OPTm
nr.crt.

Paul Valéry gândea că textele artistice nu sunt niciodată încheiate, ci doar abandonate.

În aceste rânduri sprințare, încerc să răspund, pe scurt, la întrebarea care mi s-a adresat constant: de ce nu scriu literatură artistică. Motivele sunt numeroase și complicate, însă, dacă mă constrângeți să ofer un răspuns, iată-l calibrat, ca motorul Trabantului de odinioară, în trei timpi.

1. În primul rând, un text artistic este fructul exclusiv al hazardului. Ca individ specializat, între altele, î ...

Proza scurtă a fost prima mea iubire. În anii 80, dacă nu scriai proză scurtă erai zero. Romanul nu prea conta. Evident, voiam să scriu ceva diferit, să răstorn lumea, iar multe dintre prozele mele de început sunt experimentale, căutătoare de forme. Am avut o perioadă când scriam proză de notație, fără figuri de retorică. Apoi am început să scriu puzzle sau proză-palimpsest, în straturi multe, decupaje, epos fragmentarist etc. Îmi amintesc că scrisesem o povestire despre o stradă pavată cu marmu ...

Anca Ciobotaru este păpușăreasă, șefă peste un grup important de păpușărese, doctor în teatru și dascăl de artă scenică. Asta pentru profani, căci inițiații știu foarte bine că altele sunt talentele ei. În primul rând, că știe graiul păpușilor. Apoi - are o pălărie din petale de trandafiri și de margaretă, pe care și-o pune vara, mai ales în plimbările ei prin Copou, unde anual, cam prin iunie, prezidează un colocviu al lăcustelor, care, odată instruite, se risipesc peste tot orașul și adună vis ...

Pentru o scurtă perioadă, Aleksandr Sokurov a reușit să producă o micuță minune la Universitatea de Stat din Republica Kabardino-Balkaria, unul dintre cele mai mari centre universitare din Caucazul de Nord: un curs de regie, care a acționat însă ca o facultate de film. Numai că în 2019, după șase ani de activitate, Ministerul rus al Culturii i-a scufundat proiectul, acuzându-l de "lipsă de prietenie și agresivitate". În raport cu ce? Cu politrucii de la Kremlin, care l-ar fi vrut pe Sokurov - ...

Buza de jos

A urcat în autobusul de nouăsprezece și un sfert, a plătit cincisprezece sau douăzeci de lei (nu știu prețul exact pentru că nu mai folosesc mijloace de transport în comun) și s-a pierdut printre pasageri transpirați cu pălării pe cap și priviri leneșe. La radio se derulau niște șlagăre vechi atât de cunoscute urechilor, că pasagerii nici nu le mai auzeau.
S-a așezat pe unul din singurele locuri libere, lângă un bărbat cu figură de hipiot, plin de mătreață pe umeri și-n ...

În celebrul său roman, Narcis și Gură-de-Aur (Narziss und Goldmund, 1930), Hermann Hesse imaginează o poveste-parabolă, plasată într-un Ev Mediu german târziu, în care Goldmund părăsește mănăstirea în care se afla, cu ajutorul tânărului său profesor și model inițial, Narcis. Pleacă să cunoască lumea, ducând o existență picarescă până în momentul în care poate să-și manifeste și să-și dezvolte talentul excepțional pentru sculptură și să devină un artist desăvârșit. Cei doi se vor reîntâlni în ...

Și mai interesanți decât zugravii craioveni – cel puțin pentru tema noastră de cercetare – sunt cei originari de la Teiuș, Jud. Vâlcea, care au funcționat ca "școală" în paralel și în deceniile imediat următoare, dar înainte de mijlocul veacului XIX. Credem că activitatea acestor zugravi nu poate fi despărțită de faptul că la Râmnicu Vâlcea a funcționat, cel puțin între 1785-1793, o școală în care se învăța meșteșugul zugrăviei. [...]

Bisericile pictate de zugravii din Teiuș sunt ca niște copii ...

   Pe 31 decembrie 2015, Paul și Camelia erau într-un hotel din Strasbourg. Ea se dichisea de zor în baie și, din când în când, striga câte ceva, observații de-ale ei: cum i se văd porii și alunița de sub ochiul drept în oglinjoara rotundă, cum e crăpat vasul de veceu, cât de repede se murdărește chiuveta sau cum i se înroșește imediat pielea când o atinge, la care el răspundea cu un aha, îhâm, da, păi da, în timp ce-și scotea șosetele, le arunca într-un colț ca să nu le vadă ea și își lipea tăl ...

paula

pe paula am cunoscut-o când făceam chetă la romană

cu lipsurile umflate odată cu lipsa tatei
n-aveam bani de mâncare de țigări & băutură
dar era distracție, întâlneai tot felul de oameni situații 
îmi doream să învăț singur să trăiesc fără el

să mă descopăr să capăt încredere în mine să reușesc

în viață să mă fac util societății să fiu chiar mai bun

decât  cei care se opreau

ne întindeau câteva monede chiar dacă ne blamau
tot par ...

În anul 1884, Metsovo era un târgușor de munte din nordul Greciei, locuit de aromâni, care îi spuneau Aminciu. Orășelul înfloritor, locuit de negustori bogați și de păstori angajați de stăpânii unor turme mari de oi, numiți celnici, ținea de prefectura Ioanninei. A dat naștere unora dintre cei mai importanți filantropi, printre care Yorghi Averoff, om de afaceri, fondator a numeroase școli în Grecia și Egipt, inclusiv a Conservatorului și a Universității Tehnice din Atena. Fratele lui, negusto ...

De mult timp voiam să încep așa un articol despre un roman crime plin cu răufăcători hidoși și cruzi:

"Ne naștem răi de la natură, sau devenim așa pe parcurs? Se dereglează cumva vreo rămurică din ADN-ul nostru la un moment dat, când suntem în burtică, sau moștenim vreo genă îndepărtată, de la vreun strămoș psihopat, cu mare poftă de sânge vărsat și fără pic de empatie? Sau educația primită, condițiile în care creștem, vreo traumă în copilărie, vreo căzătură din pat ...

POEME

din volumul proaspăt apărut Quince dias de Marzo de Enrique Nogueras

în traducerea Alexandrei Niculescu

I

O fereastră veche,

dacă în casă ar rămâne

ar traduce imprecise

imagini pe care șiroiește apa de ploaie.

VI

Cerul era un incendiu,

noaptea un câmp,

o junglă extrem de vie și, închiși,

am ajuns să fim în același timp

vânătorul, 

fiara:

împușcătura și rana.

...