VII.

E deja primăvară, dar e frig, stăm tot pe lângă caloriferul fierbinte. Să-ți mai spun o poveste tot din secolul trecut, îl iau eu direct pe amic, nici nu a apucat să se așeze pe scaunul dolofan din bucătăria cam casei mele. Pentru că prezentul ne trimite în ceața dimineților de toamnă, zice el, cu aerul de Dionissos pe chip. A jucat zilele trecute în Bacantele, așa că îl înțeleg, cu îngăduință maximă…

Așadar, era o zi aprigă, de iarnă, pe la jumătatea anilor 80. Ne plimbam prin j ...

Hai, zic, să te bag un pic și în cancelaria rece care mi-a halit tinerețea, mai spun. Și nu numai, adaugă amicul. Cam așa, mormăi îngândurat. Afară e viscol, se lovesc de fereastră stropii mari de ploaie, cam înghețată, dar vremea de poveste e prin apropiere…

Era pe la jumătatea anilor 80, în liceul meu "auto" pe atunci. A venit o brigadă mare de la Inspectoratul Școlar, se controlau toate, hârtiile, caietele de învățământ ideologic și politic, dosarele, rafturile cu documente. Ca și azi, ...

S-a făcut frig, am schimbat decorul, iar cana mare din fața noastră e plină cu vin fiert, miroase a scorțișoară, iar feliile de măr înoată agitate pe deasupra lichidului fierbinte. Hai, încep eu, de mult doream să-ți spun povestea care urmează… Una veche, e dintr-o altă zi de demult, din iarna lui 1980, locuiam într-un bloc nou, într-un cartier scufundat în noroaie, la marginea orașului. Pe toată scara, până la etajul patru, primiserăm apartamente absolvenții din acel an, toți cam aiuriți, ataca ...

Altă seară, același decor cu pisici, vin, sifon, Norocica și viața care trece, nu am găsit altă rimă… Simt ce urmează, zice amicul. Te plictisesc? întreb. Niciodată, îmi răspunde, am și eu apoi o poveste.

Era pe la începutul anilor `90, părinții mei, învățători într-un sat de pe valea Dâmboviței, primiseră o parte din livada furată de comuniști și se adunase o recoltă bogată de mere. Ne duceam la Ploieștiul tău, prietene, și le vindeam în piața mare a orașului, ne sculam de la trei dimineața, ...

E timpul pentru o altă poveste mică, azi este despre urmașul Ecaterinei Teodoroiu, iar actorul gata să mă asculte e pregătit, cu vinul rece alături, cu sifonul proletar, cumpărat de la non-stopul din colțul străzii și cu altceva de ronțăit într-o cutie colorată. Te cam repeți, îmi spune, dar ridic din umeri, toate se repetă de le o vreme… L-am văzut la televizor, mic, fonfăit, gras și plin de importanța misiunii lui diplomatice. Îl știam de peste patruzeci de ani, după facultate "s-a descurca ...

Dorin Tudoran, poet, eseist și publicist, s-a distins în exilul românesc ca una dintre cele mai fervente voci ale rezistenței împotriva regimului comunist din România. Născut și educat în România, Dorin Tudoran a absolvit Liceul "Mihai Viteazul" din București în 1963 și ulterior Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București în 1968. Cariera sa profesională a început în România, unde a lucrat ca redactor la publicațiile Flacăra și Luceafărul. Totuși, datorită viziunil ...

Bine, mai am o poveste, e din secolul trecut, îi spun vechiului meu prieten, ceva mai târziu… Ca noi, zice el… Mă gândesc cum să încep, sunt și ceva amintiri de când eram mai tânăr, adaug. Așa, face el, și la trup curat

Ce legătură ar putea să fie între o glugă și Aristotel? îl întreb. A glugi și a cunoaște rostul filosofiei, adaug eu cu înțelepciune de seară târzie. Doar spunea Aristotel că începutul oricărei înțelepciuni este cunoașterea de sine. Amicul zâmbește, se vede că ți-e dor de meseri ...

Din cartea în pregătire "ALTFEL DE POVEȘTI"

O introducere…

Poveștile "altfel" din această carte au avut mereu un ascultător incomod… El, actorul, a devenit un personaj în istoriile care urmează și a scris propria lui întâmplare, în așteptarea întâmplărilor mele…

și sună telefonul și aud

maestre hai mâine seară pe la șapte să bem o Țața Sofica

văd că ești liber n-ai spectacol

da

n-am spectacol și nici repetiție și mă duc

*e acolo o masă sub un zarzăr ...

Nu puteam să închei amintirile bunicii Cornelia fără să spun ce s-a întâmplat cu familia ei și cum a ajuns în România. Tot în Grecia la Livezi s-au mai născut fratele ei Niculache și sora Saveta.

Apoi încă o soră, Maria, care a murit la numai doi ani. Bunica mai ținea minte doar că la moartea ei nu au putut să aducă preot, ci o femeie care a cântat la groapă.

Apoi a murit baba Franga.

În 1928 a plecat cu familia în România, regiunea Cadrilater, ca parte a programului de colonizare al stat ...

Bunica mea Cornelia a murit în anul 2010 la nouăzeci și doi de ani. Ea m-a crescut cât timp părinții mei erau la serviciu, ea m-a format ca om, m-a inspirat în pasiunea mea cu cititul și mare parte din educație ei i-o datorez.

După ce am pus pe hârtie amintirile ei, m-am consultat cu mama și a reieșit că mai era o povestire pe care bunica nu mi-o spusese. Și care la rândul ei o știa de la bunica ei, Zoia Milianu.

Pe vremuri, medicii erau foarte puțini. Unii erau impropriu spus medici, că n ...

Mihai Caracostea zis Aragea a fost tare bogat. Se presupunea că a vândut partea lui de comoară unor evrei din Salonic. Casa lui din Edessa era cu etaj, văruită în alb cu balcoane roșii din lemn proptite pe sahnisie, cum fusese arhitectura în Imperiul Otoman. Ca să exprime bunăstarea în care trăiau, bunica mi-a dat mai multe exemple de-a lungul timpului.

Cum ar fi faptul că s-a născut într-o casă cu parchet, lucru foarte rar la vremea aceea.

Sau, că pentru un material de mătase necesar croiri ...

Mihai Caracostea zis Aragea a luptat ani grei pe front cu divizia vânătorilor de munte. A plecat înainte să se nască bunica mea Cornelia, cam pe la sfârșitul anului 1917 și s-a întors când ea avea trei ani, în jurul anului 1921.

Într-un scurt răgaz a apucat să viziteze biserica Sfânta Sofia și de multe ori povestea asta în familie cu mândrie. Superiorul lui era un căpitan grec care îl simpatiza pentru că era isteț și muncitor. Străbunicul fiind slab și scund, grecul îl striga Pedhi[1].

Într-o ...

Următoarea amintire a bunicii este o poveste despre nunta străstrăbunicului meu Anastase Milianu cu străstrăbunica Zoia.

După cum era obiceiul, mirele pleca cu rudele sale la casa miresei. S-a dus cu alai, cu cai împodobiți, lăutari cu cimpoi, clarinet și tobe, ploști pline cu țuică, cu hlambura albă pe cruce de lemn și cele trei mere înfipte.

Drumul a fost lung pentru că Zoia nu trăia în munți la Livezi, ci într-un orășel de câmpie.

Când petrecerea era în toi la familia miresei, oaspe ...

Numele Corneliei nu l-au ales conform tradiției. Trebuia să poarte numele bunicii din casă, adică Franga.

Dar aceasta s-a împotrivit pentru că și-a urât numele și nu a vrut să-și împovăreze vreo nepoată cu el. Mihai nu a fost de acord la început. O iubea pe Franga, care era mama lui adoptivă. Mai exact era mătușa lui, pentru că tatăl adoptiv al lui Mihai, care murise demult, era frate cu mama lui adevărată cea care l-a născut. Mihai provenea din familia Aragea cu mulți frați și a fost dat spr ...

— Bunico, eu nu înțeleg un lucru, i-am spus într-una din zilele în care plictiseala și arșița amiezii mă înnebuneau și pe stradă nu era nici măcar un copil cu care să mă joc. Iar la televizor, nu prea aveam ce să văd pe vremea lui Ceaușescu. Oricum bunica nu avea televizor, ci doar un radio Gloria 3, la care ascultam când și când teatru radiofonic.

— Ce vrei să mă întrebi? A zis ea numărând ochiuri cu andrelele în mâini.

Pe atunci, aromânii din oraș își făceau cam toate straiele în casă. No ...

La scurt timp, Mihai și Iori și au luat doi cai și un măgăruș pe care l-au împovărat cu pâine, pastramă, brânză de burduf, pături, ploști cu apă și unelte pentru săpat.

Au străbătut două zile munții apoi într-o amiază au poposit la poalele unor dealuri golașe în fața cărora se întindea un platou întins. Au mers neîntrerupt până au găsit o fântână unde Mihai a descălecat și a vorbit așa:

— Puținii păstorii bătrâni, din cei care mai coboară iarna cu turmele spre Tesalia, știu că aici se află ...

Anastase Milianu trăise toată viața în satul Livezi, care își avea vatra în Muntele Paicu, un lanț muntos aflat la nord de Pella și Kilkis, pe care urca primăvara cu turmele la păscut. M-a întristat tare rău moartea lui, mai ales că eram un copil când bunica mi-a povestit-o. Și mi-a tot repetat-o ani în șir, de pe vremea când eram un șoim al patriei cu cămașa portocalie cu epoleți, pantaloni albaștri și cravata roșie cu tricolor pe margine și până când m-am însurat. Am crescut cu povestea asta, ...

Spre amiază, fugarul s-a hotărât să iasă din pădurile întunecate și reci în care se ascundea încă de la crăpatul zorilor. Oasele îi înghețaseră și era sătul să mai calce prin albiile apelor repezi sau să-și târască picioarele împovărate de glodul lipicios și greoi.

A luat urma petelor mici de lumină călcând peste cioturi de stânci învelite sub un covor de mușchi până a ajuns la marginea fagilor, acolo unde se întrezărea un deal verde strălucind în lumina soarelui. După ce a privit mulțumit cer ...

Înainte de prima întâlnire cu domnul Alecsandru Medeleanu, soțul Andei Călugăreanu începând din 1988 și până la dispariția acesteia, am încercat să mi-o reamintesc, rememorând amintirile mele despre artistă. O asociam melodiei "O portocală" (aparțin generației de copii care vedeau portocalele o dată de an, aduse de Moș Gerilă), vocii broscuței Oache, care mi-a înveselit copilăria, alături de Scăpărici, Omide și Maria Mirabela, personaje din filmele Maria Mirabela și *Maria și Mirabela în Tranz ...

Toată lumea a auzit, măcar la radio sau la televizor, cântecul popular "Radu mamii", în care este vorba despre un haiduc urmărit de poteră. Ei, dar care dintre ei? Gura lumii – cunoscută demult pentru transformarea istoriei în legendă, cu exagerările de rigoare – îl revendică pentru doi haiduci diferiți, din zone nu prea îndepărtate unul de celălalt și din generații diferite.

Punctul comun este, în primul rând, numele de Radu. Ar mai fi și zona lărgită în care au haiducit, acum în județele Arg ...

În anii 1920 – 1935, când în România ziarele vuiau despre isprăvile lui Terente și ale lui Coroiu – adesea numiți haiduci – aceeași atmosferă era și în Grecia. Jandarmii erau puțini, brutali, făcând abuz de putere, ceea ce a favorizat apariția cetelor, în special în munți, unde haiducii aveau tradiție încă din vremea turcilor, fiind ocrotiți de sătenii sătui de violența jandarmilor.

Iancula și frații Babani au fost vestiți în perioada 1916 – 1925, în Olimpul lipsit de zei. I-au urmărit turcii, ...

Don Miguel Ibáñez Vidal, judecător portuar, doctor în drept, și doña Manuela Jacoba Arias, din Ocaña, un orășel din Columbia de astăzi, au avut unsprezece copii. Unii dintre băieți au urmat cariera militară, ajungând ofițeri superiori. Familia s-a remarcat în lupta pentru independență a Americii Latine. Don Miguel a înmânat toate fondurile trezoreriei regale locale Eliberatorului Simon Bolivar, pentru a continua lupta pentru independență, și a pătimit pentru aceasta din partea regaliștilor. În i ...

Manuela Sáenz Aizpurru s-a născut în decembrie 1797, la Quito, în Ecuador, fiică nelegitimă a ofițerului spaniol Simón Sáenz Vergara și a Mariei Joaquina Aizpurru, o creolă de condiție modestă. Manuela și-a pierdut mama la o vârstă fragedă. Tatăl ei a plătit instruirea fetei la o mânăstire.

La șaptesprezece ani a fost dată afară, descoperindu-se că fusese sedusă de un ofițer. A locuit cu tatăl ei, învățând să tragă cu pistolul și să călărească, împreună cu fiii lui legitimi, până a măritat-o cu ...

"Citește-mi, bunico!" "Din ce avem, ți-am citit deja tot" "Atunci, spune-mi!" "Ce vrei să-ți spun?" "Ceva, o poveste, o poezie, orice" "Mitică-i mic și e orfan și foc în casă n-are!/El bietul e flămând și gol și nimeni nu-l îmbracă!/O haină sau un dar din mâna voastră mică,/Ce repede ar alina durerea lui Mitică!..." "Nu-mi place poezia asta, e prea tristă, mă face să plâng! Spune-mi altceva!""...Voi dragi copii ce-aveți părinți cu stare/Gândiți-vă la cei săraci și dați celui ce n-are!"

Tânăra ...

Lillie Davy s-a născut în Ontario, Canada, în 1871, în sărăcie și violență, cea mai mare dintre trei surori. Tatăl ei le-a abuzat întâi mama, apoi și pe fete. Acestea au fugit de acasă, urcându-se într-un tren de marfă. Uneori au recurs la prostituție pentru a-și câștiga hrana și adăpostul.

Lillie a crezut că pune capăt încercărilor prin căsătorie, însă și soțul ei, Dan Bandman, pianist, s-a dovedit a fi violent și dependent de opiu, un viciu obișnuit în vremea aceea. În 1893, femeia l-a părăsi ...

Bătălia de la Lepanto a avut loc în octombrie 1571, în largul Golfului Patras, din Grecia de azi. O flotă a Ligii Sfinte, o coaliție de state maritime catolice, a învins decisiv flota Imperiului Otoman. Se știe că în bătălia aceea scriitorul spaniol Miguel de Cervantes a fost rănit la mână și în piept, nemaiputându-și folosi brațul.

Mai puțini cunosc faptul că și o femeie spaniolă s-a distins în luptă, participarea ei fiind recunoscută de cronicarul combatant Marco Antonio Arroyo în lucrarea "R ...

Muzeul Literaturii Române îmi stârnește multe amintiri, mai ales celălalt sediu, din bulevardul Dacia. Cel mai des mă duceam acolo, la terasă sau la Groapă, și-mi aduc minte de prieteniile de-atunci, de scriitorii care stăteau singuri la masă, voaiori, de cei în trecere, care veneau doar să-ți dea cărțile lor, de vorbăreți, certăreți sau vedete. Ne sărutam des, nu era întâlnire la care să nu te pupi cu toată lumea de prin grădina aia, cu toate nici măcar nu le știai tuturor numele.

De departe m ...

Ieșind în culisele Teatrului "Tony Bulandra", din Târgoviște, surprind cu colțul ochiului o silueta albă, ascunsă după decorurile înghesuite ale altei piese. N-am timp să mă duc să mă uit cine e, trebuie să-mi schimb rochia, să-mi iau recuzita, să rememorez rapid ce am de făcut în scenele următoare. Urmează actul 4, decăderea lui Liubov Andreevna, plecarea la Paris, tăierea livezii... toate astea se derulează cu viteză, spectacolul se termină, ieșim la aplauze...

Mă întorc rapid în culise și în ...

"Vanitatea e păcatul meu preferat", concluziona diavolul interpretat de Al Pacino în Pact cu diavolul (1997, r: Taylor Hackford). Orgoliu, ambiție, trufie, înfumurare – cum vrem să-i spunem. Asta pare să fie rețeta care l-a condus spre dezastru pe Alexandru Dumitrescu, directorul penitenciarului Pitești în timpul infamului "experiment" omonim. Din trufie pare să fi ajuns în sistem (căci nu avea nicio aplecare spre lupta de clasă cu dușmanii, fiind un simplu funcționar la poștă) și tot din truf ...

Eustace Busquet, fiul lui Baudoin, un nobil de țară din zona orașului Calais, pe coasta de nord a Franței, s-a născut în jurul anului 1170. A fost educat pentru a deveni cavaler, numai că lui i-a plăcut marea mai mult, dând de la o vârstă fragedă scutul pe parâme și învățând repede tainele navigației.

Romanța medievală care-i e dedicată povestește că, după experiența unei salvări miraculoase de la moarte, tânărul Eustace s-a călugărit la mănăstirea benedictină din Saint Samer. Dar viața de călu ...

Se spune că nu vedem oamenii și lucrurile așa cum sunt ei/ele, ci cum suntem noi. Totul este subiectiv, mai ales prin filtru ideologic. Să luam, de pildă, exemplul grupului de prieteni din fotografia de mai jos, reunit pentru a sărbători încreștinarea pruncului unuia dintre ei. Pe rândul de sus, al treilea de la stânga la dreapta, afișând un zâmbet blând și parcă timid, îl remarcăm pe proaspătul tată, (pe atunci geotehnicianul) Constantin Voicescu. Securitatea a interpretat diferit reuniunea: "A ...

Dacă în antichitatea greco-romană majoritatea profesorilor erau sclavi sau liberți, nu se poate spune același lucru despre Europa Renașterii, unde sclavii erau pătura cea mai de jos a societății și, de obicei, analfabeți (într-o lume în care nici oamenii liberi, de rând nu știau, adesea, să citească). Totuși, un sclav negru din Spania a ajuns profesor la Universitatea din Granada, fiind menționat în scrierile lui Miguel de Cervantes și ale lui Lope de Vega. În plus, la peste o sută de ani de la ...

Uneori compromisurile morale se plătesc scump. Când a fost arestat de comuniști, în 20 mai 1948, Alexandru Bogdanovici avea deja la 24 de ani atât experiența închisorilor, cât și pe cea a frontului. Ambele au contat, într-un fel sau altul. Apropiat de Mișcarea Legionară de la vârsta de 13 ani, avea să fie arestat pentru acest lucru de nu mai puțin de trei ori: o dată sub Antonescu, de două ori în timpul guvernărilor Sănătescu și Rădescu. Dar un alt detaliu biografic este cel care pare că i-a det ...

În primăvara lui 1948, Eugen Țurcanu avea 22 de ani, era student în anul III la Drept, era căsătorit și avea o fetiță de doi ani. Înțelesese mersul societății și se înscrisese în UTC încă dinaintea instalării guvernului Groza. Ba chiar urmase cursurile unei școli diplomatice de partid și viza, probabil, o poziție importantă în statul comunist. Orice planuri de viitor își va fi făcut, ele au fost spulberate de arestarea din 25 iunie. Oportunismul (prezent și trecut) l-a costat scump.

Pe când av ...

Nagy Géza

La senectute, când l-am cunoscut eu, părintele Nagy vorbea română, dar făcea eforturi. Sigur că am transcris aici răspunsurile editate. Mi-a fost foarte simpatic felul lui de a vorbi atunci când în sfârșit am stat față în față. Fiind de loc din Oradea, cu studiile superioare făcute în Cluj, ambele orașe cu o importantă minoritate maghiară, limba nu îmi era deloc străină. Ba chiar mă descurcam să port o conversație de bază în maghiară la vremea respectivă. Poate că și aceste lucrur ...

În revoluția mexicană au existat soldaderas care au luptat, unele sub identități masculine, ridicându-se, prin merite proprii, la grade de ofițer. Totuși, după ce s-a așternut pacea, rolul lor în revoluție s-a dizolvat împreună cu gradul obținut, societatea așteptându-se ca femeile să redevină supuse bărbaților. Câteva au rămas toată viața sub identitatea masculină adoptată în armată.

Cea mai importantă dintre acestea a fost cunoscută o viață sub numele masculin de Amelio Robles Ávila, consid ...

După ani de zile în detenție, Eugen Măgirescu și-a întâlnit fratele mai mare în penitenciarul Gherla. (Mai avea doi frați după gratii, ambii mai mici.) Nu și-a putut exterioriza defel bucuria revederii. Ar fi fost mai prudent să îl ignore, dar nu avea această opțiune. Fusese trimis să-l tragă de limbă. Neculai Măgirescu era căpitan în rezervă și își pierduse un picior pe front. Peste decenii, Eugen și-a vărsat amarul în versuri: 

N-am voie să spun ce-i cu mine, nu pot,
Sunt calfă la diavol, c ...

A existat, nu foarte demult, o vreme în care patriotismul nu era desuet, ci luptă pentru eliberarea națională (mai ales în Ardeal); în care orice fecior de țăran putea să ajungă profesor universitar prin muncă, seriozitate și fără compromisuri etice; în care vârfurile universitare erau conectate și respectate de marii cercetători ai lumii. România interbelică era departe de a fi o societate perfectă, dar entuziasmul de după Marea Unire din 1918 a permis ridicarea unei generații excepționale de i ...

"Aș plânge, dar lacrimile îi ațâță pe cei care ne veghează suferința. Aș plânge până la împlinirea dorinței arzătoare de a-mi găsi sfârșitul. Nimic nu poate ostoi această unică dorință: moartea, cu toate consecințele ei."

La 21 de ani neîmpliniți, așteptat în libertate de o logodnică ce învățase limba română din poeziile de dragoste pe care i le recita, Mihai Buracu își dorea să moară.

"Mi-e frică. De mine însumi îmi e frică cel mai mult. Urletul se prelinge pe tavanul și pereții u ...

Gheorghe Caziuc a fost unul din personajele tragice ale Piteștiului.

Fiul primarului legionar din Blândești (jud. Botoșani), a activat în Frățiile de Cruce în perioada 1940-1942. Am fi tentați să spunem că s-a înscris în organizație odată cu venirea la putere a legionarilor, dar el a continuat să activeze și după scoaterea mișcării în afara legii. Atât la liceu, până la absolvire, cât și la Facultatea de Agronomie din Iași. Ba chiar a fost șef de unitate spre sfârșitul studiilor. A fost arestat ...

Juana Belén Gutiérrez s-a născut în statul Durango, Mexic, în anul 1875, fiică a lui Santiago Gutiérrez, peon sărac, din familie de metiși chichimecas, din tribul caxcan. Bunicul ei fusese executat prin împușcare, datorită convingerilor lui revoluționare.

Martoră de mică a muncii la câmp și în mine, a exploatării, mizeriei și lipsei educației, a fost autodidactă. A fost ucenic de tipograf, după care a devenit învățătoare și membru activ al mișcării de opoziție împotriva dictatorului Porfiri ...

Dacă Jules Verne a povestit aventurile unui Căpitan la cincisprezece ani, în Mexicul revoluției lui Emiliano Zapata a existat o fată numită colonel la optsprezece.

María Esperanza Chavarría Morales s-a născut în 1898, în Jonacatepec, statul Morelos, în sud-estul Mexicului. În luna mai 1911, la vârsta de 13 ani, s-a îmbrăcat băiețește și a plecat să lupte sub stindardul lui Emiliano Zapata, în regimentul condus de colonelul Roman Castro. Au fost alături de Francisco Madera la intrarea în Ci ...

Margarita Neri a fost una dintre puținele femei care și-au făurit un nume de comandant în Revoluția Mexicană, care a avut loc timp de peste un deceniu, începând cu 20 noiembrie 1910 și a secerat aproape un million de vieți, primind numele de Regina răzvrătiților din Morelos. În povestirile despre ea, unele amănunte se contrazic, fiind greu de ales cât este adevărat și cât legendă. Altele au fost confirmate din mai multe surse.

Născută în Quintana Roo, în 1865, Margarita Neri (uneori numită și P ...

Eu cred că pentru o vacanță reușită este foarte important să ajungi pe o insulă aproape pustie (cu nisip negru, în niciun caz cu nisip de aur). Poate să fie o insulă suspendată sau scufundată, n-are importanță. Locuitorii (puțini, de preferință sub zece la număr), pot fi grădinari sub formă de cărți de joc sau iepuri cu mănuși din piele de căprioară sau furnici vinete. Este foarte important ca apa să fie sărată și de culoare turcoaz. Și cel mai important: să vă asigurați că nu există semnal pent ...

Petra Herrera s-a născut la 29 iunie 1887, undeva pe o plantație din Mexic. A primit numele sfântului zilei și a cunoscut viața grea a peonilor și cruzimea proprietarilor de plantații. În 1910, când ea avea 23 de ani, s-a declanșat una dintre primele revoluții sociale în Mexic, pentru a răsturna guvernul corupt al președintelui Porfirio Diaz. Femei și bărbați deopotrivă au urmat chemarea la luptă a conducătorilor regionali.

Pentru multe femei – numai bărbații erau considerați cetățeni ai țării, ...

Născută la 27 iulie 1740, în satul La Comelle, Bourgogne, Franța, Jeanne Baret este considerată prima femeie care a călătorit în jurul lumii. Fiică legitimă a lui Jean Baret, agricultor sărac, și a Jeannei, născută Pochard, ambii analfabeți, fata și⁠-⁠a pierdut mama înainte să împlinească 2 ani. A învățat de la moașa din sat despre ierburile de leac. La 15 ani și⁠-⁠a pierdut și tatăl.

La vârsta de 21⁠-⁠22 de ani s⁠-⁠a angajat ca servitoare la un medic din Toulon sur Arroux, cam la 20 km de s ...

Claudene Christian (18 octombrie 1970 - 29 octombrie 2012), alintată Chops, s-a născut în Anchorage, Alaska, fiica unui pompier, descendentă directă, peste generații, a lui Fletcher Christian, conducătorul revoltei de pe nava Bounty din 1789 și unul dintre coloniștii insulei Pitcairn, născut în anul 1764, în zona Cumberland din Marea Britanie.

Ca elevă și studentă, a avut o activitate extrașcolară bogată și pasiuni multiple, în paralel cu învățătura, fiind șefa clasei în anul doi de liceu. ...

În perioada 1814-1829, în golful Insulei Pitcairn, până atunci izolată complet, au acostat câteva corăbii. Insula răzvrătiților a stârnit interesul unor tineri aventurieri. Astfel, John Buffett, un constructor de nave din Bristol, a fost primul sosit. Influența lui a durat până în anul 1828, când John Evans și George Nobbs s-au stabilit pe insulă, căsătorindu-se cu fete din comunitate.

John Adams s-a stins în anul 1829, în vârstă de 62 de ani, onorat ca fondator și părinte al comunității. A fos ...

În anul 1789, secundul Fletcher Christian a condus 18 marinari în revolta de pe nava britanică Bounty. Au lăsat într-o barcă, la mila valurilor, pe căpitanul William Bligh, cu ofițerii lui credincioși, au luat cu ei șase bărbați și douăsprezece femei din Tahiti și au căutat timp de două luni un loc izolat, departe de rutele corăbiilor.

Pe tema revoltei de pe Bounty au curs litri de cerneală și kilometri întregi de peliculă. Mai puține s-au spus despre soarta răzvrătiților supraviețuitori, c ...

Rumena Georgieva Pavleva s-a născut la Giușevo, regiunea Kyustendil, din Imperiul Otoman, în jurul anului 1829. În zonă existau, pe vremea aceea, așezări aromâne, care au fost slavizate ulterior. Acesta este numele cu care a rămas în cronicile slave. 

Caimacamul turc din Kriva Palanka, atras de frumusețea ei, a răpit-o pe când avea doar doisprezece ani, vrând s-o convertească cu forța la islamism, dar locuitorii din satul ei și din satele vecine, unde avea rude, s-au revoltat și au ieșit cu arm ...

Într-o zi de vară din 2018, mă plimbam prin Sibiu la vânătoare de experiențe și fotografii, în timpul Festivalului Internațional de Teatru. Curiozitatea pentru muzee și pasiunea pentru povești ale obiectelor nu m-au lăsat, însă, să umblu prea mult pe străzi. Aproape fără să-mi dau seama, m-am trezit în Piața Mică, la intrarea în ceea ce era pe-atunci sediul Muzeului de Etnografie Universală "Franz Binder", parte a Complexului Muzeal Național "ASTRA". Pe perete, un titlu al unei expoziții care, î ...

În primăvara anului 1894, la zece ani după ce, la Metsovo, fusese răpită de haiduci, pentru răscumpărare, Duko Averoff Geanopol, se făcea nuntă mare la sărăcăceni, o populație de păstori nomazi, înrudită vag cu aromânii. Se mărita una dintre cele patru fiice ale celnicului, numită Vassilo. Pe mire îl chema Govaris și avea în jur de treizeci de ani, o vârstă considerată coaptă pentru căsătorie. Făcea parte dintre oamenii altui celnic, din Muriki, Thiva. După obicei, nunta începuse la stâna mir ...

Dacă frumusețea stă în ochii privitorului, magia receptării stă în ochii cititorului. El aplică textului ce îi cade sub privire tot felul de filtre, până îl găsește pe cel care să-i încânte mintea. În lumina potrivită, într-un context favorabil, o carte se poate transforma într-o oglindă învestită cu puterea de a-i arăta ceea ce își dorește să vadă atât în interiorul său, cât și în lumea din jur. Proba timpului demonstrează că, indiferent de interpretarea pe care autorul încearcă s-o dea celor s ...

În anul 1884, Metsovo era un târgușor de munte din nordul Greciei, locuit de aromâni, care îi spuneau Aminciu. Orășelul înfloritor, locuit de negustori bogați și de păstori angajați de stăpânii unor turme mari de oi, numiți celnici, ținea de prefectura Ioanninei. A dat naștere unora dintre cei mai importanți filantropi, printre care Yorghi Averoff, om de afaceri, fondator a numeroase școli în Grecia și Egipt, inclusiv a Conservatorului și a Universității Tehnice din Atena. Fratele lui, negusto ...

Despre aromâni se spune că sunt buni păstori, negustori, meșteri, oameni de cultură, însă locul lor este la munte. Iată că pe unii luptători anti-otomani, numiți armatoli, destinul i-a purtat pe mare.

Nicu Ceara (sau Tsaras, cum i-au spus grecii), născut aproximativ în anul 1771, era fiu și nepot de armatoli. Familia lui se trăgea din Samarina (Munții Pind), dar se așezase în satul Blața. Tatăl lui, Panu Ceara, a haiducit în Olimp. Bunicul lui matern, Panu Zidru, era armatol din Vlaho-Livadi, ...

Prima jumătate a anului a fost ruptă dintr-un scenariu distopic. Erai aproape sigur că exiști doar tu, nu maivăzusei exteriorul casei sau al blocului decât în amintiri și scurte sesiuni de cumpărături (necesare și pline de anxietăți). Până și Celălalt era o amintire, o imagine pe Zoom, o postare pe Facebook – era și nu era. 

Odată cu ridicarea restricțiilor, au început mai timid și evenimentele. Cartierul Cotroceni, intitulat pe fugă "acasă" în ultimii zece ani, are o comunitate pe care am cuno ...

În anul 1764, în satul Dovra, nu departe de Veria, azi în Macedonia grecească, în familia unui luptător anti-otoman aromân (numiți armatoli, adică purtători de arme) s-a născut un băiat. A primit numele de Anastasi. La școala grecească din sat, numele i-a fost transcris Anastasios Karatasos.

Tatăl lui a căzut în luptă. Anastasi și-a dorit să-l răzbune. La optsprezece ani, în 1782, a încins armele și s-a alăturat căpitanului Vassilios Romfeis, în Olimp, făcându-se cunoscut prin vitejia lui. În ...

Cineva din Macedonia de Nord mi-a spus că ei au avut mai multe fete haiduci, rămase în cronici sau balade, și vreo două mușeati capidani, frumoase căpitane, prima fiind Sirma Voivoda. La sârbi, bulgari și macedoneni, voivoda înseamnă și căpitan de haiduci, pe lângă alte feluri de șefi.

Sirma Strezova Krsteva s-a născut în 1776, în satul Tresonce din Debar, fiică unică a unei familii de aromâni. Sirma înseamnă mătase. Tatăl ei, Petre Vrleski, era pictor autodidact și zidar, care învățase l ...

Nu, nu e ceea ce ați putea crede. Și nici măcar nu știu dacă protagonista lor era blondă. Cele mai vechi dintre scrisori împlinesc anul acesta fix 100 de ani, o vârstă care cochetează deja cu veșnicia. Și toate au fost scrise într-o mănăstire, cu o caligrafie egală, disciplinată, de o mână al cărei chip n-am reușit să îl regăsesc. Cred că de aceea m-am și hotărât să scriu despre ea, ca un fel de pariu că o amintire fără chip poate totuși să supraviețuiască uitării.

Cele mai multe dintre detalii ...

Mulți căpitani de haiduci aromâni, numiți klefți în grecește, furi în armânește sau armatoli, adică purtători de arme, au rămas în legende pentru lupta împotriva stăpânirii turcești. Dar una singură a fost Porumbița Munților, unica femeie căpitan de haiduci, numită de ziarul francez "Le Papillon" o Jeanne D'Arc a secolului al XX-lea. 

În anul 1860 se năștea în comuna Siatista, la 28 km. de Kozani, în Macedonia de Vest, într-o familie de aromâni cu stare, o fetiță, singura între frați. A ...

Când, în 1928, publica La bal cu Marcel Proust, Martha Bibescu era o scriitoare la apogeul notorietății literare. Viața și propriile alegeri din timpul războiului nu o scutiseră de atentate la imensul său orgoliu, dar lucrurile avuseseră timp să se repare. Saloanele pariziene îi erau din nou deschise, vedetele politice ale momentului erau fericite să fie așezate la masă alături de ea. Romanele ei (Isvor, Papagalul verde, Catherine-Paris ) erau nu doar apreciate, ci și citite - poate chia ...

În toamna anului trecut a avut loc în centrul Capitalei un eveniment urbanistic, important pentru parcursul politic postdecembrist al României, prin refacerea aspectului urban al intersecției de la Universitate, aproape neschimbat timp de mai bine de un veac. Este vorba despre reamplasarea unui monument, în scopul restituirii istoriei, ca urmare a unei încercări de rescriere a acesteia de către un regim ilegitim.

Monumentul îi este dedicat lui Ion C. Brătianu, una dintre personalitățile emblema ...