Între corectitudine (a)politică și incorectitudine la fel de (a)politică, ar fi bine să ne suflecăm mânecile, să luăm din cuie secerile și ciocanele, pardon, tastaturile, să le ridicăm și să le aruncăm (dacă ne simțim fără de păcate, puri-ficați), adică să rescriem Totul (dacă suntem în stare), că oricum mai toate se tot rescriu (sau se traduc, tot o formă de re-scriere!), numai de-am avea talentul unui Michel Tournier, să-l repovestim pe Robinson Crusoe!

Să începem cu "Țiganiada" sau chiar cu "Iliada", unde este un război care poate fi comparat, fără a-l mai idealiza cu Elene și alte frumuseți feminine ori masculine, cu ceea ce se întâmplă prin vecini…

Să fim optimiști cu măsură!

Cu "Iliada" se făcea educația vechilor greci, cu educația trebuie începută și re-scrierea: punerea accentului pe individ, pe competiție, sau pe comunitate?

Cercurile de Putere (de la nivel de super-puteri până la orice comună ori cătun - vezi "Oameni de treabă"!) au vreun interes să nu pună profitul pe primul loc? Industria militară are vreun motiv să dispară… pacifist? Dar, clar, situația este mult mai complexă, este ca și când o picătură de apă, chiar și grea, ar putea explica sau schimba Oceanul planetar!

Dar, vorba lui Caragiale, vorba vine, re-scrisă: primesc să se rescrie, doar în părțile esențiale ș.a.m.d., dar nu violați cărțile, lăsați scriitorii liniștiți pe unde se învârt, fără a mări turația…

În ficțiune, Răul este rău, în jurnalism, aproape la fel… oricum, fără cei răi, lipsește intriga…

Este drept că în realitate, răul este mai greu de identificat, deseori este ambiguu..

În schizofrenia mea aproximativă, viața este literatură, literatura este viață: Bunătatea și Frumusețea există, dar a scrie doar cu bunătate și frumusețe este aproape imposibil… A re-scrie frumos (ca la festivalul Mamaia, 60 de ani!!! Se uită cineva din familie, să nu cumva…), înseamnă să nu mai muți canalul la ceea ce se întâmpla la Crevedia…

Ca să nu mai vorbim despre libertatea scriitorului (măcar în scris!). Să ni-l imaginăm pe Stephen King căutând niște personaje bune, numai bune, fără cele care potențează toată literatura sa!

Dar să ne întoarcem și la Constituții, Carta Drepturilor Omului, Cărțile Marilor și micilor religii, unde ar trebui să fie vorba despre iubire, iubire, iubire, empatie, înțelegere, sacrificiu pentru ceilalți…

Scrieți, scrieți, (re) scrieți, dar mai și… Let it be!

P.S. Cine să fi (re)scris cele de mai sus? Un narator sau subsemnatul (sussemnatul?)? Un personaj căzut în patima eseului de atitudine? Care să fie mesajul? Adevărul, Frumusețea, ca într-un poem de Emily Dickinson? Dar nebunia? "Or, adevărul e că dintre bunuri, cele mai de preț se nasc din nebunia cea dată nouă în dar de zei."

Dar ceea ce este de neprețuit? Ironia? A, apropo, chestia cu ciocanele și secerile este o glumă (in)corectă istoric, plecând și de la un manuscris care se numea "Se cerea și ciocanul"! Cert este că uneori ambiguitatea și eschivarea pot fi mortale! Dar totul depinde de individ (câteodată)!