Andrei este cel mai imaginativ om pe care-l cunosc. La el, imaginile curg lanț, interacționează, transformându-se repede în poem, în epopee, în film serial.  Poate și din cauza ochilor mari, în care încap milioane de păsări oliv. Face film, preferându-le pe cele în registru fantastic. Dar nu numai. Uneori colindă prin anii ’80, cu Nae Caranfil, alteori pune la cale mega proiecte, la Londra sau Los Angeles. Sunt momente când se lasă purtat de muzică sau de citit. Și sunt alte momente în care călătorește în lumi paralele. Îl cunosc o grămadă de oameni, dar cel mai bun prieten rămâne câinele Ilie, o ființă foarte înțeleaptă, de altfel. Împreună pot fi văzuți zilnic la Frame Reel.

Pentru prima oară ne-am întâlnit prin anii 2001, la Media Pro Pictures. Se filma Modigliani (r. Mick Davis), iar eu căscam gura fără treabă. Ce faci, aici, Zenob, mi-a zis el, ce-ar fi să repari tu povestea asta, mi-a arătat el un fel de trăsură de litere, mai mult un vis, cum nu mai văzusem până atunci. Și-așa m-am apucat eu să număr spițele ficțiunii.

Zenob

1. Dragă Andrei, cu ce personaj de ficțiune ți-ar plăcea să te plimbi prin București?

 Indiscutabil, cu E.T. Extraterestrul lui Spielberg. Mi se pare extraordinar filmul. L-am văzut de mai multe ori și în varii etape. Cred că ultima oară, acum câteva luni. Îl consider primul erou de gen care comunică veridic. E simpatic, are umor. Aș face cu el un stand up comedy. Ar avea succes garantat - s-ar vine toate biletele. Un extraterestru la București! Ar fi ceva. Și desigur, l-aș lua la o plimbare pe Calea Victoriei, la pas, cu un baston asortat și cu Ilie, câinele meu, un labrador inteligent, negru, plin de eleganță. Noi trei, adică E.T., Ilie și cu mine - am fi un trio demn de ficțiune.

2. Care sunt piesele tale  de vestimentație preferate?

Îmi place un hanorac subțire de jersey, îl știi de fapt, cumpărat de la un magazin londonez pe nume All Saints. Este cea mai confortabilă haină - ușoară și totodată călduroasă. Mă face să mă simt în largul meu. Totuși, hanoracul ăsta îl uit pe unde mă duc, prin restaurante, prin parcuri, prin taxiuri - nu-ți mai spun! Tocmai de-asta am mai multe, am grijă să-mi cumpăr de fiecare dată două-trei, de teamă să nu rămân fără.

Am avut și-o perioadă în care îmi plăceau ceasurile. Acum am unul singur, cu patru cadrane, fiecare din ele arătând ora unui punct îndepărtat de pe glob. E Meccaniche Veloci, simplu, un ceas inutil, aș putea spune, dar cum trăim într-o lume în care nici nu ai nevoie de obiectul propriu-zis ca să știi cât e ceasul, îl port pentru că e funny. Pare stupid să porți un ceas cu patru cadrane, nu? Dar îmi place tocmai pentru că e inutil. 

3. Povestește-mi un voiaj amuzant!

Mda! Eram în Las Vegas, la un festival de film, ca producător al lungmetrajului California Dreamin, împreună cu prietenul meu Cătălin Cățoiu, zis Țeavă. Ne împrietenisem cu Dennis Lee Hopper, care ne-a invitat să bem ceva, dar când am ajuns el era deja cu Jack Nicholson. Ne-am așezat și n-o să uit, Jack povestea ceva cu vervă, adunând multă lume în jur. Fusese în Cuba, iar Castro voia să-l rețină acolo cât mai mult, din admirație, însă lui Nicholson începuse să-i intre morcovul că n-o să mai plece de-acolo, că va fi omorât etc.  Pe povestea asta a apărut Val Kilmer și-a-nceput să ne dea  târcoale. Normal! Eram la masă cu doi actori importanți! Așa că-și închipuia că și noi suntem ceva vedete și, în cele din urmă, i-a cerut voie lui Țeavă să se așeze la masa noastră. Adică Val Kilmer în persoană, într-o atitudine rugătoare, voia să stea alături de noi. Da, sigur, i-a spus Țeavă, cu generozitate, apoi nu după mult s-a gândit că n-ar fi rău să facem o poză, un film ceva, că prea aveam persoane importante pe lângă noi, și l-a-ntrebat pe Val Kilmer dacă era de acord să filmăm. Val, do you want to make a picture with as? Acesta s-a arătat foarte entuziasmat. Sigur, de ce nu?! Iar Țeavă a scos aparatul, ceva cheap, că la nivel de 2007 n-aveam telefoane performante și nici nu se făcea selfie ca azi… Iar când Val Kilmer a văzut aparatul, a exclamat consternat: I thought you meant a movie! Oh, credeam că vorbim despre o filmare, nu de-o poză. Multumesc, nu!