Pantofii din mintea mea sunt în primul rând cei din romanul Paturi oculte, numeroșii pantofi adunați într-o cameră a copilăriei. Cum spun pantofi, cum îmi apare în minte camera, luminată prin storuri de bambus, văd umbrele unor roșcovi. Și mai ales, prind consistență pantofii unici, zburătorii, pe care i-am iubit mult.

Ce-mi amintesc? Erau din piele gri, fină. Cu talpă înaltă, din cauciuc tare. Decoltați mult, cu bot rotunjit. Făceam un balans pe vârf și călcâi și pluteam pe deasupra oraș ...

Într-un document de la finele secolului al 17-le e consemnată o rețetă de vin, demnă de ținut minte: în mustul proaspăt, se pune un săculeț de pânză rară, cu următoarele plante: două mâini de flori de lăuruscă, uscate bine la umbră, aceeași cantitate de flori de soc, uscate și ele, plus coriandru pisat (dar nu făcut pulbere). Mustul fierbe și se face vin, luând cu el și calitățile miraculoase ale acestor plante. Toată operația durează 10-12 zile, iar cantitățile sunt pentru un butoi de 10 vedre. ...

Seara trecută am fost la Bulandra, la aniversarea lui Victor Rebengiuc. A împlinit 93 de ani serbați, cum astfel – decât la teatru, în Sala Liviu Ciulei. O seară caldă, cu multă lume.

VIDEO

Chiar de la intrare m-am întâlnit cu Vlad Zamfirescu, ieșit din rol, cu o pereche de luminițe noi în ochi, care m-au făcut să cred că se pregătește pentru vreun personaj cehovian.

La cartea de impresii, de pe biroul doamnei Bulandra, am zărit-o pe Marie-France Ionesco, iar peste capete s-a răspândit un zâm ...

În urmă cu vreo doi ani, Andrei Boncea mi-a spus că are de gând să producă un muzical, iar eu, recunosc, am fost sceptică în privința realizării lui. Dar ieri seară m-a invitat la acest spectacol, punându-mă în fața unei realizări demne de laudă.

Deși prins într-o serie de producții internaționale, în mod uimitor a adunat o echipă strălucită și a preluat un proiect propus de Claudia Ciobanu, autoarea unui scenariu după Invizibilii de Ioana Pârvulescu.

Cartea urmărește aventura Laurei, un per ...

Marius Manole – Fericirea e în actul următor, Editura Bookzone, 2025

Cartea lui Marius Manole, o confesiune intensă, urmărește parcursul unui actor profund și foarte talentat, care și-a obținut consacrarea în teatrul românesc, fără lapsusuri, ca să nu zic compromisuri. Totodată, este o carte de literatură care dezvăluie sursele dragostei și ale generozității, printr-o poveste derulată continuu, făcându-te s-o citești până la capăt.

Fericirea e în actul următor are o compoziție insolită ...

Într-o noapte de iarnă, a anului 1702, o bucureșteancă fără somn s-a apucat să facă plăcinte. Iar dintre toate, cea de dovleac îți răsucea mințile, căci răspândea o aroma de vanilie, un damf ușor de busuioc și de coajă groasă, pe care a prins-o focul din două părți.

Evident, restul lumii dormea, cu toate că dulceața cuporului se revărsase de la Colțea, în jos, până-n apele Dâmboviței, unde la ora aia visau somnoteii, înveliți în nămol, și mormolocii peste care suflase marele Murta, stăpânul vis ...

Literatura Young Adult (YA) nu e doar o secțiune din librărie: este vocea adolescenței într-o eră în care identitatea, comunitatea și visurile personale se confruntă cu realitățile lumii moderne. Cărțile YA sunt scrise pentru — și deseori despre — tineri cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani, dar atrag din ce în ce mai mult și cititori adulți, dornici să retrăiască intensitățile primelor descoperiri de sine.

Ce citesc și cum citesc adolescenții azi

Adolescenții contemporani nu citesc do ...

Fiind ianuarie, să medităm puțin asupra singurătății stelelor, ca în fiecare an.

Iar de data asta vă propun Oda... O aveți în minte sau o căutați acum pe net, ca să ne odihnim împreună în confortul strofei safice. Și chiar este un timp al ritmului, mai mult decât al rimelor, mai presus de clape și de voci.  E al pașilor care vin și pleacă. Iar ecoul ăsta devine uneori mistic, evocând experiența primei îndoieli:

Nu credeam să-nvăț a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochi ...

Dragă Oana Fotache Dubălaru, e un act curajos să susții principiul istoric, într-o lume fără istorie. Ai coordonat comisia de alcătuire a programei școlare pentru clasa a 9-a, ajunsă subiect principal în ultima perioadă.

Ce te aștepți să obțină noua generație după ce va primi imaginea de ansamblu a literaturii?

Cred că e un gest de normalitate, un act rațional, nu curajos. Doar pare că trăim într-o lume fără istorie, asta e mai degrabă o metaforă. În realitate, și în ciuda teoriilor vehi ...

S-a vorbit zilele astea despre programa de română pentru liceu. Nemulțumirea de data asta este legată de cronicari, apoi de intrarea abruptă în cronologie și de faptul că nu sunt femei în programă. Oricum ar fi arătat, ar fi existat nemulțumiri. Mereu au fost. De-a lungul vieții am apucat multe schimbări, niciuna primită cu ovații. Ce-ar fi de spus?

Actuala programă e în primul rând un act curajos. Mulți ani literatura s-a studiat pe teme, pe specii, puțintel cronologic pe la final de școală, î ...

Am fost la Ateneu, la decernarea Premiului "Monica Lovinescu", ediția a 3-a.  Inevitabil, mi-am amintit un moment vechi, când am văzut-o prima oară, în primăvara anului 1990, iar timpul de atunci s-a întors, așa cum se întâmplă de fiecare data în momentele mele, petrecute la poarta mov. Se lăsa seara prin nordul Bucureștiului, cu cer înroșit, iar în Casa Presei lumea se pregătea de plecare. În hol, la Humanitas, Gabriel Liiceanu stătea  nehotărât dacă să plece sau dacă să mai rămână, mi-l aminte ...

Rome

As soon as you step out of Fiumicino, you’re struck by the tranquil air of Rome. It’s not something measurable by science, but rather an ozone nourished by thousands of sighs. From afar, the sea breathes, the sun caresses everything, and on the streets the May roses are in bloom. The Principessa Isabella Hotel stands not far from the Borghese Gardens, an old building with thick walls and a small terrace for each room. Mine was adorned with oleanders, making it look like a patio—especial ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Care dintre geografiile literare sau cartografiile ficționale contemporane ți s⁠-⁠au părut surprinzătoare?

Orașele nu se reduc la un simplu conglomerat de străzi și clădiri, ci constituie spații stratificate de memorie culturală și individuală și rezervoare de semnificații afective. Literatura, prin funcția ei de a cartografia spațiile, le transpune în hărți mentale, unde frica, bucuria, nostalgia și liniștea se împletesc. ...

A treia casă era o clădire veche, cu doi stâlpi la intrare. Am sunat, dar n-a răspuns nimeni. Poarta era deschisă. Câteva plante se legănau în grădină. Erau chiar plante adevărate, pe care cineva le udase recent. Am urcat scara și-am strigat cu voce anemică:

— E cineva acasă, vă rog?

Totul părea pustiu. Am împins ușa și s-a deschis.

Casa era un depozit de obiecte diverse, mai ales măsuțe și biblioteci, acoperite cu teancuri de cărți, de reviste și de hârtie scrisă mărunt. Deasupra zăceau stat ...

Am fost ieri seară la premiera filmului Jaful secolului, un eveniment strălucit, cu lume multă și proiecții în mai multe săli, la Cinema City din Afi Cotroceni. M-am salutat cu Cristian Mungiu, m-am văzut puțin cu Laura Vasiliu, amintindu-mi imediat debutul lor marcant, care a deschis drumul noului val de cineaști români.

Iar filmul, spun din capul locului, aduce o poveste de o naturalețe impresionantă, de un realism autentic, pe mine chiar făcându-mă să mă gândesc fugitiv la Zola.

Povestea ...

Cel mai bun profesor al meu a fost Gheorghe Badea. De la el am învățat latină și greacă veche dar mai presus de orice valoarea argumentului și rafinamentul mișcării printre idei. Eram în liceu, iar el era un prof înalt, în costum gri, cu o servietă enormă în mână, încât te așteptai s-o ia spre gară, nici într-un caz spre sala de clasă. Așa venea zilnic, impunător, mi se părea, ajungea în dreptul catedrei și depunea servieta, din care, timp de câteva ore, ieșeau cărțile: dicționare, ediții franțu ...

Un profesor poate face în mod realist cam 8 ore pe săptămână.  Restul sunt ore pierdute, adeseori, de vorbărie nocivă.  A fi profesor nu înseamnă să ai doar logoree. Nu înseamnă să acumulezi informații de dicționar. Profesorul nu este Google.

Un profesorul este un om capabil să-l învețe pe altul.

E un model, pe care cu greu îl mai ștergi din tine de-a lungul vieții.

Mi-a ajuns sub ochi nu demult un document prin care se cerea ca profesorii să nu mai fie specializați în pedagogie, să nu mai ai ...

Într-o seară de aprilie, din acele vremuri vechi, ne-am pomenit cu el în casă. Îl văd și-acum - purta un fes galben, înfășurat pe margini cu o pânză uzată și, pentru că era frig, o parte a ei, răsucită ca un colac, îi trecea pe sub bărbie, în loc de șal.

− Să ai viață lungă, mătușică Emine, a salutat-o el pe mama, cu o politețe care vădea din capul locului că venise cu o treabă însemnată.

− Mâine dimineață plec spre Istanbul.

O privea pe mama cu implorare, iar noi știam, ca tot orașul, că se ...

Bookfestul de anul acesta a avut o notă pronunțată de parc de distracții, ceea ce n-a fost deloc pe gustul meu. De altfel, a avut și o componentă sportivă, porțile principale fiind închise, încât se putea intra doar prin lateral, ceea ce impunea un maraton de ținut minte. După drumul lung, te aștepta curtea plină de spectacole pentru preșcolari, învăluită în fum de mici, ca la un festival socialist de pe vremuri.

Cu impresia aceasta am intrat în hala destinată târgului de vară al oamenilor care ...

Doina Ruști, Ferenike, Humanitas, 2025

Ne-am obișnuit să considerăm romanul autobiografic, în contrast și prin analogie cu stendhaliana reflectare a lumii pe principiul mimesisului, o oglindă a subiectivității, a conștiinței care povestește, iar problema pe care tindem să ne-o punem este cea a fidelității față de adevărul biografic. Cât a dezvăluit autorul? Ce a lăsat în umbră și cât a intervenit literarul în materia brută a istoriei personale? Cred, însă, că literatura confesivă spune ...

În sfârșit, am ajuns la Constanța, să văd spectacolul lui Afrim, în care am și eu o povestire veche. Normal, la Afrim te duci pregătit pentru orice și exact așa m-am dus și eu. Este vorba despre un spectacol nou, jucat la dichisita sală Studio, a Teatrului de Stat din Constanța. De cum deschizi ușa te întâlnești cu o sirenă, apoi te afli direct pe scenă. Nicio fotografie n-o să poată să surprindă esența decorului, care te duce în miezul lumii interzise, în budoarul din mintea fiecărui om, desigu ...

A simțit-o după parfumul de caramel și abia după aceea a auzit-o șoptind complice, ca și cum ar fi invitat-o la o cafea: Sabina, la șefu’.

Sabina pășește în urma secretarei fără să se gândească de ce-o cheamă. Este vineri, cu două ore înainte de sfârșitul programului, și orice i-ar spune, ea va zice da-da, zâmbind cu ochii fixați pe buzele lui, până când o să-l vadă bâlbâindu-se. Nici gând să stea peste program ori să lucreze în weekend. Și nici n-o să se supere dacă-o să-i facă scandal, c ...

Adrian Majuru, Antropologie și Morfologie în studiul fizionomiei urbane, Oscar Print, 2025

Carte-album, recentul volum semnat de Adrian Majuru, aduce în discuție un subiect insolit, legat de modificările fizionomice, produse sub impactul epocilor, al evenimentelor istorice ori al modelor de tot felul.

Conceput ca elogiu adus memoriei chipului, după cum însuși autorul afirmă, studiul face referire doar la mediul urban,  în mod particular la orașul București, aducând alături un număr impres ...

Ieri seară s-a deschis expoziția Dincolo de ieri. Călătorie antropologică în Balcani, pe urmele fraților Manakia, la 1900, un proiect științific, dar și de artă hibridă, conceput de Cătălin D Constantin.

Sala Media a Muzeului Național al Țăranului Român din București părea transportată la începuturile fotografiei, prin numeroasele imagini, impecabil realizate, înfățișând locuri, oameni în transhumanță, piețe și biserici și nu în ultimul rând portretele fraților Manakia, într-un timp care amin ...

Orice alegere e o aventură. Alegi după o lungă chibzuială, după ce te-ai gândit și ai analizat, dar, imediat ce-ai pus punct și-ai ales, îți dai seama ce prostie ai făcut. Or, în alte situații, te abții și nu alegi ce-ai fi vrut, ci ceea ce te îndeamnă ceilalți, doar ca să fii și tu acolo, băgat în seamă, alături de lumea bună. Deși te încearcă un sentiment de orgoliu, c-ai făcut ce-au făcut ceilalți, cu toate aceste mici mulțumiri, te roade pe dinăuntru regretul că n-ai făcut ce-ai fi vrut. Toa ...

Doina Ruști: Se apropie Premiile Gopo. Vii?

Domnica Cârciumaru: Normal. E un eveniment pus pe listă și notat în calendar: pe 29 aprilie, ora 19, la TNB

Doina Ruști: În sala mare, la Caramitru. Pe ce film mizezi? Cine speri să ia premiul pentru cel mai bun film?

Domnica Cârciumaru: E o întrebare de formă:) Știi foarte bine că sunt fană Stere Gulea și mi-ar plăcea să fie premiat Moromeții… Dar cum am fost director de casting, mă abțin de la laude.

Doina Ruști: E într-adevăr o ecranizare de i ...

Luna aprilie este a eroilor aflați la final de război, iar efigia ei este calul, însoțitorul și sfătuitorul eroului, animal dual, benefic și nefast, în aceeași măsură. Învins și îmblânzit, poate fi considerat un simbol al triumfului.

În mitologia românească există cai înaripați, strălucitori și benefici, adeseori mesageri divini și protectori ai luptătorilor, însă există și caii răzbunători, ai Sântoaderului. Arhetipuri ale unui cult străvechi, au fost asociați în creștinism cu figura Sfântulu ...

În ultimele decenii s-au înmulțit filmele despre hoți, cam toți puși într-o lumină favorabilă, bărbați geniali care fac planuri complexe pentru a intra într-o bancă, femei care se strecoară cu pași de felină în galerii de artă, în muzee de istorie și în alte tezaure, considerate până nu demult intangibile. Citim romane despre arta jafului, despre bucuriile simple ale hoțului de rând, empatizând adeseori cu bietul ciorditor, care la finalul poveștii se lăfăie pe o pla ...

Până pe 30 aprilie 2025, orice elev din clasa a 8-a, din mediu rural, se poate înscrie la concursul de burse organizat de BookLand.

Inscrierile se fac AICI

În fiecare an particip cu plăcere la gala de decernare a acestor burse, prin care mulți copii de la țară sunt sprijiniți să-și continue studiile, la liceu și la facultate. Este un gest generos, particular, finanțat de multă lume. E în primul rând un gest de solidaritate în numele educației.

Inițiatoarea acestui program este Mihaela P ...

Într-o toamnă, cred că în anul marelui cutremur sau în următorul, pregăteam o lucrare pentru un seminar, iar Noemi Bomher (pe atunci, asistenta lui Ciopraga), mi-a dat bibliografia, în care figura Homo ludens de Huizinga, precizând că e obligatoriu să citesc și prefața. Nu citeam prefețele, considerându-le manipulative, dar de data asta, din respect pentru Noemi, m-am apucat să citesc. De la primele cuvinte mi-am dat seama că era alt tip de scriitură, care ieșea din tiparele lumii noastre comu ...

Vorbind despre femei deghizate, primul lucru care îmi vine în minte este o pălărie. Poate că ascunde cel mai bine identitatea reală a unui om, însă eu m-am ales cu ea după ce-am văzut Albert Nobbs, un film făcut de Rodrigo Garcia, după toate regulile filmului de epocă (cred că în 2011). Personajul titular este un majordom excesiv de grav, chiar crispat, până când înțelegi că de fapt este o femeie deghizată, ascunsă de ororile sociale.

Acțiunea se petrece pe la începutul secolului al 19-lea, ...

Petre Nechita: Există scriitori în cazul cărora e o blasfemie să întrebi: ce a vrut să spună autorul?! Nu, nu mă refer la cei previzibili, străvezii. Nu, nici vorbă. Uitați la ce mă gândesc. Zogru e și-al meu, o făptură pe care o înțeleg într-un mod personal. Cu Fantoma din moară am propriile socoteli. Și, de multe ori, închid ochii și mă trezesc lângă Flori, gonind prin București, atingând zidurile în căutarea freamătului scos de Paturile oculte. Cărțile Doinei Ruști sunt ale mele în mă ...

Mi-l amintesc din manuale, mi-l aduc aminte în vitrina de la subsol, unde se află comorile vechi. Ultima oară l-am văzut în 2018, cred, pe vremea expoziției dedicate Primului Război, când Cristina m-a plimbat puțin prin muzeu, ca să nu-l uit. E o imagine dintre cele topite printre file de manual și figuri de profesori, e printre acele obiecte care îți modelează imaginarul, fără să vrei. Ba chiar e o figură de care vrei să scapi, pe care ai asimilat-o alături de alte obligații de trib. Nici măc ...

În seara de aprilie, Manciu tocmai oprise trăsura în fața prăvăliei unor lipscani, când o zări pe Mărmănjica. Dondăia pe lângă mârțoaga înhămată la jalnicul ei căruț, încercând să îmbuneze animalul, care se speriase, pesemne. Vizitiul îl freca pe o crupă, privind în jur cu ochi speriați. Se vedea că niciunul nu mai călcase de mult pe acea stradă, care era cea mai aglomerată din București, iar acum își blestemau ceasul în care plecaseră de acasă. Lui Manciu îi era milă de Mărmănjica, pe care o co ...

Dintre lucrurile care nu-mi plac, pe locul întâi se află să-mi spună cineva ce am de făcut. Mereu au existat oameni care știau mai bine decât mine, care îmi disprețuiau aprioric orice convingere. Și mi-o spuneau cu superioritate, agresiv, ca și cum eu n-aș fi fost capabilă să hotărăsc pentru mine. Încă de timpuriu mi-am pus problema că fac impresie proastă, că le transmit tuturor ideea că nu sunt în stare să fac nimic mulțumitor și valabil. De aici s-au născut complexele, nefericirile, urmate cu ...

text apărut în vol. Cel mai mult și mai mult, ed Arthur, 2017

În vremuri vechi, dar nu foarte îndepărtate, trăia un înger pe nume Florel. Nu coborâse de multă vreme în lume și nu era prea încântat de misiunea pe care o primise, căci avea în grijă un zmeu nesuferit. Din acest motiv, nu plutea deasupra ocrotitului său cu toată dragostea, ci mai mult așa, din datorie. S-a întâmplat ca într-o zi, bietul zmeu să rămână fără o ureche. Florel își vedea de treaba lui, pierdut în vise, iar un prinț ...

În perioada 4-8 decembrie se desfășoară Târgul de Carte Gaudeamus, ca în fiecare an, la Romexpo. Iar dintre toate, sâmbăta este cea mai aglomerată zi.

În ceea ce mă privește, vă invit la standul editurii Bookzone, la la ora 12.30, să facem o plimbare imaginară prin Bucureștiul interbelic, printre automobile și trăsuri, alături de oamenii anului 1923, despre care trebuie să știți neapărat că erau aventuroși, imprudenți și plini de imaginație. După ce s-a sfârșit războiul, lumea și-a reluat vi ...

Iar am ajuns în perioada de înnoire a timpului, ca în fiecare an. S-a uzat, iar noua față vine cu povești și personaje, dar și cu credința fermă că în decembrie vom avea parte de o trecere magică spre un timp nou, ceea ce nu se poate face fără cei patru moși.

Deși sunt sfinți solstițiali, sunt numiți moși, ca să nu pierdem legătura cu miracolele arhaice: Moș Andrei, Moș Nicolae, Moș Ajun și Moș Crăciun. Din câte știu, niciun alt sfânt din patrimoniul creștin-ortodox nu mai primește acest apel ...

Dintre caracterele literare, cele de tragedie oferă un teren solid pentru studiul viitorului scriitor. Iar dintre cei trei întemeitori ai tragediei, cred că Euripide se potrivește cel mai bine cu timpurile noastre. El a fost supranumit poetul femeilor, pentru că tragediile sale aduc primele personaje-femei puternice, memorabile.

Operele lui Euripide (480-406 î. H.) se concentrează asupra patimii omenești, care, se înțelege, e mai bine ilustrată de drama feminină. Iar la acest capitol, Fedra e ...

Cum peste tot se vorbește despre alegeri, aproape că mă simt vinovată să stau de vorbă cu Zavaidoc despre cântece vechi și despre iubiri de pe vremuri. Tocmai de-aia i-am zis hai să coborâm bulevardul, cândva plin de lumini și de lume veselă, să citim împreună afișele cam neglijente, din care ne zâmbesc domni cu mustăți desenate, costumați ca să ne inducă în eroare.

Zavaidoc are un anumit tip de umor, înfrânat de capacitatea rară de a observa faptele în detaliile lor penibile ori îngroșate de d ...

Printre elevii lui Aristotel se află și Teofrast (372-287 î. H.), filozof din opera căruia a rămas o carte capitală – Caracterele. Este prima carte teoretică despre personaje, tipologii, tipuri umane. Cuprinde 30 de caractere, printre care lingușitorul, flecarul, ipocritul, intrigantul, neobrăzatul etc. Caracterele sunt ilustrate de povestioare și s-au bucurat de succes în lumea intelectuală, ajungând să atingă popularitatea abia după ce Menandru (342-290) le preia și le multiplică în come ...

Dan-Liviu Boeriu, Aici locuiește frica, Humanitas 2024

Cartea semnată de Dan-Liviu Boeriu, un mini-roman autobiografic, propune o confesiune despre fricile existențiale și rădăcinile lor. Ceea ce te conectează la poveste, chiar din primele pagini, este emoția convingătoare, în bună măsură exprimată fără efort, fără artificii.

Deși a apărut într-o colecție de memorii, cartea este fără dubii un roman, care îți arată în secvențe scurte și filmice imaginea concentrată a provinciei, ca pe un te ...

Stavroghin este o ființă victorioasă, pe care nimic n-o poate opri, deoarece el este amenințarea. Sigur, hotărât să facă răul, simpla lui apariție constituie o provocare fascinantă pentru ceilalți. Cu toate astea, siguranța i se prăbușește sub provocarea fragilă a unei fetițe care la un moment dat ridică pumnișorul spre el. Evenimentul vine într-un punct de maximă satisfacție, când eroul este fericit pentru că Matrioșa suferă. O ignoră, iar nefericirea ei îl face puternic. Totuși, când îl amenin ...

Maia Morgenstern, cea mai cunoscută actriță din România, recunoscută internațional prin filme de top, ca Patimile lui Hristos (regizor Mel Gibson) și prin numeroasele roluri de la TNB și alte teatre, sărbătorește astăzi un nou premiu, de toamnă.

Este vorba despre Premiul pentru Cea mai bună interpretare a ediției din acest an a  Festivalului Bucharest Best Comedy Film 2024. 

Rolul Silvia din filmul "Ca fetele" (2024), regizat de Camelia Popa, a fost apreciat de juriu ca fiind numărul 1 în to ...

Răspunsul nu e niciodată mulțumitor. De ce ai plecat? De ce ai protestat? De ce l-ai votat? Sunt de ce-uri care scot la suprafață potențialul epic al unui om. Păi, eu n-am vrut să mă implic, dar... Sau: s-a nimerit ca în ziua aia să trec pe-acolo și m-am indignat că... Sau: a fost o decizie de moment, poate că astăzi nu mai văd lucrurile așa. Sunt răspunsuri volatile, defensive, ba chiar promisiuni pentru un viitor fără legătură cu obiectul întrebării. Puțină lume are curajul să răspundă cinst ...

Vineri, 04 octombrie a.c., începând cu ora 18:00, în Piața Mihai Viteazul din Municipiul Târgoviște, Primăria orașului, în parteneriat cu Școala Gimnazială Coressi și Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița, organizează o nouă ediție a evenimentului "Marea Dictare".

Organizat pentru a celebra Ziua Mondială a Educației, evenimentul îi va aduna la un loc pe toți cei dornici să mențină vie bucuria scrisului de mână, participanții urmând să scrie un text dictat de către scriitoarea Doina Ruști.

La ...

În ultimele luni, mi-am asumat un rol pe care nu credeam vreodată că-l voi avea: detectiv interbelic. Fără să-mi dau seama, m-am trezit urmărindu-l pe Zavaidoc prin biblioteci și prin poduri prăfuite, scormonind prin arhive vechi, prin colecții particulare ori prin lăzi uitate demult. Și oriunde mă întâlneam cu Zavaidoc, pe străzile vechi de pe Lipscani, pe alei cochete sau uitate de timp.

În fiecare zi, când continuam să urmez firul poveștii lui, îl vedeam cum trece pe lângă mine, grăbit, vese ...

Cel mai mult mi-a plăcut rolul din Charleston (r. Andrei Crețulescu), pentru că acolo a fost probabil mai puțin actor și mai mult personaj de roman, prin urmare, mai aproape de imaginarul meu, dar și de percepția pe care o am asupra lui.

Vorbesc desigur despre Șerban Pavlu, intelectual tipic pentru generația lui, adică  atașat de fondul valoric tradițional și, în mod paradoxal, situat în rolul de negator al ordinii vechi,  aspirant la schimbarea universală. De aici și vine potențialului său ava ...

Dintre noi trei, Zoița se pricepe cel mai bine la aparențe. Dă din ea vorbe, și se îmbracă de mare spectacol, uneori ne întâlnim pe Calea Victoriei și nici nu-mi dau seama că este ea. De pe la 15 ani cântă pe franțuzește, știe canțonete, iar acum o acompaniază pe-o grecoaică, rămasă de la război, fată de colonel ori maior, care mai are și-un văr, urât rău și năsos. Ei trei cântă noaptea prin niște bistrouri mai deocheate și printr-o sala de bal, de pe Moșilor. Au intrat în combinație și cu un ...

Stătea în geam, îmbrăcat de jumătate de oră, cu tunica încheiată până în gât. Nu se gândea nici la trăsura care-l aștepta la pod, nici la casa din Colței și nici la bucureștenii adunați pâlcuri, pe toate străzile dimprejur, punând pariuri pe drumul lui, pe acel drum la care el refuza să se mai gândească.

În sfârșit, coborî treptele, trăgând în urechi bâzâielile străzii. La poarta hanului, capetele curioșilor arătau ca un strugure din mai multe culori. Chiar și de la distanță putea să aprecieze ...

Iren Mate, Es mal pas, Curtea Veche, 2019

Es mal pas este un poem în proză, un fel de raport asupra vieții, o confesiune scrisă dintr-o singură răsuflare. În multe privințe are ceva din atmosfera jurnalelor franțuzești de la începutul secolului trecut, dar și ceva din autoficțiunea ultimelor generații, aducând alături, secvențial, impresii, mico-povestiri și relatări, care compun treptat un portret fundamental epic. Din compoziție vine și impresia de notație periodică, legată armonios ...

Pe 24 iunie este, prin tradiție, ziua solstițiului de vară, definită prin ritualuri ale coborârii, de alungare a soarelui și de chemare a lunii. În multe credințe europene, solstițiul de vară este socotit o poartă care deschide drum de coborâre în întuneric. Personaje fabuloase, descinse din explozia vegetală, populează imaginarul european. Multe vin din simbolismul pitagoreic, unde solstițiul de iarnă e socotit poarta zeilor, iar cel de vară o ieșire destinată oamenilor. Pentru români, în noapt ...

Moartea lui m-a lovit grav și n-am putut să mă despart de el niciodată. Deși îl văzusem mort, apoi îngropat, chiar sub ochii mei, în realitate rămăsese cu mine. Creșteam măsurându-mă cu el, peste atâția ani, ziceam, o să am vârsta lui Tavică. Mai am atâția ani până o să fiu ca Tavică. Nu m-am gândit niciodată cum ar fi crescut el. Pentru mine a rămas la vârsta superbă, eliberat de bac, gata de medicină. Vorbeam cu el, continuam să-i cer sfatul. Prin facultate, era la modă să faci spiritism, iar ...

În studiul intitulat Înțelepciunea dragostei (Ed. de Vest, 1994) Alain Finkielkraut interpretează tezele lui Lévinas, pornind ca și el de la povestea lui Oblomov. Celebrul personaj al lui Goncearov ilustrează, în opinia lui Lévinas, existența ca povară și nu ca stare de grație, deoarece lenea lui monumentală exprimă încercarea omului de a evada, de a scăpa din existența în care este înnămolit prin destin. Văzând în inerția lui Oblomov un protest împotriva condiției omenești, Finkielkraut s ...

Eroine de roman! Sintagma asta le și aduce, așezate pe-o tavă, pe Madame Bovary și pe Ana Karenina. Personaje puternice dar și cu vechime. Adevărul este că Emma e mult mai aproape de gusturile mele: libertină, dementă, de-un egoism înfiorător, citită etc.  Se vede c-a depășit demult romantismul. Ea este Flaubert, ca să facem o glumă.

În ciuda modelelor, există multe alte personaje, care rămân pentru totdeauna în mintea unui cititor. Uneori se potrivesc cu un tipar preexistent, cu o tipologie pe ...

Pe 29 aprilie are loc Gala Premiilor Gopo, un eveniment mult așteptat de bucureștenii preocupați de film. Ca și în alți ani, evenimentul va fi un spectacol grandios, derulat pe scena mare a TNB, adică în Sala Ion Caramitru.

Printre nominalizații la LM, se află nume importante și filme cu temă diversă.

De departe cel mai bun film mi se pare Libertate de Tudor Giurgiu, o poveste puternică despre drumul scurt de la revoltă la anarhie. Bazat pe un caz real, din timpul revoluției din decembrie, f ...

N-am mai scris de mult în Ficțiunea și-am să vă povestesc de ce. Au fost niște luni de libertate, de scris, de plimbări. Niciodată nu m-am simțit mai bine ca acum, după ce-am lăsat deoparte absolut orice treabă care nu avea directă și savuroasă legătură cu mine. După anii de munci, aveam nevoie. Mai ales că n-a fost ușor, atâta timp cât la ferestrele casei mele au urlat câinii neînsemnatului cetățean Copită, rațele comunale și curcile micului agricultor fără nume. Vă întrebați poate de ce n-am ...

Păturica roz - iată un titlu care te duce imediat cu gândul la dulcegăriile copilăriei. În aparență. Pentru că văzând numele autorului, rămâi în alertă, cel puțin până după primele fraze. Romanul, cutremurător prin subiect, pornește de la experiența întunecată și absurdă a unui profesor nimerit întâmplător în "minunata" lume de plastic, dincolo de care stă la pândă gura infernală a comunismului.

Marius Balo avea 33 de ani și ținea un curs la Universitatea Poporului din Beijing, când viața lui ...

De Mărțișor m-am dus la avanpremiera documentarului Amar, semnat de Diana Gavra. Două ore nu m-am mișcat de pe scaun - atâta durează filmul - și-am plecat de acolo cu impresia de realitate indubitabilă.

Observațional, în esență, filmul urmărește viața unor hoți de buzunare din zona Moșilor, care nu doar că-și spun povestea, ci își văd de cotidianul lor, netulburați de aparatul de filmat, care înregistrează (o lungă perioadă de timp) furtișaguri, speranțe, procese, înmormântări și călătorii pr ...

Trăim în plină epocă a confesiunii. Literatura geme de false autobiografii, de povestiri la persoana I, de jurnale și memorii. Dintre acestea cele mai grețoase sunt romanele în care personajul povestește la persoana I lucruri improbabile ori deja narate de alții înaintea lui. Urmează memoriile mincinoase, în care autorul-narator e personaj pozitiv, iar ceilalți toți sunt sub nivelul lui. În fine, mai sunt poveștile teribile, uimitoare prin temă, dar care nu conving (nu au tonul just sau nu doved ...

Mereu mi-am dorit o revistă cu povești fabuloase, cu lume capabilă să se joace, cu oameni entuziaști, care nu și-au pierdut interesul pentru zonele tulburi și misterioase în care imaginația stimulează curiozitatea și îndrăzneala, adică aventura.

O revistă săptămânală presupune o muncă istovitoare, pe care numai niște nebuni sublimi o pot face. Nu puțini. Revista Ficțiunea a apărut de 190 de ori, iar dintre aceste apariții, 100 sunt pe hârtie.

S-au perindat pe aici oameni mulți, în jur de 1 ...

Nu cred că e bine să fii văzut în compania lui Cutare. Nu te asocia cu X! Îți vei pierde reputația bună pe care o ai. E el scriitor talentat, dar e insalubru. Te-ai asociat cu cine nu trebuie. Dacă veneai la mine mai întâi, altfel stăteau lucrurile, dar acum, după ce te-ai afișat cu X-ulescu, mi-e imposibil să mai fac ceva. Sunt doar câteva dintre frazele pe care le-am auzit de-a lungul vieții și mai ales în ultima vreme, spuse în general de persoane care n-au făcut mare lucru la viața lor, nu s ...

Vă amintiți că sâmbătă a plouat toată ziua, anunțându-ne că e toamnă, iar la București, în serile cu ploaie e obligatoriu s-o iei spre Grădina Icoanei și să intri la Bulandra, unde e foarte ușor să rămâi în poveste, mai ales când scena e privită de pe trei laturi. O piesă bună anti-depresie este Azilul de moarte, una dintre noutățile acestei stagiuni. N-o luați în sens dramatic! E vorba despre moarte, dar e comedie. Și nu orice fel, ci un spectacol tonic și inteligent, marca Dabija, cu lume mu ...

Întâlnindu-mă nu demult cu Teleșpan, m-a rugat să citesc o povestire pe care tocmai o publicase. Când se întâmplă așa ceva e vorba despre o schimbare, despre o incertitudine și, cum Teleșpan mi-a fost student, i-am spus de-a dreptul că sofisticăriile nu-l prind. Desigur, niciun scriitor nu vrea să-ți afle opinia, ci vrea să-l lauzi, dar nu așa, oricum, ci de la genial în sus. Și chiar și-atunci va fi nefericit, pentru că nu i-ai spus că el e unicul scriitor de pe pământ. Prin urmare, ce face un ...

Cosmin Perța despre Translucid de Ligia Pârvulescu

În distopia Ligiei Pârvulescu lumea este condusă de "pozitiviști", intelectualii fiind considerați nocivi și exterminați progresiv. Industria care prosperă este cea pornografică, atât pe ecrane cât și în viața de zi cu zi, mai mult de jumătate dintre femei fiind lucrătoare sexuale. Pe acest fundal viața și lumea se desfășoară în continuare, cu prietenii și ranchiune, cu iubiri și despărțiri, cu încercări disperate de supraviețuire a unor indi ...

Am vorbit recent despre schimbarea generală, care cuprinde printre altele și schimbarea felului în care citesc astăzi oamenii.

O carte de literatură nu mai este doar o călătorie în imaginar, o plăcere ușor perversă de a intra în universul altui om. Romanele au o poveste adiacentă, se derulează fragmentarist, diseminându-se în viața cotidiană. O operă epică aduce un personaj, iar el continuă să-și îmbogățească biografia dincolo de carte, prin cluburi de fani, prin episoade, detalii puse în scenă ...

 Animalul fabulos care a întreținut imaginația Evului Mediu, venit din India, se zicea, era invocat mai ales pentru puterile miraculoase ale cornului său ‑ ceea ce constituie și principala particularitate. De aici și numele: monokeros (gr.), unicornis (lat.), alicorna (it.), licorna (gal.) și gednorozecz (ilirică).

Mitul cornului benefic are rădăcini adânci și deconspiră un cult al recipientului sacru, perpetuat în diverse epoci și culturi: potirul din corn de cerb al lui Orfeu, cu ...

Premiul Ficțiunea pentru "Creație hibridă - cu valoare de manifest": Pescărușul (Cehov)

Spectacol excepțional, cu mijloace psihanalitice asimilate matur, natural și subtil folosite, Pescărușul de la TNB, în montarea lui Eugen Jebeleanu, a fost evenimentul artistic cel mai însemnat al anului trecut.

Treplev (interpretat de Niko Becker) e aici o proiecție a istoriei pe care o trăim, de megalomanie și disperare, în care ego este zeul suprem. Cehov însuși înzestrează personajul cu dorința ...

Premiul Ficțiunea pentru Cel mai bun personaj

Petre Nechita: Povestea înainte de toate

Se dau două dicționare: unul cu neologisme, celălalt cu arhaisme. Na și scrie despre Theodoros. Din care să folosești mai mult? Păi, de, tre’ să fie ceva inteligent. Și profund. Că ideea asta care-ți tot vine ca o râgâială, e mișto!, nu-i tocmai critică erudită. Da’ nu ești critic. Și-asta-i drept. Atunci zi pe șleau. Cam așa: povestea înainte de toate. Începe cu asta. Sau poveștile adunate la un loc. ...

Începem să citim textele primite la "Primul roman", concurs al editurii Litera, ajuns la a III-a ediție. Sperăm să găsim povești bine scrise, care să se țină până la capăt, cu personaje vii și stil convingător prin noutate.

Textele primite au ajuns deja la editură, unde un grup de oameni se ocupă în momentul de față de chestiuni practice: ștergerea numelui, conservarea lui într-un sistem sigur etc. Într-o săptămână-două, romanele ajung la comisie. Făcând parte de-a lungul timpului din numeroas ...

În Era Proiectoratului, nesiguranța e întărită printr-o tendință de rafinare a absurdului, adus din literatură în viața curentă. Un mod de supraviețuire, în societatea opresivă, de tip dictatorial, de exemplu, în comunism, printre altele, era și acela de a fi yes man, de a accepta orice absurditate. Circula chiar un banc despre omul bătut pentru că avea bască, apoi pentru că nu mai avea și așa mai departe. Autocritica începută în anii stalinismului ajunsese o fază elementară a vieții. Oamenii ...

Premiul Revistei Ficțiunea și nominalizare la categoria Operă-manifest a Premiilor Ficțiunea

Meta Vers, volumul semnat de Dan Mircea Cipariu, poate fi considerat un spațiu al ficțiunii, un fel de laborator în care elementele imaginarului și ale realității se amestecă pe cât de ingenios pe atât de credibil. Căutarea tiparului care fundamentează universul unui poet este una dintre obsesiile vechi ale lui Cipariu, temă care a făcut și obiectul tezei sale de doctorat: *Tipare ale imaginii ...

Zilele trecute, revista "Ficțiunea" a acordat câteva premii, pretext pentru o întâlnire în grădina Casei Filipescu Cesianu din Calea Victoriei. Pentru cine nu știe, revista  este emisă de un grup important (în jur de 400 de oameni), artiști consacrați, din toate domeniile artei, sau  doar persoane implicate într-un fel sau altul în ideea de ficțiune: fotografi, furnizori de conținut artistic, ficționalizatori ai actului cotidian,  exegeți, susținători sau consumatori de ficțiune, conștienți de f ...

Lucram într-un birou mic, cât un antreu, unde orice conversație telefonică devenea bun public. Eram patru inspectori, așezați la patru birouri, două perechi de fapt, despărțite de un culoar cât să treacă cineva în poziție de scrumbie uscată.

Dintre noi toți, Mugurel atrăgea toate privirile. În ciuda numelui, era un tip foarte impunător, în primul rând pentru că era înalt și burtos, iar în al doilea pentru că avea o față de căpcăun: urechi clăpăuge, nas căzut peste buzele complet îngropate și-o ...

Am tot vrut să scriu despre greva profesorilor, enervându-mă progresiv, la gândul că toate grevele s-au sfârșit la fel.  Ne aflăm la finalul unei istorii și toate valorile se află în disoluție, mai ales școala, mai ales misiunea dascălului. Dar nicio trecere nu este ca o pagină de carte, pe care o întorci și la revedere! - te afli deja într-o altă lume. Trecerea asta cere timpul unei vieți ori a mai multor generații. În fiecare an se poate face câte ceva. Dar numai prin forța, energia și talentu ...

Zilnic primesc texte pentru colecția Biblioteca de Proză Contemporană (BPC) de la Litera, însă puține dintre ele ajung la tipar. Celelalte compun masa din ce în ce mai largă a respinșilor, transformați peste noapte în insurgenți, cu umori, făcând caz de imaginare fapte eroice.  Aproape niciunul dintre respinși nu este dispus să aștepte. Nimeni nu admite că ar fi alții mai buni decât el. Procesul de selecție este compus din mai multe etape. Am mai spus, sunt doar un scriitor care recomand proză. ...

Temă abordată mai întâi în romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda și bogat reprezentată în ultimul deceniu al mileniului nostru, închisorile comuniste fac obiectul mai multor scrieri, aproape toate autobiografice. Unele dintre mărturiile cărturarilor români, dincolo de interesul documentar, prezintă și valoare literară; Rugați-vă pentru fratele Alexandru de Constantin Noica, Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor de Alexandru Paleologu, Fenomenul Pitești de Vi ...

Istoria în care am intrat poate fi numită Proiectorat.

De multă vreme a încetat să mai fie tranziție. Cel puțin pentru mine. Facem proiecte, suntem băgați într-un proiect, trăim de pe urma proiectelor.

Proiectocrația a început prin anii 2000 când o sumă de absolvenți și-au dat seama că nu vor avea un angajament permanent, nu vor fi salariați la stat sau la patron. Nu doar că nu erau locuri de muncă, dar nici chef/ predispoziție de-a intra la stăpân nu mai era. Generațiile de-atunci încoac ...

Manifest

Când te gândeai la avangardă, imediat îți venea în minte numele lui Afrim. Asta până la Pescărușul lui Jebeleanu, care rupe istoria în mod natural, punând o barieră imposibil de ignorat între ce-a fost și ce urmează. Nu este un manifest furios, ci un salt venit dintr-un alt tip de talent, dintr-un alt mod de înțelegere. Când iei cunoștință de un act artistic înnoitor, spui, de regulă - uite o viziune inteligentă, ceva nou! După Pescărușul nu-ți vin astfel de texte. Aici e emoți ...

Astăzi mi-a venit rândul să fiu Zenob, fără să știu prea multe despre el. De aceea, în calitate de Zenob, am hotărât să-i iau un interviu Doinei Ruști, mai mult ca s-o întreb cine e individul.

E o ființă de spumă, înrudită cu altele la fel, cu Zogru ori cu Năltărogu, umbră a fanteziei, dar una de împrumut: oricine poate fi zenob la un moment dat – observi că scriu cu literă mică! – pentru că acest personaj denumește și o categorie de alții ca el, niște holbați, niște eterici, selenari și ...

Roman al schimbării, înnoitor și profund, Ulise a fost piatra de încercare a generației 80, când James Joyce (1882-1941), scriitor irlandez de limbă engleză, a intrat în conștiința culturală româneasca, prin arhitectura labirintică în interiorul căreia atât de închistații optzeciști, puteau să-și trăiască exhibițiile. 

A fi citit Ulise în traducerea lui Mircea Ivănescu era un act de glorie.

După volumul de povestiri Oameni din Dublin și după romanul autobiografic *Portret al artist ...

Cuvintele Ligiei Pârvulescu par fragile, abia când le privești în ansamblul construcției devin importante. Creativitatea ei e masivă în compoziție și în mesaj.

Romanul Translucid rămâne în continuare unul dintre cele mai novatoare cărți de ficțiune. E o poveste spusă neobișnuit, de o originalitate evidentă. Mi-a scris la un moment dat cineva, care voia să publice niște SF-uri cuminți, în genul filmelor, cu personajul care face și suportă, și pentru că am refuzat, a ținut să-mi spună că și Li ...

Zilele astea am fost invitată la un club de lectură compus din elevi de liceu, un grup de cititori, de oameni dispuși să schimbe idei. Fără profesor. Oameni tineri, de la mai multe licee, bucureșteni preocupați de literatură. M-au întrebat ce scriu, am vorbit despre cuvinte. Apoi am ajuns la acel ceva dintr-un roman care te convinge, care te face să crezi în poveste. Le-am spus că totul ține de monologul interior al celui care scrie, de felul în care pătrunde în cuvintele celuilalt.

Mereu m-a i ...

VĂDUVĂ

Arhetip al dualității, femeia văduvă poate fi asociată cu poarta ori cu pragul prin condiția ei de ființă care a pierdut perechea, precum și statutul existențial de întemeietoare a unei noi  vieți, dar care așteaptă, de asemenea, o nouă nuntă. Văduva este femeia matură, cu experiența cuplului și totodată femeia singură, vulnerabilă și pregătită pentru o altă legătură. De aceea poate fi considerată un punct nodal între viață și moarte, între trecut și viitor. Totodată, ea este prin ex ...

Privind spre lecturile acestui an, desigur, pe primul loc se află proza, iar dintre cărțile apărute, pe unele le-am citit în tihnă, pe altele le-am răsfoit, iar la unele încă n-am ajuns, cum e Theodoros de Mircea Cărtărescu.

Dacă ar fi să numesc câteva romane, pe care le consider valoroase, m-aș gândi în primul rând la Abraxas de Bogdan Alexandru Stănescu (Polirom), o carte cu emoție autentică, în linia lui Herzog a lui Bellow, cu o poveste care te cucerește imediat, fără stângăcii, ridic ...

În romanul Zogru, există o destructurare a timpului. A stat în intenția ta această rupere a liniarității?

Desigur, de la bun început mi-am propus să construiesc un personaj din fragmente ale unei vieți lungi de 600 de ani, pe tiparul sinuos al amintirilor. De-a lungul vieții, oamenii își amintesc lucruri care au întotdeauna legătură cu ceea ce li se întâmplă în prezent. Or în romanul Zogru, totul se petrece în prezent, însă motivația epică este ancorată în trecutul lui Zogru.

**Este sedu ...

Prima oară l-am întâlnit pe Daniel Vighi la Iași, în anul care pare acum atât de îndepărtat, 1978. Era o mega-chestie studențească, dedicată poeziei, lui Eminescu - nu mai știu exact. Grupul timișorenilor era expansiv, iar între ei, Daniel arăta ca un Sfinx, foarte zâmbitor și nemișcat în mijlocul agitației. Am schimbat câteva cuvinte, am rămas într-o legătură fragilă. Mulți ani după aceea, el a fost cel care m-a introdus în lumea literară a Timișoarei, după apariția Omulețului roșu. Prin el i ...

Apariție insolită în peisajul editorial, Viața de zi cu zi în documente vechi de familie - cartea lui Cătălin D. Constantin -, se înrudește poate ca viziune doar cu scrierile lui Adrian Majuru, care și semnează aprecierea de pe coperta IV.

Cum am avut privilegiul de a citi cartea în manuscris, am căpătat iluzia de stăpână a unui teritoriu și n-am rezistat ispitei de a scrie câteva note de lectură.

Volumul, bijuterie de scriere antropologică, e compus din trei capitole, fiecare având în centr ...

Ținuse acest bilet ani în șir, într-o casetă metalică, cumpărată cândva cu bomboane, o cutie ovală, cu două cununițe de trandafiri pictate pe capac. Multă vreme îl păstrase ca să-l arate prietenilor, cu orgoliul posesorului de bunătăți, gândindu-se la el ca la cea mai mare valoare trecută, prezentă și viitoare. În perioada liceului avea câțiva prieteni care veneau duminicile pe la el și care îl întrebau, așa cum se întrebă despre animalele de companie, "Ce-ți mai face Clintonul? Îl mai ai?" Se d ...

Jean Giono, scriitor francez, cunoscut la noi prin câteva romane, printre care Otava, s-a născut și un timp a locuit la Manosque, unde eu am fost recent, la un festival de literatură. Organizatorii m-au așezat într-o căsuță din inima unei grădini splendide, rămășița unei păduri. Pe casă scria Le Giono. Fusese casa de vacanță a scriitorului, așa că mi s-a părut normal să încep o carte la masa din grădină. Toamnă caldă și un aer care-ți amintea cât de minunat este să trăiești. În plus, îl mai ...

În vara aceasta am citit romanele unor debutanți. Ediția a doua a concursului de debut organizat de editura Litera a adus în jur de 50 de romane, iar 41 au ajuns la juriu, fiind eligibile. Multe texte nu mi-au spus mare lucru, în sensul că preiau vechiul șablon, scriitura de-acum 40 de ani. Au fost apoi romanele scrise fără chef, cu efort evident. Am citit și romane cu aceeași obosită poveste despre copilărie, despre experiențele unanim știute (moartea părinților, primul profesor sau prima d ...

Boccaccio (1313-1375)! În fiecare vară îmi aduc aminte de el, poate pentru c-am citit Decameronul într-o vară, chiar într-o lună ca aceasta, de august opărit. A scris poeme, studii pe diverse teme (istorie, mitologie, geografie), o monografie închinată lui Dante (în care povestește și istoria Francescăi din Rimini, așa cum circula în epocă), dar Boccaccio rămâne în istoria literaturii mai ales prin Decameronul, un pseudoroman, în care sunt adunate multe dintre povestirile lumii mediteraneene ...

Aparent, fără legătură, astăzi m-am gândit la Hermes, dar în esență, luna august îmi aduce întotdeauna vești de la zeul mesager și patron al hermeneuticii.

Printre intelectuali, cred că Hermes a fost cel mai răsfățat zeu al patrimoniului grec. Chiar și în perioada clasică a avut rol însemnat, după ce Platon l-a psihanalizat pornind de la rolul lui de însoțitor al morților, ajungând apoi la atributele de zeu al negustorimii ori de ființă amăgitoare și labirintică și chiar mai mult (Cratylos). ...

Noul volum de poeme semnat de Adi G. Secară, intitulat după numele unui raion și oraș ucrainean, cuprinde texte dense, străbătute de emoție autentică, poeme de un misticism insolit, născut mai curând din intuiții apocaliptice decât din doctrine. Cotidianul, în secvențe de un vizual percutant, demontările lingvistice și un ceva autentic, specific scrisului său - sunt doar trei dintre calitățile volumului. Iată o mostră de câteva versuri: *am vrut să scriu am belit-o/ dar nu sună decât vulgar/ ...

Semiotica amenințării cuprinde o zonă largă de manifestare, fixată într-un timp al probabilității, un viitor pervers și imprecis, căci amestecă valențele unei promisiuni cu funcțiile pedepsei, având în același timp percutanța unei predicții malefice.

Cel mai adesea, teama este alimentată de ceea ce ar putea să se întâmple și nu de prezentul întâmplării, așa cum o ilustrează povestea lui Creangă despre drobul de sare. Amenințarea dezvoltă o serie de evenimente posibile, întreținute în primul rân ...

Fiecare text care a ajuns la mine a avut importanță în consolidarea colecției, chiar și cele care n-au fost publicate. Fără context nu poți să construiești, iar fiecare text de literatură distilează backgroundul. Pe unele le-am primit de la prieteni, între care Cosmin Perța, cu flerul său literar. Altele au venit direct, prin poșta electronică. Apoi a mai fost și concursul Primul roman (a cărui ediție a II-a tocmai a început), iar dintre cele 100 de romane înscrise în concurs, patru au fost pu ...

Când m-am hotărât să-mi leg numele de colecția Biblioteca de Proză Contemporană (BPC), de la Litera, aveam în minte ideea unui grup funcțional, ceea ce s-a dovedit până la urmă un proiect realist. Când un scriitor aflat la început de drum coordonează o colecție, îl poți suspecta că vrea să se promoveze prin poziția respectivă. Dar când un scriitor deja confirmat face același lucru, are în minte o direcție. Acesta este cazul meu.

Când am luat în grijă colecția, nu mai aveam nevoie de o poziție î ...

Mi-am luat două zile de vacanță și cum înainte de asta am trecut pe la LITERA să înregistrez un audiobook, după Ciudățenii amoroase, am dat de un roman pe a cărui copertă, pe lângă paharul de vin, fotografiat cu artă, se afla și-o bulină, pe care scria "Carte publicată în peste 25 de țări". Uimitor, nu? Mereu m-au lăsat lampă cărțile de succes, pe care le-am privit cu suspiciune, dar și cu invidie. Iar de data asta, pentru că tot îmi luasem vacanță, am citit acest roman, care și-a făcut loc în ...

Doina RUȘTI

Radu Aldulescu s-a născut de Sfinții Petru și Pavel, adică de ziua fructelor, mai ales a celor din care se scot alcooluri tari. Prin urmare, la sfârșit de iunie, mai precis în seara de 29 iunie, ne strângem să vorbim despre literatură.

Firesc, năvalnic și rudă bună cu "poeții viscerali" ai lui Roberto Bolaño, Aldulescu este prozatorul care a deschis poarta la finalul comunismului, aducând cu el "floarea albă" de pe câmp, despre care cântă mai sus. Mulți ani, Radule, cu proză și ...

Am plecat la mare cu gândul de a schimba ceva în ideea de gală. Când se dau niște premii, urmează în mod sigur o festivitate cu scenă, cu viori, cu momente artistice. Aș fi vrut ca premiile FICȚIUNEA să se țină pe Plaja Neversea, seara, stând pe perne sau direct pe nisip, vorbind firesc între noi despre ideea de premii, despre nominalizați. Dar n-a fost să fie. Pe 8 iunie, când erau programate premiile, s-au rupt norii. Totuși am coborât pe plajă, m-am bucurat de nisipul ud și am încercat apa mă ...

De-a lungul vieții mele s-au produs câteva schimbări, deloc neglijabile, una dintre acestea fiind atitudinea față de străini. Într-un studiu dedicat simbolismului străinului Derrida îl fixează în ipostaza de oaspete și de dușman. Străinul este cel obligat să se identifice, dar și cel care poate să pătrundă în universul sinelui - în mod abuziv (ca dușman) sau prin seducție (ca oaspete). Șansa ființei de a stabili o legătură benefică este de a-l primi pe Altul în numele unei ospitalități desăv ...

Muzeul Literaturii Române îmi stârnește multe amintiri, mai ales celălalt sediu, din bulevardul Dacia. Cel mai des mă duceam acolo, la terasă sau la Groapă, și-mi aduc minte de prieteniile de-atunci, de scriitorii care stăteau singuri la masă, voaiori, de cei în trecere, care veneau doar să-ți dea cărțile lor, de vorbăreți, certăreți sau vedete. Ne sărutam des, nu era întâlnire la care să nu te pupi cu toată lumea de prin grădina aia, cu toate nici măcar nu le știai tuturor numele.

De departe m ...

Înființată în toamna lui 2020, colecția de proză de la Litera a ajuns la 21 de volume. De la început am pornit cu gândul de a construi un grup viabil și nu doar o simplă apariție de cărți fără identitate. În literatura vie autorul contează, e parte dintr-o mișcare literară, dintr-o ideologie. Tocmai de aceea, am încercat să fac o legătură cu generațiile anterioare, colecția, pe lângă multe cărți semnate de scriitori foarte tineri, cuprinzând și trei reeditări: Sonata pentru acordeon (2020) de ...

Cred cu tărie în arta hibridă, într-o nouă formă de expresie care a început timid de trei decenii încoace. Între literatură, artele plastice, film sau muzică au crescut treptat teritorii de graniță, din ce în ce mai întinse, pregătite să-și declare autonomia. Filmul de artă, clipurile artistice, pictura tematică, muzica bazată pe text sau pe o temă literară, poezia ca manifestare vizuală, numeroasele forme ale artelor spectacolului, micro-ficțiunile, flash-ul literar, "instalațiile" simbolice, a ...

Ieri seară am fost în Titan, ca într-o excursie de vară. Alei curate, cartier înverzit și cer cinematografic. Acolo e Sala Gloria, unde a avut loc premiera spectacolului Ultimul Don Juan, un text spumos cu trei actori care - se simte clar că joacă din pasiune: Aida Economu, Ionel Mihăilescu și Alexandru Chindriș. 

Subiectul debutează ex abrupto: Natalia și Pavel, îndrăgostiți și nu prea,  vin într-un oraș mic să se căsătorească în mod discret, iar aici dau peste Ultimul Don Juan. Comedia, ...

În dimineața asta Babornița s-a întors de la piață devreme, când eu abia făcusem ochi. Mergea ca un tanc cu bateriile aproape terminate, oprindu-se din când în când și pornind vitejește de fiecare dată ca și cum i-ar fi dat cineva un șut în fund. E grasă, îmbrăcată, iarnă-vară, cu-un halat verde, peste o grămadă de țolobeturi care ies în valuri, una dintr-alta, până la colanții negri, priponiți de călcâiele lătărețe care bat tălpile unor papuci vomitați de vreun container de gunoi. Babornița chi ...

În folclorul românesc nu se face diferența clară dintre șaman și magician, dar există alte distincții, făcute între vrăjitorul bun și rău, între vraci, doftor, bărbier și fermecător. Se vorbește adeseori despre magia bună și cea "neagră". Există de asemenea o magie domestică și una derulată sub protecția Bisericii (așa cum ar fi mult folosita carte a Blestemelor lui Vasile cel Mare).

În mod curent este acceptată teoria freudistă conform căreia în timp ce șamanul acționează căutând fluxul viu ...

Născut dintr-o femeie cu șerpi la picioare

Adesea Antonie Varitz vorbea singur. Cu voce tare. Ca acum, în una din multele încăperi spațioase ale imobilului său, imaginându-și că era ghidul unei cete de admiratori, cărora le făcea un tur al casei memoriale a reputatului chirurg Antonie Varitz, poreclit "Imperatorul".

Le prezenta o colecție:

– Bisturiul, foarfeca angulată, fierăstrăul Gigli, dalta, ciupitorul de os, dermatomul, depărtătorul Kocher, portacele.

Aruncându- ...

Ori de câte ori trec pe la pivnițele Hanului Zlătari, mă-ntâlnesc și cu fantoma unui manf,  dând pinteni ca nebunul. Sunt multe locuri în București pe unde flutură subțire fumul de masala si umbra câte unui șal de Stambul. Dar nimic nu se compară cu acest manaf, care păzește intrarea spre Lipscani, cu un iatagan într-o mână și cu un cap de om în cealaltă. 

Am citit cândva în Istoria lui Papazoglu că în timpul Zaverei, un comandant turc a dat ordin să fie vânați toți grecii din București. C ...

Doina Ruști

Nu demult am auzit un scriitor spunând că a se urina pe un confrate premiat e datoria lui față de cititori. Urmărind platformele cu note, steluțe și alte evaluări, am văzut o sumă de oameni, în proporție copleșitoare necititori, gustând cu exuberanță plăcerea de a-i insulta pe scriitori, mai ales pe cei notorii, ca să vadă și ei cum e să fii strivit de istorie. Pe multe dintre aceste platforme, delațiunea e încurajată în numele dreptății universale, exact cum era încurajată î ...

Trăim în mod evident o perioadă de anomalii și descompunere. Totul a accelerat în ultimul deceniu, când egomania a ajuns la exacerbare, potențată în bună măsură de social media. A fost mai întâi vorba despre apariția unor facilități de afirmare a personalității. Prin 2009, lumea privea încă reticent spre Facebook, considerându-l un mod vulgar de manifestare. Mulți se jenau să-și dea numele, să emită opinii. Ca, în scurtă vreme, să înceapă furia scrisului, a mărturisirilor și a fantazărilor, resi ...

1. Ai scris numeroase romane si povestiri. Care ar fi temele la care revii, pe care le reiei?

Temele mele sunt variate, însă am și eu niște obsesii, niște locuri la care mă întorc periodic. Între acestea, tema familiei revine, nu așa, ca o "problemă", ci doar ca o reminiscență a visurilor mele despre o societate mai bună, eliberată de antagonismul generațiilor, de legătura tiranică dintre părinți și copii. Dar sunt preocupată, în egală măsură, de zonele misterioase ale vieții, de epocile tr ...

În vremea copilăriei, de cum auzeam de Grecia sau de greci, mă gândeam la o țară cu oameni dezbrăcați și contemplativi, căci crescusem cu Miturile lui Kun, o ediție comunistă, dar ilustrată bogat, cu fotografii de statui antice. Spre deosebire de basmele uzuale, silueta lui Laocoon, ucis de șerpi, te trimitea direct în miezul misterelor. Iar mai târziu, povestea Troiei, muncile lui Herakles sau biografia complexă a lui Artemis m-au dus la un liceu de limbi clasice, cu multe ore de greacă vec ...

Când un conflict pornește de la antagoniști inegali, finalul este previzibil. Arta unui romancier stă în a crea un final surprinzător, care contrazice premiza, ceea ce devine posibil printr-o răsturnare de situație, pregătită subtil de-a lungul întregii povești. Uneori chiar din intrigă. Un război început între forțe inegale e ca o poveste previzibilă, iar elementele care pot răsturna o situație existentă și aflată în plină desfășurare, nu pot veni dintr-o singură direcție. Acestea sunt reguli c ...

Ce s-a întâmplat în acest an al ușilor închise? Ce-am citit, ce mi-a rămas în minte? Uitându-ne la recomandările revistei noastre, putem constata că cea mai des invocată carte a fost Treisprezece, un eveniment al genului fantastic, în linia scrierilor tradiționale, cu viziuni noi, gustate de public divers. Putem vorbi, de asemenea despre romanele lui Javier Marías, adeseori recomandate sau recenzate în paginile revistei, toate apărute la Litera, ca și menționata carte colectivă, *Treisprezece. ...

Scriitori. Viața și opera, Cuvânt înainte de James Naughtie, traducere de Andreea Popescu, Litera, 2021.

Rezultat al unui efort colectiv, cartea-album, editată de o companie a Penguin Random House și preluată în română de Litera, te impresionează de la prima pagină prin calitatea grafică și editorială. Este un album despre scriitori, cu informații varii, cuprinzând nume de referință ale literaturii universale, respectiv, 80 de scriitori. Fotografii, note biografice, detalii insolite, atmosf ...

Cristina Bogdan, Silvia Marin Barutcieff (coord.), Regarder la Mort en face. Actes du XIXe Congrès international de l'association Danses macabres d'Europe, Editura Universității din București

Un volum consistent de studii dedicate dansurilor macabre și simbolismului bogat pe care l-au dezvoltat în tot spațiul european. Lucrarea completează din perspectivă modernă viziunea asupra unor mentalități legate de marile epidemii și de amenințarea permanentă a morții. Din Evul Mediu până în prezent, ...

 Dosar de roman Manuscrisul fanariot

"Nicio poveste nu începe pe prima pagină" - aceasta e prima propoziție din romanul Manuscrisul fanariot, fără a fi doar o afirmație în vânt. În toate cărțile mele există o geografie amănunțită care nu intră integral în ficțiune și a cărei viață continuă dincolo de roman, populată de personaje, care generează alte istorii, cum este cazul morarului rătăcit în Bozărie sau al Maricăi Alba. Deși personaje periferice, ele se întregesc în extra-ficțiune, în ...

Ce s-a întâmplat în acest an al ușilor închise? Ce-am citit, ce mi-a rămas în minte? Uitându-ne la recomandările revistei noastre, putem constata că cea mai des invocată carte a fost Treisprezece, un eveniment al genului fantastic, în linia scrierilor tradiționale, cu viziuni noi, gustate de public divers. Putem vorbi, de asemenea despre romanele lui Javier Marías, adeseori recomandate sau recenzate în paginile revistei, toate apărute la Litera, ca și menționata carte colectivă, *Treisprezece. ...

În casa noastră se intra printr-o încăpere luminoasă perfect pătrată, care era un fel de barieră, căci abia din această incintă urmau două rânduri de obloane groase, în spatele cărora se aflau ușile dinspre salon.

Această încăpere de la intrare se numea balcon, cu toate că semăna mai curând cu o cameră de primire. Pe două laturi în loc de perete avea ferestre împărțite în ochiuri mici. Ușa era și ea încadrată de ferestre. Practic era un fel de verandă largă, considerată balcon, probabil datorit ...

În ultima vreme au apărut și la noi audiobookurile, iar cererea este în creștere. Există platforme specializate, forma cărții s-a diversificat. De la pdf-urile care circulau mai mult între noi, s-a ajuns repede la e-pub-uri, iar mai nou la audiobookuri și la video bookuri. Platforme specializate pun la dispoziție mii de cărți, pentru un abonament mic. În general, cu 10 euro poți să te abonezi o lună și să descarci tot ceea ce-ți trece prin minte. Ai vizitat vreodată un asfel de site? Recent, ...

În ultima vreme au apărut și la noi audiobookurile, iar cererea este în creștere. Există platforme specializate, forma cărții s-a diversificat. De la pdf-urile care circulau mai mult între noi, s-a ajuns repede la e-pub-uri, iar mai nou la audiobookuri și la video bookuri. Platforme specializate pun la dispoziție mii de cărți, pentru un abonament mic. În general, cu 10 euro poți să te abonezi o lună și să descarci tot ceea ce-ți trece prin minte. Ai vizitat vreodată un asfel de site? Recent, V ...

Cei mai mulți oameni te îndeamnă să fii curajos și să-ți urmezi visul până la capăt. Dar acest vis uneori nu duce nicăieri, este doar un vehicul defect. În plus de asta, idealurile, mai ales cele clădite cu pasiune și cu ambiție, dau dependență. Ți-ai dat seama că dorințele tale sunt doar utopii, dar nu te înduri să le părăsești. Ai muncit pentru ele, ai investit energie, timp, bani. Cum să renunți?! Și totuși abandonarea unui drum, de multe ori are beneficii nebănuite.

Renunțarea este la fel d ...

Treiprezece, Litera, BPC, 2021

Vă mai aduceți aminte de romanul lui Eliade, Nouăsprezece trandafiri? Atunci știți că până la urmă rămân doar treisprezece. Ca un elogiu adus lui Eliade, vă propun o carte intitulată chiar așa: Treisprezece. A cam fost ponegrit pe nedrept acest număr al timpului fără limite (al trandafirilor rămași), așa c-ar merita reabilitat.

Exact 13 scriitori au trimis povestiri pentru o culegere de proză fantastică. Prin urmare, era firesc să se numească așa. Pe cei ...

În ultimii doi ani n-am călătorit în străinătate. Festivalurile la care am fost invitată - s-au ținut online, cum se zice. Adică am stat acasă, cu un laptop în fața ochilor, încercând să ghicesc ce tip de papuci poartă interlocutorul, ce gânduri se ascund în colțul ochilor. Până săptâmâna trecută, când am plecat la Roma, la un eveniment european important. Urma să mă întâlnesc cu lume cunoscută, în primul rând cu editorul meu din Roma, dar și cu prietenii de la Accademia di Romania, de la Biblio ...

Printre multele nuanțe ale unei legături amoroase se află și următoarea, consemnată în legile lumii fanariote: dacă o fată a făcut dragoste cu un bărbat care a rugat-o doar o singură dată - nu are drept la nicio despăgubire. Dimpotrivă, dacă a cedat după o perioadă lungă de rugăminți, cadouri și alte acte ale seducției, iar după aceea bărbatul n-o mai vrea, ei bine, în cazul acesta seducătorul va trebui s-o înzestreze, s-o despăgubească într-un fel.

Maria, o orfană din Prahova, crescută de un ...

Cu mult timp în urmă m-am întâlnit cu cel mai bizar personaj, într-o după-amiază de toamnă, ca acum, după ce prin București ieșise lumea din case, să-și încerce pantofii - ghetuțe fine, botine cu talpă ușoară, și cizme mulate. Și cum mă duceam spre Biblioteca Națională, învăluită în aburii Dâmboviței, am dat de Cătălin, la o masă, de la terasele multe, le știți, grădinile pentru cititori, așezate în jurul Bibliotecii, unde lumea bea elixire, lângă pomi de cafea, privind anemone cu ofuri și cochi ...

Omul care poartă un semn fatal ajunge un fel de avertisment pentru ceilalți. El este excepția care dă semnalul dezordinii, strică armonia. Chiar și când este vorba despre prinți cu stea în frunte, tot spre harababură se merge, căci de cele mai multe ori personajul e vânat, ucis, căutat etc. Ca să nu mai vorbim despre excepția care coboară regnul, prin particularități animaliere, de exemplu, ori prin accidente genetice, ca în cazul lui Platanos:), văzute de cele mai multe ori ca urmări ale unui ...

Alien Films Entertainment, o casă de producție în ascensiune, de data aceasta în colaborare cu un producător belgian (Polar Bear) dă un nou film de top, a cărui premieră a avut loc recent, dar despre care s-a tot vorbit în ultimul an: Otto Barbarul. 

Debut regizoral, semnat de Ruxandra Ghițescu, care a scris și scenariul, filmul, viu și alert, mi-a adus și surpriza să-l văd pe Adrian Titieni, jucând alături de fiul său, Marc Titieni, exact ca în viață: ca tată și fiu.

Deja cu multe cron ...

În urmă cu câteva zile a avut loc premiera Stupid Fucking Bird, iar prin amabilitatea acestui teatru îndoliat, am ajuns la spectacol. Holuri pustii, spectatori mascați și la fiecare intrare mă așteptam să dau de silueta inconfundabilă a marelui actor plecat. Chiar și-n timpul spectacolului, pe când Bodochi s-a apropiat de un ecran care îi remodela simbolic silueta, am avut un moment sentimentul că în umbrele pixelate se distinge fantoma regelui Hamlet.

Spectacolul lui Răzvan Oprea, primul, sp ...

Cum își aleg intelectualii lecturile? Dar filologii? Ce citim? Cum găsim cărțile? Cât contează educația în alegerea cărților? Cât contează ce spun alții? Credem în gusturile omului fără școli înalte? Categoric, există și cititori fără studii universitare: avem încredere în opinia lor? Avem încredere în calomniatorii cărților?

Ileana MARIN

Petrec ore întregi în librării. Îmi place să răsfoiesc cărți, să citesc pasaje din ele, să mă uit la coperțile lor, să citesc prezentările de pe coperta p ...

S-a vorbit mult despre simbolismul cifrei 13. Când a apărut volumul de proză fantastică, intitulat Treisprezece, Ioana Pârvulescu mi-a scris că și ea a publicat poeme într-un volum intitulat tot așa. Dacă ne uităm prin biblioteci, chiar suntem uimiți câte cărți au optat pentru un titlu care e un fel de portal. Îl vezi deschizându-se dincolo de un teritoriu ferm, de un abraxas, de un an cu 12 luni, de un univers cu 12 stele. Ai închis cea de-a douăsprezecea ușă și - gata! Începe lumea lui tre ...

Postura de membru într-un juriu de literatură presupune mereu aproape același scenariu: mai întâi, conturarea unui orizont de așteptare în privința manuscriselor, nerăbdare și curiozitate în creștere cu cât momentul primirii textelor este mai aproape, apoi travaliul asiduu, citirea unui număr mare de manuscrise într-un timp relativ scurt, perioadă care poate fi și obositoare și frustrantă uneori, dar și entuziasmantă atunci când descoperi scriitori veritabili sau care promit să devină, în fine, ...

E-o coală albă? Albă. Refuză ancora memoriei, supliciul selecției, datoria de-a pune un punct pe i.

Și-atunci?! S-aprind un bețișor parfumat – că năvălesc țânțarii în valuri, peste căldura asta umedă, leneșă...

De prin vecini, un fir de fum tot mai gros – de unde foc de crengi uscate, acum, în toiul verii? – sare într-ajutor, și roiul agresiv începe să se-astâmpere. Fumul persistă, s-a iscat în mod sigur dintr-un foc de cârpe...

Tușesc. Beau puțină apă. Schimb pixul cu creionul. Desenez un bă ...

Ne apropiem de finalul lui august, când oamenii răscolesc bibliotecile. De-a lungul timpului am aranjat în multe feluri cărțile, cel mai adesea cronologic și pe specii, acordând prioritate genului epic, desigur, adică familiei:) Aruncând un ochi peste volume, înainte de a le șterge de praf, mi-a trecut prin minte ideea că cele mai multe romane sunt pline de eroi negativi. De rechini. Adeseori când vorbim despre cruzime avem în minte colții rechinilor. De câte ori n-am auzit vorbindu-se despre r* ...

În zilele însorite, mai ales vara, pavajul orașului se face peltea, iar lumea o cam ia razna, ca-ntr-o proză de Fănuș Neagu. Mirosul de ciment încins, sunetul înfundat al unui telefon uitat sub o pernă, un copac care tremură în zare. În marile orașe floarea de tei sau caprifoiul de la începutul verii emană un fel de balsam, care persistă până în august, când praful începe să estompeze aromele naturale.

Dintre toate lunile verii, august are cele mai multe valențe literare, să recunoaștem! Cine t ...

− Aici se află cele mai multe materiale memorialistice, în special jurnale și scrisori, spuse Octa, arătându-i hârțogăria de pe măsuța din fața canapelei, de pe birouri și din rafturile din lemn alb, făcute la comandă. Dacă există cumva acel jurnal, numai aici ar putea să fie. În ce perioadă spuneți c-a fost adus?

În rochia cărămizie, Bianca părea scoasă din benzile desenate.

− A fost adus prin vară, aproximativ, acum 6-7 luni.

− Atunci, numai aici poate să fie. Cele mai vechi sunt pe biroul ...

Ce-mi vine-n minte? În primul rând Albutius. Vi-l imaginați? Un tip albinos rău, cu gene ninse. Mă văd încă bâjbâind pe text, simțind pe umăr atingerea acestui Albutius, în timp ce traduc de zor, căutând cu fervoare cuvintele în Nădejde. Citesc și-l văd în fața ochilor pe tipul ăsta, pentru că e noapte și nu prea-mi mai merge mintea; illudere Albutium - un infinitiv, o chestie retorică, vreun joc cicerionan. Mă holbez, trec peste toate formele - illudo, illudere, illusi, illusum - întrebându ...

Literatura fantastică românească se îndepărtează de fondul său mitologic și arhaic, ba chiar îl ia în răspăr.

Andreea APOSTU (prefața cărții)

"Sunt mulți care cad din senin pe stradă în timp ce merg prin parcuri sau așteaptă la stop. Unii intră în colaps în timp ce conduc autovehicule. Au fost cazuri de piloți de avion care au murit în timpul zborului și aeronavele s-au prăbușit. "

Bogdan RĂILEANU

"Mașina încetinește și o ia pe un drum lateral. Din când î ...

Fără să-mi fi propus, odată cu trecerea anilor, mi-am dat seama că s-au format câteva deprinderi, poate chiar reguli, acele mici fixisme care țin teritoriul scrisului meu. Ziceam adeseori că nu trebuie să ai canoane și obișnuințe domestice. Te așezi la masă, pe canapea, în fotoliu, stai la o terasă, pe plajă ori lângă o sobă și scrii nebunește, te lași în voia poveștii șamd. Totuși, cu timpul mi-am dat seama că există niște legi, mai degrabă semne, exact ca denumirile de străzi pe harta unui ora ...

Copilăria mea comunistă a fost densă. Țin minte că la școală vedeam cam peste tot teniși, culoare unică - albaștri, cu șireturi și tălpi albe. Cu toate că eram foarte încântată de ei, pentru mine deveniseră tabu, pentru că bunică-mea era cu totul împotriva lor. Zicea că sunt niște încălțări nesănătoase, iar când o lua raza, cum făcea ea, îmi zugrăvea un viitor catastrofic. Urma să capăt un miros de dihor ori mă păștea reumatismul. În sfârșit, după ce-a terminat cu zona ficțională, mi-a spus desc ...

Filmul lui Dan Chișu e bine făcut și bine jucat. Cuvântul de ordine este echilibrul, în primul rând narativ, apoi compozițional. Povestea curge, menținând constant curiozitatea, mai mult chiar - ridicând întrebări legate de mesaj, făcându-te suspicios în legătură cu gradul de implicare într-o partidă sau într-alta.

Mi-a plăcut jocul actoricesc, convingător, fără derapajele obișnuite, fără egomanii, fără clișeele școlii de film. Mihai Călin ilustrează esențial omul mediu, oripilat de ipocrizie ...

N-am mai fost la teatru… de mult, n-are rost să socotesc. Zilele trecute m-am întâlnit cu Violeta Popa, elegantă, ca de obicei, cu mintea plină de Shakespeare și cu vești din TNB: Alexandru Dabija a pus în scenă D-ale carnavalului, m-a anunțat ea, dându-mi câteva amănunte care m-au și împins spre Sala Studio, la avanpremieră. Nu vă mai spun cât de mult îmi plac spectacolele care abia încep, încă nedesprinse de repetiții! Iar această versiune a comediei lui Caragiale mi-a făcut tare bine, încăr ...

Iar s-au deschis porțile, căci 21 iunie este nu doar ziua cea mai lungă din an, ci și ziua porții spre lumea zânelor. În jurul solstițiului de vară sunt mai multe sărbători, toate legate de venirea anotimpului cald. Rusaliile pun capăt ultimelor boli ale iernii și crapă ușa, regele vegetației urcă pe tron, însoțit de alaiul dansatorilor nebuni, iar în porți apar cranii de cal, albite de ploi. Se deschid ușile, moment pe care lumea îl așteaptă purtând cununi de drăgaică (sânziană), în ziua de 2 ...

Radu Găvan a debutat cu un roman, bine primit atât de public cât și de critică - Exorcizat (2014). Scris în registru realist, foarte puternic vizual, cu portrete și acțiuni bine desenate, romanul mi-a atras imediat atenția și l-am recomandat pentru Premiul de Debut "Mircea Ciobanu", pe care l-a și obținut. Celelalte romane ale sale au luat-o pe alt drum, despărțindu-se cu oarecare emfază de Exorcizat, în sensul că fiecare dintre ele propune un demers experimental. Neverland (2015) încerca ...

Cred că nu există absolvent al Literelor ieșene care să nu aibă obsesia Istoriei ieroglifice a lui Cantemir, din care Elvira Sorohan, profesoara de literatură veche, a făcut un fel de blazon al facultății. Dacă auzi pe cineva vorbind cu patos despre bestiarul cantemirian, precis a terminat facultatea la Iași. Visul Hamelonului, noblețea șoimului, mitul lui Acteon (care a surprins-o pe zeița Artemis făcând baie), dar mai ales cornul Inorogului, ca efigie a iubirii profane - iată doar câteva din ...

Ce sunt canoanele și cine este creatorul lor? Sunt reguli academice, credințe tradiționale, sunt plasele rutinei, platoșele impostorilor, convenții, vehicule prioritare. Canoanele sunt și furiile nevăzute ale unei mode sau ale unei istorii. Iar ele sunt impuse de oameni carismatici, de lideri, vânzători buni, profesori longevivi și încăpățânați etc. Și, bineînțeles, canoanele funcționează prin complicitatea unor intelectuali temători, onești și extrem de activi.

Dar în privința regulilor se ș ...

Intrasem într‑o sală imensă, luminată de candelabre sofisticate, ca după primul pas să se cufunde în beznă totală, lăsându-mă un timp să mă acomodez cu întunericul, până când mi‑am dat seama că în centru se afla o groapă adâncă, pe marginile căreia se zăreau poteci, de‑o parte și de alta.

Te‑am văzut, imediat după ce m-ai strigat, erai dincolo de prăpastie și mă întrebai încotro aveam s‑o apuc: Spune‑mi neapărat încotro o ei! Să nu cumva să pășești, până când nu aflu în ce direcție!

Voce ta um ...

Draga Andrei Novac, de 20 de ani publici poezie. Am auzit că pregătești un volum antologic. Cum se va numi și la ce editură apare?

Este adevărat că în martie 2021 s-au împlint 20 de ani de la lansarea primului meu volum de versuri, așa că am considerat că este absolut necesar ca anul acesta să apară un volum care să cuprindă cele mai importante poezii pe care le-am publicat în toți acești ani. Prefața volumului este semnată de Răzvan Voncu, iar selecția, redactarea și ordinea textelor a ...

Femei dezbrăcate, draci cu pipă, lupte, îmbrățișări explicit sexuale, călugări încălecați de demoni albaștri și umbreluțe - toate imagini din bisericile ortodoxe, dând dimensiunile adevărate ale imaginarului românesc. Pe unele le-am văzut fiecare dintre noi, înglobate în înfățișările iadului, pe altele le-au scos la lumină doi universitari clujeni, Ștefana și Ioan Pop Curșeu, într-o carte-eveniment, apărută la finele anului trecut: [Iconografia vrăjitoriei în arta religioasă românească. Eseu de ...

Coborârea în infern (catabasis) reprezintă o temă de largă circulație în ritualurile mistice, în mitologie, artă. Eliade îi atribuie valoare inițiatică, iar în scrierile lui artistice este legată de povestea nefericitului Orfeu. În Odiseea homerică, Ulise coboară în Hades ca să-și cunoască viitorul de la profetul orb, Tiresias; Orfeu, considerat strămoș al lui Homer, se confruntă cu zeii și cu lumea cealaltă, căci el vrea s-o readucă la viață pe Euridice, așadar vrea să anuleze însăși moa ...

Un an de pauză mondială. Dar chiar și-așa, cu obloanele trase, editurile au lucrat, textele au trecut, atașate, de la o cutie poștală la alta, adnotate în culori vii, plimbându-se de la autor la redactor și de-acolo la corectură, zburând, pagină după pagină, în tipografii, transportate în rafturile librăriilor goale, unde rareori vedeai câte un om, obligatoriu cu mască simbolică, unul dintre temerarii marilor orașe, aventurieri care aruncau un ochi pe la Carusel sau prin alte librării, fără să c ...

În anul 2007 am ieșit pentru prima oară din țară, ca scriitoare. Eram în discuție atunci pentru traducerea romanului Omulețul roșu, iar Zogru intrase în catalogul ICR, pentru Salonul de Carte de la Torino. Cum era primul târg internațional, mi s-a părut mare. Am intrat în hala imensă, pe unde era standul României, și m-am auzit strigată din mai multe direcții. E una dintre amintirile mele dragi, și niciunul dintre evenimente care au urmat, numeroase și cu mult mai strălucitoare, nu s-a ridic ...

În gangul din fața casei se vedeau câteva mucuri de țigări, turtite cu talpa piciorului. Zoli apăsă soneria și așteptă două secunde lungi. D-l Porumb abia se trezise. Îi făcu semn să intre, iar Zoli își ținu un timp respirația. În casa d-lui Porumb mirosea ca într-un stomac balonat. 

− Câte ai adus?

USB-ul argintiu străluci o clipă printre degetele bătrâne.

 − În total 7, mormăi Zoli. Două sunt cu sex oral, restul, cu diverse...

Stickul dispăru pe jumătate în mufă, iar degetele groase ale d- ...

Când cineva pune apelativul doamna/domnul alături de numele mic: d-na Nela, d-nul Bogdan, d-na Beatrice, d-nul Leonard. Nu vorbesc aici despre educația labilă a persoanei, ci despre imaginea pe care o are despre tine și pe care ți-o trimite  fără ambalaj. Îi ești simpatic, desigur, are tentația de a-ți spune pe numele mic, dar pe de altă parte dorește să-și arate respectul, care nu este decât unul aproximativ. Ești un mic gunoi pentru el, iar lui îi pare rău de tine, vrea să te bată pe ...

Într-o carte de referinţă, Freud povestește o experienţă personală despre mecanismele uitării temporale și parţiale. Vrând să pomenească numele pictorului Luca Signorelli (1441-1523), își dă seama că nu-l mai știa. I se ștersese așa cum se șterg unele nume, pe care le credeai înrădăcinate în memoria ta.

Circumstanțele sunt desigur interesante: călătorea împreună cu cineva prin Bosnia și Herţegovina și, vrând să-și întrebe însoţitorul dacă a fost la Orvieto și *dacă a văzut celebrel ...

Deja de prin 1998 începuse să sufle vântul schimbării. Apăreau încă romanele șaizeciștilor, optzeciștii scoteau cărți pe la fostele edituri socialiste, dar își făcea loc și o altfel de literatură. Se credea că proza o va lua în direcția genului scurt, mai ales că în toată perioada de final a comunismului fusese la modă proza scurtă. Povestirile Ioanei erau foarte vizuale, minimaliste ca story și cu personaje clar desenate. Cred că Boerescu scosese seria de antologii de proză de prin 1995 până ...

GUSTAVE FLAUBERT (1821-1880), deși a creat mai multe romane de certă valoare literară (Salambô, Educația sentimentală), este cunoscut mai cu seamă prin romanul Doamna Bovary, care suscită interes în special prin faptul că a definit o stare de spirit numită bovarism. 

Subiectul romanului tratează destinul Emmei, pe care educația o aruncă între două lumi. Fiică a unui țăran înstărit, ea are posibilitatea de a fi educată la călugărițe, unde citește literatură romantică, învață *cântece ga ...

Ecranizare de Cristi Toporan

cu Andreea Perju, Anghel Damian, Raluca Straia, Tamara Roman

Când a sunat din nou, Catrinel a întins degetul spre reject, convinsă că n-o să răspundă, însă în ultima și infima miliardime de secundă, când arătorul aproape atinsese banda roșie a Samsungului, se răzgândi. "Ți-am spus să nu mă suni!". Vocea îi ieși cu un semiton mai sus decât intenționase. "Ți-am spus: am treabă!" Acum cuvintele veniră aproape în șoaptă, așa că Paul o întrebă l ...

OPTm! Deși credeam că n-am scris cine știe cât, uitându-mă acum peste articole, văd că în 21 dintre cele 45 de numere, am fost amestecată și eu. O cifră interesantă, accidental nimerită aici. Dar cu toate acestea am fost prezentă la fiecare număr, prin filmul de pe frontispiciul revistei:), dar mai ales prin corespondență. Căci am ținut epistolarul, de unde și multele mulțumiri, adeseori nemeritate, pe care le-am primit. Adică am fost un fel de secretar de redacție, dacă ne luăm după faptul că ...

Căderea comunismului a avut consecințe importante nu doar în Europa, ci și în lume, punând capăt războiului rece, dar și unor consuetudini culturale. Traducerile masive, editarea cărților până atunci interzise au creat în Estul Europei  o situație bulversantă, care a frânat creația cel puțin două decenii . Viața nu a continuat progresiv, ci cu poticneli, cu idiosincrazii, între care aș pune pe primul loc studierea comunismului ca obligație morală,  detalierea situației de victimă, ori anatomia g ...

Nu cred în mărturisiri. Am constatat de-atâtea ori că oamenii își povestesc amintirile ca să le înfrumusețeze ori, dimpotrivă, ca să le dramatizeze - pentru a smulge lacrimi din ochii naivi ai ascultătorului. Rareori există diferențe de atitudine între confesiunea ficțională și cea pur memorialistică, din punctul acesta de vedere, dar măcar prozatorul e mai cinstit, îți spune din start că lucrurile povestite îi umblă vremelnic prin minte. Însă cine are nevoie de bazaconiile cuiva, când oricum le ...

Zilele astea m-am gândit la închisorile comuniste, mai ales că n-am ieșit cam de multișor pe-afară. Stau boierește pe canapea, s-ar putea zice, dar într-un frig atroce. Din nu știu ce motiv, caloriferele nu funcționează, aerul condiționat s-a stricat, până și netul merge mai încet. Deși e exagerat să evoc vremurile de pe când citeam la lumânare, e destul de normal să mă gândesc la viitor, unul incert, și la repetarea istoriei. În subsolul prezentului se fac noduri și se răsucesc fire. Poate de-a ...

Proza scurtă a fost prima mea iubire. În anii 80, dacă nu scriai proză scurtă erai zero. Romanul nu prea conta. Evident, voiam să scriu ceva diferit, să răstorn lumea, iar multe dintre prozele mele de început sunt experimentale, căutătoare de forme. Am avut o perioadă când scriam proză de notație, fără figuri de retorică. Apoi am început să scriu puzzle sau proză-palimpsest, în straturi multe, decupaje, epos fragmentarist etc. Îmi amintesc că scrisesem o povestire despre o stradă pavată cu marmu ...

De ce povestim?

Există numeroase situații în care indivizii stabilesc o relație narativă cu ceilalți, iar pe câteva dintre acestea le-am expus în Mesajul subliminal[1], așa după cum le voi relua în continuare.

În primul rând, povestirea este un act eliberator. Naratorul caută un interlocutor pentru a arunca asupra lui apăsarea unei povești. Prin relatare, întâmplarea se diluează, își pierde forța, devine bun public, ieșit de sub responsabilitatea povestitorului. Este ceea ce încearcă Sta ...

Paul Negoescu poate fi considerat liderul unei generații de cineaști complet eliberați de complexe. Dacă "noul val" (Mungiu, Puiu, Mitulescu etc) a reușit să deschidă drumul spre Europa, impunând un tip specific de realism, actuala generație, cu mult mai calmă, cu un bagaj cultural european, refuză să se mai legitimeze ca un grup compact. Cu Negoescu începe filmul de autor, cu semnătură distinctă și viziune originală. Începe de fapt altă generație.

Cu Două lozuri (2016) completează registrul ...

Astăzi mi-am amintit de Funes cel care nu uită (Funes el memorioso), povestirea lui Borges, iar de-aici a mai fost doar un pas spre cartea infinită, din Biblioteca Babel, care cuprinde toate cărțile posibile cu toate combinațiile alfabetului. Această imagine de hipertext, complicată de numeroase simboluri și mesaje, seamănă cu o capcană, cu o închisoare, cu o carte de nisip. Este teritoriul labirintic, stimulant și deranjant în același timp, un amalgam de web-uri, o intersecție de drumur ...

Să se uite la fiii săi, de pe balcon, este una dintre cele mai frecvente plăceri. Priviți de sus, sunt două insecte galbene, pe asfaltul bătrân. Dacă n-ar fi fost ei, acum ar fi cântat într-o filarmonică mare. Un frison îi reteză gândul, ca de obicei. Nu băieții îl ținuseră pe loc. Dacă era să caute un vinovat, singurul, etern singurul și fără scuze, era el. Un timp savură acest curaj de-a se învinovăți. Dar știa bine, dedesubt se afla, neclintită, ziua de mai. Acea zi. Dar cine nu are astfel ...

Radu ALDULESCU: O vară de neuitat în apogeul pandemiei

Pe 10 iunie, anul acesta, în vârful stării de alertă, am ajuns la mare, grație unei cazări gratuite, obținute prin cel mai bun și cel mai vechi prieten al meu, Cristian Jora. Ne știm de când aveam amândoi șase ani. Am descins, așadar, cu Alina, într-o stațiune aproape pustie, într-un hotel cu 100 de camere goale, dintre care am ocupat una cu vedere la mare. 

Una din cele mai mari fericiri de care am avut parte în vremea din urmă, pr ...

Citind splendidul eseu al lui Mihai Ene, într-un număr anterior, mi-am adus aminte de romanul lui Eliade Nouăsprezece trandafiri (1980). În ciuda speculațiilor care s-au făcut pe marginea lui, romanul transmite un mesaj legat de dictatura comunistă și de credința lui Eliade în forța revoluționară a spectacolului, fiind scris cu intenția de a anticipa căderea cortinei de fier, într-o perioadă în care el fixase anul 1987 ca hotar între era terifiantă și cea benefică, a viitorului, de după cădere ...

În adolescență și chiar mai târziu, am citit literatură erotică, bineînțeles, am căutat paginile fierbinți și am vizualizat cu nesaț gesturile niciodată suficiente din episoade care niciodată nu făceau parte din acțiunea principală. 

Literatura română are o tradiție în privința erotismului. Fără a mai vorbi despre romantism, adică trecând direct la interbelici, aș da în fugă niște pagini, pe care le-am citit toți: iubirea magică voiculesciană, întâlnirile destinale din proza lui Eliade, reali ...

În vremuri de restriște, mi se face dor de Joyce. Fiecare zi e astăzi o plimbărică prin Dublin. Vă aduceți aminte? O zi oarecare din viața lui Leopold Bloom. Acțiunea, plasată în Dublin, se deschide cu un episod, aparent fără legătură cu acțiunea romanului, și care are rolul invocației din epopeea antică: dimineața celor trei tineri – poetul Stephen Dedalus, studentul Mulligen, viitor medic, și etnograful englez John Eglinton, venit în Irlanda să studieze tradițiile și folclorul. S-a tot spus că ...

Filmele nominalizate la Gopo s-au îndepărtat deja de mine. Le-am văzut demult, în urmă cu niște luni, le-am și votat. Subiectul unora dintre ele este deja estompat, iar unele personaje s-au îmbogățit cu trecerea timpului, căci în mintea unui om totul se schimbă. Se poate spune că deja m-am îndepărtat suficient, încât să nu emit impresii pripite. Privind în urmă, cred că Parking, în regia lui Tudor Giurgiu, este cea mai veche vizionare (la premieră) și mi-a rămas aceeași impresie, de film pro ...

Se știe că iubesc romanul în toate formele lui. Romanul masiv, în special. Indiferent de registru sau de temă. Pentru că scriu roman, mi se pare suficient ca motivație a iubirii mele pentru el. Îl prefer pentru că în el încap toate genurile. O fi căpcăun, nu zic nu, dar ai loc de întors.

La antipod, se află speciile minore. Iar dintre toate, pe cele ale satiricului le disprețuiesc pe față. Nu pentru că sunt minore, ci pentru că sunt parazite. Sunt ca un fel de cerșetori cu tupeu. Să stai pe mar ...

Se spune că fiecare carte își are destinul ei! O chestie ipocrită, ca multe altele! În realitate, și cărțile cer bani, ca toate celelalte. N-o să vorbesc aici despre motivație, despre scriitori desculți, epigoni, pastișori. Modelele țin de conjuncturi destul de bizare. Unii au avut un dascăl, pe care l-au admirat în demență și vor să fie ca el. Dar cei mai mulți au ales calea scrisului pentru că, în copilăria plină de televizoare, au văzut un scriitor cu microfonul în gură. Au văzut conducători ...

Aproape scris dintr-o singură frază, ca o tiradă de orator emfatic, Toamna patriarhului povestește despre un dictator, ceea ce, la vremea apariției lui în română, te ducea imediat cu gândul la dictatorul nostru de-atunci, cu un fel de speranță, în roman spunându-se de mai multe ori că domniile tiranilor, în cel mai rău caz, durează două-trei decenii, niciodată mai mult, iar noi, la timpul ăla, aveam peste patruzeci de ani de demență, iar dacă am fi judecat doar perioada lui Ceașcă, ne apropiam ...

Multe dintre tâmpeniile pe care le auzim ni se par incitante, în ciuda faptului că sună aiurea. Au în ele ceva manipulator, ca și jocul donquijotesc. Prin toamnă, i-am rugat pe niște studenți să scrie o recenzie despre o carte străină, citită recent. Cei mai multi au scris despre un roman de succes. Deja din textele lor mi-am dat seama că n-aș fi citit acea carte. Eram dezamăgită de lecturile lor, dar nu îndrăzneam să le spun. Mai mult chiar, am citit romanul, care mi s-a părut ușurel, melodrama ...

Noaptea trecută l-am visat pe Gassendi! Desigur vă întrebați cine e tipul? Un fizician, filozof, de prin secolul al XVII-lea, fost rival al lui Descartes. Dar nu l-am visat de-asta, ci pentru că Freud povestește despre el. 

 Pe când nu ajunsese celebru, viitorul psihanalist freca menta printr-o cafenea. Era doctorand, în sesiune. Vară. Dimineață. Tineri trăncănind la cafea, trăgând din țigară. Un amic spune că Pierre Gassendi a fost adeptul lui Epicur. Freud își bea cafeaua și intră la examenul ...

Cel mai adesea, frica este alimentată de ceea ce ar putea să se întâmple și nu de prezentul întâmplării, ca în povestea drobului de sare. Omul amenințat se plasează de la început în situația unui pacient paralizat de frică, așteptând un ajutor divin. Nu acționează, însă mintea lui este stimulată să creeze un suport imaginar, care susține această teroare. Gesturi, obiecte, cuvinte. Semnul crucii, fața unui animal totemic sau hârtie albastră în geamuri, pe care o puneau bucureștenii pe timp de ciu ...

Citești un roman și te încântă, iar la câteva săptămâni după aceea constați că puține lucruri ți-au rămas în minte, uneori doar episoade, alteori un nume de personaj. Ții minte o scenă, dar ai uitat cum se termină cartea. Rămâi doar cu un gest fragil, pomenit în fugă, alcătuit din câteva cuvinte, dar cu toată această labilitate, știi precis din ce roman face parte, cum era îmbrăcat eroul și chiar unde & când ai citit cartea. Iar aceste mici amănunte, alcătuiesc până la urmă lumea ta de cititor, ...

Când ajungi la sfârșitul romanului ai inevitabil în minte vechea dispută despre final închis sau operă deschisă, iar un drac mititel îți șoptește că n-ar fi rău să-atragi atenția asupra modernității tale, lăsând totul în coadă de pește sau s-o faci pe șmecherul, încheind cu o propoziție scurtă, oarecum simbolică, ca și cum le-ai da cititorilor o pălmiță peste bot, ca să păstreze distanța. Iată două situații pe care eu le evit. Când vine vorba despre final, prima mea grijă este ca mai întâi să re ...