Geamul meu de la bucătărie e din sticlă de Nevada. Are 12 pătrate glazurate prin care cerul se vede de parcă ar fi mereu ceață afară. Numai că anul ăsta a fost ceață și înăuntru. Am o mulțime de îmbrățișări pe care nu am apucat să le dăruiesc. O strângere de mână, un croissant împărțit în mijlocul drumului, o atingere pe obraz... Mărunțișuri duioase și palpabile, care înainte erau la fel de firești ca un răsărit de soare, s-au transformat acum în mărunțișuri duioase și atât. Dicționarul Collins zice că "lockdown" e cuvântul anului 2020, însă pentru mine e "blurry". 

Întrebări, frici, dor, nesiguranțe, grijă, multă grijă, casa devenită birou și școală deopotrivă, ritualuri noi, depărtări… Un cocktail unde ingredinetele nu prea s-au potrivit, dar care a făcut parte din meniul meu zilnic. M-am încăpățânat, totuși, să-mi încep diminețile la fel: cu o cafea neagră. Nu doar pentru că îmi place, ci și pentru că vreau să verific dacă am miros. Am. 

Pe mama am văzut-o anul ăsta doar de 3 ori. Și niciodată n-am îmbrățișat-o. Vorbim des pe Whatsapp video, ultima oară am stat până la miezul nopții să depănăm amintiri și să ne facem planuri pentru ziua Z (ziua Z fiind, desigur, cea în care o voi lua în brațe și nu-i voi ma da drumul decât atunci când îmi va amorți gâtul sprijinit de umărul ei). De doi ani și jumătate tata e într-o lume în care nu mai trebuie să își facă astfel de griji, dar eu îl mai salut uneori, în gând, și îmi închipui că-mi răspunde: "Țambrică, or să treacă toate!".

Aproape de Grădina Icoanei exista un loc care îmi era tare drag. Mergeam acolo să citesc, să beau ceai de iasomie dintr-o cană uriașă din porțelan și să mânânc cele mai bune fursecuri cu fulgi de ciocolată din lume. Într-o după amiază de septembrie am trecut pe acolo sperând să-mi cumpăr ceva bun și am găsit ușile închise. Definitiv. 

Cumva, în toată nebunia de anul ăsta am făcut și ceva bun. Altfel nu aș fi găsit în brad, printre luminițe și beteală aurie, o felicitare colorată pe care scria "Cel mai frumos cadou de Crăciun ești tu!". Habar n-am cum, dar se pare că am rămas o mamă "cool" și în 2020.

Iar printre toate astea, într-o zi m-am întâlnit cu Zenob și-așa am ajuns la, unde îmi beau ceaiul în clipa asta, printre nori.