Revistă print și online
N-am mai fost la teatru… de mult, n-are rost să socotesc. Zilele trecute m-am întâlnit cu Violeta Popa, elegantă, ca de obicei, cu mintea plină de Shakespeare și cu vești din TNB: Alexandru Dabija a pus în scenă D-ale carnavalului, m-a anunțat ea, dându-mi câteva amănunte care m-au și împins spre Sala Studio, la avanpremieră. Nu vă mai spun cât de mult îmi plac spectacolele care abia încep, încă nedesprinse de repetiții! Iar această versiune a comediei lui Caragiale mi-a făcut tare bine, încărcându-mă euforic, înveselindu-mi până și masca, foarte în ton cu măștile de pe scenă.
E un spectacol tonic, derulat într-un decor rotativ, ca-n commedia dell’arte, alert, fără timpi morți, cu un joc actoricesc de-a dreptul molipsitor. Și cu un Caludiu Bleonț de zile mari, care animă totul, făcând din Crăcănel un personaj cald, insolit, credibil și memorabil. La sfârșitul spectacolului îl iei acasă, nu mai scapi de el, zile multe se amestecă în viața ta, fâlfâindu-și pletele, ieșite de sub pălăria de clovn.
Viziunea merge pe caricaturizare, edulcorată prin câteva mici efecte de conectare la spiritul caragialesc, la spectacolele anterioare, evocate subtil. În special elogiul lui Pintile (De ce trag clopotele, Mitică?) se întrevede de câteva ori. Dar viziunea globală e proaspătă, cu un Pampon care dă cheia jocului, la începutul spectacolului, un rol tehnic, inteligent și savuros, făcut de Emilian Oprea (pe care nici nu l-am recunoscut) și susținut de toate celelalte personaje scoase dintr-un tablou, care mai amintește de caracterele clasice doar prin Mița (Irina Movilă), un fel de fanion al personajelor de gen. Jocul de echipă este impecabil, unul dintre cele mai bune personaje în linia aceasta fiind Iordache (Marius Rizea). Dar fiecare personaj aduce noutăți: Nae Girimea (Gavril Petru) pare scos din Magritte și reciclat la fabrica de păpuși Barbie, Didina se impune prin "poză" (costum, atitudine, actualizarea câtorva replici). Iar peste toate vine impresia de carnaval, de scenă plină. Catindatul (Mihai Munteniță), ipistrații (Mihail Calotă, Ciprian Nicula), chelnerița (Rodica Ionescu) - umplu spațiul, fac atmosfera, schimbând îndeletnicirile, fiind peste tot. Deși în prim-plan se derulează acțiunea în forță, în planul secund, chelnerița se aghesmuiește și trece la aventuri galante, ipistrații vând zahăr pe băț, câinii latră, pe cer trece o barză și desigur se aude cutia muzicală, pusă la tombolă.
Spectacolul nu epatează, nu vine cu simbolism retoric, cum ne-au învățat reprezentațiile din ultimii ani, ci cu o naturalețe necesară, așteptată. Nu lipsesc nici trimiterile la cotidian, la istoria actuală, nici jocurile de cuvinte, nici micile mesaje pentru spectatorul avizat.
E o comedie care-ți ridică moralul, conectându-te la spiritul lui Caragiale, la jocul de plăcere, la spectacolele de top ale Naționalului.
Premiera are loc săptămâna aceasta, pe 26 iunie.
Prozatoare, autoarea romanelor Fantoma din moară (2008), Lizoanca la 11 ani (2009), Logodnica (2017), este cunoscută mai ales prin trilogia fanariotă, compusă din Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015). A mai publicat Zogru (2006), Cămașa în carouri (2010), Omulețul roșu (2004), Mămica la două albăstrele (2013), Paturi oculte și Zavaidoc în anul iubirii (2024), plus peste 300 de povestiri. 40 de titluri traduse în peste 15 limbi. Între cele mai recente romane traduse: The Book of Perilous Dishes (2022, 2024, Londra), Zogru (2022, Marsilia) și A malom kísértete (2024, Budapesta) și Dorëshkrimi fanariot (2024, albaneză). Are titlul academic de profesor univ. dr., cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale pentru film. Premii: premiul pt. Proză al Uniunii Scriitorilor /2008 și Premiul Ion Creangă, al Academiei Române/2009. doinarusti.ro https://doinarusti.ro