Revistă print și online
Când am apăsat butonul stikului, o senzație de déjà-vu m-a lovit. Parcă am văzut imaginea oprită pe telefonul meu. Poza aceea îmi imortaliza jumătatea. Curios că simțeam că sunt doar jumătate. Partea stângă era ceva imobil, imaterial. Am lăsat coada stikului speriat, încercând să-mi ating părțile pe care nu le simțeam. Atunci am observat cum telefonul și stikul au rămas imobili în aer. Am încercat să-mi întorc capul, dar nu puteam. Doar ochiul drept funcționa corect, aș putea spune. Cel stâng parcă nu exista, îl percepeam ca o amintire. Am simțit cum sângele îmi urca în obraji. M-am panicat. Am întins mâna la spate, încercând să găsesc un sprijin. Curios, deși ridicasem piciorul de pe trotuar, nu-mi pierdeam echilibrul.
"Ce naiba se întâmplă?" mi-am spus panicat.
Am cercetat în jur cu singurul ochi mobil, terifiat să-mi dau seama ce se întâmplă. Undeva în dreapta vedeam un vârtej de lumini albe și negre ce se întrepătrundeau într-un montagne russe bizar. Părea că pulsează și se retrage încet, parcă absorbind realitatea. Am privit spre stânga și am văzut că totul încremenise. Oamenii se uitau vizavi în vitrină unde în oglinda sticlei se vedea portalul, doar că nu se mișca. Am simțit că nu mai am aer, cum inima îmi bate din ce în ce mai încet. Apoi am rămas încremenit privind în direcția telefonului. Nici măcar nu puteam să fiu speriat, nici gânduri nu mai aveam. Apoi totul se întunecă. Un șoc rece, ca o găleată de apă înghețată mă trezi. M-am uitat speriat în jur, totul revenise la normal. Mi-am controlat telefonul. Aveam încă poza în care jumătate din mine mă privea circumspect. Visasem? Mintea mi-o luase razna? Sau...
— Domnule... Vă rog să mă urmați! se auzi o voce mecanică în dreapta mea. Un android răsărise lângă mine înconjurat de un curios nor de ceață.
— Eu? am bâiguit speriat și uluit în același timp.
— Da. Am surprins încercarea dumneavoastră de a trece fraudulos granița inter-dimensională. Ca migrant clandestin nu aveți drepturi în această dimensiune. Așa că înainte să contaminăm zona, vă rog să mă urmați sau voi folosi forța.
Momentan locuiește în Londra. Marius Dichișan este scriitor, mare devorator de Sf și tot ce ține de el. Își încearcă mâna scriind povestiri scurte. A publicat în revista online Galaxia 42, precum și o povestire în Antologia 2022 la editura Pavcom.