OPTm
nr.crt.

Cu câteva săptămâni în urmă, cineva a decis să deschidă cutia Pandorei și m-a întrebat, candid, de ce iubesc literatura. Zâmbind larg, am răspuns atunci că aș putea identifica numeroase motive s-o îndrăgesc și cam tot atâtea s-o detest (întâmplarea a făcut să găsesc vreo patru pentru ambele categorii, spre groaza numerologilor de pretutindeni și spre satisfacția revistei Opt motive). Având la dispoziție o jumătate de ceas matinal, am comis imprudența suplimentară de a intra în detalii, fără în ...

Iv cel Naiv, cel mai share-uibil poet român contemporan, a debutat în proză. Mi-e teamă că va trebui să-l hate-uiesc puțin.

Nu mi-a plăcut Să nu ne facem de râs în fața furnicilor nu pentru că este un roman de consum, ci pentru că este un roman prost. Autorul adoptă o strategie perfidă și foarte populară: pentru a se pune la adăpost de orice critică, își alege un subiect cu încărcătură emoțională. În cazul acesta, subiectul îl reprezintă devenirea Amandei, o fată de 12 ani care ajunge de ...

Zilele trecute trebuia să mă văd cu un prieten (iartă-mă, Andrei, n-am mai ajuns!), dar pe la Piața Romană am dat nas în nas, dacă pot să mă exprim astfel, cu Adriana, fostă Titieni, actualmente Irimescu, dar de fapt tot Adriana Titieni. Bravo, Zenob, m-a luat ea în primire, te plimbi aiurea, când toată lumea bună e la Don Pedros! Luat pe nepusă masă, nu știam la ce se referă și începusem să dau paginile prin minte. Am luat-o pe lângă stația de taxiuri, pe Biserica Amzei, și-am intrat în grădina ...

Este o adevărată provocare să accepți să rememorezi viața culturală de acum aproape 10 ani. Însă remarc un soi de frivolitate care mă cuprinde la gândul că mă voi transpune în starea femeii de acum 10 ani, o senzație neașteptată, pentru că, dacă mă gândesc mai bine, anul 2012 a început pentru mine cu o lovitură profesională care avea să-mi schimbe fundamental destinul. Dacă viața ar fi segmentată în felii, atunci anul 2012 este felia corespunzătoare trezirii mele într-o altă realitate. Până atun ...

Un zid cu graffiti.

Ana pare că iese din zid și vorbește publicului.

ANA

Ana are mere. Ana are mere. Ana are mere...

Prima propoziție pe care am învățat să o scriu la școală.

Întâi am învățat să facem bastonașe.

N-am înțeles de ce facem bastonașe.

Bastonașele sunt rele, bat copii, am zis.

Nu, a zis tovarășa învățătoare.

Bastonașele noastre sunt bune, ajută bătrânii să meargă.

Așa am învățat să fac bastonașe bune.

Apoi n-ul dintr-un bastonaș. Și m-ul. Două bastonașe lipite.

Apoi a ...

Draga Andrei Novac, de 20 de ani publici poezie. Am auzit că pregătești un volum antologic. Cum se va numi și la ce editură apare?

Este adevărat că în martie 2021 s-au împlint 20 de ani de la lansarea primului meu volum de versuri, așa că am considerat că este absolut necesar ca anul acesta să apară un volum care să cuprindă cele mai importante poezii pe care le-am publicat în toți acești ani. Prefața volumului este semnată de Răzvan Voncu, iar selecția, redactarea și ordinea textelor a ...

Merită să ne amintim de peisajul publicistic al perioadei. O schimbare importantă survenise chiar în anul 2000, cu lansarea, direct în mainstream, a Observatorului cultural, care a reușit imediat să concureze revistele culturale de prim-plan ale anilor ’90, precum România literară sau Dilema, datorită aportului substanțial al unor universitari recunoscuți, care au schițat un program extrem de coerent, în jurul căruia au atras nu doar nume mari din generațiile precedente (în special din a ...

Motto: I then observed that nothing in the whole world was without its use and that the most pitiful performances were serviceable for something. (Ludvig Holberg, The Journey of Niels Klim to the World Underground)

Mă îmbolnăvisem și în fiecare zi număram firele de păr care cădeau pe prosopul alb, încă umed. Țineam pieptenele strâns și îl mișcam lent ca nu cumva să smulg fire care n-ar fi trebuit să cadă azi, le adunam apoi pe cele căzute într-un ghem pe care-l aruncam în toaletă, și îmi ...

În vara anului trecut, după o vizită la Agapia, m-am întrebat cum aș regăsi Clopotul (1958) lui Iris Murdoch, ce anume m-a făcut să iscodesc în biografie, să fac o pasiune pentru autoare și să citesc cu poftă toate romanele traduse. Cum am ajuns să privesc trandafirii, grădini și păduri pline de nume de păsări și specii de plante, cu dor de scrisul lui Iris Murdoch, cu admirația și interesul ascuțite de lecturile romanelor ei. Am recitit Clopotul la o distanță de 20 de ani. Mă aflam izolată ...

pasăre de micene

sunt pasăre născută din pietrele înnegrite 

de cenușa micenei       

mă ridic

aerul zboară sub mine 

niciodată n-am știut de ce nimicul incolor 

mă poartă pe brațe atât de sus

niciodată n-am înțeles de ce-aș putea 

atinge cu creștetul stelele 

îmi infig aripa în aer și cobor iute de tot

uit de trup 

sunt mai ușoară decât cuvintele 

sunt aer curbat de culoare 

sunt

niciodată șuieratul vântului nu m-a amețit ...

Claudene Christian (18 octombrie 1970 - 29 octombrie 2012), alintată Chops, s-a născut în Anchorage, Alaska, fiica unui pompier, descendentă directă, peste generații, a lui Fletcher Christian, conducătorul revoltei de pe nava Bounty din 1789 și unul dintre coloniștii insulei Pitcairn, născut în anul 1764, în zona Cumberland din Marea Britanie.

Ca elevă și studentă, a avut o activitate extrașcolară bogată și pasiuni multiple, în paralel cu învățătura, fiind șefa clasei în anul doi de liceu. ...

Sonata pentru acordeon este un "roman de sertar", scris între 1984-1988 (conform notației din final a autorului) și publicat pentru prima dată în 1993. O lungă discuție, purtată în anii ʼ90 în mediile critice românești, privitoare la eșecul mult așteptatei literaturi de sertar, e, mai degrabă, infirmată prin apariția acestui roman al scriitorului Radu Aldulescu. Sonata pentru acordeon se dovedește o carte a două "vremuri". O dată, a "vremii" scrierii ei, prin alinierea destul de evidentă ...

Relația specială pe care o are Augustin Buzura cu genul autobiografic reiese, fără doar și poate, din amprenta deosebit de puternică pe care activismul de partid l-a lăsat asupra celui care se remarca în societate ca scriitor, ca prozator realist într-o epocă în care nu puteai scrie despre realitate altfel decât... elogios. Cu toate acestea, a reușit să ne lase nouă, cititorilor de astăzi, o mărturie în două volume a lumii activiștilor de partid care îi hăituiau pe cei care nu se arătau supuși i ...