Într-o discuție cu niște prieteni, acum câteva zile, din vorbă în vorbă a apărut întrebarea "Voi unde faceți Revelionul?". Acasă, unde altundeva?, a venit resemnat răspunsul. "Dar oare voi unde l-ați făcut anul trecut?". Am stat puțin pe gânduri. De fapt, făcuserăm Revelionul împreună (un Revelion care, să ne înțelegem, nu a fost un eșec), numai că acea noapte părea atât de îndepărtată, dintr-un univers atât de străin, încât părea să se fi șters din memoria noastră. Cam așa aș putea rezuma, în mare, anul care se pregătește să se încheie: o pauză între ceilalți și noi înșine, dar o pauză care parcă vrea să împingă și mai mult amintirile recente într-un trecut nu întotdeauna ușor de accesat. Ce a încăput, totuși, în acest "pandemic" arc de timp? Aceeași muncă, dar alte rutine, aceleași motivații, dar alte constrângeri, aceleași pasiuni, dar altă energie, aceleași persoane, dar alte prezențe. Aceeași realitate, dar altă consistență, una virtuală din care am fost forțați să ne construim o normalitate. Ce fel de normalitate mai poate fi asta, pe care ne obligă să o trăim? Prefer să nu răspund, ar putea suna prea distopic. 

Îmi iau, așadar, gândul pentru puțin timp de la partea nu prea frumoasă a acestui an și, din moment ce a venit perioada speranțelor în miracole, mă voi alătura cât pot celor care încearcă să privească 2020 fie cu nostalgie, fie cu bucuria de a-și fi dus la bun sfârșit planurile. Așa că, dacă tot am găsit în fiecare săptămână OPT motive pentru a ne revedea și pentru a ne povesti experiențele literare, teatrale sau cinematografice, vreau să scriu aici cele mai spontane opt lucruri care au făcut din 2020, dacă nu neapărat un an excelent, măcar un an suportabil: 

1. Citit "2666" și plăcut mult, mult mai mult decât "Detectivii sălbatici" (clacat pagina 60). Oare acum prietenii mei bolanieni m-au iertat? 

2. Bătut record personal la montat mobilă IKEA. Totuși, nu-i așa că instrucțiunile celor de la Jysk sunt mai clare?

3. Ascultat și reascultat recviemul lui Preisner. Numai mie mi se pare că muzica lui e o altă dovadă că Dumnezeu există?

4. Exersat talente de bucătar. Supele cremă ies brici, dar câte încercări să mai fac până îmi iese o Pavlova ca la carte?

5. Revăzut "Decalogul" lui Kieslowski. Am amintit deja de Preisner, deci ce să spun despre cel care îi îmbracă muzica în imagine?

6. Perfecționat skill-ul de călcat haine, în special cămăși. Totuși, de ce e atât de complicată sortarea pe culori?

7. Urmărit (aproape) integrala Pippo Delbono. Mai bine teatru online decât teatru deloc, nu?

8. OPT motive, și nu pentru că e al optulea motiv, ci pentru că păstrăm ce-i mai bun la final de listă. Cum aș putea altfel încheia ultimul text pe acest an dacă nu mulțumind celor care au făcut posibil acest proiect? Prin urmare, vă mulțumesc că mi-ați dat încă o mie de motive să (re)descopăr, să (re)văd, să (re)trăiesc exact ceea ce face orice normalitate suportabilă.

Aștept încă pe-atâtea prilejuri de a mă bucura de literatură, teatru, film și artă și în 2021. Gânduri bune tuturor!

P.S.: Abia acum mi-a picat fisa. Știți cum se numește un cititor de "OPT motive"? OPTimist, cum altfel?