Apariție insolită în peisajul editorial, Viața de zi cu zi în documente vechi de familie - cartea lui Cătălin D. Constantin -, se înrudește poate ca viziune doar cu scrierile lui Adrian Majuru, care și semnează aprecierea de pe coperta IV.

Cum am avut privilegiul de a citi cartea în manuscris, am căpătat iluzia de stăpână a unui teritoriu și n-am rezistat ispitei de a scrie câteva note de lectură.

Volumul, bijuterie de scriere antropologică, e compus din trei capitole, fiecare având în centru o persoană particulară, a cărei existență are forța de a ilustra epoca în care a trăit: un colonel, o profesoară de științe naturale și o văduvă din Craiova. Nota comună a acelor trei este perioada în care trăiesc, la final de secol 19 și început de 20. Contemporani, preocupați de lucruri diferite, colonelul Borda, profesoara Hermina și Maria Vanghelie construiesc împreună un model de viață cotidiană. Familie, școală, raporturi sociale, cumpărături, câștiguri și cheltuieli - iată câteva dintre elementele care le populează universul. Cum spune, Adrian Majuru, cele trei dosare de existență alcătuiesc un "un posibil muzeu personal". Viziunea convingătoare și talentul scriitoricesc fac din detalii disparate un roman al vieții private, deși în esență Cătălin D. Constantin realizează un studiu antropologic asupra timpului cotidian. Premiza, ancorată în fascinația magnetică pe care trecutul o exercită asupra omului, se fixează între valorile mitice și cele ale simplei întâmplări. În viziunea autorului coincidențele, repetițiile create prin uz ori gestualitatea stabilă a unei epoci conferă datele esențiale ale oricărei monografii, dar totodată, reconstituirea cotidianului duce inevitabil la consolidarea identității unui grup. Trecutul propune o confruntare necesară, pentru că, spune Cătălin D. Constantin, "*Căutăm în trecut, printre alte lucruri, diferența. Diferența profundă. Ne fascinează trecutul pentru că e diferit de noi. Diferențe pe care le vrem, diferențe pe care le inventăm, diferențe pe care nu le vedem și diferențe pe care le uităm voit. Diferențele au o funcție precisă, trasează conturul nostru, fără ele nu am ști cine suntem și nu am spera că ne îndreptăm către ceva."

Confruntrea cu o istorie din care faci parte înseamnă în cele mai multe cazuri o investigație dramatică asupra posibilelor semen că te afli în evoluție. Și nu poți să nu-i dai dreptate urmărind cele trei documente care se află la baza studiului său.

Treptat, autorii devin personaje dar și argumente ale tezei de mai sus. Văduva, profesoara și colonelul refac treptat imaginea lumii de dinainte de ultimul război, din trei zone diferite: Craiova Arad, Timișoara. Călătoriile completează schița cu zona balcanică, dând măsura unui spațiu comun. Sunt condiții diferite, geografii particulare, și totuși aceeași lume, istoric vorbind.

Motivația pornește de fiecare dată din aceeași dorință de restaurarea a propriei identități - vagă sau avariată, ca în cazul colonelului. Fiecare personaj are un ritual de viață, un mod de a valoriza cotidianul.

Craioveanca (Maria Vanghelie) aduce epoca până la noi prin minuțioase liste de cumpărături. Costurile unei lumi, ca și cumpărăturile cotidiene fac o radiografie la firul ierbii, fără a ucide visul care își face loc între un buchet de flori, cumpărat pentru cimitir, și costurile unei rugăciuni.

"Pe 1 mai 1913 Maria Vanghelie a dat la popă 50 de bani. Pe 2 mai 1913 a dat pentru carne și alte produse alimentare 2 lei și 70 de bani. Pe 4 mai a cumpărat flori de 65 de bani. Probabil florile fuseseră luate pentru cimitir pentru că în aceeași zi dă acolo 5 lei, asta punând la calcul și costul birjei pe care a luat-o până la poarta cimitirului și înapoi. În aceeași zi de 4 mai a cumpărat iar carne și alte produse alimentare și a dat cu 10 bani mai mult decât data trecută. Iar prețul birjei e, 3 zile după aceea, de 1 leu și 10 bani. Desigur, destinația e alta, dar de data asta nu poate fi bănuită din însemnări. În aceeași zi cumpără untură și alte produse și dă în total 1 leu și 30. Pe 8 ale lunii, cumpără 2 kilograme de zahăr și de făină care costă, la un loc, 2.70. Plătește lumina pentru aprilie 4 lei și 40 de bani."

Toate aceste informații minore și repetitive, reconstituie rutina cotidiană a unei ființe pentru care echilibrul este cuvântul de ordine.

Profesoara, în schimb, cu certe înclinații prozistice, rememorează faptele esențiale, cu finețe de analist și atenție la detalii. Herimna e cultă, e școlită . A parcurs, printre altele, Școala de Fete a Reuniunii Femeilor Române (titulatură, pe cât de pompoasă pe atât de plină de informații legate de emanciparea femeilor). E atentă la detalii și la diferențe.

Nici colonelul nu se lasă mai prejos, jurnalul său începând cu inventarierea situațiilor favorabile și cu eșecurile unei vieți care se întinde peste două războaie.

Cele trei biografii se leagă prin aspirații și mentalități comune, alcătuind schița unei lumi dispărute. În 1883 o vedem pe Hermina călătorind pentru prima oară cu trăsura, timp în care Maria intră în clubul doamnelor filotime din Craiova. După cum în 1906 colonelul, încă student, își desăvârșește cariera la Viena. Și-n timp ce el se inițiază în ritmuri de vals, Hermina, cam tot pe-atunci, face o călătorie de plăcere în insula Ada Kaleh.

Analizată și leagată prin observații subtile, informația din cele trei documente alcătuiește treptat imaginea unei lumi și prin ea un studiu al mentalităților dispărute. Aflăm ce se învață la școală, care sunt preferințe vestimentare, aspirațiile și fricile acestor personaje. Apar informații varii despre instrumentarul zilnic, despre vehicule și călătorii despre mâncare și despre ritualurile religioase.

Fără a cădea în greșeala frecventă de a încadra cu acuratețe editorială materialele și atât,

Cătălin D. Constantin n u se oprește la încadrarea istorică a materialului și nici nu accede la analize aride, ci împachetează prețioasele și insolitele documente într-o viziune largă, susținută de cultura sa umanistă solidă. Face asociații interesante și alege, pentru fiecare dintre cei trei autori, perspectiva care îl pune în valoare, ceea ce pe nesimțite face din ei un personaje. Memorialistica și documentul particular completează teza generală a cărții, că fiecare act de rememorare ori de notație a faptelor recente deconspiră drama individule de a nu rata momentele cheie, în care se află informații despre viitor. Analiza este creativă iar demonstrația seduce prin concluzii, legate nu atât de viziunea asupra epocii, ci de acele mentalități antebelice, pe care comunismul le-a dizolvat abuziv.

Interesant este că la un moment dat "personajul" se întregește surprinzător dintr-un prezent care aparține în totalitate autorului de drept, care este Cătălin D Constantin, el însuși, personaj în cartea sa. După ce citește însemnările Mariei Vanghelie, are ocazia de a da peste o persoană care făcuse parte din anturajul ei, și care îi rafinează biografia cu noi amănunte, chiar și cu o fotografie. Elementul autobiografic completează investigația științifică. Aflăm de pildă, că autorul a cumpărat carnetul de însemnări al văduvei din Craiova, într-un timp și el aparținând trecutului (la finele facultății), iar această raportare subiectivă la timp, se află în acord cu teza dominantă a studiului, că fiecare epocă este nu doar alcătuită din viziuni subiective, ci că orice monografie ia naștere din dorința unui om de a se confrunta cu un anume trecut, cu o parte a existenței sau a preexistenței sale.

Inteligentă, scrisă cu pasiune și cu talent, cartea lui Cătălin D Constantin - "Viața de zi cu zi în documente vechi de familie" - completează raftul de istorie a mentalităților, aducând nu doar informații prețioase, ci și un model de abordare științifică. Cartea este și o poveste despre viața privată, pe care comunismul a radiat-o.

Cătălin D. Constantin - Viața de zi cu zi în documente vechi de familie, col. Istorii urbane, ed. Corint, 2022.