OPTm
nr.crt.

Omul care poartă un semn fatal ajunge un fel de avertisment pentru ceilalți. El este excepția care dă semnalul dezordinii, strică armonia. Chiar și când este vorba despre prinți cu stea în frunte, tot spre harababură se merge, căci de cele mai multe ori personajul e vânat, ucis, căutat etc. Ca să nu mai vorbim despre excepția care coboară regnul, prin particularități animaliere, de exemplu, ori prin accidente genetice, ca în cazul lui Platanos:), văzute de cele mai multe ori ca urmări ale unui ...

M-am întrebat de multe ori dacă a fost noroc sau ghinion curat să-l întâlnesc tocmai într-o bodegă mizerabilă din gara orașului S. Nu vreau să numesc acel loc, pentru că mi-a spus că vine destul de des pe acolo atunci când are nevoie de puțină liniște și că nu-i plac oamenii superficiali și gălăgioși, a repetat-o de câteva ori în cele trei ore, sau atâtea cred că au fost, dacă mă uit pe biletul de tren, pe care încă îl păstrez.

Habar n-am de ce mi-a făcut semn să mă așez la masa lui, l-am zărit ...

Prin Copou sunt niște castani foarte bătrâni, mă rog, erau, că n-am mai fost de multă vreme pe-acolo, iar dacă te uiți cu atenție, printre frunzele lor, o să vezi niște ochi mari, care sorb orice mișcare a străzii, de la fostul Conservator până la căminele din Pușkin și mai departe. Eu i-am văzut niște ani buni, fără să știu ai cui sunt și ce caută-acolo. Până într-o zi, când m-a pâsâit - Zenob, a zis el, stai puțin să schimbăm câteva cuvinte. Așa l-am cunoscut pe Călin Ciobotari, un tip eteric, ...

În cunoscutul său eseu despre fantastic inclus în Dicționar de idei literare, Adrian Marino amintea faptul că, din moment ce ruptura implică negația, "definiția fantasticului implică în mod necesar o serie de determinări « negative », de ordinul unor imposibilități sau anormalități latente ori manifeste. Din această cauză, vocația fantasticului se relevă, figurat vorbind, de esență « demonică »". Și tot din această cauză, desigur, mare parte din ficțiunile noir ale fantasticului din secolele ...

Locuiesc într-un crin (I)

Înspre tine duc mai multe cărări:

degetele lungi și de culoarea lămâii,

sânii abia treziți din somn. Și cearșafurile

pe care le-ai învolburat toată noaptea.

Eu locuiesc într-un crin și tu ești crinul acela.

Celulele mele te iau în brațe cu o mie de brațe.

Foamea mea este de carne tânără,

îmbrățișările mele sunt carnivore!

De când te-am luat în brațe am dat în mintea crinilor.

Doamne, mi-a căzu ...

E un roman de 550 de pagini care a câștigat premiul Goncourt în 2018 și eu zic că l-a meritat, așa, din start, o spun, ca să se știe impresia mea generală. E o carte a adolescenților – a tinerilor din Franța, în anii ‘90, a relațiilor dintre ei, dintre ei și părinți, și mai e o carte ce vrea să vorbească despre sistem, despre lupta cu el, despre progres și despre cum se simt oamenii dați la o parte dacă nu se adaptează și dacă nu se supun.

Mult timp, cel care domină romanul este Anthony, un p ...

După mai bine de cinci decenii de regimuri totalitare în care lupta pentru statura socială a fost privilegiul celor care nu erau obligați să lupte pentru supraviețuire, nu e de mirare că România își găsește cu greu reperele. Primele mele tangențe cu literatura memorialistică și sistemul carceral comunist m-au năucit din două motive. În primul rând, nu înțelegeam cum indivizii pot să decadă atât de mult moralicește încât să adopte un comportament subuman cu semenii lor, chiar adversari fiindu-le. ...

Telefonul sună înfundat. Adelina lăsă cartea lângă cana cu ceai de iasomie, le va face o poză pentru Facebook după ce vorbește, și se duse să răspundă. Număr necunoscut.

​ — Doamna Adelina, eu sunt. Ștefi, vecinul.

​ De fiecare dată se enerva când o lua prin surprindere vocea gâjâită a bețivului curții, de fiecare dată își propunea să-i salveze numărul în memoria telefonului. De fiecare dată uita. Era îngrijorată de capacitatea ei de concentrare diminuată, simțea tot mai des că pierde controlu ...

Articolul de azi are drept țintă curajul, sub diversele sale forme. Cu siguranță avem cu toții reprezentări ale acestei calități. Hercule, Tezeu și Ahile vin la pachet în sensul acesta. Totuși, în societatea modernă, omul s-a cam schimbat la nivelul perceperii miturilor și legendelor, astfel că el este pus în situații de altă natură decât lupta cu ființele magice sau războaiele de apărare a unui ideal de frumusețe și dreptate. Cum putem înțelege însă curajul într-o lume absorbită de progres mate ...

Nu cunosc această mare: lumina e un deșert

Unde plutesc miasmele și fantomele

Și resturi de rugăciune ...

                                  Din tencuiala murdară

așchii mărturisesc

O măreție străveche rănită

De reprimări, de lacrimi tulburi

De la balcon cu lentoare până-n fereastră

Unde soarele crud al lunii aprilie se aprinde și arde

Întrebări, semne și amenințări.

Neliniști hămesite în piept 

Fără milă și fără oboseală te caută

Vorbesc cu tine și nu-ți spun nimic

Și tu îți mișt ...

După "intervenția" postmodernismului în spațiul literar și teoretic românesc, amplele narațiuni moderniste (care respirau un aer al ecumenismului) se pulverizează în micro-narațiunile identitare. Însă realitatea "democratizării" romanescului (postmodernismul literar fiind, adeseori, denunțat drept un sibaritism bovaric prin sintagme precum "postmodernism fără postmodernitate") este împinsă până la "ultimele" consecințe de către poetica și retorica (post)douămiiștilor. Fie că îi spunem "realism c ...

Poezia contemporană — ce descriere i s-ar potrivi mai bine? Glas proaspăt al lirismului care avea nevoie să uite de cuvântul "stagnare", colecție de momente de inspirație spontană sau comoară nebănuită a stihului românesc? Să fie "stih" cuvântul potrivit pentru a desemna înșiruirea prozodică de concepte, simboluri, dar mai ales adevăruri? "nimic în afara mea/ înlăuntrul meu nimeni" ar fi doar două exemple de astfel de esențe tari, spuse, aparent, prea răspicat. Să fie "vântul care nu mai bate di ...