În toamna anului trecut a avut loc în centrul Capitalei un eveniment urbanistic, important pentru parcursul politic postdecembrist al României, prin refacerea aspectului urban al intersecției de la Universitate, aproape neschimbat timp de mai bine de un veac. Este vorba despre reamplasarea unui monument, în scopul restituirii istoriei, ca urmare a unei încercări de rescriere a acesteia de către un regim ilegitim.

Monumentul îi este dedicat lui Ion C. Brătianu, una dintre personalitățile emblematice ale politicii românești. Lider pașoptist, deputat ales în Adunarea Ad-Hoc în iunie 1857 și în Adunarea Electivă doi ani mai târziu, care îl va alege pe Alexandru Ioan Cuza domn al Țării Românești, acesta e primul demnitar român care l-a întâlnit pe domn la Düsseldorf. A fost deputat în Adunarea Costituantă care l-a proclamat pe principele Carol domnitor al României. Ion C. Brătianu este fondator al Partidului Național-Liberal (1875), co-președinte al acestuia până în 1882-1883, președinte până în 1891. A îndeplinit aproape toate funcțiile de ministru începând din 1866 și a fost Președinte al Consiliului de Miniștri (prim-ministru) între 1876 – 1888 (cu o întrerupere în aprilie-iunie 1881), cea mai lungă guvernare din istoria României moderne. 

Ion C. Brătianu se stinge din viață în 1891, cu doar câteva zile până la împlinirea vârstei de 70 ani, iar moștenitorii săi politici decid eternizarea memoriei acestuia prin ridicarea unui monument în centrul Bucureștiului. Astfel, în doar câteva zile va lua ființă un comitet care avea drept scop ridicarea prin subscripție publică a statuii lui Ion C. Brătianu. În vederea realizării acestui deziderat, comitetul a organizat un concurs internațional de proiecte, în octombrie 1900, în urma căruia a fost aleasă propunerea oferită de Ernest Dubois. Deși nu fusese decât pe locul al patrulea, în decizia alegerii proiectului lui Dubois a stat, probabil, recomandarea profesorului său, Antonin Mercié, cel care realizase în București comenzile pentru statuile mai multor personalități politice, precum Lascăr Catargiu ori Alexandru Lahovari.

Municipalitatea a amenajat pentru amplasarea statuii o piață la intersecția bulevardului Carol/Elisabeta cu strada Colței, care, după ce a fost sistematizată, a primit numele I.C. Brătianu. Noua piață care, la rându-i, a primit numele politicianului, avea avantajul apropierii de Piața Universității, spațiu în care se desfășurau principalele demonstrații și defilări.

Dezvelit în anul 1903, monumentul lui Ion C. Brătianu a fost, prin dimensiuni și compoziție, cel mai mare monument al momentului, dar și cel mai complex, având un număr de 11 personaje, un element ornamental și două basoreliefuri care marcau toate evenimentele politice importante la care acesta a participat, turnate în bronz și poziționate pe un soclu piramidal construit în mai multe registre. În fruntea monumentului era înfățișat Brătianu în postura de orator, în picioare, îndreptat către vest, cu mâna dreaptă arătând către nord, având o atitudine semnificativă pentru idealul național. Alături se găsea figura alegorică a României purtând drapelul și un soldat îngenunchiat privind către acesta, într-o rememorare a Războiului de Independență. În zona mediană se regăsea Patria, explicând generațiilor viitoare, reprezentate de doi copii, rolul istoric jucat de Brătianu, arătând către inscripția "Prin mintea, prin inima și prin brațele noastre". Virtuțile omului politic sunt reprezentate la nivelul de jos al monumentului prin patru alegorii feminine poziționate pe cele patru colțuri ale bazei soclului: Elocvența, Patriotismul, Independența și Curajul. Cele două altoreliefuri, unul reprezentându-l pe Ion Brătianu în 1848, vorbind națiunii, iar celălalt, pe prințul Carol salutat la sosirea sa în România de Ion Brătianu și de popor se găseau pe lateralele nord/sud ale registrului al doilea. La realizarea ansamblului monumental, sculptorul a colaborat cu arhitectul Petre Antonescu, ansamblul fiind conceput cu elemente pe toate cele patru fațade.

Prin poziționarea monumentului, se crea o așa-numită axă liberală, din care făceau partea statuile lui Pake Protopopescu, C. A. Rosetti, Ion C. Brătianu, încheiată în 1936, cu amplasarea statuii lui Mihail Kogălniceanu, cel care îndeplinise, printre altele, funcția de președinte al comitetului pentru ridicarea monumentului Brătianu. După realizarea acestui monument, Ernest Dubois și arhitecții Petre Antonescu și P. Seewald vor fi decorați de regele Carol I, devenind Comandori al Ordinului Coroana României. Activitatea lui Dubois în România nu se va încheia cu îndeplinirea acestui obiectiv. El își va continua activitatea de sculptor oficial, realizând monumentele importante din capitală pentru următoarele trei decenii –  Grigore C. Cantacuzino, în 1904, Eugeniu Carada, în 1924, sau Take Ionescu, în 1931 –, precum și un monument dedicat lui Gheorghe D. Palade, la Bârlad, în 1904. 

Monumentul lui Ion C. Brătianu a fost demolat de regimul comunist în 1948, odată cu alte monumente și statui considerate "dăunătoare". Refacerea monumentului a fost aprobată de Consiliul General al Municipiului București în ședința din 30 ianuarie 2014, în urma căreia a fost organizat un concurs în vederea reamplasării pe locul inițial, soluția câștigătoare fiind propunerea sculptorului Ionel Stoicescu. A fost realizat în ateliere din București și din țară.

Inaugurarea oficială, stabilită inițial pentru 10 octombrie, și amânată din motive politice, a avut loc la 26 noiembrie 2019.