
Prima revistă de creație hibridă, înființată în 24 februarie 2020.
Editată de Asociația Creatorilor de Ficțiune

cactusul din cap moare
și când e udat
crește fără voia ta
cobori dealul
plantezi o întreagă grădină
de care nu te vei ocupa
singurul loc din care liniștea
nu pleacă mirosul de scorțișoară
selfie cu flori și animale
(de care bunicul e atașat)
apa scoasă din fântână
alarme nefolosite
în cel mai rău caz un câine
care te linge pe față
timpul pierde direcția
vietăți solitare
lipsite de probleme
amintite într-un târziu
Scrisoare din viitor
jungla ne salvează
așteptăm copii
cu tălpi murdare și
genunchi juliți de joacă
un bărbat calcă un melc
fără să-și
dea seama
poate așa arată sfârșitul
nu te așteptă nimeni în locuința
căreia nu i-ai putut spune niciodată
acasă
și e atât de liniștitor
florile au crescut mai mult decât intuisem
și au invadat la scurt timp zona
rămășițe din ce alții ar numi suflet
se răsfiră sub piele
și asta e cea mai nefericită discreție
poți dispărea în orice moment
si e atât de liniștitor
aș lăsa totul în urmă fără să ezit
și nu pentru că ar fi ceva greșit în lume
asta mi-e limpede
sunt sătul să scriu
ca să fiu auzit
de cine trebuie, de cine nu trebuie
aș fi mai mult decât mulțumit
să găsesc
un petec de pământ cu multă iarbă
care să nu-mi aparțină
să-l împart cu toate insectele din preajmă
și plantele crescând lent și natural
pe pieptul meu care poate simți după mult timp
puțină odihnă
nu-mi pot da seama cât spațiu pierd
atunci când nu sunt
printre oameni
sau dacă e ceva deja pierdut
Dani Blanariu (n. 2004) sportiv de performanță, instructor și student al universității Babeș-Bolyai specializarea educație fizică și sport. "Noaptea sunt viu" constituie debutul său editorial.