OPTm
nr.crt.

Criza hârtiei, care se ivea anul trecut prin noiembrie (se pare că tensiunea încolțește în toate crizele pe final de an și se acumulează treptat pentru a exploda la sfârșitul iernii sau primăvara) m-a făcut să îmi amintesc un moment destul de îndepărtat. La sfârșitul clasei a patra veneau la rând, în manualele de matematică de la începutul anilor 2000, așa-numitele ,,probleme de perspicacitate", cu aerul lor lejer, de vacanță. Una dintre ele, pe care, iată, n-am uitat-o până azi, suna astfel (ap ...

Doina RUȘTI

Radu Aldulescu s-a născut de Sfinții Petru și Pavel, adică de ziua fructelor, mai ales a celor din care se scot alcooluri tari. Prin urmare, la sfârșit de iunie, mai precis în seara de 29 iunie, ne strângem să vorbim despre literatură.

Firesc, năvalnic și rudă bună cu "poeții viscerali" ai lui Roberto Bolaño, Aldulescu este prozatorul care a deschis poarta la finalul comunismului, aducând cu el "floarea albă" de pe câmp, despre care cântă mai sus. Mulți ani, Radule, cu proză și ...

Niciodată n-am fost atras de mare. O fi gena danubiană de vină, trebuie neapărat să văd o întindere de apă tivită cu maluri și meandre? De fapt, omit o nuanță importantă: ceea ce-mi jenează relația cu marea este cultura litorală – desantul populației pe plaje, turismul-amfibiu ce face adesea din prima linie a apelor teritoriale o veritabilă cocină hormonală. Și când scriu asta, nu mă refer doar la România, ci la un soi de "litoralism" universal.

Așadar, sunt trei lucruri care îmi vin în minte c ...

Ultima dată am citit antologia Povești misterioase cu femei și alte vietăți (Prefață de Catrinel Popa, Litera, București, 2022), care cuprinde toată proza Ioanei Drăgan, într-o formulă editorială care oferă o imagine de ansamblu asupra evoluției formulei narative care o va consacra pe autoare. Ascuțișurile lucidității prozatoarei investesc textele cu forța unei priviri scrutătoare, care scotocește prin cotloanele realității, ca apoi să sintetizeze întreaga experiență în fraze concise, percutan ...

M-am înscris la doctorat în 1990, când s-au scos la concurs primele posturi de asistenți și primele locuri la doctorat de după "blocada" din ultimul deceniu comunist. Îndrumător l-am avut pe proaspătul profesor "plin", promovat "cu salt" de la gradul de lector, peste cel de conferențiar, și proaspăt conducător științific Nicolae Manolescu, fostul nostru însoțitor de la Cenaclul de Luni. Cred că Mircea Cărtărescu și cu mine am fost primii lui doctoranzi. În partea a doua a anilor '80 insistasem a ...

Cărți promovate

Alberto Manguel- Istoria lecturii, Nemira 2022

Mi-am cumpărat-o totuși pentru a face pereche cu Toți oamenii sunt minicinoși (Baroque Books &Arts, 2013), din care drept să spun păstrez doar titlul. E o istorie subiectivă a lecturii și indirect un elogiu adus cititorului, iar piesa de rezistență este, cum scria undeva - entuziasmul. Nu e o carte formativă, nu e un eseu de tip filozofic, ci mai curând întâlnim un om care povestește altor oameni, de teamă ca experiența lui ...

primul milion de dolari l-am făcut din chetă

asta pentru cei care se miră & pentru curioși

pentru că de obicei așa spun marii afaceriști ai lumii nu mă întrebați de primul milion, de restul vă spun

ei bine eu nu-s afacerist, primul milion e din chetă iar restul din vise, dar vă jur, sunt atît de bogat

că nici nu mai visez, deja de milioane jde milioane mă întorc de pe o parte pe alta & mă gîndesc la tine

milionăreasa mea, cu țîțe mici, spuse bubițe dar ca ...

Alerga în spatele ei, pe aleea pietonală ce ducea spre piața centrală. Trecuse de ora opt, soarele oscilase puțin între cele două coline, deasupra lacului, apoi se lăsase pe-o parte, spre vest, pe jumătate adormit. Dacă se grăbeau puțin, aveau să-l găsească, precum în atâtea alte seri, prins în stufărișul mocirlos de pe lacul cel mic. O privea protector, alergând mereu către ea, în ritmul impus de pașii ei. Pe podul care traversa lacul cel mare s-au intersectat cu un lung alai de bicicliști, apa ...

Povești misterioase cu femei și alte vietăți, Litera, bpc, 2022

Încă de la debutul său editorial în tulburii ani '90 cu volumul Vietăți și femei (Cartea Românească și Asociația Scriitorilor din București, 1997), proza Ioanei Drăgan a adus în peisajul literar românesc un suflu de prospețime care nu putea să treacă neobservat. Cartea a stârnit deopotrivă interesul publicului și al criticii (dovadă că a fost răsplătită în anul următor cu premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România ...

Mona are o ezitare înainte de a chema liftul care se pare că e undeva pe la etajul zece. Se uită în spate. Nimeni. Își potrivește cu grijă geanta pe umăr urmărind zgomotul cablurilor de la lift. Se mai uită o dată în urmă. E stresată, poate doar foarte obosită, are senzația dezagreabilă că o urmărește cineva din întuneric. Inima începe să-i bată mai accelerat ca de obicei, ar da orice să fie acum în casă. În sfârșit liftul ajunge. În clipa când pune mâna pe ușă e îmbrâncită cu brutalitate din sp ...

Romanul lui Mihail Victus începe misterios: Toate păcatele noastre. Titlul ne pune pe gânduri și ne invită la o meditație serioasă asupra părții noastre mai... obscure. Toate păcatele? Chiar toate? Inclusiv cele ce păreau de nemărturisit?

Probabil acestea ar fi fost și gândurile Irinei, tumultuoasa protagonistă din tumultuoasa confesiune narativă. În ciuda faptului că personajul ne atrage încă de la primele cuvinte prin sinceritate. Irina este sinceră. Apelează fără preget la tehnica narativ ...

Și evit glumele legate de întârzierile de pe tabela cu plecări/sosiri, pentru că nu ăsta e scopul. Mersul cu trenul reprezintă o evadare din realitate și o opțiune pentru a ne regăsi cu literatura. Este singurul mijloc de transport care îți oferă iluzia libertății. Pe scaunul din compartimentul x ești tu, cu o pereche de căști înfipte-n urechi, cu un roman în mâini, citind. În jurul tău, tinerii cu telefoanele pornite, scrollează diferite aplicații social media. Puțin mai în față, un laptop ru ...

Despre ce scriu prozatorii români? Întrebarea se referă exclusiv la literatura contemporană și are ca scop o bursă a subiectelor. Deci, nu vizăm o sistematizare implicită a romanelor contemporane, ci o prezentare pură și atentă a SUBIECTULUI; fără intervenții mediate de tipul cronicii și/ sau al recenziei. Fără acele laude care acoperă cu totul un roman, încât e imposibil să știi cu adevărat despre ce e vorba acolo.

Simt că e nevoie de un asemenea exercițiu, că accentuează și, totodată, v ...