Poezia spaniolă a fascinat și continuă să fascineze...

Ne putem opri fără prea mari dificultăți la secolul XX dacă suntem în căutarea a ceea ce se poate numi o altfel de poezie. Mauricio Bacarisse ne propune, în Manifestarea foamei (Manifestación del hambre), un contrast dur între foamea care a planat asupra societății spaniole a secolului trecut și eleganța inutilă a străzilor decorate parcă pentru vremuri mai bune, vremuri care au întârziat, însă, să apară. Sărăcia evidentă la nivel exterior, dar mai ales interior a muncitorilor oferă privitorului o imagine tristă a decadenței umane: "Bieți muncitori mizerabili,/ femei, foști grokieni,/ copii cu chipuri înfricoșătoare,/ ținându-se cu toții de mână". Această paradă grotescă dezamăgește ochiul de poet de secol XX, dar și ochiul de cititor de secol XXI, fără a-l uimi însă pe niciunul dintre ei. Doar nu e prima dată când auzim de oameni chinuiți de griji și de neajunsuri, obligați fiind pe deasupra să suporte poleiala aparentului progres. Culmea ironiei este că tot acești mizerabili (la propriu și la figurat) ai societății sunt priviți cu "repulsie": "Și conștiința-nsiropată/ cu repulsie-i privea/ fără a ști că-ntruchipau un avertisment/ pe care Foamea i-l trimitea Eleganței". "Conștiința-nsiropată" ne ajută deja să ne imaginăm o figură dictatorială amețită de propria dulceață excesivă. În timp ce această figură nu face mai mult decât să privească cu repulsie, categoria inferioară a societății își continuă obedientă parada și strică. Strică, prin veridicitatea ei, aparența construită cu atâtea eforturi a eleganței. O Eleganță clădită pe umerii Foamei. Și cu asta am spus tot!

Sau poate ar mai fi ceva de adăugat: conștientizarea ridicolului pe care sunt nevoiți să-l joace îi reduce uneori pe oameni la ceea ce ne prezintă și Bacarisse în poezia lui: o înlănțuire aproape amorfă, omogenizată de foamea trupească și spirituală, care continuă parada în pasul dictat, aristocratic și vetust, până când nu vor mai avea putere nici măcar să râdă de această șaradă socială.

Poezia spaniolă a contrariat și continuă să contrarieze...