Adrian MAJURU putea fi văzut în urmă cu un deceniu la Capșa, unde în fiecare joi după-amiază avea întâlnire cu niște prieteni năuci, toți preocupați de faptele care s-au dus ca firul de fum. Iar printre aceștia mă aflam și eu, pe vremea când nu purtam încă peruci verzi și mănuși aurii. Și ce vremuri! Radu Oltean desena străzile, iar Majuru răsucea cuvintele scoase din hârtii vechi.

Într-o zi a intrat în Palatul lui Suțu, a urcat scările, a salutat umbra din marile oglinzi veneține, iar pe primul coridor a dat de-o femeie, îmbrăcată-n mătăsuri și învăluită-n parfum, care după cum se mișca, după cum își îndrepta pălăria, părea ruptă din altă lume. Iar această femeie misterioasă a scos din mica poșetă o cheie.

Adrian a încercat-o la toate ușile, dar zadarnic, părea să nu se potrivească pe nicăieri.

În cele din urmă a coborât la parter, iar acolo, în spatele unor rafturi, a descoperit o mică ieșire, una dintre acele uși ascunse, despre care nu știe nimeni, pentru că arată exact ca un zid, ca un lambriu impecabil, ca un tapet nou-nouț. Iar dincolo de ușa aceasta, în lumina mieroasă, a văzut în sfârșit Bucureștiul, pe care atâta timp îl căutase cu prietenii săi de la Capșa. Străzile se deschideau, podite, spre mahalalele și spre timpul adevărat al orașului.

Zenob

Prin ce mahala bucureșteană ti-ar plăcea sa te plimbi, daca-ai ajunge in secolul 18/19?

Podul de Pamant. Aceasta mahala pornea din centrul de astazi, zona Cercului Militar unde se pozitionau mahalalele Sarindar si Brezoianu. De ce aici?

Porțiunea numită Podului de Pământ, din cauză că era un drum nepavat, numai de pământ bătătorit, se întindea între Sărindar și ostrovul Bisericii Sf. Elefterie Vechi (pierdut si el), pe un mal înalt al Damboviței. Se numea Calea Belvedere. Era o foarte frumoasa imagine panoramica a Bucureștilor, cu vedere către mahalaua Izvor, mai joasa, situată pe malul celălalt al Dâmboviței, spre Dealul Mihai Vodă, apoi spre Spirii și spre dealul Cotroceni, aflat în plan secund.

Care este mâncarea ta preferată - fă-i un elogiu!

 Micii din copilărie. Sincer, de vreo treizeci de ani îi tot caut. Se mai păstrează pe strada Covaci cladirea vechiului restaurant* La vita de vie*, unde N.T. Orașanu si Eminescu petrceau nopți de vară, mâncând patricieni. Și aceștia au dispărut.

Și apoi - cafeaua numită Marghiloman, după renumitul politician, cafea făcută în coniac și deloc cu apă. Cine o mai poate face?

Ce mister se ascunde in Palatul Suțu, dintre cele pe care ai hotarât să le dezvălui publicului in perioada următoare, a relaxării?

Ne pregătim pentru mister. Și anume vom schimba vestimentația manechinelor din perioada secolelor XVIII-XIX. Vom oferi astfel publicului piese de patrimoniu care vor fi expuse pentru prima oară, alături de accesoriile care le însoțeau și de poveștile care le-au marcat istoria folosirii.