Pe 29 aprilie are loc Gala Premiilor Gopo, un eveniment mult așteptat de bucureștenii preocupați de film. Ca și în alți ani, evenimentul va fi un spectacol grandios, derulat pe scena mare a TNB, adică în Sala Ion Caramitru.

Printre nominalizații la LM, se află nume importante și filme cu temă diversă.

De departe cel mai bun film mi se pare Libertate de Tudor Giurgiu, o poveste puternică despre drumul scurt de la revoltă la anarhie. Bazat pe un caz real, din timpul revoluției din decembrie, filmul urmărește cu o tensiune veridică instalarea treptată a noii puteri.

 Cu toată compoziția de pulp fiction, filmul nu cade nicio clipă în zona reportajului. Personajele, puternice și convingătoare, susțin un caracter principal, care este însă și parte a personajului colectiv. Individualizat și tipic în același timp, Viorel Stanase se află într-un acord perfect cu toate celelalte personaje, poziția sa dezvoltând conflictul filmului și lăsând spațiu pentru instalarea noii puteri (Dragoman).

Ceea ce face din acest film unul excepțional construit este însă gradarea episoadelor, de la mica degringoladă la instalarea anarhiei. Dozarea pulsului, dialogurile excelente și permanentul control asupra conflictului fac din această poveste una de studiat în școli.

Filmul este regizat de Tudor Giurgiu și produs de Oana Giurgiu Bujgoi (Libra Film) și Mythberg Films (Ungaria), după un scenariu scris de Tudor Giurgiu și Cecilia Ștefănescu.

Dintre lungmetrajele nominalizate, mi-a mai atras desigur atenția Boss (r. Bogdan Mirică), un film de acțiune, cu accente psihologie și imaginar futuristic, film produs în 2022. Lucrat atent, cu grijă pentru proporțiile episoadelor, filmul aduce un subiect americănesc, fără surprize importante, dar compus și jucat fără derapaje. Derulat fără grabă, cu un vizual venit parcă din benzile desenate, filmul mizează pe un final surprinzător, deși supriza nu este una totală, ci mai curând sugerată în ultim parte a filmului.  Un simbolism pe secvențe, o anumită doză de lirism te fac să empatizezi cu povestea.

Cu mult mai interesant mi s-a părut Warboy, semnat de Marian Crișan. Ceea ce cucerește în acest film este prospețimea acțiunii. Există multe premise să respingi din start filmul (război, viața la țară, subiect previzibil), dar cu toate acestea povestea are un tempo care te ține în fața ecranului, un anumit demers cinematografic foarte natural. Până la finalul, cam apăsat, nu-ți bagă sub ochi idei, nu te împinge spre interpretări.  Dialogul dintre Nicu și american e filmic si convingător. Toată povestea adolescentului rezumă istoria războiului (al doilea), pentru români. Dar, repet, partea care mi-a plăcut rămâne acțiunea fresh, cu suspans natural, și atmosfera veridică.

Filmul MMXX, al lui Cristi Puiu vine cu un un efort suplimentar de compoziție, față de celelalte filme ale sale,  fiind rezultatul uni atelier. Este  un film produs în 2023, despre anul pandemiei, de unde titlul, cu cifre romane. Filmul se compune din episoade disparate,  care aduc fie personaje bine conturate (primul episod), fie dialoguri convingătoare (ultimul episod), în intenția evidentă a descompunerii epice, ca tehnică, dar și ca expresie a căutării unei formule de expresie viabilă.  Este lăudabil efortul de viziune si jocul actorilor (Igor Babiac, Dorian Boguță, Dragoș Bucur, Adelaida Perjoiu, Aurelian Chioveanu, Bianca Cuculici).

Tot la lungmetraje este nominalizat și filmul lui Jude, Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii, în intenție o replică la un film de ani 80, Angela merge mai departe, în realitate o reluare de subiect, realizată printr-un melange de tehnici încercate și parcă abandonate. Câteva scene bine jucate, episoade interesant realizate. Filmul a fost produs recent, în 2023

Un film de debut care tage atenția este Tigru, semnat de Andrei Tănase, o poveste care pendulează între mai multe teme. Aduce în prim-plan povestea unui tigru-animal de companie, confiscat de stat, evdat și vânat. De-a lungul aceste acțiuni se întâmplă toate celelate lucrui care conturează o existență, cu toate nefericirile ei. Dialoguri bune, inserții aproape de reportaj și un nelipsit personaj mohorât, îl aliniază la filmul românesc contemporan.

Spre Nord, 2023, în regia lui  Mihai Mincan, este un film cu dramaturgie elaborată despre străinul cel rău și despre barierele morale ale imigrației. Lung, static, mi-a dat imediat valoarea efortului depus. Punctul forte al filmului este că în rolul principal se află Niko Becker.

Mai sunt nominalizate câteva lungmetraje la varii categorii: Încă 2.0 lozuri *(partea a II-a filmului lui Negoescu), *Dark Age (Tom Wilson), Mammalia (Șergan Mihăilescu), Visul (Cătălin Saizescu) și Taximetriștii (Bogdan Theodor Olteanu).

Pe 29, seara îi vom vedea pe câștigători.