OPTm
nr.crt.

 Animalul fabulos care a întreținut imaginația Evului Mediu, venit din India, se zicea, era invocat mai ales pentru puterile miraculoase ale cornului său ‑ ceea ce constituie și principala particularitate. De aici și numele: monokeros (gr.), unicornis (lat.), alicorna (it.), licorna (gal.) și gednorozecz (ilirică).

Mitul cornului benefic are rădăcini adânci și deconspiră un cult al recipientului sacru, perpetuat în diverse epoci și culturi: potirul din corn de cerb al lui Orfeu, cu ...

Cu sărbătorirea lui Cantemir în 2023, ficțiunea întâlnește realitatea. Se cunoaște cu precizie data morții sale: 21 august 1723 ; comemorarea a 300 de ani de la acest moment nu comportă discuții. Cei care au lansat "Anul Cantemir" n-au vrut să țină seama însă de discuțiile controversate ale istoricilor privind data nașterii! Desigur, mulți acceptă, fie din comoditate, fie pe baza unor argumente anul 1673, motivul marilor ceremonii aniversative din 1973. Dar s-au exprimat și alte opinii, realitat ...

Între corectitudine (a)politică și incorectitudine la fel de (a)politică, ar fi bine să ne suflecăm mânecile, să luăm din cuie secerile și ciocanele, pardon, tastaturile, să le ridicăm și să le aruncăm (dacă ne simțim fără de păcate, puri-ficați), adică să rescriem Totul (dacă suntem în stare), că oricum mai toate se tot rescriu (sau se traduc, tot o formă de re-scriere!), numai de-am avea talentul unui Michel Tournier, să-l repovestim pe Robinson Crusoe!

Să începem cu "Țiganiada" sau chiar cu ...

Ca martor întârziat al comunismului, mă întreb cum trebuie să fi receptat cititorii anului 1960 prima traducere la noi a romanului Domnul Președinte de Miguel Angel Asturias, apărută în plin regim Dej, când deținuții politici nu erau încă eliberați, când arestările în miez de noapte erau la ordinea zilei (ca să zic așa), când închisorile funcționau ca regim de exterminare bine uns, așa cum sunt descrise foarte impresionant și în romanul lui Asturias (reeditat acum la Curtea Veche). Cititorii a ...

23.

Aram era prietenul meu armean. El mă ajuta la desen, eu îl ajutam la engleză și rusă.

Multă, foarte multă vreme, mă suna de ziua mea. I-au trebuit cinci ani ca să intre la facultate, dar acum e inginer.

Cu o seară înainte să plece la armată, Aram a trecut pe la mine și mi-a încredințat poemele lui scrise de mână: un caiet jerpelit, scris cu cerneală albastră. Cu rimă.

Am vorbit până în zori, așezați pe dormeza de medic a tatălui meu.

M-a întrebat dacă am iubit pe cineva în liceu ...

Receptarea lui Mircea Cărtărescu în spațiul literar românesc este cel puțin bizară. Există multe voci care, fără să-l fi citit, se grăbesc să-l urce pe un piedestal. Și, de asemenea, și mai multe voci care, tot fără să-l fi citit, abia așteaptă, cu barosul în mâini, să-i distrugă piedestalul.

În ce mă privește, nefiind un fan împătimit al lui Mircea Cărtărescu, precum tinerimea din Medellín, Columbia, de pildă, dar nici un detractor ambulant (cum am văzut că se poartă, din păcate, chiar printre ...

Sunt în clasa a IX-a la liceu, câțiva dintre proștii clasei mă întreabă dacă pot să mi se adreseze cu apelativul "Țigane" în loc să îmi spună pe nume. Am un nume complicat, mi l-au dat bunicii, cred că vine de undeva din Rajahstan sau din Punjab, mă cheamă Adrian-Nicolae. Îi înțeleg că le era greu să îl pronunțe, s-ar fi murdărit la gură cu respect pentru mine. Se gândeau că voi accepta doar pentru a fi acceptat în grupul lor. În copilărie i-am bătut pe câțiva pentru că mă făcuseră "țigan", ma ...

"Zăcură înfrânți, în vast abis de foc

Zdrobiți, dar tot nemuritori."

​ John Milton – Paradisul pierdut

Se jucau de-a v-ați ascunselea și chiar atunci, când Nicolae s-a pus cu fața la copac și toți au fugit care încotro să se ascundă, a simțit o strângere de inimă, ca și când prietenii săi ar fi plecat definitiv din viața sa. De fapt, chiar asta s-a și întâmplat. În acel an, fusese ultima dată când ieșiseră împreună la joacă.

Își trecu mâinile peste coaja zgrunțuroasă a salcâmul ...

Dacă aș fi curatoare, aș pune portretul lui Lotte alături de Fata cu cireșe a Evei Gonzalès. Nu pentru că ar exista conexiuni vădite între cele două – prin "cele două" înțeleg "cele două picturi", "cele două pictorițe" – ci pentru că, deși sunt atât de diferite, rezonează cumva. E o tristețe în ochii Evei Gonzalès care a acceptat provocarea Maestrului Manet să-și facă autoportretul ca slujitoare, cu mânecile suflecate, de parcă ar fi preferat să scoată sâmburii cireșelor și să se nădușească deas ...

Malnata (traducere din limba italiană și note Diana Calangea, Editura Litera, București, 2023), superbul roman de debut al italiencei Beatrice Salvioni, se citește efectiv pe nerăsuflate, și asta nu numai pentru că este scris într-un stil de o naturalețe și o expresivitate aparte, perfect adecvat poveștii plasate în Monza anului 1935 și care are în centru prietenia extrem de puternică între două adolescente, Francesca și Maddalena, zisă Malnata și considerată un fel de vrăjitoare modernă, "un ...

Mihai Caracostea zis Aragea a luptat ani grei pe front cu divizia vânătorilor de munte. A plecat înainte să se nască bunica mea Cornelia, cam pe la sfârșitul anului 1917 și s-a întors când ea avea trei ani, în jurul anului 1921.

Într-un scurt răgaz a apucat să viziteze biserica Sfânta Sofia și de multe ori povestea asta în familie cu mândrie. Superiorul lui era un căpitan grec care îl simpatiza pentru că era isteț și muncitor. Străbunicul fiind slab și scund, grecul îl striga Pedhi[1].

Într-o ...

Popa Violeta

(Prop Cireșe)

Au trecut câteva zile de când am văzut propunerea săptămânii. Cum de n-am reușit să stau jos, să iau tocul, să scriu? N-am vrut? N-am putut?

Șocul a fost prea mare. Vederea lui Lotte m-a pleznit în frunte, cu mare durere: "Simț enorm și văz monstruos" părea să strige din toate încheieturile...Vorba lui Nenea Iancu mă împroșcase dintr-odată cu sângele cireșelor...

Am chemat atunci în ajutor o amintire: nebunia acelui cules de căpșune de prin anii ’90, cu ului ...

Știu, știu, la fel ca sfârșitul verii, începutul de toamnă vine la pachet, de obicei, cu o lâncezeală culturală cumva firească. Întrebări auto-blocante de genul De ce să mai scriu ceva cât de cât decent, taman acum, când toată lumea (bună) încă este în vacanță? ori Pe căldura asta toridă, cine își mai pierde vremea cu recenzioarele sau cronicutzele de doi lei, în loc să citească direct cărți ușurel-răcoroase?!, plus alte asemenea variații neaoșe ale eternului Cui bono?, încep să îi macin ...

În primul articol am încercat să teoretizez poziția Ghiocelului la nivel de literatură generală. Acum, ușor, ușor, voi reveni la literatura de specialitate și la literatura tinerească din facultăți sau literatura generaționist-universitară.

Privitor la literatura de specialitate, lucrurile sunt extrem de împărțite: o dată pentru că studiile făcute chiar relevă adevărul absolut și a doua oară studiile nu sunt decât niște nișe pentru obținerea diferitelor gradații din sistemul educațional. Oricât ...

Dar care este miza istoriei? Consemnarea evenemențială (spre deosebire de Vermeer) are un set de repere cu totul diferit, funcționând pe principiul evocării, reprezentarea operând în redarea evenimentului istoric. În vreme ce Vermeer accentua texturile si formele, urmărind mai degrabă tehnica, pe Goya, de pildă, îl interesează evenimentele. Unghiul, perspectiva contribuie în configurarea evocativă. Aici memoria angajează reprezentarea în slujba dimensiunii sociale – concret, în cazul conflictelo ...

Povești

A fost odată ca niciodată o perioadă inocentă din viața umană, o perioadă care își lasă amprenta mai mult decât pare, o perioadă a cărei trăire reverberează necontenit înăuntrul oamenilor.

Copilăria

Copilăria, în care totul este posibil, în care ne simțim nemuritori și infiniți, în care totul este o poveste. Copilăria, în care niciun vis nu e imposibil.

Copilăria, primul filtru al vieții prin care cunoaștem lumea. Acest întâi contact dintre copil și viață este unul extrem de ...

O pâclă neagră, densă, împiedica lumina să cadă peste tabără. Aici nopțile sunt mereu întunecate. Optimiștii spun că așa a fost dintotdeauna. Realiștii zic că e așa doar de când a început Războiul. Ce să caute raze calde plutind deasupra unui cimitir săpat cu tunul?

Era o zi ca oricare alta. Plouase de dimineață așa că asaltul fusese amânat. S-a declanșat după amiaza. Soldați obosiți, palizi, hotărâți numai să cadă înaintea gloanțelor au șarjat și s-au prăbușit la pământ fără suflare. Nimic neo ...

Vineri, 1 septembrie – Ambasadorul României în Austria, scriitorul și publicistul Emil Hurezeanu a acceptat invitația de a deveni Ambasador onorific BookLand și a inaugurat, pe data de 1 septembrie, Școala Gimnazială și Grădinița "Marțian Negrea" din comuna Valea Viilor, județul Sibiu. Evenimentul a marcat finalizarea lucrărilor de renovare derulate de Asociația BookLand în perioada octombrie 2022 – august 2023, cu sprijinul partenerilor, comunității și autorităților locale.

Valoare ...