OPTm
nr.crt.

 Dosar de roman Manuscrisul fanariot

"Nicio poveste nu începe pe prima pagină" - aceasta e prima propoziție din romanul Manuscrisul fanariot, fără a fi doar o afirmație în vânt. În toate cărțile mele există o geografie amănunțită care nu intră integral în ficțiune și a cărei viață continuă dincolo de roman, populată de personaje, care generează alte istorii, cum este cazul morarului rătăcit în Bozărie sau al Maricăi Alba. Deși personaje periferice, ele se întregesc în extra-ficțiune, într-o realitate care este doar a creației, nu și a cății tipărite. Bozăria, fără a deveni un topos în literatura mea, constituie un spațiu de potențare a poveștii. Apare în roman ca refugiu în care se produc libertățile interzise, ca ascunzătoare, dar își continuă viața și dincolo de roman, întregind biografii care au importanță doar pentru mine.

În loc de urările de început de an, vă invit astăzi în laboratorul secret al Manuscrisului, propunându-vă un fragment cunoscut și necunoscut, o hartă ficțională și o video-poveste care vin în prelungirea romanului.

În Bozărie veneai la ultima disperare, când dintele lupului ți-a rupt beregata, când sângele ți-a fost otrăvit. Când nu mai poți. Când nu mai speri. Ești ajuns la deznădejdea de unde se vede hâda indiferență și celelalte păcate. Nu erau cheflii și nici grupuri de vagabonzi ori golănime. În Bozărie nu era loc de stat.

Venea și pleca fiecare, fără să se uite în jur. Nu erau lumini, nu umbla nimeni cu felinar. Bărbați, despre care se zicea că și-au luat lumea în cap, rătăceau prin mocirlele Bozăriei, bezmetici, iar între aceștia un morar care își lăsase agoniseala, casa și idealurile de până atunci, pentru că-l chemase o voce din Bozărie. Nici măcar nu avea pe cineva, nu era aprins după vreo femeie. Ci pur și simplu aventura cu toate părțile ei încleiate de dor îl strigase pe nume. Noapte târziu, iar el era în cămașă, cum adormise, și-așa a tulit-o din casă, pe sub nucii din poartă, prin noroaiele târgului, până în Bozărie, unde a continuat să audă glasul care-l chema. Ani mulți fusese văzut printre mlaștini, învârtindu-se pe la pătuiag, fără pereche și fără astâmpăr, ca o nălucă purtată de vânt.

Manuscrisul fanariot, în curând, o nouă ediție.

Povestea morarului rătăcit în Bozărie și a Maricăi Alba - dar care n-a fost spusă în roman

Fragment din harta romanului - desenată de Bogdan Calciu