Prima revistă de creație hibridă, înființată în 24 februarie 2020.

Editată de Asociația Creatorilor de Ficțiune

Ultimul Don Juan - o premieră faină

Ieri seară am fost în Titan, ca într-o excursie de vară. Alei curate, cartier înverzit și cer cinematografic. Acolo e Sala Gloria, unde a avut loc premiera spectacolului Ultimul Don Juan, un text spumos cu trei actori care - se simte clar că joacă din pasiune: Aida Economu, Ionel Mihăilescu și Alexandru Chindriș. 

Subiectul debutează ex abrupto: Natalia și Pavel, îndrăgostiți și nu prea,  vin într-un oraș mic să se căsătorească în mod discret, iar aici dau peste Ultimul Don Juan. Comedia, de un romantism nedisimulat, având accentul pe poveste, te ține o oră alături de personaje, care prind consistență cu fiecare scenă. Fără complicații de regie, piesa se derulează dinamic, cu un joc natural, care pare să curgă dintr-un capăt în altul al scenei, cu replici de efect, dar mai ales cu o armonie desăvârșită a celor trei actori, lucru mai rar. 

Regia îi aparține Teodorei Petre, care în urmă cu șase luni a pus în scenă, la TNB, Extraordinară viață de Mariano Tenconi Blanco. Acum dă un spectacol estival, o comedie făcută să uităm de ultimele două veri. 

După rolul consistent din Extraordinară viață, lucrat exemplar,  Aida Economu vine aici în postura de femeie ajunsă la vârsta la care își dă seama de valoare galanteriilor masculine și de farmecul risipit al unui mit. Nu doar credibilă, ci cu forța rară de a exprima evoluția unui caracter de comedie, Aida Economu dă tonul jocului.

În completarea ei, Ionel Mihăilescu, inventiv și surprinzător, ca de obicei, intră în scenă ca un bufon, ca apoi să devină un Don Juan atipic, cu  parfum de romance

Între aceste două caractere evoluează Pavel, interpretat de Alexandru Chindriș, care m-a cucerit în primul rând prin vocea de scenă, prin modul atât de firesc de a intra într-un rol de "logodnic",  prototip perimat în teatrul de comedie. Când apare la final cu un uriaș buchet de flori roz, aproape că îți dorești să aibă loc o răsturnare de situație. Proaspăt, cu un joc de-o naturalețe cuceritoare.

Spectacolul merită din plin, e tonic, frumos, cu final pe cât de improbabil pe atât de sperat. Îți redă tonusul, îți amintește că a venit vara. În plus, merită să faci o excursie la Gloria, sală, altădată cinematograf, care are în față un mic amfiteatru, numai bun pentru spectacole nocturne. Iar cerul arată așa:

Doina RUȘTI

Doina Ruști este prozatoare "de primă mărime a literaturii de azi", după cum o numește Nicolae Breban , "de mare talent și intuiție", în opinia lui Norman Manea , distingându-se printr-un stil puternic și vibrant. Romanele și povestirile ei sunt premiate, traduse în mai multe limbi și studiate în școli. Opera sa se remarcă prin îmbinarea fantasticului și a realismului social dur, romanul său de referință fiind Fantoma din moară (2008), ficțiune puternică despre comunismul românesc, roman inclus în neogoticul postcomunist, atât în Enciclopedia lui J. A. Weinstock, de la Routledge, cât și în Studies in Gothic Fiction, Zittaw Press. Venind tematic în completare, Ferenike, romanul cel mai personal, este o ficțiune politică, autobiografică (Humanitas, 2025). La fel de apreciat și poate cel mai cunoscut roman al său este și Lizoanca la 11 ani )(2009), roman despre prostituția infantilă, ca stil, comparat de critica occidentală cu Ciuma* lui Camus (Il Libero), cuprins în multe programe europene (între care la Școala Doctorală a Universității Barcelona). De largă popularitate se bucură trilogia fanariotă, compusă din romanele Manuscrisul fanariot, Mâța Vinerii (The Book of Perilous Dishes*) și Homeric, romane care explorează imaginarul balcanic, într-o formulă originală, fabulatorie și de actualizare a istoriei. Mircea Muthu i-a dedicat un capitol în cartea sa, Balcanismul literar românesc. Mai multe aici

în același număr