Anul 2021, la Opt Motive, la categoria recomandări de poezie a fost un an eclectic. De ce spunem asta? Pentru că s-a citit și s-a vorbit despre stiluri diverse de poezie – românească sau străină – și despre o la fel de largă gamă de perspective asupra poeziei, selecția poeților mergând de la autori consacrați, până la nume noi, debutanții anului 2021.

Marele nume invocat în Opt Motive, la care filologii revin mereu, este Charles Baudelaire, cu Les Fleurs du Mal. Audiobook-ul gratuit, care a circulat pe net tot anul trecut, a fost menționat și prezentat pe numeroase platforme, după ce s-a bucurat de o cronică a poetului Andrew Singer în Trafika Europe Radio, preluată și în OPTm. La aceasta s-au adăugat și articole consistente, dar și traducerile insolite ale lui Ioan Pop Curșeu.

Una dintre aparițiile notabile ale anului a fost revenirea pe scena literară românească a lui Dan Sociu, cu 17 poezii (Casa de pariuri literare), un volum care reunește poezii ale unui posibil alt Sociu. E aici suflul adolescentin pe care-l traversează la maturitate. Tot în seria poeților consacrați se înscrie și volumul lui Claudiu Komartin, Autoportret în flama de sudură (apărut la editura Max Blecher), carte ce adună poeme despre spațiul intim, al căminului familial și care încearcă o împăcare cu figura paternă, a tatălui suferind. Ovidiu Komlod (unul dintre pseudonimele lui Laurențiu Malomfălean) dă și el un nou volum anul acesta, e vorba de Zgardă litere, Curtea Veche. Un volum de poezii destul de accesibil la nivelul semnificației, care abordează teme recurente, dar care poate prezenta interes pentru pasionații de poezie post-2010.

Momente editoriale notabile sunt și aparițiile a două antologii, importante pentru spațiul românesc postbelic, respectiv pentru spațiul italian. Prima este antologia Ion Pop, Ferestre, care adună texte din 1966 până în 2021, apărută la Ed. Școala Ardeleană. A doua este o antologie adresată cunoscătorilor de poezie contemporană străină, cu precădere cea a spațiului limbilor romanice: Poezia italiană de astăzi, în traducerea Smarandei Bratu Elian și a Aurorei Firța Marin, la editura Humanitas.

Poeții tineri sunt și ei bine reprezentați în revistă: Andrei C. Șerban semnează volumul Casa de dincolo de ocean (CDPL), iar Alexandra Pâzgu, prin dă tot ce ai, propune versuri ce chestionează imaginea unei identități în schimbare. Manuscrisul volumului apărut la Tracus Arte, în 2020, a fost câștigător în cadrul concursului de debut în poezie "Alexandru Mușina".

Poeta din Chișinău, Diana Iepure, lansează al treilea volum de poezie - În rest, viața e frumoasă -, la editura Max Blecher, o poezie umană și feminină (nu neapărat feministă). De altă parte, Anca Zaharia (poetă ce publică, deja, constant), în eu n-am trăit războiul (CDPL) ne arată o latură feministă, cu un titlu care poate să ridice câteva luări de poziție.

Un strigăt îndreptat asupra vieții ne propune Șerban Axinte, în Scrâșnetul dinților (editura Cartier). E o poezie-teritoriu al durității, al interiorizării "scrâșnetului". Este de notat și că Alexandru Ovidiu Vintilă a revenit cu un nou volum de poezii, Insectele Imperiului, apărut la editura Charmides, iar Andrei Novac cu o antologie consistentă, De mâine suntem pământ fierbinte, apărută la Paralela 45. Tot la final de an au mai apărut Un viitor care se potrivește trecutului, volumul Ioanei Iuna Șerban (Vellant) și Cartea plantelor și a animalelor de Simona Popescu, recomandate de în mai multe rânduri.

Au mai apărut cronici ample la volumele semnate de Svetlana Cârstean, Teodora Coman, Mihai Kantzer s.a

Revăzând acum poemele propuse, prezentate sau recenzate de revistă, îmi dau seama că sunt suficiente pentru o imagine sintetică a poeziei publicate într-un an de pandemie.