OPTm! Deși credeam că n-am scris cine știe cât, uitându-mă acum peste articole, văd că în 21 dintre cele 45 de numere, am fost amestecată și eu. O cifră interesantă, accidental nimerită aici. Dar cu toate acestea am fost prezentă la fiecare număr, prin filmul de pe frontispiciul revistei:), dar mai ales prin corespondență. Căci am ținut epistolarul, de unde și multele mulțumiri, adeseori nemeritate, pe care le-am primit. Adică am fost un fel de secretar de redacție, dacă ne luăm după faptul că de cele mai multe ori am primit un mesaj scurt: scrie-i tu, te rog, lui cutare și cere-i un text:)

Totuși, de paginile de proză m-am ocupat cu implicare. Și mă bucur enorm. Am descoperit în acest an prozatori redutabili, texte profunde, de talent. Am avut ocazia să revăd din alt unghi stiluri asupra cărora mă crezusem edificată, mai ales în Pagina de literatură a revistei. Dar, în special, rubrica Noua Literatură mi-a adus bucurii intelectuale și uneori discuții lungi cu Mihai Ene, Cristina Bogdan, Catrinel Popa, Xenia Negrea, Andrei Șerban - interesați ca și mine de fenomenul literar actual și uneori giranți ai textelor, prin cele câteva fraze, scrise pe coloana din dreapta.

În sine, existența revistei a fost pentru mine ca un roman, cu galerie largă de personaje, cum se zice stereotip. De la eroina care face valuri, la arivistul care visează locul slugoiului pe care l-a înjurat ani buni, cam toate tipologiile clasice au trecut puțintel pe la noi, uitate între timp, acoperite de praf. Am întâlnit eroi de film, personaje de teatru. M-am înfiorat iarăși de valorile scrisului liber, în fine, bucurându-mă că nu văd cronici comerciale, pupeze care repetă în demență ceea ce e în trend ori scriitori-poster, buni doar de pus pe pereți.

Printre evenimentele anului ăsta se numără câteva experiențe de neuitat. În primul rând amintirile Cristinei Bogdan despre Gellu Naum, apoi lecturile lui Mihai Ene, delicii intelectuale și plimbări pe cărările infinite ale bibliotecii. Îmi amintesc "excursiile" cosmopolite ale lui Andrei Șerban, în imaginar, între care cronica insolită la Malmkrog-ul lui Puiu, eseurile Dianei Nechit și multe altele. Am citit toate editorialele lui Cătălin Ghiță, am așteptat cronicile Ioanei Cistelecan și însemnările exotice ale lui Cătălin D Constantin, interviurile, confesiunile și poemele.

OPTm, abreviere a sintagmei opinii, povești, texte și motive culturale, născută într-o zi de toamnă, la cafeneaua Gio, prin contribuția lui Cătălin D Constantin și-a Cristinei Bogdan, cred că s-a ținut de cuvânt, aducând exact ceea ce promite titlul.

Luați-o și voi ca pe un loc în care venim să ne bem cafeaua și să citim literatura din zona liberă.