Propunerea lansată prin ancheta "Ficțiunii" readuce în actualitatea publicistică o dezbatere care de ceva vreme îi frământă pe cercetătorii preocupați de locul rezervat în literatura română actuală poeticilor memoriei – bineînțeles, în toate combinatiile posibile azi și implicit în formele de reprezentare mai degrabă hibridizate decât pur(ificat)e, precum cele păstrate în formolul criticii tradiționale. Pentru a nu ieși din limitele presupuse de convenția anchetei, voi lăsa însă deoparte necesit ...

Tranziții, trupe, echipe, actori, instalații, muzici (și faze...), aplauze, marionete, păpuși, picioroange, scafandri, astronauți, prinți, prințese, dragoni (verzi), flori, jerbe, coronițe, lumini, costume, paiete, clovni, cutii, ierbare, grădini (botanice), frigidere, voci testimoniale, HOP-stories, microfoane, oglinzi întunecate, piese Lego, baloane, mături, cizme, cufere (cu sau fără povești), mecanisme, cinetice, artificii (de tot felul), iarăși tranziții...

Nu, nu e vorba de vreo *Tablă de ...

Evident că a prinde, într-un text de mai puțin de 600 de caractere, profunzimea celor două premiere la care am asistat la finele lunii iunie este o operație aproape imposibilă. Voi risca, totuși, să o fac, pentru că atât Piese de rezistență de Andrei Măjeri, cât și La cabine de Oltița Cîntec merită cu prisosință orice formă de promovare, chiar și una aproape telegrafică – așa cum, volens nolens, trebuie să fie orice recomandare făcută la cald, până la așezarea și rafinarea (meta)critică a ...

Doina Ruști: Dragă Simona, mă încântă fotografiile tale, pentru că nu sunt simple portrete, ci personaje, cum a fost Velea de pe coperta revistei Ficțiunea,103. De aceea, te întreb: care este povestea personajului tău preferat?

Simona Andrei: Inițial este un fel de Mona lui Sebastian din Steaua fără nume. O prezență fragilă, fugită de acasă, dar suficient de curajoasă încât să încerce să-și caute propria definiție. Apoi se transformă într-o prezență singuratică, izolată de zgomotul lumii, car ...

Dănuț Ungureanu și Marian Truță, Gladivs. Crimă la Colosseum, Crime Scene Press, București, 2023

Cel mai nou volum care poartă semnătura lui Dănuț Ungureanu și Marian Truță, Gladivs. Crimă la Colosseum (după o idee de Marian Truță, Crime Scene Press, București, 2023), încalcă temerar (aproape)norma policier-ului autohton din ultimele decenii, care oferă frecvent narațiunii de bază un ancadrament pur/ predominant românesc, menit a-i susține greutatea printr-o șarjă analitică implicită, d ...

Nu știu cum s-a făcut, dar invitația de a răspunde, punctual, unei anchete "Ficțiunea" pe tema lecturilor potrivite finalului de iarnă ("Ce cărți de proză ai citi în luna februarie?") s-a suprapus peste aceea de a realiza măcar în acest an un top mic (dar mic de tot, distinsă doamnă!, ca să citez din memoria revuistică, dureros de încăpățânată încă, replica unui ins onctuos, uns cu toate alifiile politichiei culturale moldave). De aici, probabil, ispita unor precizări liminare, menite a comp ...

Am spus-o de zeci de ori, am și scris-o în repetate rânduri: încă de când am deschis-o prima dată, am avut certitudinea că "Ficțiunea" este una dintre cele mai atractive, provocatoare și dense reviste din țară. Pentru că m-au încântat imediat diversitatea și prospețimea rubricilor, tinerețea incredibilă a majorității contribuitorilor, entuziasmul nejucat al semnatarilor, dar și seriozitatea cu care, indiferent de vârstă și experiență redacțională, ei își vedeau de singurele chestiuni care contea ...

Deși nu am putut ajunge și la alte spectacole destinate în special copiilor, m-am bucurat să devin parte a sensibilelor Povești invizibile ale Mihaelei Michailov. Pe tiparul unei călătorii atipice și spectaculoase (cum altfel decât inițiatice?), mini-echipa inimoasă de la Teatrul GONG Sibiu și Centrul de Teatru Educațional Replika din București pune în scenă mai mult decât povestea unei fetițe nevăzătoare, care alături de mama sa exersează un joc special pentru urechi și degete ce îi permite s ...

Ca spectator mai mult sau mai puțin critic, dar cu siguranță nostalgic (cursul masteral numit Interpretarea textului dramatic, la care a trebuit la un moment dat să renunț, exclusiv din rațiuni de normare universitară, a fost, de departe, cursul pe care l-am regretat cel mai mult; în mod evident, însă, atât pasiunea veche pentru artele spectacolului, cât și impulsul de a scrie, din când în când, despre ele nu s-au estompat deloc), și în acest an de FITPTI mi-a fost greu să aleg din oferta mai ...

Victor Brauner, la aniversară

Cel mai nou titlu din Colecția Avangarde a editurii craiovene Aius, Victor Brauner 120 (cu o prefață de Emil Nicolae, 2023), reprezintă mai mult decât un simplu volum omagial, așa cum este recomandat paratextual. Prin intermediul lui, Petrișor Militaru, un împătimit – și, din fericire pentru pasionații genului, un infatigabil – cercetător al fenomenelor culturale autentic transdisciplinare, proiectează de fapt un demers recuperator cu totul binevenit, mai a ...

Știu, știu, la fel ca sfârșitul verii, începutul de toamnă vine la pachet, de obicei, cu o lâncezeală culturală cumva firească. Întrebări auto-blocante de genul De ce să mai scriu ceva cât de cât decent, taman acum, când toată lumea (bună) încă este în vacanță? ori Pe căldura asta toridă, cine își mai pierde vremea cu recenzioarele sau cronicutzele de doi lei, în loc să citească direct cărți ușurel-răcoroase?!, plus alte asemenea variații neaoșe ale eternului Cui bono?, încep să îi macin ...

Malnata (traducere din limba italiană și note Diana Calangea, Editura Litera, București, 2023), superbul roman de debut al italiencei Beatrice Salvioni, se citește efectiv pe nerăsuflate, și asta nu numai pentru că este scris într-un stil de o naturalețe și o expresivitate aparte, perfect adecvat poveștii plasate în Monza anului 1935 și care are în centru prietenia extrem de puternică între două adolescente, Francesca și Maddalena, zisă Malnata și considerată un fel de vrăjitoare modernă, "un ...

De ce adaug Crush-ul Dorei Pavel celorlalte volume ale prozatoarelor pe care le-am inclus în lista proprie de nominalizări pentru secțiunea literară a premiilor Ficțiunea din acest an (pentru curioși: Fără poză de profil, de Anca Vieru, Dezrădăcinare de Sașa Zare și Gene dominante, de Ștefania Mihalache)?! Răspunsul mi se pare că ține de ordinul evidenței – deși se dovedește, bineînțeles, greu de justificat în doar trei-patru paragrafe.

Așadar, foarte pe scurt: ca mai toate ficțiunile ...

Primul nume la care m-am gândit, imediat, pentru Premiile "Ficțiunii" din 2023 este acela al lui Florin Chirculescu (a.k.a. Sebastian A. Corn ori, dacă vreți, Împricinatul de Corn).

Pentru că, indiferent cum semnează și indiferent ce formulă narativă alege, scriitorul cu pricina (sic!) dă efectiv clasă celor mai mulți – de fapt, să o recunosc cinstit, majorității zdrobitoare a prozatorilor debutați după 1990. Pentru că e puternic, credibil și ideativ atât în concentrate ficționale tip *goth ...

Din motive diverse, și în 2022 am declinat, cu sau fără grație, orice invitație de a participa activ la retrospectivele obișnuite, de final de an cultural românesc. Și, să o recunosc direct, am mai puține remușcări ca oricând pentru că nu mi-am trimis nici de această dată bilanțul – în treacăt fie spus, termen folosit frecvent într-un mod nefericit sau cu totul eronat (orice novice în materie de economie știe că ideea de bilanț contabil presupune o sinteză corectă a situației economice și fina ...

Sunt convinsă că cele Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea (Nemira Publishing House, București, 2022) constituie unul dintre pariurile câștigătoare ale încărcatei toamne editoriale 2022. Pentru că debutantul Cătălin Ceaușoglu are toate atuurile necesare unui prozator de cursă lungă, de la priceperea de a selecta și prelucra, cu o maturitate estetică aproape surprinzătoare, povești de viață realmente memorabile, articulate în jurul unor personaje derutante (deși/ căci anapod ...

Nu știu cum se întâmplă, însă, de ceva vreme, două sunt întrebările care mi se tot pun, în diferite contexte mai mult sau mai puțin formale: 1. de ce mă încăpățânez să scriu în reviste literare sau publicații culturale neindexate, din moment ce textele apărute în ele nu pot fi cuantificate într-un punctaj cât de cât decent, de care să mă pot folosi în cv-ul academic; 2. dacă tot continui să o fac, de ce nu public fie în reviste finanțate substanțial sau "cu adevărat vizibile", adică de o largă ...

Ori de câte ori sunt provocată să vorbesc despre relația dintre anarhie și literatură (las de data aceasta în seama altora posibilitatea de a reflecta scriptic pe marginea anarhismelor ce au agitat sau continuă să agite mai mult decât tulburatul câmp socio-politic și ideologic autohton, regional, european ș.a.m.d.), primele referințe care îmi vin imediat în minte sunt avangardiste – futuriste, mai exact.

În primul rând, pentru că am impresia că parte din retorica agresiv-fanatică a manifestelo ...

Emanuela ILIE

Nu mă îndoiesc de faptul că majoritatea cititorilor vor fi mișcați de elementele tip bildungsroman, văzând în primul rând în Paradis povestea – desigur, tulburătoare – a maturizării forțate a lui Yusuf, un adolescent care, la 12 ani, este invitat de părinți să plece într-o călătorie periculoasă alături de unchiul Aziz. Nu atât din cauza adevăratelor rațiuni ale alegerii ce nu-i aparține nicio secundă (băiatul este, în realitate, un fel de garanție vie pentru datoriile tatălui ...

Emanuela Ilie

Într-o lume ca cea actuală, obsedată de confortul – real ori simulat – și de bunăstarea obținută cu orice preț (și neapărat afișată online, adică încărcată, ostentativ, pe rețelele de socializare), tindem, dimpotrivă, să cam ascundem, să învăluim preventiv sau chiar să înăbușim cu totul exact ceea ce ne face mai autentici. Parcă și partea de crepuscul, de exil și mai ales de noapte a ființei noastre interioare, palpitând de emoții genuine dintre cele mai profunde, ne face imed ...

Dragoste și literatură

"Cuuum?! Încă o culegere de proze erotice explicite?!", se vor grăbi să exclame, eventual cu o grimasă de dezgust dezaprobator, mefienții de serviciu ori scepticii perdanți, gata oricând să compare excelentul op colectiv Dragostea când te doare cu isprăvi editoriale anterioare pe aceeași temă și care au făcut, și ele, să curgă suficient tuș critic.

Nimic mai greșit, desigur! Pentru că selecția editurii Litera nu conține niciun fel de inserții tip reality-show ieft ...

O întâmplare absolut fericită – ca să nu zic de-a dreptul un mic miracol cu pretext instituțional – a făcut ca pe data de 18 iunie a.c., imediat după examenul cu masteranzii botoșăneni înscriși la Retorica discursului științific, literar, jurnalistic, publicitar și electoral  (un examen, atenție!, susținut chiar la disciplina intitulată "Modalități, discursuri și convenții de reprezentare identitară"...), să fiu unul dintre cei 52 de fericiți aflați în sala de spectacole din Casa Tineretului d ...

Primul lucru pe care mi-a venit greu să-l ignor citind romanul de debut al lui Florin Spătaru – Greier de topaz, cu o prefață de Doina Ruști, Editura Litera, București, 2022 – este solida cultură a prozatorului care, în treacăt fie spus, este un foarte bun cunoscător și traducător din limbile romanice. Nu e vorba doar de sutele de referințe literare și artistice, la vedere ori abil camuflate, care se pot relativ ușor descoperi în aproape fiecare dintre cele peste 300 de pagini ale cărții. Ci d ...

Proiectată voit ca o colecție de bizarerii amoroase delectabile, reconstituite cu apetitul arhivistic, vioiciunea narativă și finețurile stilistice marca Doina Ruști, Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot este o seducătoare carte-puzzle, în care palpită ispitiri și vrăjiri, "fantasme și minciuni" (ne)vinovate, trădări surprinzătoare și pedepsiri voit exemplare, furtișaguri de nume, obiecte și mai ales inimi. Căci toate, desigur, se fac și se desfac în jurul unor slăbiciuni de necont ...

Cazul scriitorului dispărut

Roberto Bolaño – 2666, editura Univers, f.a, trad. Dan Munteanu Colan

Unul dintre cele mai interesante romane contemporane, 2666 de Roberto Bolaño își construiește subiectul în jurul dispariției misterioase a unui scriitor Benno von Archimboldi (personaj fictiv), considerat cel mai important scriitor german al secolului trecut. Căutat asiduu de niște critici literari, biografia prea puțin cunoscută a scriitorului se completează subtil cu viața sângeroasă a oră ...

Adunarea, între copertele unei antologii (desigur, elegante, ca toate volumele incluse în colecția Biblioteca de proză contemporană de la Editura Litera), a întregii opere narative scrise până acum de Ioana Drăgan mi se pare o idee mai mult decât inspirată, din cel puțin trei motive.

În primul rând, o atare antologare oferă prilejul reîntâlnirii cu și implicit mai corectei valorizări a uneia dintre cele mai interesante prozatoare care au debutat în neliniștiții ani 90 – atunci când, să ne ami ...

Într-unul dintre superbele sale eseuri despre moarte, Starring at the sun. Overcoming the terror of death, Irvin Yalom apelează la o metaforă ingenioasă pentru a-și explica raportarea la acest subiect de cercetare, deopotrivă provocator și incomod. Este vorba despre ecranul împărțit – la bază, o tehnică terapeutică de hipnoză menită a-i ajuta pe pacienți să scape cât mai ușor de unele amintiri extrem de dureroase. Desfășurarea ei este simplă, iar eficiența indubitabilă. Pacientului hipnotiza ...

În cunoscutul său eseu despre fantastic inclus în Dicționar de idei literare, Adrian Marino amintea faptul că, din moment ce ruptura implică negația, "definiția fantasticului implică în mod necesar o serie de determinări « negative », de ordinul unor imposibilități sau anormalități latente ori manifeste. Din această cauză, vocația fantasticului se relevă, figurat vorbind, de esență « demonică »". Și tot din această cauză, desigur, mare parte din ficțiunile noir ale fantasticului din secolele ...

Lăsând la o parte faptul că adună, între copertele ei, câteva dintre vocile cele mai valoroase ale literaturii contemporane, pe care le secondează, fără sfieli blocante estetic ori inhibiții păguboase, o serie de prozatori reprezentativi din ultimele promoții autohtone, antologia Treisprezece. Proză fantastică (Editura Litera, București, 2021) reușește să marcheze un punct nodal pe harta fantasticului românesc. Un gen ficțional mai puțin frecventat (meta)critic, cum bine știm, deși el se bucur ...

N-am mai recunoscut-o niciodată în scris până acum, dar perioada 2007-2010 a fost una absolut halucinantă pentru cititoarea pătimașă din mine, care se trezise dublată, de voie, dar mai ales de ... nevoie profesională (dar asta e o altă poveste, pe care mi-ar plăcea să o transcriu, în detalii onest-contondente, în folosul tuturor celor care au resimțit pe propria piele ce înseamnă măcar inegalitatea de șanse de gen din mediul nostru academic), de un soi de alteritate critică aproape bulimică. Mă ...