Îmi este imposibil, în acest moment al vieții mele când încerc să-mi povestesc devenirea, să fac o listă exhaustivă cu tot ceea m-a marcat și m-a ajutat să mă construiesc. Ar trebui să figureze pe ea: oameni, gesturi, cărți, idei, spectacole, situații de viață, emoții, iubiri, întâmplări, călători ...

Anuradha Roy, Called by the Hills. A Home in the Himalaya, Daunt Books, 2026

Anuradha Roy este cunoscută de cititorii români pentru romane precum Un atlas al dorințelor zadarnice, Valurile pământului, Toate viețile pe care nu le-am trăit și Calul de lut, câștigătoare ale unor premii p ...

În seara de 16 mai, la ora 20:00, Sala Studio din București își deschide porțile pentru o întâlnire rară cu esența muzicii și frumusețea tradiției: "Întoarcere la Origini". Scena va vibra prin talentul și sensibilitatea lui Marius Mihalache & The Band, alături de invitatul special Adrian Naidin. ...

Partea I – Nebunul

Lacrimile îmi încețoșau privirea în timp ce corpul meu urla din toți rărunchii că sunt încă vie. Se opunea cu înverșunare la ceea ce știam că trebuie să fac. Nu mai aveam nicio așteptare de la viață.

Numele meu este Ana Marcu și sunt o ratată.

Mă întrebam în sine ce avea să ...

Vreau să pot ieși din capul meu și să-mi confirm

că lumea încă există dincolo de acest nivel suspendat;

țin în mâini obiecte fără importanță

le strâng ca și cum ar avea o greutate morală

ca și cum ar putea ancora realitatea

într-un loc unde nu se prăbușește

în mine se întâmp ...

Am o garsonieră pe numele meu. În realitate, banca e proprietarul adevărat. O aplicație pe telefon îmi arată toate detaliile creditului. 30 de ani. Dobânzi, comisioane, sumă principală. Am ajuns să petrec ore întregi pe aplicația asta. Așa mi-a venit ideea. Eu, creditul, ratele și dobânzile reprezen ...

Acum aproximativ un an scriam despre Moroi și Păpădii (link aici), primul spectacol din universul oltenesc imaginat de regizorul si dramaturgul Gavril Pătru. Despre obiceiurile și tradițiile ritualului funerar, despre ce se întâmplă în respectiva familie la un astfel de eveniment, acțiuni tratate ...

De ceva timp începuse iarăși să aibă insomnii. Cel mai mult îl speria faptul că ajungea să se trezească la aceeași oră. Felinarul din fața blocului împrăștia dungi pe tavan. Afară bătea câteodată vântul. Crengile întrerupeau aproape ritmic lumina; erau momente în care se făcea întuneric deplin. Își ...

Puțini dintre profesorii mei din facultate au avut o asemenea importanță ca Noemi Bomher.

În timpul studenției mele era asistentă universitară (a profesorului Ciopraga), de fapt, cea mai tânără profesoară. Și cea mai strălucitoare. Ieșea în evidență prin nonconformism, prin excentricități pe care n ...

Mihai Firică, Cartea zilelor care n-au fost, Editura Cartea Românească, colecția “Cartea Românească de Poezie", 2026

Volumul de poeme Cartea zilelor care n-au fost (Editura Cartea Românească, colecția "Cartea Românească de Poezie", 2026) de Mihai Firică deschide cititorului "o lume întreagă ...

George Motroc: Domnule Mihai Firică, în primul rând mulțumiri publice că v-ați găsit timp pentru acest interviu. De mult vream să vă întreb: cum arată definiția Poeziei, cuvânt scris integral cu litere mari?

Mihai Firică: Pentru mine, POEZIA nu e o cameră în care te închizi, ci o lume întreagă. E ...

Pe un covor din petale uscate, printre tulpini scofâlcite, se scriu povești din amintiri. Florile au murit în glastre. Frumusețea și parfumul s-au stins. E soarta lor. Retezate din pământ, adunate în buchete, apoi răspândite prin casă. Bucură, farmecă și se duc. Dar poveștile florilor unde sunt? Dis ...

cactusul din cap moare

și când e udat

crește fără voia ta

cobori dealul

plantezi o întreagă grădină

de care nu te vei ocupa

Casă pe aer

singurul loc din care liniștea

nu pleacă mirosul de scorțișoară

selfie cu flori și animale

(de care bunicul e atașat)

apa sco ...

Remus Boldea, Degeaba ai citit atâtea cărți, Trei, 2025

Deși publicat anul trecut, cel de-al doilea volum de povestiri al lui Remus Boldea, Degeaba ai citit atâtea cărți, a intrat relativ târziu în orizontul meu de lectură, chiar dacă o parte dintre texte incluse aici apăruseră anterior în ...

Poliția a sosit pentru a cerceta cadavrul și locul faptei. Acest bărbat înecat a fost găsit cu limba tăiată, într-o zonă izolată de la marginea satului, scufundat în canalul de irigații, cu trăsăturile feței șterse. Poliția a ridicat cadavrul fără a elucida circumstanțele incidentului. Vestea s-a ră ...

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti… în fine, cunoaștem cu toții formulele. Pe scurt, am fost eu. O dată, că nu am cum să fiu de două ori. Cine sunt eu? Ei, eu nu pot fi decât eu, fiindcă nu am cum să fiu tu. Cum mă cheamă? Aș putea să spun că mă cheamă Nimeni, s-a mai întâmplat ...

Greta Lovitz iubea nuanțele pastel. Și motivele geometrice bine conturate, în culori țipătoare – nu degeaba era profă de mate. Când dădea ușa de perete, țopăind pe tocuri până la catedră, semăna cu pasărea paradisului cu catalogul sub o aripă. Arăta ca și cum dimineața se înfășurase în grabă în tape ...

Numele autorului englez Theodore Henry Staepleton (1811-1889) va fi mereu legat de domeniul până azi nefrecventabil al criptobiologiei. Avocat de profesie, dar cu o pasiune de nestăvilit pentru științele naturale, acesta a încercat să se impună într-o branșă și așa extrem de mocirloasă. Opera sa de ...

Doina Ruști își invită cititorii sâmbătă, 23 mai 2026, ora 14.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la o întâlnire prilejuită de apariția celui mai recent roman al său, Nas de bulgar Humanitas, 2026.

Alături de Doina Ruști, vor participa Dan C. Mihăilescu și Lidia Bodea. Discuți ...

Într-o după-amiază târzie de primăvară, când lumina Bucureștiului capătă nuanțe de filigran și umbrele par să spună povești mai vechi decât orașul însuși, Carmen Târnoveanu își deschide carnetul cu însemnări, ca pe un ritual. În fața ei, Elina Velica, soprana, își așază postura, cu acea liniște rară ...

În clipa în care luminile s-au stins în Sala Mare a Operei din Cairo, părea că publicul nu urma să asiste doar la un spectacol de dans, ci la un ritual artistic complet. În centrul scenei se afla un cerc roșu, asemenea unui simbol enigmatic — un soare suspendat în inima universului sau poate un ochi ...

Să fi tot fost pe undeva prin clasa a VI-a când mama mi-a pus în brațe cele trei volume din La Medeleni, pe care le-am devorat cu foamea copilului singur la părinți ce tânjește după vacanțe petrecute în compania altor copii. Țin minte poezia paginilor lui Teodoreanu, amestecul acela de arșiță, mir ...

Refuza să-și asculte bătăile din ce în ce mai puternice ale inimii. Privea înainte prin perdeaua deasă de picuri reci ai ploii. Le simțea greutatea loviturilor pe ceafă și pe spinare, în încordarea dinaintea startului. Și-ar fi dorit poate o amânare a cursei. Dar nu se întâmplase. În fiecare început ...

mesteceni goi

albi și roz

primăvara-i aici, iarna rămâne un strigoi.

Iese liniștit prin încheieturi și vene

iarba nouă, iarbă verde;

se transformă

doar noi ne certăm în case, în cabane, în amintiri și în viitor.

Luptele în natură se dau cel mai des în liniște

noi str ...

Dintotdeauna m-a fascinat macul. Dar nu oricare, ci acela roșu-aprins, firav, sălbatic, ce crește singur, liber sub razele calde ale soarelui, demn, fără să-i pese de nimic. El nu miroase, n-are nevoie, e perfect așa. Nu are nevoie să îl adulmeci ca să-ți capteze atenția. Iți activează fiecare celul ...

Iulia Dragomir, Zâmbetul lui Dumnezeu, Editura Cișmigiu Books, 2025

Îmi imaginez o rețea de socializare în care fiecare postare e o poezie. Fără imagini și algoritmi, fără cârlige și păcăleli. Postări-versuri despre tot și despre nimic. Despre drumul cu tramvaiul, despre un politician corup ...

La șase ani, când m-am mutat într-un alt apartament, aveam munți in spatele blocului, și foarte mulți câini de care nu ne apropiam, pentru că ne era destul de clar tuturor că ăla e locul lor.

Când ieșeam afară înainte de masa de prânz, ne jucam de-a Power Rangers și n-avea nimeni nimic împotrivă ...

Deschid un sertar și scot fusta pe care am purtat-o atunci, pe malul Senei. O privesc cuprinsă de nostalgie față de acele momente de început. Mă gândesc...

Fusta... e o țesătură. Asta e, în fond. O bucată de material cusută în anumite forme. Poate fi scurtă, medie sau lungă, strâmtă sau largă, cu i ...

Vegetalul reprezintă în proza scriitoarei Doina Ruști un agent al imaginației care activează resorturile mecanismelor epice și pregătește atmosfera narativă pentru infiltrațiile magicului în miezul poveștii, mai precis în sâmburele de realism, îmbinare ce redă operelor sale o aură de stranietate și ...

Lucian Dan Teodorovici, Pe unde înoată urechinii, Polirom, 2026

"Și necazul a făcut ca urmarea să fie de data aceasta cu adevărat rea: explozia prafului de pușcă a crăpat țeava, iar cuiul strunjit a zburat fix spre capul unui copil care se-nvârtea fără rost prin curtea bisericii și care n ...

Cu două stații înainte de Piața Delfinului, s-au urcat cu sufletul la gură, mai să fie prinse între uși, două târgovețe zdravene și măslinii, trezite devreme. "Staaai, dom’ șofer! Ține bine, fată!" strigă cea în vârstă, împingând-o în sus, pe scară, pe cea tinerică și ridicând într-un hei-rup un coș ...

Fără doar și poate, limbajul are nenumărate posibilități de interpretare, mai ales când îl atribuim florilor. De la semnificații și interpretări pornește scriitoarea americană Vanessa Diffenbaugh când consultă dicționare, compendii și tot felul de studii menite să dezlege misterul din jurul petalei, ...

Se apropia de grădina dintre blocuri, ca în fiecare an. Un ritual intim de întâmpinare a florilor. Le privea tulpinile si frunzele care țâșneau hotărâte din pământ. Urmărea cu privirea cele trei petale care curgeau, leneșe și grațioase, spre pământ. Apoi, în adierea caldă a primăverii, se întreba ce ...

Ritualul cinematografic și labirintul teluric în sublimul transcendental din The Mourning Forest (殯の森, Mogari no mori), de Naomi Kawase, 2007

*

Lucrarea lui Naomi Kawase, intitulată Mogari no mori (The Mourning Forest), din 2007 epatează precum un eseu vizual ce instrumentalizează ...

În dimineața în care am primit cheia, clădirea Arhivei era deja deschisă. Ușile grele din lemn stăteau întredeschise, iar aerul din interior părea mai rece decât cel de afară. Nu mi s-a părut ciudat. Instituțiile vechi ignoră adesea ora exactă, funcționând după propriul ritm, separat de agitația ora ...

XI

am avut un vis atât de lung

încât în cele din urmă am fost

nevoit să-i spun pe nume

să accept longitudinal

că asta e viața mea

(sub globuri de lână lumină plămână și

simt fericire oprire trunchi de vis logodire cu mine simt

încăpător îndeajuns

plouă mult plouă cinciuri

plouă s ...

Mă întorceam spre casă. În dreptul stației de lângă bloc, am observat nenorocita de bancnotă de 50 de lei căzând din buzunarul de la spate. Am strigat spre umbra în haine închise la culoare. Dar avea căști în urechi. Nici nu mi-am dat seama dacă era fată sau băiat. Am apucat hârtia de pe jos și-am a ...

Să zic că totul a început într-o seară de martie, la o cafea. Nu, nu e corect, că n-a fost la o cafea, era ceai și era noiembrie, dar dacă încep cu martie, pare mai promițător și toată lumea știe că poveștile bune încep cu o promisiune înainte să se facă praf.

Hai s-o iau altfel. Era o fată. Nu, nu ...

Cristian Mungiu e din nou pe podium. Și nu oriunde, ci la Festivalul de Film de la Cannes, unde a fost recompensat cu Palme d’Or, pentru recentul său film "Fjord".

Povestea lui cinematografică e inspirată dintr-un caz rel, unanim cunoscut, cel al familiei Gheorghiu, români stabiliți în Norvegi ...

Există în istoria ideilor o barieră care a așezat omul în centrul scenei, transformând natura într-o imagine decorativă și o periferie menită doar să ne oglindească sau să ne servească. Ne-am obișnuit atât de mult cu această singurătate a speciei încât am ajuns să ne percepem propria identitate ca p ...