, Titu Maiorescu, V. A. Urechia. E o zi a energiei debordante, iar deputații care au propus acum vreo doi ani ca 15 februarie să devină Ziua Națională a Lecturii s-au gândit în primul rând la Haret și la ...

1. Dragă Ioana Amarița, de ce v-ați luat numele Calea Victoriei? Când? Unde Cum?

În primul rand, ne leagă multe amintiri de acest drum care străbate centrul Bucureștiului. Aproape de Calea Victoriei, la Colegiul Național de Muzică George Enescu, Ioana a petrecut doisprezece ani studiind pianul, apoi s-a angajat chiar pe Calea Victoriei, în casa în care a trăit și creat marele compozitor George Enescu. Se poate spune că am copilărit și ne-am maturizat acolo și credem că pentru fiecare bucure ...

1. Dragă Ioana Amarița, de ce v-ați luat numele Calea Victoriei? Când? Unde Cum?

În primul rand, ne leagă multe amintiri de acest drum care străbate centrul Bucureștiului. Aproape de Calea Victoriei, la Colegiul Național de Muzică George Enescu, Ioana a petrecut doisprezece ani studiind pianul, apoi s-a angajat chiar pe Calea Victoriei, în casa în care a trăit și creat marele compozitor George Enescu. Se poate spune că am copilărit și ne-am maturizat acolo și credem că pentru fiecare bucure ...

Monica Manolachi este lector la Universitatea din București, traducătoare și poetă. A publicat volumul Performative identities in contemporary Caribbean British poetry (Ars Docendi, 2017) și a tradus Antologie de poezie din Caraibe (Rafet, 2016). Cea mai recentă carte de poezie, Journeys in Europe / Călătorii în Europa (Bifrost, 2022), este alcătuită la patru mâini, cu poetul scoțian Neil Leadbeater. Împreună cu poetul Andrei Zbîrnea, a organizat prima ediție a evenimentului *Poezie pe D ...

O femeie tânără, frumoasă dementă. Și zoofilă. Îl scoate din minți pe Joska, un puști care ucide cu satisfacție un animal pe care este gelos. Cum interpretați episodul în evoluția lui Joska?

Într-o matcă de viață și de moarte, marcată de abandon, de violențe suferite sau violențe la care este martor, violențe intra- și intergrupale asupra oricărei ființe vii (veverița, pasărea, copilul, femeia, bătrânul, evreii, caii șamd), de război și de crime asupra semenilor, imperativul uciderii pentr ...

Cătăline, ți-ai legat existența, până acum, de mai multe spații. Te-ai născut la Tecuci, ai urmat studiile universitare la Iași, ai călătorit multișor prin țară și străinătate (inclusiv cu ocazia unor manifestări culturale importante). Dacă ar fi, totuși, să alegi un singur oraș, care ar fi acela?

Categoric Beijingul, dacă ar fi să aleg un loc din afara țării. Plecarea în China, cu tot ce înseamnă ea, a fost călătoria vieții mele de până acum. O cultură total diferită de a noastră, aflată ...

Ce eveniment din luna noiembrie (indiferent de an) îți vine imediat în minte, ca fiind de top?

În fiecare an, în luna noiembrie profit din plin promoțiile de Black Friday și, chiar dacă îmi propun să cumpăr haine sau alte produse, ajung să comand încă un vraf de cărți, cât să-mi ajungă de citit până la Paște.

În ce film/roman te duce luna noiembrie?

Dacă trebuie să mă gândesc la un roman, luna noiembrie nu poate fi decât "Cerul ca oțelul" de Cosmin Leucuța. Nu știu de ce, dar când ...

Face ce face și pe la ora prânzului deschide ușa de la mansarda Arhivelor Naționale, strecurându-se, nevăzută, într-o încăpere în care n-a mai intrat nimeni. Dacă vrei să deschizi ușa aia e imposibil, pare bătută în cuie. Puțini știu că de-acolo se văd grădinile cu salate vrăjite ale ursului din poveste.

Zenob

Ce eveniment din luna noiembrie (indiferent de an) îți vine imediat în minte, ca fiind de top?

Noiembrie e, în mintea mea, o lună destul de cenușie, care se cam pierde fără ...

Andrei Velea are un castel pe malul Dunării. Dimineața, la prima oră, iese pe terasă și vorbește cu zeii apelor, și pentru că-i merge mâna repede, butonează pe telefon, scriind toate conversațiile, ca mai târziu să facă din ele volume de versuri și să le semneze, uitând cu totul că acele cuvinte vin de la zâne. Acum a scos un roman, pe care l-a intitulat "a.normal" - despre dragoste și despre ape. Totuși, l-am provocat la o discuție mai pragmatică, despre anarhie.

Zenob

**Ce poveste (f ...

...toate sunt bune și nu destul de bune, și nu prea seamănă între ele deși toate sunt un fel de îndepărtate imitații ale "banchetelor" platonice sau ale "cenaclurilor" latine... Mi-ar fi plăcut, tolănit pe-o rână, să-l ascult la Atena pe Socrate cum face pe prostul, ca să poată demonta mai bine argumentele altora, de dragul demonstrației, în acele dialoguri pe care tânărul Platon le stenografia și deopotrivă le inventa. Sau, invitat de vreun bogătan protector al poeților la "cena"(care era, de f ...

Literatura pe internet reprezintă unul dintre cele mai generoase obiecte de cercetare ale studiilor literare actuale, sub multiple aspecte. Înainte de toate, se relevă caracterul trans și inter (cultural, național, literar etc.) al literaturii pe internet, precum și caracterul ei hibrid, fluid – ceea ce o va face greu de clasificat... Totuși, prin plasarea la "frontiera literaturii", se va observa un joc (sic!) continuu al instanțelor inter-narative, determinând niște funcții și raporturi ...

Cum am auzit că a luat Premiul I, am și început să caut pe net. Cu surprindere am constatat că publicase o povestire în Ficțiunea, așa că m-am gândit că poate știa și de mine. Mi-am făcut bagajul și-am luat-o spre Muscel. Cum intri în Valea Popii te întâmpină un tip cu șapcă albastră: nu cumva ai venit să-l vezi pe Andrei Ungureanu? Exact așa, te ia la fix, chiar dacă nu ești decât un zenob, cum sunt eu. Știți că a scris un roman, am început eu… Oho, vorbești despre Nașterea eroului, presu ...

Cu ceva timp în urmă, am văzut o pălărie enormă, genul din fetru, gri-bej. M-am apropiat cu prudență și-am ridicat puțin borul, iar sub ea erau trei persoane: o femeie frumoasă, un puști și un bărbat a cărui privire m-a tăiat în două imediat: familia Farcaș, s-au prezentat ei, – nu bei cu noi o cafea? Abia atunci mi-am dat seama că stăteau boierește în niște scaune de răchită, iar în apropiere se mișca alene un lac. Vasăzică, Zenob, m-au luat ei la per tu, te atrag mai nou pălăriile…! Eram int ...

Citești o carte și ea îți stârnește întrebări, un imbold de a-ți spune părerea, de a discuta cu cineva. După ce-am terminat Dragostea când te doare, volum colectiv, apărut la Litera, în BPC, 2022, cu o prefață de Iulia Micu, am simțit nevoia să pun câteva întrebări, și-am început cu Andrei Simuț, neîndoindu-mă c-a citit integral cartea. Așa a apărut acest interviu de lectură:

În care dintre întâmplări, gesturi te-ai regăsit?

M-am regăsit cel mai bine în "mesajul" povestirii lui Doria ...

La cursurile lui Catrinel Popa stau de regulă lângă ușă, ca să prind câte ceva. Vorbește pasionant, iar scânteile care-i sar din ochi trec uneori pe sub ușă până la mine. Vorbește despre cărți de care n-am auzit ori intră în povești pe care credeam că le știu, dar care se dovedesc neobișnuite, populate cu detalii pe care le vede doar ea. Odată s-a întrerupt în mijlocul pledoariei și a întrebat: Ce faci acolo, Zenob, de ce stai la ușă? Ai aici un loc, pe pervazul ferestrei.

Așa am rămas cu ...

Havana, 2010. Visam liniștit pe o terasă, când am auzit în spatele meu – bine, măi, Zenob, te credeam pe malul Dâmboviței, când colo, te bagi în sufletul meu! Așa l-am cunoscut pe Jan Cornelius, un tip decupat din Don Quijote, în permanență însoțit de un spiriduș șmecher, care îi face și cumpărăturile. Când nu e în vacanță, de preferință prin insule, precis îl găsiți pe cheiul Rinului, la o terasă, răsfoind câte-o carte, scriind pe telefon (fără diacritice) ori, mai nou, practicând un tip de t ...

Ioana Miron are două aripi de spumă, o știu bine, pentru că adeseori rămâne la cafeneaua zenobilor, ca să și le întindă la soare, două aripi albastre, care au cel puțin 3000 de stadii la bord, care au zburat pe deasupra Tamisei, pe la Gibraltar și chiar mai departe. Iar de câte ori întinde aripile rămân în urmă cuvinte, ca petalele de cicoare, ca dorințele uni om melancolic.

1. În care dintre poeme tale încap cele mai multe obiecte?

În acest poem, dintr-un volum în lucru:

*Se spune ...

Niciodată până atunci starea aceea ciudată pe care o simțeam acut ca dorință de ascundere nu pusese stăpânire pe mine în fața atâtor oameni. De obicei, ea apărea mai mult în liniștea camerei mele, un fel de blocaj al gândurilor și imaginarului care mă adusese în starea cu pricina. Mă închipuiam adesea trezindu-mă în fața unor persoane total necunoscute a căror privire rămânea împietrită asupra mea. Păreau că așteaptă ceva de la mine, iar eu eram incapabilă să le vorbesc. Intram în pământ de ruși ...

Victor Gingiu pictează zenobi. În fiecare zi merge la facultate, unde fiecare student îl întâmpină cu noii zenobi pictați peste noapte. Așa se face că prin Timișoara adeseori vezi zenobi scăpați de la Facultatea de Arte. Nu toți sunt pictați, ci creați din varii materii, din sidef de perle și din roua strânsă între petalele bobidragilor. Din acest motiv m-am împrietenit cu Victor, sperând ca într-o zi să mă recunosc printre zenobii lui, ceea ce nu s-a întâmplat încă. Dar cum în vara asta vine ...

Cristina Balinte intră săptămânal pe ușa Academiei cu față preocupată și cu mintea plină de personaje de ficțiune. Are un birou pe care tronează o fructieră, una dintre acele piese de cristal, în formă de cupă, întodeauna cu mere albastre. Sunt vopsite? a întrebat-o cineva. Oh, nu, a zâmbit cu discreție, sunt mere din grădinile lui Zenob.

Uneori, odată cu merele îi mai trimit și câteva întrebări, la care răspunde în scris, ca acum.

1. Care a fost cea mai ciudată întâmplare de vară din ...

Carmen a primit recent un pachet, o cutie elegantă, lăsată de un misterios curier la poarta televiziunii. Cumva mă nimerisem pe-acolo și de unde trăgeam cu ochiul, sperând să nu mă vadă, îmi spune, fără să se uite spre mine – știi ce e în cutia asta, Zenob? E o rochie din petale albastre. Nu te mira, a anticipat ridicând un deget, în fiecare an primesc câte o astfel de rochie, în jur de Sf. Ilie. Și cine ți-o trimite, am întrebat eu, îndoindu-mă că o astfel de rochie ar putea fi purtată de cinev ...

Elena Ștefoi ține în buzunarul sacoului elegant o frunză de trifoi, în aparență o bijuterie în filigran, în realitate însă, făcută din trei mii de cuvinte misterioase. Într-o zi i-am spus că știam prea bine ce e cu trifoiul ăla, dar mi-a răspuns diplomatic: se prea poate, Zenob, dar nu tot ceea ce e veridic e și adevărat, nu-i așa?! Și, ca să schimb vorba, am întrebat-o care au fost primele ei tristeți și-așa mi-a povestit despre capră.

Zenob

Exact în a cincea zi de când devenisem p ...

Jussi Valtonen este scriitor și psiholog Trăiește la Helsinki. A studiat neuropsihologia în Statele Unite și scenografie în Marea Britanie. Cel mai recent roman al său este "He eivät boundä mitä tekevät" - "Ei nu știu ce fac" (Premiu pentru ficțiune). A vândut peste 100.000 de exemplare și cărțile lui au fost traduse în zece limbi. Lucrările sale anterioare includ două romane și o colecție de povestiri. M-am întâlnit cu el înainte de pandemie, undeva în Asia. Ce faci aici Zenob, m-a întrebat ...

Umbră plutitoare peste Cișmigiu, Liviu G. Stan e însoțit în permanență de patru salamandre de foc. Una dintre ele e mai cochetă, restul sunt sobre rău, prin urmare, doar ea vorbește cu mine: Zenob, mă întreabă uneori, nu cumva vrei să-ți cumpăr niște mărgele de la Brăila?

Dragă Liviu, crezi în arta hibridă?

Cred că e dificil să ai un tonus experimentalist decent în literatură evitând arta hibridă. Limbajul grafic al rețelelor de socializare (atât de adânc întipărit cognitiv în noi), ...

Gabriela Toma e non-stop la Muzeul Literaturii. La orice oră te duci, o vezi ieșind din pereții muzeului, plutind între Crețulescu și Grivița, mișcându-se fantomatic pe lângă exponate. Odată cânta la pianină, în sala de la parter, iar holul tot era plin de versuri, niște păsări de spumă. Ăstea sunt poeme pentru tine, Zenob, a zis ea, iar eu am rămas cu impresia că ține la mine. Alteori trece și nu mă vede, din ochi îi curg șiruri interminabile de furnici care se așază pe manuscrise, pe cărți p ...

Care dintre temele următoare ți se pare epuizată, suprasolicitată, abordată în exces:

copilăria la final de comunism

viața mizeră a drogatului

iubirea între persoane de același sex

drama de a fi femeie

telenovela despărțirii

altele?

Dacă vorbim despre literatura română contemporană, cred că umbra comunismului e lejer cea mai obosită temă de găsit. Navigând pe site-uri sau prin grupuri literare, descoperi urgent că majoritatea cititorilor sunt ultrasatura ...

1. Care dintre temele următoare ți se pare epuizată, suprasolicitată, abordată în exces: copilăria la final de comunism, viața mizeră a drogatului, iubirea între persoane de același sex, drama de a fi femeie, telenovela despărțirii, altele? Dezvoltă: în ce circumstanțe ai constatat, ce cărți, ce pasaje ți se par clișeice la nivel de abordare etc.

Cred în faptul că o temă, oricât de des abordată și de supralicitată ar fi, nu se epuizează din acest motiv. Ceea ce poate epuiza o temă este modu ...

Care dintre temele următoare ți se pare epuizată, suprasolicitată, abordată în exces?

Mie mi se pare excesivă tema copilăriei la final de comunism, a copilăriei și adolescenței în anii tranziției (1990 – 2000) și a mizeriei tranziției în general. Nu aș putea să dau exemple cu citate, pentru că am tendința să ocolesc din start cărțile care tratează aceste subiecte. Sunt perfect de acord că avem nevoie de o literatură care să zugrăvească epocile astea – comunismul, tranziția – scrisă chiar de ...

Care dintre temele următoare ți se pare epuizată, suprasolicitată, abordată în exces: copilăria la final de comunism; viața mizeră a drogatului; iubirea între persoane de același sex; drama de a fi femeie; telenovela despărțirii; altele?Ce pasaje ți se par clișeice la nivel de abordare etc.

În general mă interesează scrisul/scriitura, nu neapărat tema, cum se așează autorul față de subiect, dacă e autentic, consistent ca perpectivă, nu ca volum. Acum se traduce mult, nu e timp de citit, ...

Toți absolvenții de Litere devin scriitori sau toți scriitorii trec pe la Litere ?

Cred că nici una, nici alta. Deși poate ar trebui. Glumesc. Nu sunt de părere că Facultatea de Litere te face scriitor și cred că nici măcar nu e acesta scopul ei.

De curând, într-un moment de nostalgie, mi-am aruncat ochii peste cursurile mele de atunci, din timpuri imemoriale, illo tempore ☺, și totul mi se pare acum foarte conceptual, impregnat de prea multă teorie. De pildă, nu-mi amintesc să fi existat ...

Revista OPT motive găzduiește din această săptămână întâlnirile organizate de Asociația Creatorilor de Ficțiune. Periodic, pe pagina noastră se vor întâlni oameni preocupați de ficțiune, în toate formele ei, de la scriitori, la muzicieni, fotografi sau exegeți de ficțiune.

Cuvântul de ordine al acestor întâlniri va fi diversitatea. Nu vrem să vorbim despre aceleași evenimente, despre aceleași cărți cu loc plătit pe prima pagină, ci credem în editurile mici, în artiștii care fotografiază străz ...

Pe când avea 15 ani, Domnica se învârtea pe o stradă cu zenobi, nu departe de Gara Basarab. Odată am văzut-o chiulind de la școală, cred c-am și scris despre asta. Unde putea să se ducă? A coborât strada și a scos din sac niște balerini bleu, schimbându-se cu rapiditate, aproape scăpând de pantofii normali. Ce crezi, Zenob, că pot să facă pantofii ăștia, m-a întrebat. Se pare că știuse din prima clipă că sunt pe urmele ei. Habar n-am, am zis eu, resemnat. Uite asta! – a mai spus și-a și dispărut ...

Mihaela Ioniță face naveta cu barca. Locuiește la Los Angeles, dar în fiecare zi, pe la prânz are întâlnire cu Răzvan Ursuleanu, pe strada Berthelot. Urcă în barcă și se teleportează. Uneori poate fi văzută trăgând la rame pe Lacul Snagov. Alteori, cu vântul în pânze pe Mediterana. Ori pe Amazon. Prima oară ne-am văzut pe malul Dâmboviței, unde făcea un show cu regretatul Ivan Patzaichin. Avea părul roșu, acoperit de o pălărioară de pai. Inițial am crezut că și-o pusese de fandoseală, apoi m ...

Treceam odată pe la Radio și la poarta din Berthelot am dat de un tip chel, care desena pe un șevalet. A fumat o țigară, a tras de două ori c-un cărbune și-a intrat grăbit în clădire. Apoi, ne-am mai întâlnit de câteva ori, l-am văzut la pupitru, cu multe fire în jur. Abia după ce ne întâlnisem de vreo duzină de ori, a strigat după mine – Zenob, a zis el, nu cumva locuiești pe strada Doamnei? Am negat imediat, nu puteam să-i spun că locuiesc peste tot. Atunci am aflat că-l cheamă Bogdan Calc ...

Enrique citea Cervantes, așezat pe un scaun capitonat, în cabinetul lui, la Universitatea Granada. Din când în când, dintre filele cărții, aluneca o picătură de apă. Sau așa am crezut inițial. Am rămas prudent lângă ușă. Biblioteca era plină cu literatură medievală, de poeme eroice. Gata, Zenob, a spus el, hai să mergem la Suțu! Evident, cuvintele m-au luat prin surprindere. Nu mă așteptam să vorbească în limba română. În plus, invitația părea bizară de-a dreptul. Abia atunci am observat că ...

Aida are capacitatea rară de a intra în paginile de carte. O lași, bine-merçi, lângă un raft, și dispare, cum mi s-a întâmplat mie odată, la Biblioteca Națională: am întors capul, iar Aida era deja o lumină care se prelingea pe muchia unei cărți. M-am uitat de-aproape ca să citesc titlul: Il libro delle case de Andrea Bajani, în original. A petrecut ceva timp pe-acolo, iar când a ieșit, mi-a spus conspirativ: Ascultă, Zenob, nu cumva știi vreo casă de vânzare prin Cotroceni? Lasă, s-a răzgândi ...

Pe Catrinel poți s-o vezi adeseori prin Facultatea de Litere, mai ales prin zona bibliotecii. Are un fotoliu special, pe unul dintre coridoarele care duc la Matematică, un fel de cuib, în formă de lingură. Dacă nu-i acolo, înseamnă c-a plecat la plimbare. Mă refer la fotoliu, care se teleportează oriunde, încât sunt zile în care poți să vezi pe deasupra Bucureștiului un fel de ghiulea galbenă, care e de fapt fotoliul lui Catrinel. Uneori, din el zboară pagini, în special din romane. Odată s-au a ...

Printre multele nuanțe ale unei legături amoroase se află și următoarea, consemnată în legile lumii fanariote: dacă o fată a făcut dragoste cu un bărbat care a rugat-o doar o singură dată - nu are drept la nicio despăgubire. Dimpotrivă, dacă a cedat după o perioadă lungă de rugăminți, cadouri și alte acte ale seducției, iar după aceea bărbatul n-o mai vrea, ei bine, în cazul acesta seducătorul va trebui s-o înzestreze, s-o despăgubească într-un fel.

Maria, o orfană din Prahova, crescută de un ...

Cu mult timp în urmă m-am întâlnit cu cel mai bizar personaj, într-o după-amiază de toamnă, ca acum, după ce prin București ieșise lumea din case, să-și încerce pantofii - ghetuțe fine, botine cu talpă ușoară, și cizme mulate. Și cum mă duceam spre Biblioteca Națională, învăluită în aburii Dâmboviței, am dat de Cătălin, la o masă, de la terasele multe, le știți, grădinile pentru cititori, așezate în jurul Bibliotecii, unde lumea bea elixire, lângă pomi de cafea, privind anemone cu ofuri și cochi ...

Să vă spun cum m-am întâlnit cu Mihail Victus - nu demult, prin toamna-iarna trecută. Îmi comandasem un ceai și încercam să mă concentrez pe frumusețile nevăzute ale unei măști medicale. Nu bătea vântul, nu era ger. Iar terasa, pe lângă Muzeul Literaturii, era în acel moment, una dintre cele mai căutate. Și-așa din senin, am constatat că apăruse la masă. Ei, bine Zenob, m-a luat el cam de sus, se pare că n-ai auzit încă de mine. Așa și era, nu știam cine e. Am observat însă o monogramă minusculă ...

Prin Copou sunt niște castani foarte bătrâni, mă rog, erau, că n-am mai fost de multă vreme pe-acolo, iar dacă te uiți cu atenție, printre frunzele lor, o să vezi niște ochi mari, care sorb orice mișcare a străzii, de la fostul Conservator până la căminele din Pușkin și mai departe. Eu i-am văzut niște ani buni, fără să știu ai cui sunt și ce caută-acolo. Până într-o zi, când m-a pâsâit - Zenob, a zis el, stai puțin să schimbăm câteva cuvinte. Așa l-am cunoscut pe Călin Ciobotari, un tip eteric, ...

Cu Ștefan Lemny nu m-am întâlnit niciodată. Dar mi-a apărut în vis. Dormeam bine-merçi pe malul Dâmboviței și-mi apare dl. Lemny, înfășurat într-o blană de samur. Deși știam prea bine că visez, totuși voiam s-o iau în serios, așa c-am început să-i cânt ceva din Anton Pann. Ce faci, Zenob, mi-a reproșat el, n-ai pic de aptitudini muzicale, dar nu te lași, nu-i așa!? Văzându-mă luat peste picior și atacat în libovul ipseității, am scos o drâmbă din buzunar și, chemând alți zenobi fără treabă, ca ș ...

Cu mulți ani în urmă căutam ceva pe net și-am dat de-un tip care-a-nceput să vorbească. Nu e neobișnuit, mereu dai de persoane locvace prin lumea netului, numai că de data asta era un japonez care părea să mă cunoască de undeva. Și în plus vorbea românește. Salut, Zenob, m-a luat el la sigur, îți mai aduci aminte de mine? Nu știam, n-aveam nici măcar o bănuială micuță. Sunt Tettyo Saito, a spus el, și ne-am cunoscut în Pădurea norvegiană. Acum, sigur, fiind japonez, nu te puteai gândi decât la M ...

Nu demult sună telefonul de pe un număr necunoscut. Prudent, n-am răspuns, dar ce credeți, o secundă după aceea, aud o voce nu departe de mine. Telefonul zăcea la oarecare distanță, mort, iar vocea asta nu avea nicio legătură cu el. Spunea o istorie foarte încurcată, de pe vremea pașoptiștilor ori mai dinainte, și mi-am dat seama că o siluetă difuză se foia nu departe, pe canapea. Pe măsură ce trăncănea, nu știu cum dar vedeam personajele, acțiunile. Uite, Zenob, ce vreau de la tine, zice vocea ...

Adriana Teodorescu e atât de cunoscută la Craiova, încât nici nu mai îndrăznește să iasă pe stradă, ci trimite niște păpuși în locul ei. A, da! Am uitat să vă spun, în castelul ei, de pe Calea București, locuiesc 3000 de păpuși, toate rămase de pe vremea Regatului păpușilor, mai mult clone ale unor ființe din epoca veche, entități dispărute între timp, zâne, vrăjitoare și alți zărghiți. Iar păpușile făcute după chipul și asemănarea acestora au ajuns cumva în grija Adrianei, pe care cred că vă da ...

O puteți vedea în special pe Moșilor, călare pe o insectă de smoală, căreia îi spune motor. Brunetă, cu picioare lungi, cu haine haioase. Uneori oprește prin intersecția Eminescu, nu departe de mine, și scrie versuri direct pe asfalt. Primăria sectorului 2 are niște angajați care-o așteaptă, mai ales miercurea, în fața Mega Image-ului. Cum apare, cum intră în alertă, iar când ea pune punct, oamenii ăștia transcriu textul, întotdeauna un poem despre Turner - pictorul. Odată am întrebat ce fac c ...

Eram la teatru, se juca ceva după Pinter, cred că într-o versiune a lui Dabija. Mă prinsese, eram tot numai urechi. Personajele păreau afișe care se mișcau încolo și-ncoace, iar printre ele, o femeie de ceață, străbătută de spoturi verzi. Scena se derula într-un restaurant, iar discuția degenerase și pe măsură ce vocile creșteau în intensitate, femeia transparentă se dilua. După un timp am și scăpat-o din vedere, captivată de epica faptelor, când am simțit că cineva stătea pe fotoliul de lângă m ...

Andrei e prof de film la Cluj, iar eu l-am întâlnit prin Librarium, într-una dintre acele zile de răsfoit cărți. Valentin Derevlean zâmbea enigmatic, îndrumându-mă din priviri să mă uit spre un colț, în care trona o carte monumentală la propriu, de doi pe doi. Filele ei foșneau cu lene, iar, dintre falduri, dintre norii de nea, a ieșit un tânăr domn, îmbrăcat ca pe vremuri, cu sacou gri și ochelari cu rame metalice. Ce surpriză, Zenob, a zis el, nu-mi imaginam că faci drumuri așa de lungi! Apoi ...

Prin Piața Amzei trece adeseori un bărbat cu pălărie albastră, genul cu boruri largi, umbrite de spirite selenare. În rest, e normal: blugi, jersee englezești și pantofi sport. Acest bărbat care întodeauna pare că vorbește cu cineva, un interlocutor invizibil, este Daniel Nica, un prieten vechi, care ori de câte ori dă de mine mă întreabă dacă-am citit Kundera. Dacă vrei, Zenob, să știi că-ți pot împrumuta câteva cărți de-ale lui. Într-o zi am trecut pe la el și-avea un musafir. Nu-l vedeam bine ...

Mihai Ignat e un tip foarte serios. De câte ori mă întâlnesc cu el, scoate din buzunar o pereche de ochelari, îi pune pe nas și mă examinează amănunțit, iar la final zice invariabil: excelent, Zenob, ai mai crescut doi milimetri jumate! Prin Brașov, lumea îl salută pe stradă, fiind cunoscut și ca scriitor, dar și ca profesor. Odată m-a invitat la un ceai: urăsc cafeaua, Zenob, mi-a spus el, dar ador ceaiul de dintele lupului. Ai băut vreodată? Și-așa am ajuns într-un turn de pe lângă Colegiul Șa ...

Cu ceva ani în urmă mă uitam la știri. Era ceva important, nu mai știu ce, și așteptam o transmisie de la fața locului, sorbind confortabil dintr-o ceașcă de ceai. Apare Andreea Archip, v-o amintiți, o ființă de spumă, de pe TVR1, spune câteva cuvinte, apoi scoate capul din televizor, lungindu-se până lângă mine: Ce faci Zenob? Am scăpat ceașca (era porțelan fin, Andreea!) și m-am lipit de perete. Ei, acum mai faci și pe speriatul, a zis ea, bagă de seamă că te-aștept mâine la intrarea în Strada ...

Pe Ileana am văzut-o prima oară la Constanța. Era urcată pe-o balustradă, gata să-și ia zborul, pentru că, pe-atunci nu știam, are obiceiul ăsta să plutească din când în când peste mări și oceane. Vezi pantofii ăștia, Zenob? - m-a întrebat ea, obligându-mă să mă uit în direcția indicată. Erau doi conduri de pe vremuri, din piele fină, de un galben plăcut, împodobiți cu un nasture, înnobilați de tocuri minimaliste. Sunt pantofi cumpărați de la Istanbul, din bazarul lui Iusuf Bina, oarecum rudă cu ...

Enikő se trage din familia Flautistului vrăjitor, tocmai de aceea, când am întâlnit-o prima oară, mai întâi am auzit o melodie seducătoare, dintre cele care te opresc pe loc, fără să-ți dai seama de unde vine. Ce e, Zenob, m-a luat ea în primire, nu-i așa că nu știi nemțește? Nu vă mai spun că era o melodie instrumentală, prin urmare am crezut că mă ia la mișto. Dar curând mi-am dat seama că fiecare sunet târa după el o întreagă poveste, mii de cuvinte, în primul rând luate din gura lui Goethe, ...

Poate fi văzută pe strada Berthelot, cu o pălărie de pai, pășind categoric și vorbind cu cineva nevăzut. Odată m-am oprit să casc gura, eram curios ce spune, dacă vorbește la telefon. Uite, Zenob, mi-a spus ea, vino să-l cunoști pe Voltaire! Credeam că se referă la vreun patruped, căci pe strada aia e plin de mâțe, de îmblăniți cu papucei de argint, de motani, care dorm noaptea în Radio, iar ziua își flutură cozile pe Berthelot. Dar nu, de data aia, strada era pustie, doar câțiva covizi și țânța ...

Prin Tribunalul București te poți întâlni adeseori cu Diana Gavra, pe care-o poți recunoaște după pantofiori. Dacă o întrebi, o să-ți spună că-i place culoarea roșie și că și i-a cumpărat de la Londra. Dar să știți, în realitate, sunt primiți de la  Maxima Tutillina, o zeiță mică și foarte agilă, rudă cu ea. O dată, pe când făceam un film, am și văzut-o, o ființă mică, învârtind o baghetă, cât un creion. De câte ori răsucea bagheta, de-atâtea ori pantofii Dianei își schimbau nuanța. M-a pus asis ...

De câteva zile mă gândesc la prima mea întâlnire cu Robert Șerban și nu-mi vine în minte. Îl știu de când lumea, aș putea să zic, deși lumea mea, de Zenob, a început abia prin 2000 și ceva. Mi-amintesc cum ne-am văzut la Timișoara - cum veniși Zenob, zicea el, la clasa a II-a sau cu nașul, pe acoperiș? - dar s-ar putea ca amintirile astea să fie de prin 90, căci tot așa de bine mi-l amintesc trecând ca o frunză de leandru, prin grădina de la Muzeu, citind poeme lângă oglinzile unui loc dispărut ...

Salonul de carte de la Torino, 2007. Mă plimbam printre cărți ca orice zenob, când l-am văzut prima oară: un bărbat zâmbitor, care la fiecare pas împrăștia în jur albine de spumă, mici zburătoare dizolvate în aerul verii, transformate într-o mireasmă narcotică, încât, fără să-mi fi propus, m-am luat după el. De altfel, să nu credeți că eram nebun: toți zenobii veniți la târg îl urmau fascinați, încât ziceai că suntem în Parfumul lui Süskind. Credeam că nu știe de mine, că nu mă remarcase deloc ...

Mircea Dan Duță locuiește pe-aceeași stradă cu mine. Îl văd de multe ori cum iese din casă, însoțit de un teckel mov, cu pălărie de pai. Fac pași mici, iar în urma lor rămân întodeauna poeme de fum, risipite pe trotuar. Uneori și pe zidurile brutăriei mai găsesc câte un vers de-al lui, scris cu creta. Anul trecut, într-o perioadă de lokdown, vedeam cum coboară pe Carol cuvinte cețoase și știam că Mircea stă la fereastră. Zilele trecute ne-am întâlnit pe Olari. Ia te uită, Zenob, m-a strigat el ...

Într-un timp mă întâlneam destul de des cu Liviu G. Stan, mai ales prin Cișmigiu, la poarta dinspre Schitu Măgureanu. Ce-ai mai făcut, Zenob, mă saluta el, ca și cum aș fi fost actor de telenovelă. Mă chioram rău să-i răspund, ridicându-mă pe vârfuri, pentru că fiind destul de înalt, niciodată nu reușesc să-i văd luminițele din colțul gurii, mai exact, pare că zâmbește, dar să nu cumva să vă lăsați înșelați. Odată, pe când îmi tot arunca bezele și vorbe mieroase, am văzut cum crește lângă el umb ...

În urmă cu câteva săptămâni m-a prins ploaia pe Calea Victoriei. Noroc că m-a ajuns din urmă Claudiu, ascuns într-o pelerină enormă, ca un clopot de mușama. Ce faci, Zenob, m-a întrebat el, iar ți-ai uitat umbrela? Cu toate că turna cu găleata și mă așteptam să mă lase sub pelerină, Claudiu a scos de undeva o armonică incredibil de mică, iar peste toată Calea Victoriei au început să plutească flori de răsură, albe, neatinse de ploaie. De roze e beată grădina, cânta el, *Cu tot ce se află‐mprej ...

Pe Laura am cunoscut-o la UNATC, în timpul unui atelier. Făceam rescrieri din Caragiale, iar ea, ca să-și intre în rol, a apărut într-o zi la sala de clasă, într-o trăsură, genul brișcă deschisă. Fusese ideea lui Toma Enache, care de pe atunci construia lumi, iar pe capră era Axel Moustache. Mi-o amintesc coborând treptele fragile ale acelui vehicul bizar, anacronic, o apariție făcută din cerneluri și fum. Era îmbrăcată cu un costum bărbătesc de petreceri - mătase neagră și pălărie înaltă. Iar a ...

Profitând de ridicarea restricțiilor, am zis să dau o raită prin centrul Craiovei. Pentru că sunt uneori foarte matinal, iar orașul se poate observa mai bine atunci când e mai gol, la ore mici din noapte sau dimineața devreme, am purces spre centru pe unul dintre bulevardele largi ale Băniei. Trecând pe la Universitate și Teatru, ambele în adormirea carantinei, intenționam să mă opresc la o cafea. Și nu mică mi-a fost mirarea când, căutând febril o terasă deschisă așa devreme, l-am zărit pe Cătă ...

Zilele trecute trebuia să mă văd cu un prieten (iartă-mă, Andrei, n-am mai ajuns!), dar pe la Piața Romană am dat nas în nas, dacă pot să mă exprim astfel, cu Adriana, fostă Titieni, actualmente Irimescu, dar de fapt tot Adriana Titieni. Bravo, Zenob, m-a luat ea în primire, te plimbi aiurea, când toată lumea bună e la Don Pedros! Luat pe nepusă masă, nu știam la ce se referă și începusem să dau paginile prin minte. Am luat-o pe lângă stația de taxiuri, pe Biserica Amzei, și-am intrat în grădina ...

Cătălin își ține cursurile dintr-o grădină. Are un chioșc de vară, iar în jurul lui fluieră bujorii englezești, șușotesc lalele, bârfește liliacul, iar trandafirul mov, cu nasul pe sus, ascultă poeme. Așa l-am găsit ieri, pe la ora prânzului. Bineînțeles, a fost foarte uimit să mă vadă. Credeam că nu știe nimeni unde sunt, a spus el, iar eu i-am reamintit că sunt un zenob telepat. Ei, acum c-ai venit, a zis el, trebuie să rămâi la masă, c-avem cârnați picanți și vin de Buzău. Normal, câteva minu ...

Tândăleam pe-o terasă, pe lângă Muzeul Literaturii, când am auzit pe cineva în spatele meu - uite cine e aici! Nici nu m-așteptam să dau de Zenob, pe o terasă unde vine scriitorimea! M-am întors și-am dat de Alexandru Unguru, ceva mai firav parcă decât pe scenă. Te-am mai văzut de vreo două ori prin UNATC, mi-a zis el, apoi, pentru că începuse să plouă, s-a oferit să mă ia sub umbrelă până la mașina, care mă aștepta pe strada Enescu. N-aș ști d ...

Când am auzit că Ioana și-a cumpărat  o cămașă care te face mai înalt, am devenit invidios și m-am dus să văd cu ochii mei ce face cămașa aia. Normal, îmi încolțiseră în minte multe planuri. Am ajuns, am sunat. Dar nu  răspundea nimeni. Totul părea  înghețat. Apoi am împins ușa și s-a deschis, am făcut câțiva pași pe un coridor din care se deschideau alte coridoare, fără uși, fără semne c-ar fi existat camere sau oameni acolo. Eram contrariat că un apartament de bloc putea să fie un adevărat lab ...

S-a învârtit mulți ani pe la Piața Rosetti, din care cauză ne întâlneam des. Într-o dimineață l-am văzut furișându-se pe Dianei, în mod evident ascunzând ceva în buzunarul sacoului. Plus că nici nu-l mai văzusem până atunci îmbrăcat așa elegant, cu o haină kaki, de velur, al cărei guler, neobișnuit de înalt,  îi dădea un aer aristocrat. M-am ținut după el, chiar și după ce a intrat într-o curte, l-am urmărit de la oarecare distanță, ocolind o tufă de liliac, încât eram convins că nu mă văzuse. D ...

Marcela Motoc doarme între paginile romanelor lui Flaubert, fiind franțuzită rău, și-și bea cafeaua în fiecare dimineață pe acoperișul unei case din malul Dâmboviței, ca să-i treacă dorul de Sena. Totodată e prietenă bună cu "Perucile verzi", club din care fac parte și eu. Acolo ne-am și cunoscut, de altfel, într-o seară în care se citea din Baudelaire, el însuși admirator al părului verde, iar Marcela avea rolul de-a aduna cuvintele mai fragile într-o cupă cu elixir. Numai că în mijlocul petrec ...

Într-o vară, acum mai mulți ani, mă plimbam fără treabă prin Cișmigiu și-am dat de Andrei. Citea pe o bancă, așa mi s-a părut inițial, dar când m-am apropiat, tiptil, recunosc, prin spatele lui, am observat că paginile nu erau acoperite cu literele, cu te-ai fi așteptat, ci cu niște personaje micuțe, libelule ori zâne înaripate, care dădeau o adevărată reprezentație, cu decoruri, cu perdele în falduri, cu foșnet de rochii. Ce faci aici, nu m-am mai putut abține eu, nu cumva ai o carte vrăjită? O ...

Pe Ileana Olteanu o știu de pe scena Naționalului. E actrița cu 1200 de rochii și siluetă de Barbie. Prin urmare, m-am strecurat odată în garderoba ei, cu intenția de a-mi face un șal. Printre multele rochii era una de catifea, de un roșu imperial, pe care pusesem de mult ochii. Și ce i se potrivește mai bine unui zenob, dacă nu catifeaua?! Dar când am ajuns în imensul dressing, am descoperit o cutie, genul rotundă, de pălării. M-am chinuit ceva, iar până la urmă am deschis-o și-am rămas lampă ...

Înainte de pandemie, putea fi văzut prin Timișoara, mișunând pe la Universitate, cu un crin alb în mână. Ce faci, Zenob, m-a întrebat odată, nu vrei să urcăm pe acoperișul muzeului ăla? Ce să facem acolo, am întrebat cam cu lehamite, mai ales că am și rău de înălțime de multe ori. Mă întâlnesc cu cineva. Și cum își luase o față misterioasă, a început să mă înțepe curiozitatea (vulgară), așa c-am urcat. Dar în lumina soarelui a devenit  transparent ca o picătură de ploaie. Și-apoi am auzit cum îl ...

Pe Lia n-am văzut-o niciodată, dar mi-a povestit Adriana Titieni Irimescu despre ea. Zenob, mi-a spus ea, ai grijă, când ajungi pe la Facultatea de Drept, vezi că e acolo un turn, în care locuiește o prințesă. Urci treptele (din loc în loc să te oprești, ca să-ți tragi sufletul), iar la final e o ușă. Ce să zic, azi am luat un taxi, am urcat treptele și-am bătut la acea ușă, unde într-adevăr se afla o femeie frumoasă, cocoțată pe un scaun foarte ...

Pe Emi l-am văzut prin Hackerville, nu în film, ci în orașul hackerilor, care se întinde din Pantelimon, doi kilometri mai sus. Era vară, iar el vorbea cu Sf. Avram într-o scară de bloc. Să nu credeți că era vreo discuție teologică! Nicidecum! Sfântul încerca să-i vândă o pălărie, iar Emi, pe jumătate ridicat de pe trepte, îi spunea cât de dăunătoare sunt pălăriile, mai ales cele cumpărate de la sfinți, care-ți țin ideile la respect. În sfârșit până la urmă m-a văzut și pe mine și-a făcut prezen ...

Pe Ioana n-o cunosc, dar îl știu pe tatăl ei, bardul. De câte ori mă vedea, zicea, hai aici, Zenob, să-ți recit un poem! Totuși am întâlnit-o și pe ea o dată, la teatru. Era într-o lojă tapetată cu petale de liliac și fâlfâia pe balustradă o pălărie albă, imensă. Exact cum am anticipat, a luat-o boarea spectacolului, căci se juca ceva cu patos și lacrimi, și-un timp pălăria asta a plutit peste sală. Când a ajuns la mine arăta ca o petală, fragilă, iar borurile se umeziseră, ca iarba în diminețil ...

Întâlnirea mea cu Dorotheea s-a petrecut într-o zi de februarie, prin Piața Amzei. Mă holbam la vazele cu frezii, ceva mă făcea să vin mai aproape, iar când ajunsesem la o distanță de câteva degete, una dintre florile ălea albe, ca o fustă de balerină, s-a deschis, oftând, și-a ieșit de-acolo Dorotheea, cu o voce de comandant, luându-mă în primire de la primele vorbe: Ce faci, Zenob, mă spionezi ori îți plac freziile? Deși eram foarte fâstâcit, am invitat-o la o cafea, cred că în Waterloo. Îmi a ...

Pe Aldulescu l-am văzut prima oară la Muzeul Literaturii, într-o cârciumă care se numea Groapa. Stătea cu mâna în falcă, aplecat peste masă, cu un tricou verde foarte procopsit. A fost dragoste la prima vedere - cum m-a văzut, mi-a făcut semn, ia vino aici, Zenob, mi-a zis el, să-mi dai o bere! Cam la a doua halbă ne povesteam viețile, iar pe măsură ce detaliam, trecând în revistă pixurile deținute de-a lungul timpului, de la cele cu muci, de pe vremea lu’ Împușcatu’, la cele cu cerneluri plasma ...

Pentru mine, ca zenob, revista a fost ca o cafenea. Ieșeam din casă, luni, la prima oră, și hop - mă întâlneam cu un cunoscut! Uneori nici nu mă întâlneam de-adevăratelea, ci așa, îl zăream într-o mașină, îl auzeam la radio. Nu contează cum - întâlnirile sunt de multe feluri! Important e că diminețile de luni sunt memorabile pentru mine, m-au băgat în amintiri și de-acolo în conversații, care nici nu există dacă nu sunt purtate sub un pavilion învăluit în parfum de cafea. Stai tolănit într-un fo ...

Pe Bogdan Baciu l-am întâlnit pe la Cișmigiu, în era antepandemică. Citea lângă o fereastră, cu o ceașcă de cafea alături, iar pe umărul lui ofta o mierlă, o cunoștință de-a mea, cu care voiam să schimb două vorbe. Dar n-am apucat. Nu vrei să citești cu mine, Zenob? - m-a întrebat Bogdan, care, deși nu mă privea, știa că sunt acolo, mă simțise într-un fel. Cum?! - nu mi-am dat seama. Dar după ce ne-am cunoscut mai bine, la aproape un an, am realizat că totul venea de la cărți. Deși citește după ...

Fiind castelană de Mogoșoaia, Daniela nu poate să citească în tramvai. Dimineața iese în grădinile de leandri și caută din ochi balansoarul unde obișnuiește să se cufunde în lecturi. Iar în timpul ăsta nu aude nici vântul, nici greierii nemernici. Nimeni nu îndrăznește s-o deranjeze. Chiar și maidanezii, care mai trec pe la porțile ei uneori, preferă să latre în limba engleză, ca să-i intre în grații. Într-o zi am văzut-o pe Pitar Moș, cu o pălărie de pai, genul divă, iar pe panglica pălăriei se ...

Jim își petrece multă vreme prin Pitar Moș, acolo l-am și văzut prima oară, ieșind din Sala Joyce. Bineînțeles, mă știa, după cum mi-a mărturisit mai târziu, căci îi plăcea pe vremea aia să mai zenobieze din când în când. Așa că am coborât la subsol. Eu mergeam în urmă, măturând coridorul, cum fac zenobii, iar Jim vorbea cu cineva, un interlocutor invizibil. Ca apoi să mă întrebe dacă am fost vreodată în Insula Staffa. Nici n-auzisem. Ei bine, acum e momentul, mi-a făcut el semn s-o iau înain ...

Cum iese pe ușa facultății se transformă. În primul rând, crește în înălțime, apoi se face ca o ceață de vară. Și-așa, abia văzută, plutește peste oraș, scanând totul, de la scăfârliile oamenilor, la străzi, ghivece de flori, câini și motani ieșiți la plimbare ori chiar insecte abia vizibile. Nu-i scapă nimic, nici măcar eu, care în general sunt destul de prudent. Totul este înregistrat, arhivat și transformat mai târziu în litere aurii, pe care curioșii le pot vedea mai ales la primele ore ale ...

Diana poate fi văzută adeseori prin Sibiu, cu o carte de Houellebecq sub braț, coborând străzile, lăsând în urmă, pe piatra cubică, o pulbere ca bruma de toamnă târzie. Are câteva păpuși genul rebel, cu părul zburlit și haine ușchite, care o urmează peste tot. Cel mai adesea intră pe ușa teatrului, unde are întâlniri misterioase cu diverse vânzătoare de măști, dar și cu un elf, paznicul ușii spre luna februarie. Uneori scrie scrisori parfumate cu esențe de flori, iar din când în când îmi trimite ...

Fiind foarte înalt, n-am reușit să-i văd ochii. Și nici n-am auzit ce spunea, pentru că închiriase un cosaș ca să vorbească în locul său. Pe urmă am aflat că trăiește într-o cutie muzicală, din care cauză unele cuvinte se topesc de îndată ce-i ies pe gură. Fiind nocturn și visând să zboare, s-a înscris la Colegiul de Muzică Selenară, pe care nu știu sigur dacă l-a absolvit. Deși cunosc atât de puține despre el, totuși i-am trimis trei întrebări, ca să înțeleg cât de departe țintesc speranțele lu ...

Anca Ciobotaru este păpușăreasă, șefă peste un grup important de păpușărese, doctor în teatru și dascăl de artă scenică. Asta pentru profani, căci inițiații știu foarte bine că altele sunt talentele ei. În primul rând, că știe graiul păpușilor. Apoi - are o pălărie din petale de trandafiri și de margaretă, pe care și-o pune vara, mai ales în plimbările ei prin Copou, unde anual, cam prin iunie, prezidează un colocviu al lăcustelor, care, odată instruite, se risipesc peste tot orașul și adună vis ...

Mihai poate fi văzut uneori pe străzile Romei, îmbrăcat cu o pelerină de stofă, absolut obișnuită la prima vedere, dar pentru cunoscători e o haină specială, moștenită de la Contele de Saint Germain. Când o așează pe umeri dispare instantaneu, te poți trezi cu el la Sala Radio din București sau la Ateneu, într-o cu totul altă ținută, iar dacă ai avea ochi mistici, l-ai putea observa trecând cu aceeași ușurință în La Belle Epoque, tolănit pe bancheta din spate a unui Daimler. Odată s-a întâmpla ...

E de la televizor, e pe străzi. E din Craiova. Doru Ciolacu trece prin Oltenia în lung și-n lat, de parcă îl caută subiectele pe el, și nu invers, din toată această călătorie cel mai fericit fiind cameramanul cu care lucrează, pentru că nu mai trebuie să se ducă la școală:) Stai pe  lângă Doru și ești doctor în TV. Ca orice reporter deștept, caută adevărul și numai adevărul, lucrul clar, fără ocolișuri, caută ce este, nu ce crede el că este. A făcut așa: Vedere cu olteni, Țăst Show, plus alt ...

Înainte de pandemie, o vedeam pe coridoarele Universității, pe la bibliotecă sau pe la Sala Vianu. Dar în ultimele luni a plutit pe deasupra Cișmigiului, pentru că are două rânduri de aripioare, cum au toți spiridușii. În special dimineața iese în zbor, căci pe la prânz o ia per pedes spre strada Gr. Alexandrescu, unde are mulți prieteni, majoritatea cititori de poeme. Când ajunge prin zonă, se aud imediat voci, din toate părțile - Tina, Tina! (căci așa-i spun prietenii), vino să-ți citim ni ...

Prima oară când am văzut-o pe Denisa zbura pe la Ateneu, îmbrăcată cu o rochie pepită, mi s-a părut inițial, apoi când am văzut-o de aproape, am realizat că era o mătase albicioasă, imprimată cu litere. Dar de cum mi-am dat seama de asta, au început să curgă cuvintele, apoi frazele, și-așa am intrat eu într-un poem lung, care începea pe străzile Bucureștiului și se termina la Biblioteca "Dinicu Golescu", din centrul Piteștiului. Apoi m-a invitat la o emisiune a ei, să știi, a zis ea, că ești pri ...

L-am văzut în filme - v-aduceți aminte: Marfa și banii, Occident, Acasă, la tata s.a. Și totul ar fi rămas aici, dacă nu apărea Pompiliu, cu bluza lui penibilă, un erou din Două lozuri. De la Pompiliu au pornit toate aventurile lui Alexandru Papadopol pentru că fără s-o știe, acest tip te face să te ții după el. Îl vezi și gata - ai devenit clientul lui, îl urmezi peste tot, iar dacă dispare în vreo clădire, într-un bloc cenușiu de exemplu, îl cauți disperat, cum mi s-a întâmplat mie. Ei ...

Pe Speranța am întâlnit-o într-o noapte de toamnă. Eu alergam bezmetic pe o șosea, iar ea visa în Cetatea Băniei. Pe unde ești Zenob? - a vrut ea să știe - nu cumva alergi după manuscrise? Și-apoi mi-a povestit despre o carte veche, în chirilice, cu muchii aurite și coperți cartonate. La fiecare filă emana niște aburi, pânze subțiri, cețoase, colorate în nuanțe de verde și de albastru, care luau forme nemaivăzute, de fauni, zâne ori de cai zburători, iar de cât o citise, se umpluse Craiova de ac ...

Pe Alexandra am întâlnit-o odată, pe la Biserica Rusă.  Râdea fără să spună nimic și cumva m-am simțit dator să vorbesc, să povestesc ceva, dar cum nu știam nimic despre interlocutoare, am început să bat câmpii, despre lucruri care nu aveau nicio importanță pentru mine. Ea a rămas acolo, îngropată în cuvintele mele, eu am trecut mai departe. Apoi, altădată, am văzut că poartă pantofi de piele întoarsă și că se gândește la stele. Și-a mai fost o întâlnire din care am aflat că e scriitoare. Mai mu ...

Andrei este cel mai imaginativ om pe care-l cunosc. La el, imaginile curg lanț, interacționează, transformându-se repede în poem, în epopee, în film serial.  Poate și din cauza ochilor mari, în care încap milioane de păsări oliv. Face film, preferându-le pe cele în registru fantastic. Dar nu numai. Uneori colindă prin anii ’80, cu Nae Caranfil, alteori pune la cale mega proiecte, la Londra sau Los Angeles. Sunt momente când se lasă purtat de muzică sau de citit. Și sunt alte momente în care călă ...

Când era studentă se împrietenise cu un cal, genul cu un corn în frunte. Așa am cunoscut-o. Ea și unicornul ăsta stăteau non-stop în biblioteca de la Litere. Iar dacă nu erau acolo, precis o luau spre Cozia, unde se adunau niște antropologi sofisticați, cu pălării negre, doamne și domni, care păreau scăpați dintr-un roman englezesc de secol al 19-lea. Cristina căuta nu știu ce uși, care zicea ea ar duce în altă dimensiune a lumii, din care cauză purta în buzunar un inel de chei de pe vremuri. ...

Cu multă vreme în urmă m-am întâlnit cu Marius pe strada Batiște, colț cu G-ral Praporgescu. Hai, Zenob, m-a îndemnat el, vino să filmăm ceva din balconul clădirii ăsteia! Nu vedeam cum am fi putut să intrăm acolo, dar până la urmă n-a fost greu. Era un edificiu de cărămidă, ceva vechi, cu balconașe albe, rotunde. Marius umbla pe-atunci cu un raglan de piele și-avea părul lung. Prin urmare, oriunde ne duceam, el sărea imediat în ochi, iar pe mine nu mă vedea nimeni. Am trecut prin câteva încăper ...

Pe vremea când se afla pe bulevardul Dacia, Muzeul Literaturii avea o grădină, cu mese încăpătoare, o terasă-restaurant, plină de scriitorime. La orice oră te-ai fi dus, dădeai peste Ioan Cristescu, înconjurat de prieteni. Nici pe-atunci nu vorbea mult, dar când o făcea se ambala, pasional. Într-o zi ne-a spus hai să facem o revistă! Erau timpuri grele, după anul 2000; revistele literare lipseau ori erau blocate de grupuri, costurile erau imense. Părea o nebunie să faci revistă, pe-un timp ca ăl ...

Când era student la Litere, obișnuia să pună pe fila de examen câteva note muzicale, în loc de semnătură. Tot pe-atunci umbla pe holurile Universității din București, ținând sub braț o cobză bătrână, cu autograful lui Anton Pann. Îl văd și-acum în minte, cu pălăria tipărită pe frunte și cu mantaua fâlfâind în două pulpane, ca niște aripi de corb. Din aceste două motive, nimeni nu-i cunoștea numele adevărat, cu toate că atât studențimea, cât și profesorii îl știau foarte bine. Prin urmare, i s-a ...

Scriitorii iubesc "Revista de povestiri", un spațiu larg, cu multe personaje bizare. Eu am auzit de ea la Lente, într-o toamnă, când mi-am petrecut acolo o după-amiază de pomină. Așa am cunoscut-o pe Simina, care în ziua aceea purta o rochie verde, acoperită cu litere, un scris mărunțel și foarte intrigant, pentru că din când în când îți săreau în ochi unele cuvinte, cum ar fi trăsură sau Motanov, încât era imposibil să nu citești mai departe, ca să vezi cine e în trăsură și dacă prințu ...

Prima oară ne-am întâlnit pe o stradă din Sibiu. El vorbea la telefon, din apropiere se auzeau mașinile. Eu eram în București și-l ascultam. Imediat mi-am dat seama că are ceva vrăjitoresc în glas, iar dacă-l asculți mai mult de-un minut, te trezești teleportat la Sibiu, unde și locuiește, într-o ficțiune încă neterminată. Scrie poeme. Citește avid.

La Sibiu există o Facultate de Litere și Arte. Cei de la Litere sunt triști, iar cei de la Arte trăiesc intens, într-o veselie continuă. Andrei ...

Andrei Crețulescu produce filme și dansează Charleston. În plus, mai este și director. El nu calcă pe noul val, ci pe valul recent, însoțit de toți spiridușii cinema-ului, din ultimii 30 de ani. Bineînțeles, ne-am întâlnit numai în interiorul unui film, unde-am mâncat prăjituri împreună. Păi, bine, măi, Zenob, mi-a spus el, de-aia te-am invitat aici, ca să-mi mănânci recuzita? De-aici mi-am dat seama că are autoritate și ochii ațintiți asupra întregii povești. Dar e și frumușel, drept să vă ...

Anastasia și-a uitat în Sala "Tudor Vianu", demult, pe când era studentă, o pereche de aripi, pe care le-a găsit Catrinel Popa. Zilele trecute m-a prins prin școală (desigur, pustie) și-a zis bine c-ai venit, Zenob, ce-ar fi să tragi o fugă, să-i duci aripile Anastasiei! Ce puteam să mai zic?! Am luat-o din loc, dar de cum am ajuns la Poesis internațional, mi-am dat seama că nu e în regulă. Anastasia avea, bine-merci, amândouă aripile acasă! Și cum nu puteam să-i spun de ce venisem, i-am cer ...

Astăzi m-am întâlnit cu Cristian Popa, pe la Cișmigiu - foarte dichisit, ca de obicei, cu un sacou bej-pembé și-o eșarfă albă, de spumă.  Era însoțit de câțiva monștri, destul de cunoscuți și ei -  Sfinxul, Medusa și câteva Erinii, aflate în pauza lor de cafea. Acestea din urmă mi-au amintit imediat de Oreste, pentru că păreau destinse, un pic visătoare. "Ei bine, cu aceste persoane simpatice m-am pregătit ca să-l interpretez pe Arthur,  mi-a spus el, iar acum, ca mulțumire, le-am invitat la ...

Scăpat dintr-un roman, pe vremea în care personajele mai ieșeau din cărți, Mihai și-a ținut secrete originile, dându-se drept cetățean pragmatic al Craiovei. Dar nu s-a putut abține să stea departe de cărți. Așa a ajuns la Facultatea de Litere, adunând în jurul său alte personaje de roman, din toate epocile. Oricine ajunge la Craiova va rămâne impresionat de versurile care plutesc pe străzi, mai ales pe terase și prin cafenele, fraze subțirele, de fum narcotic. Să știți că sunt ale lui Mihai Ene ...

Personaj de pe ecran, vorbind dintre teancuri de cărți, Cami este și una dintre cele mai plăcute amfitrioane. Prin studioul ei de la TVR trece lume bună: scriitori, artiști, savanți. Și nimeni nu pleacă repede de-acolo, până nu gustă din cuvintele înflorite în aburii unei cești de cafea.

În restul timpului, plutește cu Sofia de mână, peste străzile bucureștene, prin parcuri și mai ales prin grădina din fața ferestrei, unde are un măr.

Uneori, mai ales pe la sfârșit de iunie, ca acum, o așteapt ...

O știm de pe la TVR, de pe scenă sau din filme. Dar sunt și alții, ca mine, privilegiați, care-o întâlnesc zilnic, pe la atelierele de teatru din UNATC sau de la Universitate, acum mutate pe Zoom, cu examene cu tot. A fost Ofelia lui Ciulei. A jucat în Danaidele. A lucrat cu Francis Coppola și cu Tim Roth. Iar acum așteaptă să treacă pandemia, cu același sentiment care mă încearcă și pe mine, că niște inși cu buze vopsite ne pregătesc hamuri de mătase.

Are puțin peste 40, dar arată în co ...

Elegant și sensibil, regizor și producător de film, creator de povești, Alex zboară des de la Geneva la București, uneori doar ca să prindă un concert la Ateneul Român, dar, de cele mai multe ori, ca să facă un film. Are un mini-elefant vorbitor, care îl urmează pretutindeni, și o cinematecă plină cu filme, dintre care nu lipsesc Ryna, Copilăria lui Icar ori Miracolul din Tekir, dar și documentare, filme scurte și alte producții. Când iese din casă, întotdeauna buzunarele îi sunt pline cu ...

La Craiova lumea este foarte agitată și inventivă. N-ar sta în casă sub nicio amenințare, prin urmare, chiar și pe timp de pandemie, mulți au găsit metode să se plimbe în mod legal. În plus, nu prea vezi lume tristă pe-acolo. În orașul ăsta, unde viața se derulează la cote înalte, trăiește și Adriana. Printre lucrurile ei de preț se numără o trusă de penițe, care desenează singure, niște instrumente fine, trase-n argint. Le-a primit cadou de la spiridușii-fierari din Lunca Jiului, demult, cu ...

Dacă este vineri și treceți prin zona Universității e posibil să vă întâlniți cu Ioana PÂRVULESCU. Poartă pălării somptuoase și umbreluțe albe. Dar nu vă lăsați înșelați! Cum iese din zonă, o așteaptă un Bentley interbelic, își piaptănă bretonul și urcă la volan, pentru un drum vijelios, care-o duce fie la Șosea, fie în miezul unui roman voluminos, numit Inocenții.

Uneori, mai ales în e-mailuri, lumea îi greșește numele, unii scriind în loc de Ioana - Iona. Așa a ajuns într-o zi să-l ...

Credeam că va fi altfel ieșirea în lume, dar lucrurile par neschimbate. Universitatea e pustie și în afară de Bogdan Tănase, care așteaptă lângă o fereastră, nu e nimeni, nu se aud pașii pe lângă lift, nu urcă nimeni scările… Și eu care credeam că la Biblioteca Facultății de Litere o să mă aștepte cineva să-mi ia temperatura!

Totuși, la ieșire am dat de Maria, iar ceva mai târziu l-am auzit pe Horia ținând un discurs, pe undeva, în mansarda Universității, probabil - nu m-am mai întors, da ...

Adrian MAJURU putea fi văzut în urmă cu un deceniu la Capșa, unde în fiecare joi după-amiază avea întâlnire cu niște prieteni năuci, toți preocupați de faptele care s-au dus ca firul de fum. Iar printre aceștia mă aflam și eu, pe vremea când nu purtam încă peruci verzi și mănuși aurii. Și ce vremuri! Radu Oltean desena străzile, iar Majuru răsucea cuvintele scoase din hârtii vechi.

Într-o zi a intrat în Palatul lui Suțu, a urcat scările, a salutat umbra din marile oglinzi veneține, iar pe pr ...

Oana BOȘCA MĂLIN visează în limba italiană. I se trage de la faptul c-a făcut de două ori turul Italiei pe motocicletă, din România și înapoi. Nu chiar cu piciorul pe pedala întâi, ci pe post de copilot, ceea ce i-a permis să și scrie în timpul ăsta. A început prin a traduce din Leopardi și-a sfârșit cu Italo Calvino, din care cauză multe dintre orașele prin care a trecut au devenit invizibile. Deși o parte dintre ele și-au revenit, unele nici în ziua de astăzi nu mai pot fi văzute.

Când a a ...

 Adrian TITIENI este în viața cotidiană exact ca pe scenă - jovial, cald, foarte firesc. Adeseori se plimbă prin Buftea, la lăsarea serii, sau urcă în avion ca să ia un premiu la Cannes. E elegant, poartă papioane și eșarfe de mătase, dar are și pălării mocănești sau pantofi sport. Sunt zile în care  îl poți confunda cu Cehov la tinerețe și zile în care poți să juri că e Gavrilescu, din La țigănci.  Dimineața repetă cu studenții de la Facultatea de Actorie, iar în zilele speciale ține un cu ...

Cosmin CIOTLOȘ este foarte politicos. Chiar și mie mi se adresează cu dvs, deși nu sunt decât Zenob.

Predă literatură la Litere. Scrie prin reviste și vorbește la radio. A publicat câteva volume de critică literară.

Uneori poartă o pălărie de vrăjitor, primită cadou de la zâne. Cu una dintre ele este prieten bun, iar în serile de august pot fi văzuți pe Bulevardul Magheru, trăgând după ei un căruț de cărți. Se spune c-ar avea întâlniri suspecte la Curtea-Veche, dar să nu credeți: în realita ...

Cătălin D. CONSTANTIN este prodecan la Litere, prin urmare, m-am văzut cu el ultima oară pe ZOOM, la cursul de antropologie urbană. Dacă n-ar fi fost cu pandemia, ne-am fi întâlnit în aceeași zi, de joi, și la Palatul Suțu, unde în fiecare săptămână primește în vizită lume multă, dornică de vorbă. Unii povestesc atât de mult, încât, uneori, dl Constantin își pune o parte din gânduri într-o mică dronă, un obiect de artă, placat cu argint, care plutește deasupra orașelor, prin toată Europa, mai ...

Ana NICULESCU este director de comunicare la Librăriile Cărturești. Adică, intri într-o librărie, deschizi o carte și se aude imediat vocea Anei. Bineînțeles, treci mai departe, dai filele, prefăcându-te că n-ai auzit, dar, după câteva pagini, găsești o scrisoare, unul dintre acele plicuri împodobite cu timbre poștale, acoperit cu scris caligrafic. Normal, încerci să-l deschizi, așa am făcut eu, dar plicul oftează. Siderat, îl abandonezi, însă, plicul acela, care făcuse mofturi, se deschide s ...