OPTm
nr.crt.

Mi-e greu să înțeleg dorința unora de a se numi, singuri, scriitori. Mulți publică sub egida unor edituri obscure texte care nu sunt nimic altceva decât un clișeu teribil de prost. Mai mult, închipuiții scriitori nu s-au atins în viața lor de vreo carte de gramatică a limbii, iar frazele lor par a fi căzute inconștient pe pagini. Nici nu aduc în discuție procesul editorial, care se dovedește de-a dreptul înspăimântător chiar și pentru un ochi neavizat.

Răbdarea, la rândul său, este o chestiune ...

Lucram într-un birou mic, cât un antreu, unde orice conversație telefonică devenea bun public. Eram patru inspectori, așezați la patru birouri, două perechi de fapt, despărțite de un culoar cât să treacă cineva în poziție de scrumbie uscată.

Dintre noi toți, Mugurel atrăgea toate privirile. În ciuda numelui, era un tip foarte impunător, în primul rând pentru că era înalt și burtos, iar în al doilea pentru că avea o față de căpcăun: urechi clăpăuge, nas căzut peste buzele complet îngropate și-o ...

Care este pentru tine cel mai important motiv de lehamite? Ce-ți taie cheful de scris, de acționat, de vorbit?

Dubla măsură și dublul standard mă fac să-mi pierd cheful în general.

Ai spus vreodată adevărul crud despre creația unui scriitor contemporan în viață? Ce s-a întâmplat? Există vreun scriitor care să accepte o opinie negativă despre opera sa?

Da, de două ori am spus pe un ton poate prea tranșant că nu mi-a plăcut o carte și am adăugat câteva argumente. Nu sunt prietenă cu ...

Vineri seara ne vedem la Filipescu-Cesianu, pentru gala de premiere. E al doilea an în care dăm premii. Ieri seară am ieșit la o terasă și am trăncănit despre preferințe și alegeri. În primul rând despre categorii: care dintre ele credeți că a adunat cele mai multe voci? De fapt au fost două: Cel mai bun final și Cel mai bun personaj. Sunt două premii cel puțin interesante. Când citești un roman ești atent la personaj, pe care îl și ții minte cel mai mult. Ce-ți amintești din romanul *Un vea ...

Seara decernării Premiilor Ficțiunea se apropie cu pași repezi. Este un moment mult așteptat și deja îmi imaginez magia grădinii Palatului Cesianu, seara, la început de weekend, copacii în plin verde și zidurile vechi, învăluite de farmecul verii, care vor capta ecourile vorbelor noastre. Deja, în acel moment, fiecare dintre noi, cei din juriu, va ști care este câștigătorul ales dintre cei nominalizați pentru fiecare categorie și vom fi cu toții pregătiți pentru sărbătoare.

Pentru mine, să fac ...

Romanul lui Radu Paraschivescu, Podul Diavolului, ne invită la o călătorie într-un ținut idilic din Franța rurală, numit Saint-Cirq-Lapopie. Romanul este un policier parodic, scriitorul ne face cu ochiul în timp ce mânuiește cu dexteritate canoanele genului. Chiar și în acest ținut de basm există, ca pretutindeni, răul și personaje cu secrete întunecate.

Din recuzita policierului clasic, scriitorul preia toposul micii așezări rurale în care secretele (și blesteme vechi de secole) și derapaje ...

Motto:

"Într-o zi vom găsi ceea ce căutăm. Sau poate că nu. Poate vom găsi ceva mult mai bun."

Julio Cortázar

— Domnule, eu sunt un om rațional! Ți-am mai spus și săptămâna trecută să termini cu bazaconiile astea și să mă lași în pace. Vezi-ți de treaba ta! Uite cum îmi pierd eu timpul cu tine!

Profesorul își strânse lucrurile, îndesă grăbit câteva foi în servieta ponosită și părăsi încăperea. Coborî grăbit treptele de marmură ale facultății și ajunse la parter. Forfota din hol îl ameți. ...

O sută două. Afișajul intermitent se oprește. Cobor scârbit de pe cântar. Îmi trag blugii pe mine cu suplețea unui urs abia ieșit din hibernare. Caut un pulovăr, îl îmbrac. Îl trag insistent în jos, pe sub burta revărsată peste curea. Enervare inutilă la care nu renunț pentru că asta ar necesita efort. Nu mai sunt genul care să facă efort. Îmi ud mâinile și le trec cu mișcări zbuciumate printre firele de păr zbârlite. Apăs în creștetul capului, trag de o șuviță înțepenită pe orizontală. Din repe ...

De curând, adică anul ăsta, la început de aprilie, a apărut într-un format foarte îngrijit, cu coperți cașerate, printat pe hârtie dublu-cretat lucios și cu o grafică și ilustrații deosebite aparținând lui Khoren Hakobyan, cartea "Basme armenești de la Moș Suren".

Moș Suren, alias Suren Muradyan, educator, scriitor, dramaturg și poet, este autorul a peste o sută cincizeci de cărți, basmele, poveștile și poemele sale fiind răspândite pe tot teritoriul Armeniei și dincolo de granițele pământului ...

Asociația Creatorilor de Ficțiune (ACF) & revista Ficțiunea OPTm promovează forme hibride ale artei, considerând că limbajele creatorilor se află în armonie, iar granițele tradiționale au intrat de multă vreme într-un proces de dizolvare. Tocmai de aceea, Premiile FICȚIUNEA, ajunse la a II-a ediție, își propun să recompenseze artiști valoroși din varii domenii, pentru detalii, pentru noutăți excepționale, pentru realizări care fac parte din marea schimbare pe care o parcurgem.

Propunerile v ...

Declarația de iubire a Grușenkăi față de Aleoșa îl îndepărtă de subiectul nocturn. Urmări întâlnirea dintre cei trei, până acolo unde Aleoșa se smulse din tăcerea durerii lui, după moartea părintelui Zosima, și, cu un vizibil efort, îl execută pe slugarnicul și malițiosul Rakitin printr-o vorbă de adevărat duhovnic: "Acest suflet de femeie nu este încă împăcat și el trebuie cruțat... în acest suflet s-ar putea afla o comoară". Lui Orlando i se păru ca o rostire liturgică. Era un elogiu adus unei ...

Ciucurii aurii de la capetele umbrelelor tapițate cu satin roșu fremătau sub rumoarea terasei arhipline. O chelneriță își drese vocea. Ochii ei glaciali zăboveau asupra grămezii de șervețele mototolite de pe masa din fața mea. Mi se adresă:

— Vă mai aduc ceva?

— Încă un ceai Oolong, vă rog.

Mi-am ridicat cana, în timp ce priveam cu nerăbdare spre intrare.

— Întâlnire importantă? întrebă ea, oferindu-mi o mostră din forța deplină a zâmbetului ei impecabil de servicii pentru clienți.

— Ceva ...

Despre ce scriu prozatorii români? Întrebarea se referă exclusiv la literatura contemporană și are ca scop o bursă a subiectelor. Deci, nu vizăm o sistematizare implicită a romanelor contemporane, ci o prezentare pură și atentă a SUBIECTULUI; fără intervenții mediate de tipul cronicii și/ sau al recenziei. Fără acele laude care acoperă cu totul un roman, încât e imposibil să știi cu adevărat despre ce e vorba acolo.

Simt că e nevoie de un asemenea exercițiu, că accentuează și, totodată, v ...