În seara de 16 mai, la ora 20:00, Sala Studio din București își deschide porțile pentru o întâlnire rară cu esența muzicii și frumusețea tradiției: "Întoarcere la Origini". Scena va vibra prin talentul și sensibilitatea lui Marius Mihalache & The Band, alături de invitatul special Adrian Naidin. Se anunță o călătorie sonoră plină de emoție, rafinament și ecouri ce ne poartă prin mai multe epoci.

De ce Întoarcere la Origini? Ce înseamnă pentru tine acest proiect?

Întoarcerea la origini este o idee care mă macină de ceva timp, în timp ce încerc să înțeleg ce înseamnă a fi român. Arta și cultura sunt, poate, cele mai importante elemente în definiția unui popor.

Este miraculos cum un popor atât de tânăr a reușit să-și creeze o identitate muzicală împrumutând din mai toate genurile: un pic din Orient, un pic din Occident, un pic din muzica rusească, balcanică, germană, chiar și sud-americană sau din jazz… Toate aceste împrumuturi au fost "ornamentate" pe un schelet autohton, rezultând astfel identitatea românească.

Prin acest proiect, aș vrea ca publicul să înțeleagă genialitatea acestui popor: felul în care reușește el, printr-o sinteză muzicală, să creeze muzică românească.

Ce poveste spune cel mai des țambalul tău fermecat? Nu cumva l-ai găsit pe malul mării, într-o vară ploioasă?

Nu l-am găsit pe malul mării, deși îmi place imaginea. Ce poveste spune țambalul? Orice om care alege să meargă pe drumul artei își alege un instrument pentru a se putea exprima. Unii aleg o pensulă, alții un pix, alții un instrument muzical. Acestea devin o prelungire a noastră, a ideilor, a valorilor și a credințelor noastre…

Muzica nu este nici frumoasă, nici urată; ea este utilă. Pentru că ea comunică cu lucruri pe care noi nu le putem controla, cum ar fi emoția. Muzica ne poate face să plângem sau să râdem, ne pune pe gânduri, ne transmite mesaje subliminale, ne transportă în timp și așa mai departe…

Toate acestea n-ar avea niciun efect dacă în spatele lor nu ar fi un om. Un om pe care, prin intermediul operelor sale, reușim să-l cunoaștem chiar dacă nu l-am întâlnit niciodată. Un instrument spune povestea în care noi credem și pe care vrem să o împărtășim lumii.

Unde te simți acasă?

Acasă mă simt acolo unde sunt cu familia mea, cu muzica mea, cu publicul meu și cu limba mea…

Care este cântecul care te definește?

Este foarte greu să mă definească un singur cântec, pentru că noi, oamenii, avem diferite etape de dezvoltare, diferite stări și diferite emoții… Muzica își face efectul dacă vine în întâmpinarea emoției și a valorilor în care crezi tu în acel moment. Dacă nu, nici măcar nu o observi.

Muzica spune totul despre noi. Nu putem asculta decât muzica pe care o validăm, cea care ne reprezintă valorile, educația și tot ceea ce însemnăm noi. Eu am momente când ascult muzică foarte tehnică, cântată impecabil, sau muzică cu mesaje care îmi confirmă propriile valori. Așa funcționează muzica. Din acest motiv este atât de diferită: pentru că noi suntem diferiți

De unde îți vine spiritul didactic?

Nu știu. Îmi plac copiii foarte tare, îmi place să ajut dacă pot, mai ales tinerii. Și mă bucur dacă prin ceea ce spun sau fac, oamenii înțeleg anumite lucruri sau dacă reușesc să îi pun pe gânduri… Cred că latura aceasta generoasă m-a caracterizat încă de mic.

Top 6 instrumente care pot sta lângă țambal.

Orice instrument poate sta lângă orice alt instrument. Depinde foarte mult de cine se află în spatele lui și de abordarea sa. Sigur, fiecare instrument are propriile caracteristici, propria culoare și propria emoție, mai ales că aceste standardizări au intrat în conștiința colectivă a oamenilor.

Povestește-ne puțin despre primul țambal și legătura cu el.

Primul țambal l-am avut la 3 ani. Îmi aduc aminte că, atunci când l-am văzut, m-am suit cu picioarele pe el, crezând că este o masă de jucărie. :) Nu cred că am o "legătură" specială cu el în sensul clasic. Vedeți, pentru mine, muzica nu este o alegere sau o pasiune, este un stil de viață. Nu mă gândesc cum s-a format legătura mea cu muzica sau cu țambalul, așa cum nu mă gândesc ce relație am cu ochii mei… Muzica este un stil de viață și atât. Ea este acolo, în mine, și nici măcar nu mă întreb dacă îmi place sau nu. Nu știu dacă m-am făcut înțeles.

Te-a trădat vreodată? S-a ridicat peste altele?

Nici măcar la trădări nu mă gândesc, pentru că asta ar însemna să las eșecul să mă afecteze. Nu. Am învățat să privesc atât succesul, cât și eșecul cu aceeași indiferență. Niciunul, nici celălalt nu îți arată adevărata dimensiune artistică. Ambele sunt conjuncturale și de scurtă durată în viață. Dacă le iei în calcul, ambele te pot minți! Singurul lucru care poate valida un artist este timpul.

Unde sunt originile tale muzicale?

Originile mele se află în această sinteză cultural-identitară românească. Am câte puțin din spiritul balcanic, din culorile Orientului, multe ornamente din Occident și pasiunea lumii țigănești; toate aceste ingrediente sunt integrate pe acest arbore românesc, născut din nevoia de a-și cânta dorul.

Ce poți să ne spui despre colaborarea cu Adrian Naidin?

Adrian este unul dintre puținii artiști cu care eu comunic foarte bine. Este un artist într-o căutare permanentă a ceea ce înseamnă muzica. Un artist care își pune întrebări și încearcă să răspundă. Este extrem de sensibil și un muzician care, atunci când îl asculți, ți se face pielea de găină… Încerc să aduc în lumina reflectoarelor acea emoție unică ce se naște pe scenă între doi artiști pentru care muzica este un stil de viață, nu o pasiune.

Cum arată portretul țambalului tău?

Țambalul este acel instrument prin care eu mă fac înțeles. Este vocea mea către oameni. Prin el și prin muzica mea mă puteți cunoaște, puteți iubi sau nu ceea ce fac. Și nu uitați: muzica pe care o ascultați spune totul despre voi!