Malnata (traducere din limba italiană și note Diana Calangea, Editura Litera, București, 2023), superbul roman de debut al italiencei Beatrice Salvioni, se citește efectiv pe nerăsuflate, și asta nu numai pentru că este scris într-un stil de o naturalețe și o expresivitate aparte, perfect adecvat poveștii plasate în Monza anului 1935 și care are în centru prietenia extrem de puternică între două adolescente, Francesca și Maddalena, zisă Malnata și considerată un fel de vrăjitoare modernă, "una dintre acele care aduceau peste tine suflul morții. Îl avea pe dracul în ea".

Prin intermediul narațiunii autodiegetice, puse pe seama Francescăi, prozatoarea ne livrează mai mult decât o istorie personală, fie ea și una de o frumusețe complicată nu atât de probele inerente procesului de maturizare pe care eroina trebuie să îl traverseze, cât de convulsiile socio-istorice la care fetele trebuie să fie martore.

Malnata este de fapt o ficțiune complexă, atent construită și cu adevărat ideativă, despre nevoia acută de dragoste, libertate și adevăr într-o lume bântuită de spectre dintre cele mai amenințătoare. Căci, pe fundalul tensionatelor relații dintre cele două fete și colectivitatea care se solidarizează, fără să se gândească prea mult, întru o violență imposibil de motivat ideologic, se conturează, din tușe sigure, desenul întunecat al unei Italii în care fascismul face ravagii teribile, resimțite până la cea mai mică fibră comunitară.

Deși nu ocolește realități dintre cele mai dramatice (de la inechitatea socială și injustiția legiferată la viol și crimă), Salvioni știe foarte bine să evite și tezismul nociv, și tragismul de fațadă, preferând să mizeze pe un discurs convingător – și, în ciuda aparențelor, cât se poate de luminos – despre supraviețuirea posibilă doar prin credință.

O credință genuină, pe care scriitoarea o echivalează în primul rând cu încrederea totală în cel de lângă tine și în Adevărul care, oricâți ar clama exact contrariul, nu poate fi maculat de o Istorie în delir.