OPTm
nr.crt.

Mi-a venit și mie rândul să fac un top, tocmai în acest număr dedicat lumilor halucinante:  utopii, distopii, paradisuri și infernuri. Prin urmare, mă aliniez și încerc să vă prezint opt prozatori tineri care scriu literatură fantastică.  Bineînțeles, mai sunt și alții, dar pe aceștia i-am citit, i-am cunoscut în varii împrejurări sau pur și simplu proza lor mi-a căzut sub ochi în plimbările mele nocturne pe net.

Allex TRUȘCĂ mi-a plăcut de la prima povestire, pe care am citit-o dintr-un teanc de alte povestiri, la un curs de scriere creativă. Apoi i-am citit și alte scrieri, în special povestiri, dar și romane fantasy, deja publicate. Allex are darul rar de a scrie în registru fantastic, dar cu o înclinație specială pentru detaliul realist. Are atmosferă, frază de maximă senzualitate, personaje care nu se uită ușor. Alege subiecte (unele de factură folclorică dar și mituri urbane ori radiografii ale unor stări aberante) care debutează întotdeauna clasic și merg lent spre un deznodământ metaforic. Aici - o povestire .

Iulia MICU SIMUȚ, după de a publicat numeroase eseuri și studii în reviste românești și străine, dedicate literaturii, în special celei de tip fantastic, a început să scrie povestiri de o factură specială, cu atmosferă densă și stranie, cu descriei veridice și poveste care  ajunge subtil aproape de Materiile întunecate (Philip Pullman). Tensionată, inteligentă, învăluitoare. Oarecum înrudită cu proza lui Tudor Runcanu, alt prozator din Cluj, ca și ea. O povestire, aici.

Serenela GHIȚEANU scrie cronică de carte și studii academice, dar și proză scurtă. Povestirile sale aduc o perspectivă accentuat feminină, cu atmosferă bizară și cu personaje prinse într-un joc mai mult de de idei, decât de situații. Cult, cu trimiteri subtile la proza europeană, scrisul ei seamănă adeseori cu o invitație de a intra într-un joc cu enigme, chei și cu un deznodământ amânat în mai multe rânduri. Dialogurile în notă absurdă îi ies foarte bine. Aici

Marian COMAN este poate primul scriitor de fantasy și de benzi desenate care s-a făcut cunoscut la noi. Am putea spune că este deja consacrat, prin romanele Testamentul de ciocolată (2007), Haiganu. Fluviul Șoaptelor (2015). Dar povestirile fantastice din volumul  Omulețul din perete și alte povestiri fantastice (2019) anunță o maturizare, o despărțire poate de etapa anterioară, abordând un stil care oscilează între proza subiectivă, notația jurnalistică și tematica specifică registrului fantastic. L-am cunoscut în 2017, la Brăila, o apariție neverosimilă, ca și orașul de altfel, dar am descoperit repede în persoana sa un om cald și un scriitor talentat. Mă aștept cât de curând la un roman fantastic, cu acțiunea plasată în mijlocul orașului neliniștit. Aici

Iulia PANĂ, pe care o citisem ca poetă, m-a uluit cu un roman în registru fantastic, cu o poveste împinsă spre absurd și un imaginar fauvist, uneori luxuriant sau de amploare epopeică. Persiflând  romanul american de confesiune feminină, proza ei amestecă devierile epice și convențiile scrisului actual, păstrând în subsol intenții satirice și o ironie  continuă. E un fantastic care merge spre caricatură, dar și o caricaturizare a literaturii. Aici - un fragment.

Cezarina ANGHILAC abordează stilul prozei de mistere, cu elemente de fantasy. Subiectul se derulează clasic, aproape realist, pe parcurs apărând deformări, atitudini sau dialoguri care țin de literatura absurdă, ceea ce păstrează un suspans constant. Construcția atentă și deznodământul pregătit profesionist  sunt două dintre calitățile prozei ei. Am citit o nuvelă mai lungă, intitulată Zi de zi la ora zece, pe care o puteți găsi aici.

Tudor RUNCANU scrie proză fantastică, năucitoare, cu personaje neobișnuite, în construcția cărora fantezia și originalitatea sunt principalele calități. Scrie poetic, pictural, accentuând ambiguitatea, ca metodă epică, la fiecare secvență, treptat, încât de la întâmplarea banală ești tras pe nesimțite în miezul atroce al ficțiunii de atmosferă. Vreau să vă spun că e un scriitor talentat. A scris Cuibul bufniței.

Gabriela FLOREA a făcut un master la Universitatea din București, ocazie cu care am cunoscut-o. Am citit o singură proza a sa, o temă de seminar, pe jumătate reconstituire istorică, pe jumătate scriere în registru fantastic. Scrisă cu o simplitate uimitoare, în formulă epistolară, povestirea emana acea emoție mișcătoare care face diferența dintre compoziția corectă și literatură. Apoi am descoperit-o și ca traducător al seriei semnate Erin Hunter.