Întotdeauna voi saluta cu bucurie, spectacolele care aduc în fața publicului operele canonice ale literaturii române, reinterpretate sau regândite pentru ca mai tinerii sau mai vârstnicii spectatori, să se bucure de o viziune proaspătă a lor. O idee excepțională a proiectului tnb.edu a fost aceea de a prezenta autorii care au îmbogățit cu operele lor literatura română. Dacă primul proiect a fost cel cu spectacolul Caragiale Altfel, interpretat de către Nicolae Urs, de această dată a fost rândul lui Ion Creangă, interpretat genial de către Vitalie Bichir, să iasă la rampă. Spectacolul Amintiri din Copilărie este un omagiu emoționant, însă în același timp plin de umor, adus autorului din Humulești, ale cărui povești și povestiri au rămas în memoria fiecărui român. Actorul intră în pielea lui Creangă și prezintă câteva dintre momentele celebre ale Amintirilor, nu într-o manieră didactică că la școală, ci cu o virtuozitate actoricească, ca și cum în fața ta ar fi fost chiar autorul original. Există și proiecții preluate din manualul Învățătorul Copiilor, cu precădere din anatomie, și o voce din off care le narează, prin urmare reprezentația are toți factorii, pentru a-l integra pe spectator în poveste.

Această tipologie de spectacol este foarte benefică și pentru cei mici sau liceeni, pentru că îl pot vedea pe Ion Creangă într-o altă lumină, sau mai bine spus îl pot vedea umanizat. Dincolo de felul în care opera este predată la clasă, în momentul când vezi în fața ochilor tăi pe actorul care interpretează poveștile, poți înțelege mai bine creația. Din capul locului menționăm că nu este o montare per-se a Amintirilor, ci un one-man show, prin care ne sunt povestite cele mai importante momente din opera autorului. Ce este de apreciat la viziunea spectacolului, este că nu are nevoie de o scenografie complicată sau de artificii regizorale pentru a se apropia de inima publicului, ci totul este realizat din măiestria actorului. Dacă mai multe inițiative de acest gen ar fi reprezentate pe scena teatrului, cu autori care să povestească despre ei și opera lor într-o manieră atractivă, operele din literatura română nu ar mai fi o corvoadă pentru elevi, iar interesul și curiozitatea pentru teatru ar putea fi stârnită. Privind publicul prezent în sală, se poate vedea că indiferent de vârstă, povestirile lui Creanga încă mișcă ceva în sufletul fiecăruia dintre noi, indiferent dacă am copilărit la țară sau la oraș. L-am putea considera și un spectacol-nostalgie, asta pentru că cu siguranță, ne face pe mulți dintre noi să ne amintim de vremurile copilăriei și de boacănele pe care le făceam atunci. Dincolo de aspectele umoristice, se pot observa și momentele mai dramatice din viața unui copil, cum ar fi dificultățile vieții la țară, sau momentul când Nică nu își dorește să plece sub niciun chip din casa părintească. Aceștia au făcut tot posibilul că indiferent de greutăți, copilul lor să fie cineva în viață, lucru care s-a și întâmplat, el rămânând în memoria românilor chiar și după 135 de ani de la trecea sa în neființă. Dacă Ion Creangă s-ar fi aflat în sala cu siguranță ar fi aplaudat în picioare interpretarea lui Vitalie Bichir. Spectacolul este un omagiu impresionant adus unui autor atât de iubit de cititorii de toate vârstele.