Te-am căutat așa cum ai fost, nu m-am îndepărtat când mi-a fost teamă

că s-ar putea să nu mă parcurgi de la un capăt la celălalt cum trebuie,

nici măcar pe ocolite,

nici măcar pe nevăzute.

am vrut să îți spun mai multe lucruri, dar le-am uitat pe măsură ce creșteam

în spațiul naiv și deschis al timpului trecut

Am crezut că te-am invitat și pe tine,

poate nu m-am exprimat cum trebuie –

nu dorm ca să mă trezesc,

nu visez ca să uit,

nu iubesc ca să plec din mine

iubesc pentru dorul de a fi inocent

alături de cineva

Momentul cel mai vulnerabil dintre eu și acum

ai fost tu.

Jurnal IX

îmi deschid jurnalul la o pagină nouă

încep să mă gândesc la ce am făcut azi

și cum să încep;

pe cine am locuit?

unde (m-)am înlocuit

sinele cu altul

timpul cu tratatul

despre alți demoni

și alți turiști triști

care m-au salutat azi

chiar mi-au cerut indicații

cum să ajungă la cel mai frumos loc din oraș

le-am spus că nu am văzut așa ceva până acum

și stau deja de prea mult timp aici;

așa că s-au așezat cu mine la masă,

am povestit și am băut cafele liniștiți

când era timpul să plece

mi-au spus – "chiar aici..."

și în urma lor au lăsat o hartă

care indica înspre

inima mea

pusă pe hârtie.

Maraton

Mă alerg în jurul propriei cozi

de posibilități.

Azi pe cine aleg?

Pe mine cea din miazăzi.

Poate

Pe mine cea de niciunde?

Altădată.

Pe tine nu pot să te aleg

pentru că tot continui

să te alerg

din mine.

Îmi (re)simt vârsta. 25 de ani problematici.

Înțepenită dimineața, când totul e proaspăt

Agitată când lumea e tăcută

și eu ar trebui să stau, să urmez, să ascult.

Cred că știu multe, dar nu mă știu suficient de bine

Exprimarea prin elipsă e motto-ul meu.

Direcții contradictorii

Să ne imaginăm împreună utopii.

M-aș crede pe cuvânt că vreau să văd

O oglindă pentru fiecare pas

al fiecărui om.

Așa, oamenii nu s-ar mai simți singuri,

ci ar fi însoțiți de viitor

prin strâmtorile eului.

Dar realitatea are căi de promovare a banalității

care te surprind,

te răstoarnă departe

nici nu mai ții minte că există un final.

Cum ar fi ca fiecare apăsare de călcâi pe asfaltul moale

să fie un oftat al tuturor pașilor

pe care nu o să-i faci vreodată?

Tu ai direcția ta, dar uneori timpul

te împinge în alta.

Cercuri

Aleg atentă cuvinte

care să mă facă

să mă simt în viață.

Alerg de la un capăt

la altul

al amintirii

despre propria-mi postfață.

Mă văd, mă simt

sunt singură?

Urmele transversale ale gândurilor mele,

neîntrerupte de nimeni

altcineva – doar spațiul atât de plin dintre cuvinte.

Uneorimi-arplăcealimbasăfieașa

Am avea mai multe îmbrățișări decât rupturi.

Ce avem de spus poate încăpea foarte bine

în pauzele dintre Eu, Cine, Lume.