Revistă print și online
Dănuț Ungureanu și Marian Truță, Gladivs. Crimă la Colosseum, Crime Scene Press, București, 2023
Cel mai nou volum care poartă semnătura lui Dănuț Ungureanu și Marian Truță, Gladivs. Crimă la Colosseum (după o idee de Marian Truță, Crime Scene Press, București, 2023), încalcă temerar (aproape)norma policier-ului autohton din ultimele decenii, care oferă frecvent narațiunii de bază un ancadrament pur/ predominant românesc, menit a-i susține greutatea printr-o șarjă analitică implicită, deși de obicei subțirică, a realităților postcomuniste bine știute.
El își plasează în schimb acțiunea într-o epocă și un peisaj cu totul atipice, care le permite celor doi prozatori nu numai să facă ingenios cu ochiul cunoscătorilor acestui gen deloc marginal, ci și să brodeze mici inginerii narative alimentate de ambiții sociologice și pasiuni mai vechi (de la popularitatea anumitor teorii ale conspirației la jocurile de strategie intelectuală precum șahul, bunăoară). Romancierii nu au uitat, ce-i drept, nici de logica factuală, de convențiile epice ori de partiturile obișnuite: criminal(i)-crime-detectiv/investigator. Dar pentru a-și face cât se poate de credibilă ancheta de secol I p.Ch. ei au distribuit tot soiul de figuranți plauzibili, pentru configurarea cărora au activat o recuzită atent documentată: de la gladiatorii eliberați, iscusiți inclusiv în manevrarea plaselor de cuvinte, și sergenții din schimbul de noapte, obligați a da raportul pe tăblițe de ardezie, la flaminii din temple și aristocratele cu porniri lubrice.
Adăugând inserțiile metatextule (v. nota introductivă, Historiam Effluere, dar și observațiile sau completările venerabilului Aemilius Alba, preceptorul casei Tullia, pe marginea manuscrisului eroului, Marcus Caeso Tullius Gladius), plus ingredientele ironice bine dozate, Ungureanu și Truță au obținut un roman agreabil, ce alunecă, fără poticneli, între calapodul canonic al genului și ficțiunea metaistoriografică. Mare admiratoare a policier-ului inteligent de când mă știu, l-am degustat cum se cuvine (deși am ghicit adevăratul asasin al lui Lucius din prima scenă în care apare). Poate și pentru că, exact înainte de a parcurge aventurile aparent blazatului Gladius, revăzusem teoria lui Francis Lacassin despre romanul polițist modern, ca "reziduu al unei gesta deposedate de coloritul și de pompa sa obișnuită". Și parcă aveam nevoie de exact acest tip de întoarcere ... ad fontes.
Critic literar, Emanuela Ilie este conferențiar la Facultatea de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. A publicat numeroase studii, articole și cronici literare în reviste culturale și academice. Dintre cărțile sale amintim Hieroglifele poeților (2008 – Premiul pentru debut al revistei "Convorbiri literare"), Dicționarul critic al poeziei ieșene contemporane (2011 – Premiul pentru Critică literară al USR Iași), Fantastic și alteritate (2013) și Corpuri, exiluri, terapii (2020 – Premiul pentru studii critice interdisciplinare al revistei "Ateneu"). Face parte din Uniunea Scriitorilor din România și din A.L.G.C.R.